Sunteți pe pagina 1din 15

Ce spun Sfinii Prini despre practica botezrii copiilor?

Sfntul Dionisie Areopagitul relev faptul c unii rdeau atunci de botezul pruncilor, men ionnd
c e eronat ca alii (naul) s se lepede de cel ru i s mrturiseasc credin a cretin n numele
pruncilor incontieni. Acestei idei i subscriu n zilele noastre neoprotestanii.
Botezul copiilor reprezint o practic ce i are rdcini att n Sfnta Scriptur, ct i n
tradiia apostolic i patristic. n demersul nostru, avem intenia de a arta, n ordine
cronologic, pe baza mrturiilor post-apostolice i patristice, a istoriei Bisericii vechi, c
exist numeroase indicaii c nou-nscuii erau nc de atunci botezai.

Pedobaptismul n secolele I-II


Dovezi n sprijinul botezului nou-nscuilor i copiilor regsim la nceputul epocii postapostolice, acestea acumulndu-se treptat pn n jurul anului 400. Aceste mrturii
timpurii nu sunt vulnerabile, nu comport incertitudini, ci sunt ct se poate de limpezi.
Spre exemplu, Sfntul Iustin Martirul i Filosoful (100?-160), care cunoscuse cretinismul att
n Asia Mic, ct i n Roma, declar c are cunotin de muli brbai i femei de 60-70 de
ani care fuseser discipoli ai lui Hristos nc din copilrie (Apologia I, XV). Pe acetia i ofer
ca pilde de trire cretin aleas, nutrind dezideratul de a se arta n tot neamul de oameni astfel
de fiine. Reiese c aceste persoane erau botezate ca nou-nscui n perioada dintre anii 80
i 95, deci nc din secolul I, adic atunci pe cnd triau unii din apostoli. Se admite i c n
ritualul prezentat de Sfntul Iustin Martirul i Filosoful, nou-nscuii (sau bebeluii) se aflau sub
aripa ocrotitoare a candidailor maturi (a prinilor).
Alte argumente ct se poate de clare se pot deduce din alte dou mrturii la persoana nti, legate
de ndelungate viei cretine la sfritul secolului al II-lea mrturisirea Sfntului Policarp,
episcopul Smirnei: 86 de ani L-am slujit (pe Hristos) i cea a lui Policrat: Am trit ntru
Domnul 65 de ani. Ultima aparine perioadei 190-191, ceea ce ne permite s conchidem c
Policrat a fost botezat pe cnd era copil, n jurul lui 125. Martiriul Sfntului Policarp al Smirnei
este datat n anul 156, ceea ce nseamn c Sfntul Policarp a beneficiat de un botez al nounscutului, nc din secolul I.
Sfntul Irineu de Lugdunum ( 202), originar din Asia Mic i care a fost ucenic al Sfntului
Policarp ( 156), spune c Domnul Hristos a venit ca pe toi s-i mntuiasc, s-i renasc, pe
toi care primesc de la El naterea ce-a de-a doua: pe sugari (bebelu i) i pe copii, pe biei
i pe tineri i pe btrni (mpotriva ereziilor, II, 22). De aceea a venit n toate vrstele:
fcndu-se prunc pentru prunci i sfinind pe prunci, mic pentru cei mici i sfin ind ns i
vrsta pe care acetia o aveau. Prin cuvntul renscut avem o referin evident la botez,
cuvintele care i urmeaz indicnd clar c nu exist o limit de vrst. Referina presupune
practica botezului nou-nscutului (inclusiv botezul copilului), care trebuie, prin urmare, s dateze
cu cel puin dou decenii nainte de scrierile Sfntului Irineu, adic, n jurul lui 150.
O alt oper ce face referire la pedobaptism este Apologia lui Aristide. Ea a fost scris probabil
n timpul domniei mpratului Adrian (117-138). Aristide dezbate n amnunt via a moral i

social a cretinilor din timpul su, ca manifestare practic a convingerilor i tririlor lor
religioase. Ei i instruiesc pe servitori, servitoare i copii (cnd i au), fgduiesc c i vor
cretina pentru dragostea ce le-o poart, iar, dup ce i-au cretinat, i numesc frai, eliminnd
orice deosebire ntre aceste categorii sociale. Pasajul acesta pertinent descrie deci cretinii ca
ncercnd s conving orice sclav brbat sau femeie din gospodrie, sau copiii, s devin
cretini (Apologia, XV, 6).

Despre tcerea Didahiei i a Pstorului lui Herma


Chiar dac lucrarea nvtura celor doisprezece Apostoli, precum i opera Pstorul, a
scriitorului Herma, pstreaz tcerea n ceea ce privete botezul pruncilor, putem sublinia
limpede c era un gest firesc din partea Apostolilor i a ucenicilor lor ca, mai nti, dup
Cincizecime, s depun struina de a-i ndrepta misiunea ctre cei maturi, ctre adul i,
cci ei trebuiau mai nti cretinai, i apoi asupra copiilor acestora, cu care se putea
ntmpla ceea ce s-a petrecut atunci cnd Sfntul Pavel a botezat familii ntregi de
convertii: casa lui tefana, a temnicerului din Filipi, a Lidiei (Fap. 16, 14-15, 30-34; 1
Cor. 1, 16) etc. Cu alte cuvinte, nou-nscuii i copiii puteau fi botezai ori odat cu prin ii lor,
ori puin mai trziu, dup cretinarea prinilor lor.

Practica botezrii pruncilor n secolul al III-lea


Din veacul al III-lea, problema botezrii copiilor a fost supus unor largi dezbateri i n
sinoade. De pild, un anume Fidus episcop african , era n nedumerire: va trebui ca botezul
pruncilor s se svreasc n a opta zi asemenea Tierii mprejur a pruncilor din Vechiul
Testament? Aceasta a dat ocazie Sfntului Ciprian episcopul Cartaginei s convoace un
Sinod la anul 252. Sfntul Ciprian, n unire cu un sinod de 70 de episcopi i n numele
acestora i rspunde episcopului Fidus, menioneaz c nu numai de la 8 zile nainte se
poate boteza copilul, ci chiar ndat dup natere (Epistola LIX). Deci astfel, ei apr,
mpotriva colegului lor Fidus iubitului frate, practica administrrii botezului ndat
dup naterea pruncilor, explicndu-i c nu trebuie s ndeprtm pe nimeni de la botez i
de la harul lui Dumnezeu, Care este bun i ndurtor cu to i. Ceea ce trebuie s se pzeasc
de ctre toi este mai ales grija fa de cei de curnd nscui, care merit deosebita atenie i
bunvoina lui Dumnezeu. Hotrrea adoptat de sinodul cartaginez n frunte cu Sfntul
Ciprian n-a fcut dect s pstreze credina statornic a Bisericii, precum observ
Fericitul Augustin (Epistola CLXVI, 28, 23). n sinodului, dac i cei care au comis mai nainte
o mulime de pcate fa de Dumnezeu, dup ce cred capt iertarea acestor pcate i nimeni nu
este exclus de la Botez i de la har, cu att mai mult nu trebuie s lipsim de el pe prunc care, deabia nscut, n-a pctuit ntru nimic fr numai c, ieit din Adam dup trup, a contractat prin
faptul naterii sale, contagiunea morii celei vechi i care se apropie cu att mai mult de iertare cu
ct i se iart nu pcatele personale, ci pcatul altuia. Copiii nou-nscui sunt fr pcate
personale, ns sunt solidari cu pcatul lui Adam i supui aceleia i pedepse ca el. De aceea,
copiii cnd se nasc, intr n aceast lume prin lacrimi i prin plns.
n Rsrit, marele scriitor al Bisericii Origen ( 254) subliniaz c Biserica a primit de la
Apostoli tradiia de a administra botezul i copiilor (Comentar la Epistola ctre Romani, V, 9).
El i numete Botezul copiilor predanie apostolic . Atunci cnd d rspuns la nedumeririle

de care sunt cuprini unii frai, cum c pruncii sunt botezai pentru iertarea pcatelor (Fap. 2,
38), el spune: Nimeni nu este curat, mcar o zi de va fi viaa lui pe pmnt (Iov 14, 4 n. n.)?
Tocmai pentru c necuriile din natere sunt terse prin Taina Botezului, de aceea se boteaz
copiii, cci (cum scrie la Scriptur), de nu se va nate cineva din ap i din Duh, nu va putea s
intre n mpria lui Dumnezeu (In. 3, 5) (Din omiliile Evangheliei de la Luca, XIV, V).
Acelai scriitor fecund al Bisericii, n omilia a VIII-a la Levitic, spune c nimeni, chiar de ar tri
numai o zi, nu poate fi scutit de pcat i c trebuie botezat.
Continund incursiunea post-apostolic i patristic, evideniem mrturiile Sfntului Ipolit al
Romei (170?-235) cu privire la botezul copiilor. Sfntului Ipolit i revine meritul de a fi fixat n
scris, n lucrarea sa Tradiia Apostolic , destul de sistematizat pentru acel timp,
rnduiala deja existent n Biseric. nsui autorul sfnt recunoate n prologul lucrrii sale c
el face cunoscut tradiia care s-a nvat de Biseric, pentru ca aceia care sunt bine instruii s
pzeasc tradiia care s-a pstrat pn n prezent. Deci, Tradiia Apostolic ne prezint
rnduielile liturgice nu numai ale secolului al III-lea din Biserica Romei, ci o rnduial
mult mai veche, poate chiar pierzndu-se n veacul apostolic, o rnduial comun ntregii
Biserici, datorit uniformitii cultului primar. Se vorbete despre botezul celor mici
(parvulos), mai nti a celor care pot rspunde singuri la ntrebrile baptismale i apoi a celor
care nu pot. n cazul nou-nscuilor sau copiilor prea mici, se cerea mrturisirea credin ei
de ctre prini, sau de ctre rude sau de ctre cineva apropiat din familie. Se ntrevede aici
destul de clar existena nailor nc n acea perioad ndeprtat . Sfntul Ipolit a artat i
ordinea n care se primea Botezul: Se boteaz mai nti copiii apoi brbaii i femeile.
n privina concepiei lui Tertulian vizavi de tema noastr se nate ntrebarea: Pare preferina sa
pentru amnarea botezului (s fie fcui cretini atunci cnd au devenit competeni s-l
cunoasc pe Hristos De baptismo, 18, 5) un protest mpotriva unei inovaii, sau dezaprobarea
sa fa de un ritual de rutin? De bun seam, rezervele lui Tertulian sunt ndreptate
mpotriva unei uzane stabilite n cadrul Bisericii cartagineze. Cci, chiar dac acesta e
artat ca un scriitor potrivnic botezului copiilor, tocmai aceast mpotrivire a sa dovede te
c botezul fiina. Afar de aceasta, el nu aduce nici un temei apostolic mpotriva botezrii
copiilor, ceea ce, fr ndoial ar fi fcut, dac Biserica veche ar fi fost i ea potrivnic.

Pedobaptismul n secolul al IV-lea


Dup cum se tie, Biserica i-a mrturisit mereu credina n existena pcatului originar. Astfel,
cretea i responsabilitatea Bisericii fa de cei ce ar muri neboteza i. Episcopul Himeriu de
Taragone, ntrebnd pe papa Siriciu, prin anul 385, despre vrsta la care trebuie dat Botezul,
acesta i rspunde: att copiilor care nc nu pot vorbi din cauza vrstei, ct i celor care, n
caz de necesitate, le-ar fi necesar apa sfnt a Botezului. Ca nu cumva din vina noastr s-i
piard sufletele i pentru faptul c nu am dat botezul celor ce doresc, plecnd din aceast
lume, s piard i mpria i viaa (Epistolae et decreta).
Prin sinodul de la Mileve (416) se anatematizau cei ce nu botezau copiii, iar prin canonul 110 al
Sinodului de la Cartagina din 418, se cerea botezarea copiilor ntru iertarea pcatului
strmoesc: s-a hotrt s fie anatema oricine tgduiete sau zice c pruncii nou-nscu i
i copiii, fiind botezai din pntecele maicilor, nu se boteaz spre iertarea pcatelor i nici nu-

i atrag ceva din pcatul strmoesc al lui Adam care ar trebui cur at prin baia rena terii, de
unde urmeaz c la acetia nu s-ar nelege forma Botezului spre iertarea pcatelor cea
adevrat, ci cea mincinoas Deci i pruncii, care de la sine n-au putut svr i nici
unul din pcate, cu adevrat se boteaz spre iertarea pcatelor ca s se cureasc ntru dnii
prin renatere, ceea ce i-au atras din naterea cea dinti.
n duh apostolic, i scrierea Aezmintele apostolice (VI, 15), redactat n jurul anului 400,
transmite informaii despre practici i tradiii autentic apostolice: Botezai i copiii votri i
cretei-i n supunerea i nvtura Domnului, cci zice (Domnul n. n.): Lsai copiii s vin
la Mine i nu-i oprii.
Aa cum amintea i pelagianul Iulian din Eclanum, Sfntul Ioan Hrisostom predica: ,,De aceea
i botezm copiii, dei nu au pcate (personale n. n.): ca s li se adauge sfinenia, dreptatea,
nfierea, motenirea, nfrirea, s fie mdulare ale lui Hristos, s devin sla al Duhului
(Omilia a III-a a aceluiai rostit ctre neofii). Pentru copii botezul este o pecete a slavei i o
consacrare n slujba lui Dumnezeu. Prin botez, copilul este instituit n paradisul din care a fost
alungat Adam.
Fericitul Augustin subliniaz la rndul su c practica botezrii pruncilor era adnc
nrdcinat n tradiia apostolic. n acest sens, redm cuvintele antologice ale sale din opera
Contra donatitilor, 4, 23: Potrivit Tradiiei, toat Biserica recunoate botezul pruncilor care,
de bun seam, nc nu pot crede ntru inimile lor n dreptatea dumnezeiasc, nici a mrturisi
mntuirea precum a fcut oarecnd tlharul i care prin plnsetele i ipetele lor n timpul
botezului chiar mpiedic oarecum svrirea Tainei, dar cu toate acestea, nici un cretin nu
va zice c botezul nu va fi pruncilor de vreun folos. Iar dac cineva va ntreba de porunca
dumnezeiasc pentru aa ceva, apoi ce mplinete toat Biserica, chiar de nu va fi statornicit
prin sinoade, dar ceea ce totdeauna era n practic, acestea nu sunt socotite altminteri dect
drept porunc apostolic. Precum Sfntul Ambrozie i ali Prini, i Fericitul Augustin
predica necesitatea botezului ca i condiie pentru intrarea n mpria cerurilor, pornind de
la textul scripturistic de la Ioan 3, 5. La Augustin, Botezul este Taina renaterii, care este, n
sens negativ, mijlocul iertrii pcatului, adic, att a pcatului originar, ct i a pcatelor reale
comise anterior Botezului (nu dup primirea acestuia), aceasta n cazul adulilor, i, n sens
pozitiv, temelia noii viei spirituale de credin. Condiia subiectiv a acestui efect este primirea
meritorie, adic, credina penitent. Din moment ce la copil nu exist pcat real, efectul
botezului n acest caz este limitat la tergerea vinei pcatului originar; i din moment ce
copilul nu poate crede prin el nsui, Biserica cretin (reprezentat de prini i patronii
spirituali sau naii) se prezint aici din partea sa, dup cum spunea i Augustin, i i asum
responsabilitatea educrii copilului botezat n spiritul majoritii cretine. Astfel, nu se
poate s nu accepi i s nu incluzi n snul Bisericii pe copiii nou-nscui din prini
cretini i pentru care prinii dau garanie, iar naii i iau angajamentul ferm c-i vor
crete n credina cretin.
Fcnd apologia botezului copiilor, n sprijinul ideii sale, Augustin mai aduce, ntre altele i
argumentul c, altfel, copiii nu pot primi Sfnta mprtanie.

Sunt multe i referinele Sfntului Vasile cel Mare pe aceast tem . Din scrierile sale, se
poate lesne observa c practica botezrii pruncilor era una fireasc, ce nu era supus
dezbaterilor: n privina scufundrii de la botez, () tu nsui tii c acea scufundare
ntreit simbolizeaz cele trei zile (ct a stat Mntuitorul n mormnt). Cci nici n-ai putea
scufunda copilul de trei ori fr s-l i scoi afar din ap tot de attea ori (Epistole, 236, V).
Botezul este considerat de ctre marele capadocian ca o condiie sine qua non mntuirii: Prin
botez a intrat Israil n pmntul fgduinei. Tu, ns, cum ai s te rentorci n paradis fr s
fii pecetluit prin botez? (Omilii i cuvntri, XIII, 2).
Referindu-se la timpul potrivit pentru primirea Botezului, acelai Sfnt Printe mrturise te c
orice timp al vieii este potrivit pentru mntuirea prin botez (Ibidem) i consider c este de
neaprat trebuin ca cel nscut s fie imediat i mbrcat: cel ce se boteaz, fie iudeu
sau elen, fie brbat sau femeie, sau rob, sau scit, sau barbar, sau altul care negreit este numit
dup deosebirea neamului, prin sngele lui Hristos se dezbrac de omul cel vechi, mpreun
cu toate faptele lui, iar prin nvtura cea dumnezeiasc se mbrac n Sfntul Duh, n omul
cel nou, zidit dup chipul lui Dumnezeu, n dreptate i n sfinenia adevrului (Despre Botez,
I, II, 23).

Sf. Dionisie despre mrturisirea de credin a nailor


Aceeai tradiie apostolic a botezrii pruncilor de care amintea Origen, Augustin etc. o transmite
i Sfntul Dionisie Areopagitul (sfritul veacului al V-lea i nceputul celui de-al VI-lea), n
opera Despre ierarhia bisericeasc,VII, 11. Sfntul Dionisie relev aici faptul c unii rdeau
atunci de botezul pruncilor, menionnd c e eronat ca alii (naul) s se lepede de cel ru i
s mrturiseasc credina cretin n numele pruncilor incontieni. Acestei idei i subscriu
n zilele noastre neoprotestanii. Autorul sfnt le rspunde c naul nu nlocuiete pruncul n
acest act, ci asigur c ceea ce face el acum va face i pruncul, lundu- i rspunderea s-l
educe n aceast direcie. De fapt, pruncul nu va putea rmne fr o educaie favorabil
credinei sau contrar ei. Creterea pruncului nu se face ntr-un gol. Neoprotestan ii nii i dau
o educaie n sensul credinei lor. Deci nu las pruncul ntr-o complet neinfluenare a voinei
i cugetrii lui. Botezul lor la douzeci de ani va fi i el rezultatul unei educaii ce li s-a dat, al
unei influene exercitate asupra lor. Nici ei nu vin la botez ntr-un mod cu totul liber. i dac
nu se poate spune momentul din care ncepe aceast educaie, cci copilul ncepe din primele
sptmni s nvee obiceiurile de la cei din jurul lor, de ce nu s-ar introduce n actele de
educaie a lor de la nceput i botezul? Autorul vorbete de nite taine nen elese, care se
svresc i aici n baza vechii tradiii apostolice. Nu pricepem tot ce se petrece cu omul chiar
de la nceputul vieii lui sau faptul c el nu este izolat n dezvoltarea lui nici n primele zile (Pr.
Prof. Dumitru Stniloae, nota 119, n vol. Despre ierarhia bisericeasc ).
Mrturiile i argumentele n favoarea pedobaptismului la care am fcut referire demonstreaz c
n secolele primare ale cretinismului i chiar dup aceea, se acorda Botezului att de mare
importan nct administrarea lui era considerat absolut necesar dobndirii mntuirii i
ca atare nu se refuza nimnui.
Are Botezul copiilor temei n Sfnta Scriptur?

Sfnta Scriptur nu ofer date exacte despre botezul copiilor, n sensul de a recomanda sau a
descrie n mod clar botezarea lor. innd cont de faptul c Botezul era legat de propovduirea
Evangheliei adulilor i de convertirea acestora, aceast lips ni se pare fireasc. Indirect ns,
analiznd temeinic cazurile descrise n Noul Testament, reiese cu foarte mare claritate c Botezul
era administrat i copiilor.
n privina Botezului, Mntuitorul n-a stabilit nici o vrst sau limit de vrst, ci a struit asupra
importanei pe care va avea-o lucrarea Botezului. De nu se va nate cineva din ap i din Duh,
nu va putea s intre n mpria lui Dumnezeu.(In. 3, 6). Nu era nevoie s precizeze c va
trebui aplicat tuturor, deci i copiilor.

