Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Medicina Traditionala Indiana
Medicina Traditionala Indiana
AYURVEDA
- Stiinta vietii Scurt istoric
Textele antice sustin ca Ayurveda este o stiinta preluata direct de la zei.
Cele mai importante scrieri ayurvedice dateaza din sec. I-II i.Hr., dar exista
documente ce atesta ca Ayurveda se practica in India de peste 4000 de ani. In
vechea limba sanscrita, ayur inseamna viata si veda inseamna stiinta, deci se
poate spune ca Ayurveda este o adevarata stiinta a vietii.
Pentru a intelege aceasta terapie este necesara o viziune asupra felului in
care sistemul Ayurveda vizualizeaza corpul. Principala forta a vietii in corpul
omenesc este prana, un soi de energie care alimenteza organismul. Un mare
maestru yoga indian a spus: Prana este in aer, dar nu este oxigenul sau vreunul
dintre elementele lui chimice constitutive. Este in mancare, in apa si in lumina
soarelui, totusi nu este vitamina, caldura sau raza de lumina. Mancarea, apa,
aerul etc. sunt numai mijloace prin intermediul carora prana este purtata. Exista
cinci elemente de baza care contin prana: pamantul, apa, focul, aerul si eterul.
Aceste elemente se intrepatrund, guverneaza toate functiile corpului si sunt
organizate in organismul uman in trei categorii principale, cunoscute sub
denumirea de doshas. Cele trei doshas sunt vata, pitta si kapha. Fiecare
persoana are o combinatie unica a celor trei doshas, careia i se mai spune si
prakriti.
Vata dosha este asociata cu aerul si cu eterul, iar in corp promoveaza
miscarea. Caracteristici fizice: oamenii Vata sunt in general slabi si delicati din
punct de vedere fizic, au pielea uscata si trasaturi proeminente, dar sunt foarte
energici si neobositi din punct de vedere mental. Caracteristici emotionale: vioi,
plini de imaginatie, entuziasti, instabili, intuitivi. Caracteristici comportamentale:
somn si mese neregulate, tulburari nervoase, anxietate. Cand Vata este
dezechilibrata, apar probleme de natura nervoasa, hiperactivitate, insomnie,
dureri de spate, dureri de cap, constipatie, colici.
Pitta dosha este asociata cu focul si apa. In corp, este responsabila cu
metabolismul si digestia. Caracteristici fizice: statura medie, par subtire, piele
umeda. Caracteristici emotionale: cinstit, ultrasensibil, iute la manie, iubitor,
inteligent. Caracteristici comportamentale: ordonat, somn si mese regulate,
perfectionist, putere de concentrare. Dezechilibrele Pitta apar sub forma maniei
si agresiunii. Afectiuni ce apar frecvent in urma stresului: gastrita, ulcer, probleme
cu ficatul si hipertensiune.
Kapha dosha este asociata cu apa si pamantul. Caracteristici fizice:
constitutie solida, par ondulat, cu firul gros, ten palid, piele grasa, probleme
legate de obezitate, alergii, probleme cu sinusurile, colesterol ridicat.
Caracteristici emotionale: relaxat, greu de infuriat, afectuos, tolerant, milos,
intelegator. Caracteristici comportamentale: incet, calm, linistit, politicos, doarme
Diagnosticare
In Ayurveda procesul de diagnosticare trebuie sa determine care dosha
este inactiva sau hiperactiva in corp. In general, diagnosticul este dat in urma
unei consultatii amanuntite, astfel incat medicul ayurvedic sa determine cat mai
exact ce parti ale corpului sunt afectate. La diagnosticare se folosesc deseori si
analizele de laborator.
