Simbolismul

Numele de simbiolism a fost folosit de Jean Moreas ca titlu al unui articol publicat la 18
septembrie 1886 in suplimentul literar al revistei Le Figaro. In acelasi an a aparut gruparea
autointitulata simbolista condusa de Stephan Mallarme, decadentii in jurul lui Paul Verlaine si
instrumentalistii din jurul R. Ghil.
Simbolismul este un curent antiparnasian si antiromantic; ei acuzau pe romanticii de deliricizarea
poeziei si de excesiva formalizare a limbajului. Ei incearca sa restituie poeziei emotia, muzicalitatea,
sensibilitatea dar nu direct ci recurgand la simbol, sugestie, corespondente, sinestezie si muzicalitate.
Simbol = semn; substituie, inlocuieste exprimarea directa, notionala, mediind cunoasterea pe
calea analogiei si a sugestiei.
Sugestie = modul in care se realizeaza simbolul. Poetii simbolisti incearca sa nu numeasca direct
un obiect, ci doar sa-l sugereze, sa-l evoce, muzical cromatic etc. A numi direct un obiect inseamna
a suprima 3 patrimi din placerea poemului. A sugera, iata visul St Mallarme
Corespondentele reprezinta raporturile secrete, inefabile intre eul poetic si lume. Parfum,
culoare, sunet se ingana si-si raspund Baudelaire
Sinestezie reprezinta o particularitate a corespondentelor care presupune legatura intre diverse
registre de senzatie(auditie colorata).
Muzicalitatea= poezia simbolista este apropiata de muzica intrucat poetii plaseaza in lumea de
obiecte si de fenomene starea de taina, de inefabil care nu poate fi expusa ci numai sugerata.
Muzica inainte de toate Verlaine
Instrumentalismul= asocierea dintre sunete si instrumente muzicale
Poeti simbolisti francezi: Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Jules Laforgue
Simbolismul romanesc:
Este un curent eterogen, greu de cuprins intr-o singura formula. In literatura romana a aparut ca o
reactie impotriva poeziei samanatoriste care abuzau de teme rurale sau morale, sau impotriva
epigoniilor eminesciene.
Reprezentanti: George Bacovia, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, Elena Farago, Stefan Petica etc
A parcurs mai multe etape:
1) Etapa teoretica- legata de activitatea lui Macedonski la revista Literatorul in care acesta a
publicat mai multe articole teoretice despre noua poezie. De ex: In Arta versurilor releva faptul ca
poezia are muzica interioara. In Poezia viitorului considera ca poezia e forma si muzica iar
originalitatea ei se regaseste in misterul universal. In Logica poeziei constata ca poezia are o
logica proprie deifrita de cea a prozei si opusa logicii comune etc
2) Al doilea moment este legat de aparitia revistei Viata noua 1905 condusa de criticul Ovid
Densusianu care introduce temele citadine in poezie

3) Perioada de plenitudine 1908-1914 legata mai ales de activitatea lui George Bacovia. Acum se
largeste universul tematic si se reinnoieste expresia liricii
4) Dupa 1914 perioada de declin
Teme si motive:
1) Conditia poetului:poetul damnat, poetul blestemat, solitar, trist
2 Mediul citadin: orasul de provincie, targul dezolant, cartiere sortyace, perfierie sordida etc
3) Natura este doar sugerata muzical si cromatic. E doar un decor, o schita, e natura citadina;
simbolistiiurmaresc sa descopere corespondetele din natura.
4) Singuratatea-descinde din romantism dar isi pierde grandoarea tragica; imbraca diverse forme:
spleenul, angoasa, plictisul, dezolarea, imposibilitatea comunicarii
5) Marile plecari, calatoriile fara tinta, evadarile spre tinuturi exotice misterioase
6) Culorile
7) Sunetele
8) Instrumentele muzicale