Necesitatea imperioas a Botezului pruncilor


nti de toate, Evangheliile arat predilecia Domnului nostru Iisus Hristos pentru cei mici.
Astfel, citim c Mntuitorul s-a ntristat cnd copiii erau oprii s vin la El i a lansat ndemnul
afabil: Lsai copiii s vin la Mine i nu-i oprii (Mc. 10, 14), i lundu-i n brae i-a
binecuvntat punndu-i minile peste ei (Mc. 10, 16). Hristos Domnul i-a oferit celor maturi
ca pilde pentru curia sufleteasc, nevinovia, puritatea, cutarea, ascultarea lor, i, de
asemenea, a fi msur a intrrii n mpria lui Dumnezeu: A unora ca acetia este mpria
lui Dumnezeu (Mc. 10, 14); De nu v vei ntoarce i nu vei fi precum pruncii, nu vei intra
n mpria cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare
n mpria cerurilor (Mt. 18, 3-4). Mntuitorul Hristos a lsat s se neleag c prin
lepdarea lor de sine, prin puterea lor de comuniune pruncii sunt cei mai apropia i de chipul lui
Dumnezeu, ai cror ngeri vd mereu faa Tatlui (Mt. 18, 10). Purtnd chipul lui Dumnezeu n
trup, Mntuitorul se socotete pe Sine a fi ca pruncii: cine va primi un prunc ca acesta n
numele Meu, pe Mine M primete (Mt. 18, 5). El mai adaug despre cei mici c ei cred n El
(Mt. 18, 6), c vin la El i c ei trebuie doar s nu fie smintii de ctre cei mari (Mt. 18, 6). Nu
a considerat c pruncii ar fi scutii de Botez pentru c, n ceea ce-i privete, n-a retras nimic din
afirmaiile privitoare la necesitatea Botezului: Iisus a rspuns: Adevrat, adevrat zic ie: De
nu se va nate cineva din ap i din Duh, nu va putea s intre n mpria lui Dumnezeu. Ce
este nscut din trup, trup este; i ce este nscut din Duh, duh este (In. 3, 5-6). Porunca
Mntuitorului referitoare la botez a fost dat n genere, adic fr a-i exclude pe prunci (Mt. 28,
19) i ntruct pruncii pot i dup botez a primi nvtura de credina cerut de Hristos.
Scriptura sfnt indic starea de pcat a pruncilor, cu referire nu la pcatele personale, ci la cel
originar i, n consecin, nevoia de a fi botezai. Psalmistul David scrie c iat ntru frdelegi
m-am zmislit i ntru pcate m-a nscut maica mea (Ps. 50, 5). Celor care consider acest
pcat motenit descris de psalmist fiind mai puin grav, evaluarea fcut de Dumnezeu inimii
omului, chiar de la natere, ar trebui s le schimbe prerea: cugetul inimii omului se pleac la
ru din tinereile lui(Fac. 8, 21).
Dac Botezul produce, prin unirea cu Hristos, desfiinarea pcatului strmoesc sau originar al
despririi de Dumnezeu, imprimat n firea noastr, i dac fr aceast unire cu Hristos nu se
poate intra n mpria lui Dumnezeu, evident c Botezul ne este absolut necesar pentru
mntuire (In. 3, 3), indiferent de vrst. Dintotdeauna Biserica a socotit c este mai u or, n cazul
pruncilor, ca s nu se ajung la trupul pcatului prin Botez, dect a-l omor dup aceea prin

Botez, ea urmnd n acest sens nvtura Mntuitorului i practica Sfinilor Apostoli. Aadar, de
ndat ce nimeni nu poate intra n mpria lui Dumnezeu dect prin ua Botezului, era firesc
i necesar ca Sfinii Apostoli s deschid aceast u a mntuirii i copiilor. Pruncii nu pot fi
privai de aceast moarte cu Hristos a omului vechi din ei i de temelia vie ii venice pus n
orice om de Hristos.
Din Noul Testament reiese limpede c pruncii sunt chema i spre mpr ia lui Dumnezeu
(Mt. 19, 14; Lc. 18, 16), ceea ce nu este cu putin n afara lui Hristos i a Bisericii Sale, El
fiind ua spre mprie (In. 10, 9). Prin urmare, i copiii nc de atunci, din veacul
apostolic, erau botezai i considerai ca membri ai Bisericii; de aceea Sfntul Apostol Pavel,
scriind efesenilor i colosenilor, vizeaz i pe copii ca membri ai Bisericii: Copii, ascultai, pe
prinii votri n Domnul c aceasta este cu dreptate (Efes. 6, 1) sau Copii, ascultai pe
prinii votri ntru toate, cci aceasta este bineplcut Domnului (Col. 3, 20).

Botezul i circumciziunea. Botezul prozeliilor


Este binecunoscut n lumea teologic faptul c Botezul cretin a fost prefigurat de tierea
mprejur a copiilor de parte brbteasc la evrei la opt zile de la na tere, cnd erau adu i la
templu, li se punea i numele, aa cum s-a petrecut i cu pruncul Iisus (Lc. 2, 21) cnd a fost tiat
mprejur la opt zile, iar la 40 de zile a fost adus la templu i pus naintea Domnului (Lc. 2, 2122), ca pild pentru toi pruncii. Tierea mprejur sau circumciziunea era un ritual religios la
evrei, semn al Legmntului cel vechi dintre Dumnezeu i Avraam cu toi urmaii lui (Fac. 17,
10-14 i Fap. 7, 8). A fost legiferat de Moise (In. 7, 22-23), se fcea de ctre preo i, smbta, n
amintirea scoaterii lor din robia Egiptului. Iar legea se numea iniial legmntul tierii
mprejur (Fap. 7, 8). i se tie c tierea mprejur simboliza botezul; acesta era botezul lor.
Deci, precum n Vechiul Testament, tierea mprejur se svrea asupra pruncilor, a a i
tierea mprejur cea nefcut de mn, adic Botezul, poate fi administrat acestora. Dup
cum vedem, dac tierea mprejur se fcea curnd dup na tere, tot a a s-a socotit c i
botezul, care a luat locul tierii mprejur, trebuie svrit fr ntrziere. Este o legtur
clar ntre Botezul i tierea mprejur a pruncilor evrei, prin Botez realizndu-se n mod real
toate cele prefigurate de tierea mprejur. Fgduinele Vechiului Legmnt nu i s-au dat ns
numai lui Avraam singur, ci i copiilor lui i tuturor celor ce vor urma dup ei (Fac. 17, 9-14).
Se tie, de asemenea, c aa numitul botez al prozeliilor, adic al pgnilor care mbriau
credina iudaic, se administra i copiilor. i aceast practic vine n sprijinul ideii c, n Biserica
cretin, copiilor nu li se putea refuza botezul.

Am botezat i casa lui tefana


Ca argument pentru practica botezului copiilor, ne putem referi deci la botezarea unor
familii ntregi de convertii (Fap. 16, 14-15, 30-34; 1 Cor. 1, 16). n textele neotestamentare
sunt mai multe mrturii n acest sens. Astfel, cnd Sfntul Apostol Pavel face corintenilor
referiri legate de misiunea sa, precizeaz c a botezat i casa lui tefana (I Cor. 1, 16), apoi n
cazul vnztoarei de porfir Lidia a fost botezat ea i casa ei (Fap. 16, 12-13) i oare
din cine se putea compune casa unei vduve dac nu din copii , iar n cartea scripturistic
Faptele Apostolilor, ni se menioneaz despre temnicerul din Filipi care s-a botezat el i toi ai

casei lui (Fap. 16, 30-33), apoi despre Corneliu sutaul c s-a botezat cu toat casa lui (Fap.
10, 44-48) de unde se nelege clar c s-au botezat i copiii lor i nu numai prinii. Deci, dac
Apostolii, aa cum se vede din lucrrile lor misionare, botezau familii ntregi (Fap. 16, 15, 30-39;
18, 8; I Cor. 1, 16), precum i pe toi cei ce apar ineau unei familii (Fap. 16, 1), putem lesne
conchide c se botezau i copiii ce aparineau acestor familii. Este greu de admis c aceste case
n-ar fi avut i copii n alctuirea lor, mai ales c n Noul Testament cnd se vorbete de cas, se
nelege adeseori de-a dreptul familie.
Sfntul diacon Filip i Sfinii Apostoli Petru i Ioan au botezat o ar ntreag, Samaria (Fap.
8, 4-16). n cartea biblic Faptele Apostolilor ni se vorbete despre cele dinti mulimi
botezate. Acetia erau cu miile. Cu siguran c ntre aceste mulimi erau i copii.
Comentatorii biblici sunt unanimi n a nelege prin cas att familia natural, so i soie, ct
i copiii, personalul de serviciu, sclavii, ba chiar cei legai de ea prin interese ori afaceri.
Referirile doar la so i la soie, nu i la copiii lor, evit apelativul cas, indicndu-se simplu
numele fiecruia dintre soi.
De aceast atmosfer baptismal din familiile primilor cretini men ioneaz i Sfntul Apostol
Pavel n Epistola ctre Tit (1, 6): Preotul trebuie s fie fr prihan, brbat al unei femei,
avnd fii credincioi . Din moment ce Sfntul Pavel cere viitorului preot a avea copii
credincioi, se subnelege c acetia trebuiau mai nti botezai, cretinai. Practica aceasta a
botezrii pruncilor s-a impus, n primele veacuri, i datorit grijii primilor cre tini pentru soarta
celor care murind de mici, nu ajungeau s beneficieze de roadele mntuitoare ale acestei Sfinte
Taine.

Pruncii au primit botezul odat cu prinii lor?


ntruct n Sfnta Scriptur Botezul este condiionat n mod clar, de credin a i pocin a
convertiilor, este i firesc c aceast Tain viza n primul rnd pe adul i (Mc. 16, 16; Fap. 2,
38; 8, 37 etc.) pentru c era strns legat de propovduirea Evangheliei i de convertirea lor la
Hristos. Dar acest lucru nu exclude posibilitatea de a boteza i pe copii, de i nu se poate
spune c ndeplinesc cele dou condiii cerute.
ns, cu siguran c ntre miile de neofii, botezai dup predica Sfntului Apostol Petru n
Ierusalim (Fap. 2, 1-39, 41), erau i copii mici care nsoeau pe prini la praznic, mai ales c nu
se precizeaz vreo excepie, cum, de pild, cu ocazia sturrii minunate a mul imilor n pustie, se
spune anume c cei ce au mncat erau cinci mii, afar de femei i copii (Mt. 14, 21; 15, 38). Se
tie c iudeii care veneau la Ierusalim s prznuiasc Patile sau Rusaliile i aduceau ntreaga lor
familie, aa cum i Maica Domnului i dreptul Iosif, mergnd cu un astfel de prilej n Ierusalim,
L-au luat pe pruncul Iisus cu dnii (cf. Luca, 2, 43). Fiind n templu, cei mici aduceau i ei laud
lui Dumnezeu (Mt. 21, 15-16). E demn de crezut deci c n familiile celor boteza i de apostoli s
fi existat i prunci care au primit botezul odat cu prinii lor. Includerea copiilor printre cei
crora li se administra Sfnta Tain a Botezului s-a fcut pe nesimite i, n ciuda absen ei unor
indicaii explicite, poate fi pentru moment suficient constatarea c nici o msur prohibitiv n-a
fost luat spre a-i opri de la aa ceva. n Noul Testament nu exist nici un caz cnd pruncii

nscui din prini cretini i crescui de acetia s fi fost boteza i la vrsta adolescen ei sau
ca aduli.

Mrturisirea credinei la Botezul pruncilor


Vrstnicilor li se cerea credin i pocin. La cei vrstnici se refer Mntuitorul cnd
spune: Cel ce va crede i se va boteza, se va mntui (Mc. 16, 16), precum i Sfntul Apostol
Petru cnd spune: Pocii-v i s se boteze fiecare dintre voi n numele lui Iisus Hristos
(Fap. 2, 38). Uneori au fost botezai i ceilali, fr ca acetia s fi manifestat, nainte de a se
boteza, credin sau pocin printr-o mrturisire formal: Lidia i toi ai casei (Fap. 16, 14-15);
temnicerul din Filipi i casa sa (Fap. 16, 33); i chiar ucenicii din Efes (Fap. 19, 2-6).
Dar problema aceasta, a mrturisirii credinei ca o condiie pentru primirea Botezului, necesit a
fi neleas n tot rostul ei. Astfel, dac vrstnicii inten ionau s se apropie de botez, se n elege
c se apropiau dup ce au nutrit credine strine cretintii i de multe ori potrivnice. Astfel,
acestea trebuiau nlturate nainte de a mbria credina cea nou. ns acestea nu erau valabile
i n cazul pruncilor, care nu au subscris vreunei credine strine cretinismului, i pe care s o
nlture nainte de a veni la botez. Pruncii nu aveau nimic de rscumprat, de ispit,
neapucnd s svreasc pcate personale, prin care s se despart n mod voit de
comuniunea cu Dumnezeu, i nu aveau ce regreta. Despre Sfntul Ioan Boteztorul ne
spune Evanghelia c nc din pntecele maicii sale se va umplea de Duh Sfnt (Lc. 1, 15);
deci nu era vorba s aib credin. n cazul pruncilor, harul Duhului Sfnt nu ntlnete
oprelitea vreunui pcat personal, astfel c el poate aciona n voie asupra lor.
De vreme ce toi oamenii sunt chemai la Hristos, i la mntuirea adus de El, ar fi un nonsens s
admitem la Botez adic la ncorporarea n Hristos pe cei pctoi care au credin i s-i
ndeprtm pe cei mai puin pctoi, pe prunci. Ei ar putea fi exclui de la Botez ntr-un singur
caz: cnd ei n-ar fi pctoi, cci atunci Botezul n-ar avea ce s spele, nefiind ntinare.
Deci, la Botez, Dumnezeu l primete pe om aa cum e, adic pctos, i l spal de orice
ntinare. Textul din I Cor. 6, 10-11 sprijin i d trie acestei precizri: Nici furii, nici lacomii,
nici beivii, nici batjocoritorii, nici rpitorii nu vor moteni mpria lui Dumnezeu. i aa erai
unii dintre voi. Dar v-ai splat, dar v-ai sfinit, dar v-ai ndreptat n numele Domnului Iisus
Hristos i n Duhul Dumnezeului nostru. Iar pasajul scripturistic de la Tit 3, 5 e i mai categoric:
El ne-a mntuit, nu din faptele cele ntru dreptate, svrite de noi, ci dup a Lui ndurare,
prin baia naterii celei de a doua i prin nnoirea Duhului Sfnt.
Referindu-ne la efectele pozitive ale acestei Sfinte Taine, subliniem faptul c Botezul sfin e te pe
cel botezat, este un scut fa de pcat, i ofer sprijin i ajutor haric pentru mplini dumnezeietile
porunci i a tri o via sfnt, cci, de la Botez, ntreaga Sfnt Treime se sl luie te n fiin a
neofitului. Deci Botezul nu are numai un caracter curitor (al pcatului originar i al celor
personale) i preventiv fa de pcat, ci i unul de ntrire, de ajutor i de sprijin haric. Este
nendoielnic faptul c, la vrsta cnd sunt botezai, copiii nu pot crede, dar nici nu-L pot
tgdui i nu-L pot refuza pe Hristos. Se vorbe te n dogmatic de o receptivitate pasiv
(necontradictorie) a copiilor, adic ei pot primi harul ca unii ce nu-i opun nici o piedic
personal. Modul nelept n care a procedat Biserica boteznd pruncii se vede i din aceea c a

aezat rnduiala ca ei s aib nai, adic, afar de prini, persoane care s fie garan i ai cre terii
n credin a pruncilor.

Naii de botez
Chiar dac pruncii nu au nevoie de credin i de cin pentru pcatele personale fcute, spre a
se deschide harului, este necesar, deci, s se arate prin mrturisire, credin a n care va fi crescut
micuul neofit (n limba greac veche, neofitos, nseamn puiet plantat; nou-plantatul, nousditul, nou-convertitul, neofitul; n cazul nostru, nou-sditul n Biserica dreptmritoare). Aa
precum prin credina prinilor sau a altora, Hristos a vindecat pe fiii acestora (Mt. 15, 2128; Mc. 2, 1-12; Lc. 7, 1-15 etc.), a nsntoit pe bolnavi (Mc. 9, 24) i a nviat mori (Lc. 6,
13), credina pruncilor este substituit n primul rnd de credin a prin ilor care cer
botezul fiului sau fiicei lor aa se obinuia mai ales n primele veacuri , apoi de cea a
nailor, care vor deveni prini spirituali, i credina preotului i a ntregii comunit i ce
particip la celebrarea Tainei Botezului. Cu alte cuvinte, mrturisirea, de fiecare dat, o va
face iari ntreaga Biseric. Fericitul Augustin ntreba pe cei din timpul su: Ce i-a folosit
fiului vduvei credina sa (Lc. 7, 1-15), din moment ce el, mort fiind, nici n-o mai avea? Pentru
nviere i-a fost de folos credina mamei sale.

Gestul eronat de a se boteza cineva pentru cei mori


Textul scripturistic de la I Cor. 15, 29 relev necesitatea botezului ce era simit att de adnc i
att de stringent, nct, de se ntmpla ca cineva s moar nebotezat, ieise la corinteni obiceiul,
ca cineva dintre cei vii s se boteze pentru i n locul celor mor i care nu fuseser boteza i, spre a
nu-i lipsi nici pe ei de iertarea pcatelor. Orict de eronat era acest deziderat, care nu constituia o
Tain, el reprezint ns o dovad de nvtura de care erau ptruni primii cretini cu privire la
botez, c nu se poate ocoli botezul cu nici un pre i de convingerea n necesitatea Botezului ca
singurul mod de dobndire a mpriei cereti. Rezult deci foarte limpede c prin nimic nu se
ntrevede cum pruncii puteau fi lipsii de botez i de efectele mntuitoare ale acestuia.
Dezvoltnd pe scurt ultimele concluzii, putem sublinia c, ntruct fr botez nu poate fi
mntuire, cci nu se poate intra n mpria lui Dumnezeu fr a trece prin baia
botezului, i dac l lipsim pe copil de botez existnd n acest timp riscul ca el s poat
chiar muri nu nseamn c a lsa pruncii nebotezai e o mpotrivire fa de voin a lui
Dumnezeu, care vrea ca toi oamenii s se mntuiasc?
n ultim instan, ndrznim s aducem nou-nscuii la botez nu datorit unei tradiii strvechi
care, precum am observat, i are rdcinile n perioada Noului Testament ci datorit
fgduinei prin care El, Domnul Botezului, i aduce la Dnsul prin Botez i binecuvntare pe
nou-nscui, acordndu-le astfel mpria lui Dumnezeu.

Taina Sfantului Botez


Totul este ca omul sa devina una cu Hristos

Astazi vom vorbi despre marea Taina a Botezului. Deoarece, asa cum am spus si la ultima
noastra intrunire, cu putin inainte de Craciun, tot ceea ce sarbatorim: Craciunul, Botezul
Domnului, Sfintele Pasti, intreaga iconomie a lui Dumnezeu pentru oameni, toata lucrarea
lui Dumnezeu, darul lui Dumnezeu, devin ale omului prin intermediul Sfintelor Taine si,
mai ales, prin Sfantul Botez.
Este cutremurator faptul ca Domnul nu numai ca a venit pe pamant si S-a facut intru totul
om, ci a trecut prin toate etapele vietii omului. Asa cum omul ramane noua luni in pantecele
mamei sale, tot asa si El a ramas noua luni in pantecele mamei Sale. Asa cum fiecare om se naste
si creste incet-incet, tot asa si El, S-a nascut si a trecut prin toate etapele prin care trece un
om in timp ce creste. Toate acestea nu au fost un lux sau numai un semn al iubirii lui
Dumnezeu pentru om. Toate acestea arata ca omul se sfinteste nu intr-un mod magic, intr-o
clipa, ci se sfinteste in Hristos. Se sfinteste deoarece are posibilitatea chiar de la inceputul
existentei si pana la sfarsitul vietii lui, in orice clipa si mereu sa fie impreuna cu Hristos
trupeste si sufleteste.
Cand copilul este mic, trebuie sa stim ca, impreuna cu acesta, si Hristos a fost copil mic.
Hristos a crescut si S-a facut mare asa cum se intampla cu fiecare copil. Hristos a trecut si
El prin greutatile prin care trece fiecare om. Aceasta pentru ca omul sa poata, din prima
clipa a existentei sale, sa se identifice cu Hristos, sa devina una cu Hristos si sa calatoreasca
pe drumul vietii impreuna cu El. In felul acesta se sfinteste viata lui, existenta lui, in felul
acesta devine un alt om, adica noul Adam, paraseste pe omul vechi, pe vechiul Adam.
Aceasta este o taina mare. Nu este ceva despre care putem spune cu usurinta:
Iata, sunt cu Hristos si Hristos este impreuna cu mine.
Este ceva care se intampla in chip tainic si omul nu poate sa-l inteleaga. Se intampla tainic si
se savarseste prin Sfantul Botez. Aceasta realitate, acest adevar ne este amintit de sarbatori, si am
spune in mod special de Sarbatoarea Epifaniei, cand sarbatorim Botezul Domnului.
Mantuitorul S-a botezat pentru a ne arata ca prin botezul nostru vom deveni partasi vietii
Lui, vom deveni partasi sfinteniei Lui.

Ce se intampla cand se boteaza omul?


Fiecare crestin, din cate stim toti, isi boteaza copilul la doua-trei luni dupa nastere. In timpul
botezului se savarseste o mare minune, se savarseste unirea acestei mici existente cu Hristos
care nu numai ca a venit printre noi, ci a si parcurs intreaga viata a omului si a trait-o
clipa de clipa. Ce se intampla dupa aceea, totusi, incat copilul botezat traieste uneori ca si cand
nu ar fi fost botezat? De ce traieste ca acei copii care nu s-au botezat. Ce se intampla? Care sa
fie explicatia? Se boteaza in chip real omul sau nu se boteaza? Se intampla ceva in momentul
botezului sau nu se intampla nimic? i noi, cei mari, traim de multe ori ca si cand nu am fi
botezati, ca si cand nu s-ar fi savarsit aceasta minune in existenta noastra, ca si cand nu am
fi murit in Hristos in timpul botezului, dupa cum vorbeste Sfantul Apostol Pavel (Rom. 6, 4) si
ca si cand nu am fi inviat in Hristos. Continua sa traiasca in noi omul acela vechi, care ar fi
trait in mod sigur daca nu ne-am fi botezat.