Tratamentul
Tratamentul ayurvedic cauta sa redea echilibrul si armonia intregului
organism. De obicei, prima metoda care se aplica este detoxifierea generala a
corpului, pentru eliminarea toxinelor acumulate, in scopul eficientizarii
tratamentului. Metodele de detoxifiere includ voma terapeutica, laxativele, clisma
medicinala, postul si curatarea sinusurilor. Metodele de detoxifiere mai includ
masaje cu uleiuri din ierburi aromate sau plante medicinale si tratamente termice
cu ierburi. Dupa purificare, medicii ayurvedici folosesc remedii din ierburi si
minerale pentru a reechilibra organismul. Ayurveda are o cunoastere vasta
privind utilizarea ierburilor de leac pentru majoritatea afectiunilor.
Dieta
Dintre toate tratamentele, dieta este una dintre terapiile de baza si cel mai
mult folosite in Ayurveda. O dieta ayurvedica este foarte bine organizata si
individualizata. Ayurveda defineste sase gusturi de baza: dulce, acru, sarat, iute,
Remedii ayurvedice
O ramura foarte importanta a Ayurvedei este fitoterapia. Desi se raporteaza
la sistemul ayurvedic indian de clasificare si caracterizare a plantelor, medicii
ayurvedici romani folosesc plante medicinale si aromatice autohtone (ar fi pacat
sa nu foloseasca imensa bogatie si varietate de plante de leac pe care o
detinem). Ceea ce aduce nou viziunea ayurvedica este faptul ca plantele sunt
administrate nu numai in functie de proprietatile lor biochimice si farmacologice,
asa cum se face de obicei in fitoterapie, ci si in functie de starile psiho-mentale
pe care le induc pacientilor. Fiecare planta, in functie de locul in care creste, de
forma, culoarea si mai ales gustul ei, creeaza in fiinta noastra, dupa ce o
ingeram, stari, sentimente si emotii specifice. Paducelul, de exemplu, contine
derivati flavonici care, alaturi de alte principii active, au actiune vasodilatatoare
asupra circulatiei coronariene si vasculare, in general, si actiune sedativa asupra
sistemului nervos central. Toate acestea il fac foarte util in tratarea afectiunilor
cardiace si a hipertensiunii arteriale. Dar, in acelasi timp, paducelul ne trezeste
iubirea, compasiunea, ne deschide afectiv fata de cei din jur, ne ajuta sa-i
intelegem pe ceilalti si sa-i acceptam asa cum sunt. Toate acestea sunt foarte
necesare persoanelor care sufera de boli cardiace. Stejarul, simbolul fortei,
statorniciei si curajului, contine principii active astringente, hemostatice si
cicatrizante. Ne ajuta sa ne vindecam ranile, atat cele fizice, cat si cele sufletesti,
sa ne adunam, sa ne strangem fortele, sa ne regasim vigoarea si verticalitatea.
Lemnul-Domnului, un bun antiseptic, ne ofera puritate si elevare. Ghimbirul, o
planta picanta, amplifica focul interior (atat pe cel digestiv, cat si pe cel psihomental), oferindu-ne curaj si dorinta de a actiona. Vedeti deci ca plantele de leac
se adreseaza atat starii fizice si fiziologice a pacientului, cat si starii lui psiho-
Administrarea plantelor
Exista mai multe modalitati de preparare a plantelor pentru administrarea
pe cale interna: suc proaspat, decoct, macerat, infuzie, pulbere. Dintre toate
acestea, se prefera insa administrarea plantei fara a fi supusa la temperaturi
crescute, deoarece acestea ii distrug principiile vitale. Cum planta nu reprezinta
doar o suma de componenti chimici, ci si o structura complexa subtil-energetica,
aceasta ar avea de suferit prin prepararea termica. De aceea, principalele
modalitati de administrare a plantelor in Ayurveda sunt maceratul la rece si
pulberea de plante uscate. Pentru ambele preparate este necesar sa folosim o
rasnita electrica, care ar fi bine sa fie utilizata numai in acest scop. Planta uscata
se macina pana cand se obtine o pulbere foarte fina.