George Bacovia
-

Poetul autentic simbolist al literaturii noastre

volumele : Plumb 1916, Scanteiele galbene 1926, Cu voi 1930, Comedii in fond 1936, Stante
burgheze 1946
lirica lui se situeaza intre doua momente ale devenirii poeziei: parnasianism-simbolism spre
expresionism
influentat de marii poeti francezi Paul Verlaine si Charles Baudelaire prin teme, motive si
procedee poetice, e
INTRODUCERE
influentat de simbolismul decadent francez prin :
o decor macabru, dezolant, in care apar cadavre, cavoul, casa sicriu, agonia, bolnav,
moartea o intreaga simbolistica a mortii
atmosfera lirica e una specifica, ceea ce critica a numit bacovianism: orasul provincial,
mahalaua, toamna, ploaia, amurgul
perimetrul citadin cuprinde strazile pustii, cartierele marginase, parcul cu statii albe si havuz,
cafeneaua, abatorul, patinoarul, gara, cimitirul
figurile care populeaza acest cadru sunt: fata ftizica, nebunul, amantul insingurat, elevul palid
etc
sensibilitatea poetului fuzioneaza cu tema lirica astfel incat poezia devine un act existential
(Tudor Vianu)
paleta de sentimente ce va impune tonalitatea lirica este redusa si stereotipa: spleenul (rau de
a fi), nevroza, melancolia, incomunicabilitatea, singuratatea
trairea existentiala este realizata prin recuzita simbolista specifica, adica corespondenta dintre
sentiment , culoare si muzica.

------------------Uratul, plictisul, monotonia sunt redate de pilda de instrumente muzicale, ceea ce in

simbolismul francez s-a numit instrumentalism Rene Guile. Vioara si violina melancolia,
moartea pianul, caterinca sordidul existentei. Zgomotele in general sunt stridente si
sugereaza dizarmonia universului. E foarte des vorba despre scartait, ranjet, planset, tipat.
Culorile sunt si ele trimiteri catre sentimente, pe baza analogiilor. Negrul si albul tristetea
mortii, rosul si violetul nevroza, gri spleenul si singuratatea, albul culoare funebra
temele si motivele reprezentative:
o natura nu e traita ca la romantici, e tratata muzical si cromatic; doar un decor, o
schita, care potenteaza o traire. Surprinde in natura doar momentele de agonie si de
destramare, de exemplu: toamna e imaginea limita a sfarsitului, cu iarba de plumb,
crengi scheletice, flori carbonizate, ploaie continua si obsesiva; toamna ftizie e una
din cele mai dese asociatii din poezie, tusea si sangele fiind semnele bolii si ale
mizeriei. Iarna e evocata in momentele ei extreme cu ploaie, moina. Cand albul
zapezii e iluzoriu, ascunde mizeria si putrefactia, zapada e ca un giulgiu, iar omul e
prizonierul potopului alb. Primavara e dezolanta si irita nervii, iar vara e anotimpul
descompunerii viilor si mortilor sub efectul caldurii. Dintre momentele zilei, e
reprezentativ amurgul, iar dimineata e numai sfarsitul unei lungi nopti de insomnie
poezii: Pastel, Decor, Amurg de iarna, Amurg violet, Noapte de vara, Note de
primavara
o iubirea e maladiva si se apropie de lirica a simbolismului. Bacovia e un amant
morbid, care amesteca intentionat iubirea cu moartea. Obsesia mortii e bolnavicioasa,
incat poetul o zareste chiar sub chipul iubitei. Uneori, terorizat de vidul existentei,
ajunge la o exaltare maladiva a simturilor, are halucinatii. De pilda, iubita canta un
mars funebru in timp ce amurgul devine hidos. Adesea, casa iubitei e o oaza, o salvare
din infernul existential, iar obiectele care populeaza universul acesta sunt clavirul,
covoarele, parfumurile tari, florile, ceaiul.
Poezii: Decembre, Nevroza, Melancolie, Cuptor, Trudit

o singuratatea golului interior ii corespunde pustietatea lumii si ,de aceea, universul

e golit de sensuri si de obiecte. Obiectele sunt putine si stereotipe. Singuratatea se
manifesta prin doua serii de simboluri: claustrofobia si mersul. Poetul se teme de
spatiile inchise ale mortii cum este cavoul sau orasul, iar mersul ,dimpotriva, e un
adevarat delir ambulatoriu, o expresie a nelinistii. Poetul rataceste, umbla in nestire
pe strazi, cutreiera targul, parcul, cimitirul, necautand nimic. Sentimentul singuratatii
e intarit de imposibilitatea comunicarii.
Poezii: Plumb, Decor, Lacustra, Gri, Palind, Rar, Alean, Singur
-

