Cnd din amar de lacrim strivit

Vrei dezndejdii s i spui: att!

Cnd, ghemotoc, durerea otrvit
Se instaleaz, sufocant, n gt,
Cnd iari plnsul refulat revine
i n potop de lacrimi totul uzi,
Cnd strigtul durerilor din tine
E sugrumat c nici tu nu-l auzi,
Cnd simi c inima i-e pustiit
i tu eti un nimic al nimnui,
Cnd ntrebarea nc nerostit
Te arde-n gnd i nu ai cui s-o pui,
Cnd viaa-ntreag-i pare-o amgire
Golit-n mod brutal de orice sens,
Cnd certitudinile-s plpire
i tot ce simi este un gol imens,
Cnd simi pustiul nvlind n tine
Prin toate simurile, dureros,
Ridic-i ochii triti spre nlime,
Spre Golgota, spre cruce, spre Cristos.
Vei fi cuprins atunci de-o revrsare
De dragoste, ce d vieii rost,
i toate strile anterioare
Se vor topi de parc n-ar fi fost.
Vei fi scldat n valuri de lumin,
Ptruns de-al adevrului nucleu,
i vei simi c viaa este plin
Numai trit lng Dumnezeu.