Maceratul la rece: pulberea de planta (sau amestecul de pulberi) se pune
intr-un vas cu apa plata sau apa de izvor, la temperatura camerei. Proportiile
difera de la o planta la alta - de regula, o lingurita sau doua de pulbere pentru
250 ml apa. Acest amestec se lasa la macerat 6 ore (sau se pregateste seara
pentru a fi consumat dimineata), dupa care se strecoara si se consuma lichidul
rezultat. In unele cazuri se poate consuma integral, impreuna cu planta
macerata. Cantitatea de macerat necesara pentru o zi poate varia de la una la
patru cani, in functie de tipul constitutional si caracteristicile pacientului.
Pulberea: se amesteca mai multe plante (nu mai mult de cinci) sub forma
de pulbere, si din combinatia rezultata se ia cate o lingurita, din sase in sase ore.
Se tine sub limba timp de 15-20 de minute si se umezeste bine cu saliva (timp in
care cautam sa ne concentram cat mai mult asupra efectelor pe care aceasta le
are asupra noastra), apoi se inghite cu putina apa minerala sau apa plata.
Procentul de plante din fiecare amestec depinde de puterea ei activa sau de
eventualul potential toxic, de afectiunea pentru care este folosita si de tipul
constitutional al pacientului. Din aceasta cauza, este necesar ca dozele de plante
sa fie prescrise de un specialist.
Rugaciunea
Ayurveda nu poate concepe medicina ca fiind separata de trairea,
perceperea si reprezentarea sacrului. Lipsa credintei in Dumnezeu este
echivalenta cu lipsa de incredere in viata sau cu lipsa vointei de a trai. Boala este
adesea cauzata de absenta iubirii, a grijii pentru sine si pentru ceilalti. In acest
context, rugaciunea este un foarte bun mijloc de purificare si elevare a mintii si a
sufletului.
Profilaxia ayurvedica
In Ayurveda se pune un mare accent pe prevenirea imbolnavirilor. Se stie
ca e mult mai usor sa previi o afectiune decat sa o tratezi, odata ce s-a instalat in
organism. Prevenirea are o importanta cu atat mai mare cu cat, cunoscand tipul
constitutional al pacientului, se poate sti catre ce categorie de dezechilibre si
afectiuni va fi predispus in viitor, si astfel se va interveni din timp, cu metode
adecvate de reechilibrare.
Beneficii
Terapia ayurvedica nu are efecte secundare si nu este toxica, deci poate fi
folosita in siguranta, alaturi de tratamentele clasice. Ayurveda are eficienta in
bolile cauzate de stres, in bolile metabolice si in afectiunile cronice. Ayurveda
este folosita in tratarea urmatoarelor boli: acnee, alergii, astm bronsic, bronsita
cronica, diabet zaharat de tip II, hipertensiune, boli de inima, probleme imunitare,
inflamatii, ulcer, insomnie, obezitate, probleme ale pielii (eczeme, psoriazis),
constipatie, artrita reumatoida, oboseala cronica, raceli, gripa, colite, tulburari
nervoase (dureri de cap, anxietate, depresie). Tratamentul ayurvedic
imbunatateste starea celor care au memorie scurta. Ayurveda este folosita cu
succes, alaturi de chimioterapie si chirurgie, in recuperarea si vindecarea
pacientilor care sufera de cancer, avand in vedere ca imbunatateste activitatea
sistemului imunitar.
de ce n-am avea incredere si in cele indiene, vechi de 4000 de ani, despre care
se spune ca au parvenit oamenilor direct de la zei? Ayurveda, una dintre cele
mai vechi terapii din lume, se vadeste a fi o excelenta metoda de tratament, care
se adreseaza deopotriva corpului, mintii si spiritului. Daca va chinuie vreo
problema mai usoara, incercati unul dintre remediile de mai jos, recomandate de
literatura ayurvedica indiana. Micul nostru indreptar s-a limitat la plantele
aromatice autohtone si la cele care se gasesc in comert. Sa va fie de leac! -
Busuiocul
(Ocium sanctum)
Parti medicinale: frunze, flori, seminte si radacini.