Tudor Vianu vorbeste de doua procedee fundamentale in estetica bacoviana:

o asociatii decorative
o individualizarea expresiei

Mijloacele poetice sunt tipic simboliste si realizeaza acuitatea senzoriala si descrierea unor stari
interioare. Procedeele stilistice propriu-zise sunt:

o tehnica notatiei simple, de reportaj senzational

o acumularea unor observatii (vizuale, auditive etc) care inregistreaza numai aparenta
obiectelor si evenimentelor
o perceptia impresionista a naturii
o absenta metaforei

Plumb

aparut in revista Versuri in 1911 cu pseudonimul George Andoni si a fost republicata in

volumul Plumb din anul 1916
e plasata la inceputul ciclului si da titlul acestuia, parand un manifest al liricii sale, o sinteza a
notelor sale estetice
poezia a fost inspirata (Agatha Grigorescu Memorii) de o vizita la cavoul Sturdzestilor din
cimitirul din Bacau prin 1900. Poetul a fost impresionat de sicriele, coroanele si florile de
plumb , imagine care l-a obsedat multa vreme.

Structura si semnificatii:
-

1.la nivel fonetic, se observa frecventa vocalelor e,i,a in alternanta cu vocalele inchise o,u,.
Coloana sonora inchis e data de cuvintele: plumb, scartaiau, vant si sugereaza o muzica
trista, funerara
muzicalitatea e data si de ritmul iambic in alternanta cu cel amfibrahic si de rima masculina
2.la nivel gramatical, suita de substantive desemneaza realitatea exterioara: sicrie, flori,
cavou, aripi
determinantele substantivelor sunt atribute de natura substantivala, repetate de 6 ori in text,
prin cuvantul plumb: sicrie de plumb, flori de plumb, coroane de plumb, amor de plumb,
aripi de plumb etc
repetitia obsesiva a termenului il configureaza ca un leit-motiv al textului
8 verbe sunt la timpul imperfect: dormeau, stam, era, scartaia, atarnau etc, un timp durativ
care exprima permanentizarea actiunii sau a starii
determinantele adverbiale umanizeaza actiunile si subliniaza izolarea eului liric: Stam singur,
Dormea intors
textul creeaza o stare de apasare, de dezolare doar sugerate deoarece poezia nu contine nici
un termen explicit abstract pentru angoasa sau depresie

marea simplitate a formei este exprimata si prin repetitia termenului plumb, dar si prin
paralelismul sintactic intre cele doua strofe: Stam singur in cavou... era vant/ Stam singur
langa mort... era frig ceea ce creeaza impresia de intensitate a unei obsesii
3.la nivelul imaginilor poetice, imaginarul poetic se constituie in jurul termenului plumb,
care prefigureaza motivul mortii si sentimentul de tristete si de izolare. In plan simbolic,
textul este o reprezentare a spatiului inchis
constructia in sintagme fixe: coroane de plumb, sicrie de plumb, aripi de plumb desemneaza
un univers obsesional, al poetului solitar intr-o lume ostila
toate semnificatiile textului ne conduc la concluzia ca poezia este o elegie pe tema
singuratatii, poetului inadaptat, care, neputand comunica cu lumea din afara se izoleaza
asemeni unui om aflat singur intr-un cavou, prizonier al unui univers rece si apasator
chiar din titlu se releva corespondenta dintre culoare si sentiment
4.la nivelul simbolurilor simbolistica plumbului realizata prin insistenta e plurivalenta. Sunt
semnificative mai multe dintre trasaturile substantei:
prin greutate, sugereaza senzatia de apasare sau utilizarea funerara
prin culoare, sugereaza monotonia, plictisul, mediul meschin
prin raceala, tristetea si melancolia, prin sonoritatea cuvantului data de 4
consoane si o vocala sugereaza caderea grea, surda