Ionica traia intr-o casuta cu mama lui.

Ea isi castiga painea cosand haine, in timp ce Ionica

lucra in gradina de zarazavat si avea grija de singura lor vaca pe nume Riska, pe care o
mulgea in fiecare zi. Dupa o iarna foarte grea, in primavara urmatoare abia rasarise ceva in
gradina lor de zarzavat si intr-o dimineata Ionica o anunta pe mama sa:
- Mama, nu mai avem cu s-o haranim pe Riska. Va trebui s-o ducem la piata s-o vindem.
Trista, mama ii spuse s-o duca la targ si s-o vanda.
- Incearca sa obtii un pret bun pe ea, il sfatui pe fiul ei.
Ionica ii lega vacii o funie de gat si se indrepta cu ea spre targ. In drum spre oras se intalni
cu un batran.
- Unde duci vaca asta? Il intreba batranul pe Ionica.
- La targ s-o vand. Avem mare nevoie de bani.
- Iti cumpar eu vaca in schimbul acestor boabe fermecate, raspunse batranul. Vei vedea ca
tu si mama ta nu veti mai avea nici un gand daca aceste boabe vor fi ale voastre.
Lui Ionica tare I-ar mai fi placut sa-i faca mamei sale o bucurie, asa ca se invoi cu batranul
si-i vandu vaca in schimbul boabelor fermecate si se grabi spre casa.

- Dar fii atent! il atentiona batranul inainte sa se desparta unul de altul. Cu ajutorul acestor
boabe vei gasi comorile pe care mi le-a furat candva un urias lacom. Daca vei reusi sa le
gasesti poti sa le pastrezi pentru tine.
- Nemaipomenit! exclama Ionica, fericit ca daduse un astfel de noroc peste el.
Cand mama sa a aflat despre afacerea lui Ionica s-a infuriat asa de tare, incat l-a trimis la
culcare fara sa-i dea de mancare. De furie ea a aruncat boabele de fasole afara pe fereastra.
Ionica s-a trezit dis-de-dimineta. Spre mirarea lui vazu ca fereastra era acoperita din afara cu
o planta ciudata, uriasa, si anume, o fasole.
A deschis fereastra si cand s-a uitat in sus n-a putut sa ajunga cu privire pana in varful
fasolei. S-a aruncat pe prima frunza si a inceput sa urce spre varf.
- Probabil comoara se afla in varf, se gandi baiatul.
A urcat pana in varf si acolo sus s-a trezit intr-un tinut minunat.
A vazut in jurul sau palate minunate, cu turle care ajungeau pana la cer, fortarete inconjurate
de ape lucitoare ca oglinda, pasari minunate care zburau lin in inaltul cerului senin. Dupa ce
s-a saturat de privit atatea frumuseti, Ionica s-a gandit ca ar fi bine sa-si continue calatoria.
S-a dat jos de pe vrejul de fasole si a pornit peste campie, sperand sa gaseasca ceva care
sa-I potoleasca setea si foamea.
Dupa vreo 2 ore de mers a ajuns la o casa si a batut la usa. In pragul usii a aparut o
servitoare:
- Sunt mort de oboseala, de foame si de sete! Pot sa intru sa ma odihnesc un pic?
- Te-as ospata cu placere, raspunse servitoarea, dar stapinul meu e un urias care a mancat

multi copii pana acum. Mi-e teama ca vei avea aceeasi soarta si tu, daca te va gasi aici la
intoarcere.
Ionica nici n-a mai avut timp sa raspunda pentru ca de-afara s-a si auzit o voce tunatoare:
- Cand va fi gata mancarea aceea?
- Imediat stapane! Raspunse servitoarea.
Apoi l-a apucat pe Ionica de mana si l-a inchis in camara.
Intr timp, Uriasul cobora treptele cu pasi apasati.
- Ei dracie! Simt miros de om! Cineva a umblat aici!
- Da' de unde, domnule. Se simte doar mirosul de carne care fierbe pe plita.
- Bine, bine, da-mi mancarea ca mor de foame!
Femeia ii umplu farfuria si o puse pe masa. Era acolo carne de carnat, 4 curcani si 12 felii de
snitele. Dupa ce termina de mancat tot ce era pe masa, ii spuse servitoarei sa-i aduca
banetul de aur ca vrea sa se "joace" putin cu el. Femeia I-a adus un sac mare, plin cu
monede de aur. Si dupa ce i-a numarat, s-a dus in camera sa se odihneasca.
Nu trecu mult timp ca se si auzira niste sforaituri de se cutremura casa. In acest timp, Ionica
iesi din ascunzatoare, se apropie de masa, isi umplu sacul cu bani, il puse pe umeri si se
indrepta cu el spre usa. Dar chiar in momentul in care trecu pragul usii, sacul se lovi de usa
si aceasta incepu sa scartaie, iar uriasul se trezi.
Ionica incepu sa alerge luandu-si picioarele in spinare si se urca pe vrejul de fasole. Uriasul,
care se misca foarte greu, a cazut pe prima treapta si atata I-a trebuit pana s-a ridicat incat
Ionica a avut timp sa inainteze pe vrej. Uriasul era asa de greu incat sub greutatea lui se
rupse vrejul de fasole, iar el cazu in ocean si se ineca.
Dupa ce Ionica a ajuns acasa, mama lui l-a imbratisat cu lacrimi de bucurie pe fiul ei si deatunci in colo au trait in belsug si fericire datorita averii Uriasului. Iar odata cu trecerea anilor,
isi gasi si o mireasa pe placul sau si traira fericiti pana la adanci batranete. - See more at: