Sunteți pe pagina 1din 3

Traia odata in Persia, in vremuri de demult, un om pe nume Ali Baba.

Era taietor de lemne si


isi castiga tare greu painea zilnica din vanzarea lemnului pe care-l taia in padure.
Intr-o buna zi, tocmai cand isi lega magarusul de trunchiul unui copac, auzi tropot de cai prin
locurile acelea nu prea umblate.
-Cine sa fie oare?, se intreba speriat Ali Baba.
Dupa ce ascunse magarusul in tufis, Ali Baba se catara in copac si se ascunse cum putu el
mai bine printre crengi. Nu mai vazuse niciodata atatia calareti la un loc. Numara el vreo
patruzeci, toti inarmati, care cu sabii, care cu pusti.
-Nu mi se par a fi oameni de treaba, isi spuse el. Cu siguranta sunt banditi! Dar oare ce-o fi
in sacii aia doldora pe care ii cara dupa ei?
Unul dintre ei, capetenia lor desigur, descaleca. Apropiindu-se de o stanca uriasa, intinse
bratul si rosti solemn:
- Sesam, deschide-te!
Pe data, stanca se rostogoli intr-o parte, dand la iveala o deschizatura in piatra. Hotii
descalecara si ei si intrara unul dupa altul in pestera, ducandu-si sacii burdusiti la adapost.
Ali Baba nu cutezase sa coboare din copac. Dar iata ca hotii iesira din pestera, de data asta
cu mainile goale.
-Drace, isi zise el, tare as vrea sa stiu mai multe.
Dar, vai, nici nu se indepartasera bine hotii, ca stanca se si asezase din nou la locul ei, de
parca nici nu s-ar fi clintit.
Numai ca Ali Baba nu uitase formula magica. Astepta cu rabdare venirea noptii, se dadu jos
din copac si zise:
- Sesam, deschide-te!
Se auzi un uruit infundat, pamantul i se misca de sub picioare si, iata, stanca se dadu la o
parte.
Ali Baba intra si el in pestera.
Nu mica ii fu mirarea lui Ali Baba cand se pomeni in fata unor minunatii cum nu mai vazuse
niciodata: podoabe, giuvaericale, gramezi de aur si argint, covoare, sipete din lemn sculptat
si arme de mare pret, fiecare in teaca ei frumos cizelata. Era o neasemuita comoara!
Cand se lumina de ziua, nevasta lui Ali Baba isi vazu barbatul intorcandu-se acasa cu un sac
plin cu galbeni.
- De unde ai galbenii astia? Il intreba ea speriata. Daca sunt de furat, n-am nevoie de asa
ceva!
- Stai linistita, ii raspunse Ali Baba. Nu inseamna ca am furat daca am luat de la hoti, mai
zise el si ii povesti toata tarasenia. Si asta e doar inceputul. In pestera se afla de o suta de
ori mai multe bogatii. De acum nu vom mai avea nici o grija.
Nevasta lui Ali Baba vru atunci sa numere galbenii. Numai ca erau atat de multi, incat se
vazu nevoita sa ceara cu imprumut o banita de cantarit de la Casim, fratele lui Ali Baba, care
era foarte bogat. Dar Casim avea si el o nevasta curioasa din fire.
- Dar ce vrei sa cantaresti? isi intreba cumnata.
- Pai, niste grau, o minti nevasta lui Ali Baba.
Cealalta n-o crezu si, ca sa nu ramana fara raspuns, puse un pic de grasime pe fundul
banitei.
Cand Ali Baba ii inapoie banita, nu baga de seama ca un galben ramasese lipit de fundul
vasului.
- Ia te uita, sarantocul de frate-tau are bani de aur, ii spuse ea barbatului ei, roasa de invidie.
Furios si invidios, Casim il chema la el pe Ali Baba.
- Stiu ca esti bogat acuma, ii zise el mieros, si ma bucur foarte. Dar, ia spune-mi si mie, cum
ai izbutit?
Si naivul Ali Baba ii povesti de-a fir-a-par totul.
Si iac-asa, ii spuse lui Casim cum venisera cei patruzeci de hoti, cum carasera ei bogatiile in

pestera, ce vazuse el acolo si se minunase, locul unde se afla pestera si ii dezvalui pana si
formula magica! Astfel ca, la caderea noptii, Casim iesi din oras, tragand dupa el zece
magari incarcati cu saci si cufere, si o lua spre padure.
Nu-i fu deloc greu sa dea de pestera, iar bolovanul cel urias se dadu imediat la o parte dupa
ce Casim rosti formula magica. Numai ca, pe cand se trudea el sa vare comorile in cufere,
deja doldora, fara sa lase nici macar un galben pentru fratele sau, pestera se inchise.
- Deschide-te odata, se infurie el. Haide, mai repede, deschide-te!
Incerca in fel si chipsa induplece stanca sa se dea la o parte. In zadar insa, Casim nu-si mai
amintea cuvantul potrivit!
Cand, in sfarsit, isi aminti Casim formula corecta: Sesam, deschide-te!, bolovanul se misca
din loc si pestera se deschise, dar prin deschizatura dadura navala hotii, care se intoarsera
cu noi bogatii. Scotandu-si sabiile din teaca, se napustira spre Casim strigandu-i:
- Fa-ti rugaciunea, nemernicule, caci ai sa mori!
Vazand ca barbatul ei nu se mai intoarce, nevasta lui Casim dadu fuga acasa la Ali Baba si ii
marturisi totul. Fara sa se supere, acesta o porni pe data in cautarea fratelui sau, pe care-l
gasi facut bucatele de banditi. Cu mahnire in suflet puse ramasitele intr-un sac, pe spinarea
magarusului, si o lua inapoi catre casa.
Multe lacrimi varsa nevasta lui Casim. Mult se jeli! In cele din urma, Ali Baba izbuti sa o
linisteasca.
-Ai grija, nimeni nu trebuie sa stie ce s-a intamplat, zise el. Eu am un pic de treaba cu
Mustafa cizmarul.
- Poti sa cosi un mort taiat bucati si sa-l faci la loc intreg? il intreaba el pe batranul cizmar,
aproape orb. Daca faci asta pentru mine, o sa te rasplatesc bine. Dar tu sa nu sufli nimanui o
vorba! Ai priceput?
- Da, ti-o jur, ii raspunse Mustafa.
Si uite asa, corpul lui Casim fu cusut si facut intreg la loc. Apoi, vaduva lui Casim si slujnica
ei, Morgiana, raspandira zvonul ca stapanul Casim era foarte bolnav. Astfel ca nimeni nu se
mira atunci cand, intr-o buna zi, ele dadura de veste ca acesta raposase. Tot asa nimanui nu
i se paru ciudat cand ele se instalara in casa lui Ali Baba; asa cerea traditia pe vremea aceea
in Persia.
Dar cei ce s-au mirat cel mai tare au fost hotii. Cum de a putut sa dispara din pestera
nemernicul pe care l-am ucis? Se intreba cu nedumerire capetenia lor. Cu siguranta ca mai
stie cineva locul si formula magica!
Si atunci se hotari sa trimita pe trei dintre oamenii sai ca iscoade in oras.
Intamplarea a facut ca hotii sa dea tocmai de Mustafa.
- Ia te uita! Prinsera ei a-si bate joc. Cine a mai pomenit un cizmar orb?
- Asta nu ma impiedica sa cos! Protesta batranul. Saptamana trecuta am cusut un mort.
Degeaba se mai stradui el sa-si mai tina apoi limba, cativa galbeni il facura sa si-o dezlege.
Si astfel aflara hotii unde isi avea locuinta Ali Baba. Unul dintre ei facu o cruce cu creta pe
poarta casei ca sa-si poata aminti locul.
-Amice, isi zise el in barba, o sa primesti in curand o vizita.
Numai ca banditul nu avea de unde sa stie ca slujnica Morgiana il vazuse. De cum se lasa
intunericul, ea se grabi sa insemneze cu creta toate casele din cartier, facand pe portile lor
cate o cruce alba.
Capetenia hotilor se pomeni, asadar in mare incurcatura la vederea acelor semne pe toate
portile. Si se infurie amarnic. Ca sa se mai racoreasca, puse sa li se taie capetele celor trei
oameni.
Apoi, a doua zi, ii facu el insusi o vizita cizmarului, care se lasa momit e o punga plina cu
galbeni si-l trada a doua oara pe Ali Baba:
- Intr-acolo, zise el, aratand cu toiagul in directia casei acestuia.
Capetenia hatilor isi intipari bine in minte locul si se duse sa-si caute oamenii.

Trei zile mai tarziu, cand capetenia hotilor se infatisa la el acasa, Ali Baba, care nu-l vazuse
prea deslusit la chip, nu-l putu recunoaste si-i dadu crezare cand acesta ii spuse:
- Sunt negutator. Catarii mei au carat toata ziua treizeci si sase de chiupuri pline cu ulei pe
care le voi vinde maine la targ. Animalele sunt istovite, ca si mine. N-ati putea sa ne dati
gazduire pentru o noapte?
Ali Baba baga catarii in grajd, iar stapanului lor ii oferi o minunata cina si un pat bun intr-una
din incaperile casei. Doar Morgiana simtea ca nu poate avea incredere in asa-zisul
negutator. Si nu gresea.
Dar nu de ulei era vorba. In chiupuri se aflau ascunsi cei treizeci si sase de hoti, nerabdatori
sa tasneasca si sa ucida pe toata lumea din casa.
Pe motiv ca trebuie sa aiba grija de marfa sa, capetenia iesi pentru cateva clipe in curte:
- Stati linistiti, le sopti el hotilor, veti ataca atunci cand va voi da eu de stire. Inca n-a sosit
momentul.
- Acum e momentul? Intrebara hotii ceva mai tarziu, cand auzira iarasi pasi in curte.
Ghinionul lor. Nu era capetenia, ci Morgiana, care se dusese dupa apa la fantana. Cum era
isteata, pricepu pe data cine se ascundea in chiupuri si, ingosandu-si vocea, glasui:
- Nu inca, si se intoarse la bucatarie.
Iar aici, lua un vas mare in care turna ulei incins. Se intoarse apoi tiptil in curte si varsa uleiul
fierbinte in fiecare chiup. Nici ca mai avura hotii timp sa urle de durere. Cu totii pieira opariti
cu ulei clocotit.
- Si acum e randul capeteniei, isi zise Morgiana.
Apropiindu-se de stapanul ei, Morgiana ii ceru ingaduinta sa danseze pentru a-si cinsti cum
se cuvine oaspetele.
- Fireste, se invoi Ali Baba, incantat de ideea fetei. Aceasta se duse sa-si ia niste straie mai
potrivite si ascunse un pumnal in cutele salvarilor. Cine ar fi banuit ca avea ea de gand? Cu
siguranta nu banditul, care era numai ochi si urechi de incantare.
O privea vrajit pe fata care dantuia in fata lui. Cand o simti tot mai aproape de el, inchise
ochii de placere. Si-atunci, Morgiana scoase din cingatoare pumnalul si i-l infipse in inima!
- Ce-ai facut, nefericito? striga Ali Baba ingrozit.
Dar cand Morgiana il duse afara si-i arata banditii ascunsi in chiupuri, Ali Baba ii spuse:
- Fii binecuvantata! Tu mi-ai salvat viata!
Iar a doua zi, tot la caderea noptii, Ali Baba, la fel de modest, se duse la pestera, calare pe
magarul sau: comoara se afla acolo si-l astepta doar pe el si pe cei dragi lui. Ali Baba n-o
uita pe Morgiana. Ea capata o zestre asa de frumoasa, incat ar fi putut sa traiasca ca o
regina. Numai ca ea alese sa ramana credincioasa stapanilor ei si nu dori sa-i paraseasca.
Ali Baba o lua in familia sa si de atunci incolo Morgiana deveni fica lui.
- See more at: http://www.cutiutafermecata.ro/100033933-Ali-Baba-si-cei-patruzeci-de-hotipovesti-de-citit/1001-nopti#sthash.jR39ua4T.dpuf