Tuse, raceala, gripa: 10-12 frunze spalate si strivite si o lingurita rasa de
ghimbir se prajesc intr-o tigaie, la foc mic, pana cand frunzele se inmoaie. Se
adauga o cana cu apa si se fierb cateva minute. Se adauga o lingurita de miere
si se bea. - Se face infuzie din 10-15 frunze la doua cani cu apa. Se bea cald. Se stoarce sucul a 10-15 frunze; se adauga o lingurita de suc de ghimbir si o
lingurita de miere. Se amesteca si se consuma dimineata si seara. - Se foloseste
pudra din frunze de busuioc uscate, care se prizeaza pentru inlaturarea
congestiilor nazale.
Probleme digestive: se fierb 20 de frunze de busuioc in 250 ml de apa si se
bea.
Inapetenta: se mesteca 4 frunze de busuioc dimineata, pe stomacul gol.
Probleme ale pielii: se face o pasta din cateva frunze proaspete si putina
apa. Se aplica pe zona afectata. Suplimentar, se consuma cate o lingurita de suc
de frunze de busuioc zilnic.
Busuiocul proaspat, pus in vaza, ajuta la improspatarea aerului din locuinta
si alunga insectele.
Scortisoara
(Cinnamomum zeylanicum)
Parti medicinale: scoarta, pudra frunzelor uscate, uleiul din frunze, radacini
sau scoarta.
Raceli, bronsite: se amesteca cate o lingurita de scortisoara, turmeric,
ghimbir, piper negru, nucsoara si cuisoare. Se adauga trei lingurite de zahar
nerafinat si se piseaza pana cand se obtine o pudra fina. Se consuma cate o
lingurita de pudra amestecata cu miere, de doua ori pe zi.
Gripa: se fierbe o lingurita de scortisoara intr-o cana cu apa, la foc mic,
pana scade la jumatate. Se strecoara, se adauga miere si se bea cald.
Insomnie: se adauga jumatate de lingurita de pudra de scortisoara si o
lingurita de miere la o cana de lapte cald. Se bea inainte de culcare.
Gingivita: se fierbe o lingurita de scortisoara intr-o cana de apa. Se lasa se
Cuisoarele
(Syzygium aromaticum)
Parti medicinale: muguri uscati, ulei de cuisoare.
Astm: se amesteca 5 picaturi de ulei de cuisoare cu o lingurita de miere si
un catel de usturoi pisat. Se consuma inainte de culcare.
Respiratie urat mirositoare: se mesteca doua cuisoare zilnic.
Indigestie: se prajesc doua lingurite de cuisoare si se adauga o cana cu
apa fiarta. Se lasa sa se inmoaie 30 de minute. Se soarbe cate o lingurita, de
patru ori pe zi.
Dureri musculare sau dureri de spate: se aplica ulei cald de cuisoare pe
zona afectata si se maseaza usor.
Dureri de gingii sau de gat: se face gargara cu infuzie din cuisoare sau se
mesteca patru cuisoare.
Dureri de dinti: se aplica ulei de cuisoare in jurul dintelui, pe gingie.
Stari de greata: se prajeste o jumatate de lingurita de pudra de cuisoare, se
amesteca cu o lingurita de miere si se mananca.
In India, cuisoarele sunt mestecate impreuna cu ierburi aromate si cu frunze
de betel, pentru o respiratie proaspata si pentru a ajuta digestia.
Menta
(Mentha spicata)
Parti medicinale: frunze, seminte, ulei extras din planta intreaga.
Probleme digestive (indigestie, flatulenta, greata, diaree): se spala cateva
frunze de menta, se pun intr-un bol, se adauga putina sare, 1-2 lingurite de suc
de lamaie, o lingurita de coriandru si putina pudra din seminte de chimion. Se
adauga putina apa si se face o pasta. Se ia o lingurita din aceasta pasta de doua
ori pe zi, inaintea meselor sau in timpul lor. - Se mesteca un sfert de lingurita de