Nu are efect botezul? i daca are un efect real, cum se intampla aceasta? Daca are efect, de ce
la cei mai multi copii nu se observa aceasta? Unele mame, vazand comportamentul copiilor lor
ajung sa spuna:
Nu ti-a pus suficient untdelemn la botez nasa ta!
Sau:
Nu te-a uns preotul cu untdelemn sfintit, la botez?
Asa cum am spus, aceasta mare taina a nasterii din nou a omului se savarseste prin
intermediul Sfintelor Taine si indeosebi prin Botez. Dar aceasta minune, aceasta schimbare,
aceasta renastere nu se intampla de o maniera magica. Daca un copil a fost botezat nu
inseamna ca din momentul acela va fi un copil sfant. Chiar daca a fost botezat, chiar daca a
murit in Hristos prin botezul sau, chiar daca a murit in el omul cel vechi si a inviat cel nou,
acest copil are posibilitatea, in fiecare clipa, sa redevina omul cel vechi. Acest copil continua
sa aiba in fiecare clipa posibilitatea sa fie cel care a fost inainte de a fi botezat. Acest lucru este
valabil pana cand parasim aceasta lume, dupa care starea noastra va fi una stabila, ramane
neschimbatoare. Starea in care se va afla cineva cand moare aceea va ramane. Cat suntem in
aceasta lume, starea noastra este schimbatoare. Este schimbatoarea mai ales starea copilului
si exista prin urmare posibilitatea ca in fiecare clipa copilul sa se schimbe, sa se instraineze.

Botezul si altoirea copacului


Ingaduiti-mi sa ma refer iarasi la exemplul cu altoirea pomilor. Altoieste cineva un pom. Pune
un altoi bun intr-un pom salbatic. Pana cand acest altoi devine pom mare, cu trunchi, cu
ramuri si frunze, pana cand ajunge la maturitate, oricand pomul altoit poate redeveni
salbatic, poate sa se intoarca la starea lui dinainte de altoire.
Nu stiu daca cei care suntem aici in clipa aceasta am vazut vreodata un pom altoit. Totusi, din
cate cunosc, cand altoieste cineva un pom, daca il paraseste, daca nu-l urmareste
indeaproape, acel pom va lastari din trunchiul salbatec vlastare salbatice cu multa putere,
ca si cand s-ar razbuna pentru ca a fost taiat. Altoirea se face primavara si daca merge cineva
abia toamna ca sa vada cum merge pomul altoit, il va gasi cu cateva frunzulite si acestea
ingalbenite, care nu au putut sa creasca din pricina lastarilor salbatici care l-au inabusit.
Vlastarele care au iesit din vechiul trunchi au dat nastere unui pom cu multa vigoare.
Cel care se boteaza este altoit cu Hristos si are posibilitatea, din clipa aceea, sa parcurga
intreaga sa viata impreuna cu Hristos. Aceasta inseamna a fi crestin. Este vorba de
increstinarea omului, adica de christificarea omului. Uneori ni se pare ciudat. Ce inseamna a
deveni cineva crestin? Prin botez, omul este altoit cu Hristos si nu mai traieste in el omul cel
vechi, ci omul cel nou, care este Hristos. Copilul care este botezat are posibilitatea sa ajunga
la aceasta stare, sa devina adica Hristos. Pe de alta parte, insa, are si posibilitatea sa revina
la starea dinainte de botez, chiar daca exista nestearsa pecetea botezului, chiar daca altoiul
exista. Ce e de facut? Altoiul exista, dar este inabusit, este slabit. Luati aminte!

Omul poate sa traiasca ca si cum nu ar fi fost botezat oricand, nu numai la un moment anume.
Botezul nu se pierde, dar viata lui se deruleaza ca si cand nu ar fi fost botezat. Un pom care
a fost altoit are sorti de izbanda daca este ingrijit mai ales in primul an dupa altoire, daca este cu
grija curatat de vlastarele trunchiului vechi si vlastarele noi sunt lasate si creasca normal. Daca
este parasit si nu-l mai ingrijeste nimeni, va fi inabusit de vlastarele salbatice. Acest lucru se
poate intampla si in al doilea si in al treilea an si chiar mai tarziu.
Acelasi lucru se intampla si cu copilul. In toata viata lui, pana la apusul vietii, in orice clipa,
din om al lui Hristos, care este altoit cu Hristos, care este increstinat, oricine poate redeveni
omul cel vechi, care se trage din omul cazut, din Adam cel cazut. Dar acest risc este mai mic
atunci cand omul este mic copil. Prin urmare, cand este botezat un copil, se intampla cu
adevarat minunea nasterii din nou, minunea altoirii cu Hristos, minunea unei noi existente,
a unei noi realitati. Dar nu este suficienta aceasta minune. Chiar din momentul acela, este
nevoie de mult efort pentru a ramane cineva unit cu Hristos si pentru a trai intreaga lui
viata asa cum a trait Hristos.

Botezul copiilor
Asa cum stim, de foarte timpuriu, in istoria Bisericii au inceput sa fie botezati pruncii.
Botezul omului inca din pruncie s-a impus pretutindeni. In mod firesc, la botez, omul ar fi trebuit
sa fie matur pentru a fi catehizat, pentru a cunoaste crestinismul, pentru a cunoaste Evanghelia si
pe Hristos, pentru a crede si pentru a hotari daca vrea sa intre sau nu in Biserica lui Hristos.
Biserica insa a ingaduit, din iconomie, botezul copiilor pentru ca, daca nu ar fi facut acest lucru,
foarte multi dintre oameni ar fi plecat din aceasta lume nebotezati. i Domnul a spus clar:
Cel care va crede si se va boteza se va mantui! (Marcu 16, 16).
Daca nu se va naste cineva din apa si din duh nu va putea sa intre in Imparatia lui
Dumnezeu (Ioan 3,5).
A spus acest lucru foarte clar. Este o problema daca un copil moare nebotezat. Ce se intampla
cu el? Nici un Sfant Parinte nu a indraznit vreodata, din cate cunoastem, sa spuna ca un copil
nebotezat se mantuieste.[1] Sfantul Grigorie Teologul spune:
Sa spunem ca a mers in Imparatia cerurilor? Nu putem! Sa spunem ca a mers in iad? Nici
acest lucru nu-l putem spune. Ce se intampla? Numai Dumnezeu stie.[2]
Aceasta problema este lasata la mila si milostivirea lui Dumnezeu. Dumnezeu legifereaza, dar nu
este sub lege, nu este constrans de legi si poate si in alt fel sa mantuiasca pe cineva. Biserica a
acceptat, de exemplu, botezul sangelui, botezul martiric. Daca cineva nu a apucat sa fie
botezat, dar a fost martirizat datorita credintei lui in Hristos, si-a varsat sangele, acest
sange martiric a devenit apa a botezului si colimvitra. Biserica ii considera pe acestia
botezati si nu numai botezati ci si sfinti.

