Legenda Bradului

Legenda spune c
atunci cnd a venit prima toamn pe lume toate psrile s-au grbit s plece
spre ri mai calde. Una singur mai rmsese: o psric mic i zgribulit, pe o
creang de la marginea codrului. Avea, srcua, o arip rupt i nu putea s
zboare prea mult. S-a dus s cear ajutorul unui copac, cci acesta, avnd
rdcini, de bun seam c nu va pleca nicieri i va ti cum s nfrunte frigul i
crivul iernii. S-a dus mai ntai la stejar, vzndu-l mai falnic:
- Te rog frumos, las-m s triesc printre ramurile tale, cci vine iarna i voi
muri fr adpost!
- Nu pot, i-a rspuns seme stejarul, nu vreau s-mi mnnci
ghindele.Caut-i de drum!
S-a dus, biata psric i la un fag, dar nici acesta nu s-a ndurat s o
gzduiasc:

- mi pare ru, i-a zis fagul ngrijorat de vntul ce se nteea. Am deja destule
griji i iarna o s fie grea. Nu pot s te ajut !
i tot aa mergea de la un copac la altul... Biata psric nici nu tia
ncotro s se mai ndrepte, cnd, trecnd pe lnga brad, auzi spre mirarea i
bucuria ei:
- Ei, psric, nu te mai frmnta I Dac vrei, rmi la mine. Poi sta pe
oricare dintre crengile mele i mpreun vom trece noi i peste iarna ce vine!
Bucuroas, pasrea i fcu degrab un culcu pe una dintre ramurile
bradului. i chiar din noaptea aceea vntul rece ncepu s sufle. Palide, una cte
una, frunzele pomilor cdeau la pmnt. Doar frunzele bradului rmneau verzi,
toi fiind uimii de aa minune. i vntul se mira nespus, aa c s-a dus chiar
inaintea Creatorului:
- Doamne, las-m s scutur i frunzele bradului, aa cum fac cu toi
copacii. ..
- Nu, i-a rspuns Dumnezeu vntului. Bradului s nu-i faci nimic, cci a fost
bun cu biata psric ! De el s nu te atingi! i de atunci toi copacii i pierd
haina lor de frunze i flori, doar bradul i pstreaz totdeauna frunzele verzi, fie
var, fie iarn.