Pentru ca ar fi fost foarte multi aceia care ar fi plecat din aceasta lume nebotezati, Biserica
nu numai ca a ingaduit, dar a si impus botezul pruncilor. Asadar, botezul pruncilor asa cum
se face astazi, nu se savarseste abuziv. Nici botezul nu actioneaza asupra copilului in chip
magic. Intai de toate, se face botezul pruncilor deoarece Biserica spune ca din partea
copilului nu exista opozitie la venirea harului lui Dumnezeu. Copilul nu poate spune: Nu
vreau! i acolo unde nu exista opozitie harul lui Dumnezeu lucreaza . Tot asa cum punem
intr-un vas apa si savarsind slujba sfintirii apei apa devine aghiasma deoarece nu exista
impotrivire. Daca ar fi existat impotrivire sau opozitie, am fi citit si am fi recitit la nesfarsit
rugaciuni de sfintire si apa nu ar fi devenit aghiasma. Apa devine aghiasma! Prin sfintire,
apa devine altfel de apa in chip real, nu ramane apa obisnuita. Se sfinteste deoarece nu
exista impotrivire si de aceea se pastreaza, nu se strica. La fel si copilul mic. Desi este o
fiinta vie si nu materie neinsufletita ca apa sau ca painea pe care o sfinteste preotul si devine
Trup al lui Hristos deoarece nu poate opune rezistenta, deoarece in copil nu exista nici cea mai
mica impotrivire, acesta devine primitor al harului lui Dumnezeu si intr-adevar Taina Botezului
lucreaza si pruncul se naste din nou si devine in chip minunat un om nou, care a fost altoit cu
Hristos.

Cum si cat ne ajutam copiii incat sa creasca in ei altoiul Hristos?


Dincolo de aceasta, Biserica, care a ingaduit si a impus botezul pruncilor, s-a bazat de
asemenea pe disponibilitatea si pe credinta reala pe care o are nasul, cel care aduce pruncul
la botez. Nasul nu este un element decorativ la botez, ci isi asuma imense raspunderi in fata
lui Dumnezeu. Nasul trebuie sa fie se presupune ca este un crestin viu, un om altoit in
chip real cu Hristos, un om care crede cu adevarat.
Ceea ce se intampla astazi, atat cu botezul cat si cu cununia, este cu totul altceva. Cununam
doi tineri fara sa stim nimic despre acestia! Cat sunt sau nu sunt valabile aceste cununii, numai
Dumnezeu stie. Parintii isi aduc copilul in biserica si-l boteaza. i ei si nasul considera acest
eveniment un eveniment monden si toata grija lor este sa dea stralucirea momentului, sa fie
impresionant evenimentul pentru a se bucura de admiratia oamenilor. Cat este de adevarat
acest botez, numai Dumnezeu stie. Totusi, copilul nu stie nimic din cele ale parintilor si
primeste botezul, iar botezul se savarseste in chip real.
Vreau sa subliniez acum faptul ca, ingaduind si impunand botezul pruncilor, Biserica s-a
bazat si se bazeaza pe credinta parintilor si a nasului. Nu se bazeaza numai pe credinta
parintilor deoarece este posibil ca unii parintii sa fie necredinciosi sau indiferenti. De aceea
este nevoie de un nas care nu este, repet, un element ornamental de lux, ci isi asuma
raspunderi foarte mari si are de jucat un rol extrem de insemnat.
Pruncul nou botezat poarta in sine pe omul cel vechi. Nu are importanta ca acest om vechi nu
opune rezistenta. Exista radacina omului vechi in cel botezat. Pruncul este botezat dar se
trage din Adam. Parintii, fiind crestini vii, credinciosi cu adevarat, altoiti in chip real cu
Hristos se presupune ca altoiul a crescut si aduce roade pot sa-l ajute pe copil. Trebuie sa
se comporte de asa maniera cu copilul lor, incat odata cu cresterea lui in ciuda faptului ca din
radacina lui va lastari cand unul, cand altul din vlastarele salbatice puterea radacinii vechi sa
slabeasca, sa cedeze si sa creasca numai altoiul Hristos. Aici este intreaga Taina.

Parintii nu stiu ce copii vor aduce pe lume. Dar se comporta ei, oare, fata de copiii lor, ca
oameni renascuti in Hristos, renascuti in credinta pe care s-a intemeiat Biserica si in care
si-au botezat copiii? Se comporta ei, oare, astfel? Sau, in ciuda faptului ca doresc sa-l faca pe
copil un crestin bun, comportarea lor, atitudinea lor fata de copil lasa mult de dorit?
Ingaduiti-mi sa va marturisesc ca, din cate cunosc eu, suntem cu adevarat de plans. Deoarece
copilul pe care-l avem in fata noastra si care este chemat sa devina ca Hristos, este
considerat de noi mai curand o proprietate a noastra. De cele mai multe ori, pornim de la
propriile noastre dorinte, de la visele noastre, de la proiectele noastre, pornim mai curand
sprijinindu-ne pe radacina veche din noi si nu pe altoiul crestin. Nu stim cat de viu este
altoiul in noi. Oricum, cred ca ne influenteaza mult mai mult vlastarele care au crescut din
radacina si din trunchiul omului vechi. i noi am fost botezati, dar din radacina si din trunchiul
vechi au navalit vlastare salbatice poate sa existe printre ele si altoiul, mai mic sau mai mare
suntem influentati mai mult de vlastarele salbaticesi atitudinea noastra fata de copil este una in
consecinta. Copilul care a fost altoit, dar care nu stie nimic, continua sa fie la discretia
parintilor, a nasului, a dascalului, a familiei. Daca acest copil nu va fi ajutat de cineva,
exista posibilitatea sa redevina om vechi ca si cand nu ar fi fost botezat.
Este nevoie ca fiecare parinte sa fie foarte atent. La fel dascalii si noi, preotii. Sa luam
aminte cat de mult ii ajutam copii pentru ca altoiul cel nou sa creasca in ei. Ii vedem
maniindu-se, nervosi, spunand minciuni, avand rautate in ei? In clipa aceea trebuie sa ne gandim
si sa spunem:
Sarmanul, uita-te la el! A fost botezat, a fost altoit, dar a devenit de nerecunoscut! Ia, sa fac
ceva, daca pot! Sa-l eliberez de aceste vlastare salbatice care dau buzna cand pe aici, cand pe
dincolo.
Are loc un conflict frecvent intre vlastarele vechi si vlastarele noi. Sa nu mai spunem faptul ca,
de multe ori, in loc sa incercam sa gasim modalitatea de a slabi aceste vlastare , care cresc
din radacina veche a copilului, le incurajam si ne laudam cu ele.

[1] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre pruncii rapiti inainte de vreme, PG 46, 192: Caci petrecerea
inainte de vreme a pruncilor nu poate fi conceputa a-i aseza nici de partea celor osanditi la
durere datorita felului in care au trait, nici la fel cu cei care si-au curatit viata aceasta prin
savarsirea tuturor virtutilor.
[2] Sf. Grigorie Teologul, Cuvant la Sfantul Botez, PG 36,389.
(Din: Arhim. Simeon Kraiopoulos, Parinti si Copii, volumul I, Editura Bizantina, 2005)
[continua AICI]