Carmen Firan

Caloriferistul

n astfel de cldiri vechi caloriferistul e indispensabil. Mai ales iarna

cnd instalaiile de ncalzire se nfund, filtrele trebuie schimbate i tevile
pocnesc cnd i-e lumea mai drag, adic ntr-un week end geros. Locatarii
de la numrul 89-13 erau norocoi. Administratorul lor de bloc era i
caloriferist, meserie nvat i practicat temeinic n Estul Europei unde
toate se defectau mereu i nimic nu era la locul lui sau nu mergea ca lumea.
Poate ca ar fi mai nimerit s i se spun instalator dar specialitatea
lui n ara natal fuseser caloriferele. Cum pe vremea comunismului se
bnuia c poliia secret i asculta pe suspeci prin plasarea de microfoane
n caloriferele cldirilor aflate sub urmrire, caloriferistul avea o aur n
plus. Trebuia s fie i de ncredere, nu doar priceput, n eventualitatea c nu
ar fi lucrat chiar pentru poliie, obsesie cu care unii nc se mai luptau chiar
la muli ani dup cderea dictaturii.
Dick ctigase loteria vizelor, i luase nevasta i fata de mn i se
oprise direct in Sunnyside, Queens, unde dup numai dou sptmni
gsise acest post de super, adic omul care face tot.
-Eu nu cred n loterii sau alte chestii de-astea de noroc. Am jucat aa,
ca s-mi dovedesc mie nsumi c nu pot ctiga. Eu tot ce-am obinut n via
a fost prin munc. Nu mi-a picat niciodat nimic din cer. De data asta,
dracu tie, ceasul ru! mi ardea mie mai mult de-o groaz s vin n
America, dar dac tot m-am trezit cu viza asta, mi-am zis hai totui s vd
cum e i pe-aici, se confesa Dick de cte ori avea ocazia, mngindu-i
mustaa stufoas care i sporea aerul viril. De plcut mie ns nu-mi place.
Duc dorul casei mele micue dar cu vi de vie i pomi fructiferi n curte,
prietenilor de pahar i vieii de acolo, srccioas dar vesel. Munceam, nu
munceam, tot pica ceva, i de trit triam bine, orice s-ar zice. Daca nu era

nevast-mea s m piseze cu viitorul fetei i alte chestii, nu-mi luam eu

lumea-n cap.
Dick putea muta trei blocuri din loc. Purta salopete largi de geani
direct pe pielea goal, astfel c braele muchiuloase si prul de pe piept ii
ieeau bine n eviden. Avea biroul su de super la subsolul cldirii unde
se aflau i cazanele de nclzire, sistemul de aer condiionat, mainile de
splat, magaziile cu ustensile, mobile vechi, saltele gurite, tot felul de
lucruri inutile, i sacii de gunoi. Practic Dick era stpn peste toate acestea.
n serile cnd se scotea gunoiul n cartierele mai nstrite din Queens,
Dick btea strzile cu maina lui veche, ncrca tot ce era mai de Doamne
ajut i le cra in subsol. Ajunsese s stocheze o colecie serioas de
televizoare, cuptoare cu microunde, casetofoane, scaune, aspiratoare,
covoare, computere expirate, cam tot ce-i trebuie s mobilezi o cas de la
inceput. Unele erau nc n stare bun, pe altele le repara i le vindea apoi
pe nimic noilor emigrani sosii n Sunnyside. n fond fac o fapt bun, se
apra Dick, aa am nvat de acas. S iei de la bogai i s dai la sraci.
Ctigul meu e nesemnificativ. Mai mult un gest comunitar, c tot se dau
tia n vnt dup spiritul de comunitate.
Dick ctigase simpatia tuturor locatarilor din blocul pe care l
administra competent. Le ajuta pe btrnele doamne s-i care sacoele cu
cumprturi pna la lift, plimba cinii, fcea babysitting la familiile tinere,
ngrijea spatiul verde din faa blocului i, firete, schimba evi, garnituri,
filtre, desfunda veceuri, sau, mai nou, cum emigrase n ara tehnologiei,
depana computere. Nu tocmai muncitor, dar istet si priceput, Dick nu refuza
baciul dar nici nu jupuia pe nimeni. Lumea nou nu l mai speria, vzuse
c se poate descurca i aici chiar i fr s vorbeasc limba englez, odat ce
n Sunnyside era plin de conaionali de-ai lui, plus magazine, restaurante,
cofetrii, cabinete medicale, biserici, ziare n limba materna care i mai
temperau dorul de cas. Dei uneori ghetoul l enerva i l mpingea la
trectoare puseuri de superioritate:
- Emigrezi s scapi de toi tia i dai tot peste ei. Aceeai ciorb
national, ba chiar mai groas.

Cu toate astea lcrima de multe ori pe muzic folcloric n crciumele

unde se fuma mult i se lupta nfundat penru democratizarea rii parasite
pe care unii o denigrau, alii o regretau, dar nici unii dintre ei n-ar fi
recunoscut pentru nimic n lume c de fapt nu aparin nici locului de unde
au plecat, nici celui de adopie. O dilem cu care aveau s moar. Erau
strini i aici, i acolo. S nu fi plecat ? Or poate s se ntoarc acum?
Pentru oricare din variante i trebuia curaj. Ei l avuseser odat, acum ns
erau obosii, nvini, tulburai, i doar gndul c n ara natal e nc ru, i
mai linitea puin.
-Eh, or avea astia de toate, dar rosii ca la noi nu sint niciunde,
suspina Dick pe deasupra paraharelor de votca golite din ce in ce mai des si
mai de dimineata.
Dick era sentimental. Un barbat masiv cu gesturi delicate, un urias
sensibil la miniaturi. Ii placeau animalele mici, poate si de aceea nu-l
deranjau prea mult soarecii si gindacii care bintuiau prin biroul lui de super
de la subsol. Nu se opusese cind fiica lui adusese acasa un iepure pe care il
tineau in baie si pesti decorativi care inotau intr-un acvariu improvizat, un
borcan de muraturi pe care vara il scoteau pe balcon. Iubea gravura si se
incumetase chiar de citeva ori sa practice meseria de zugrav. Cu sau fara
voia clientilor le picta la sfirsit dungi subtiri sau motive florale care sa
delimiteze peretii de tavan, cite un nufar delicat in jurul candelabrului sau
pasarele colorate deasupra galeriei din bucatarie.
-Trebuie sa ne infrumusetam viata, asta era deviza lui, si o punea in
practica cum se pricepea mai bine.
Minile lui mari obinuite cu evri i fierraie, puteau fi deosebit de
blnde si placute. Mingiia animalele, ingrijea florile si plingea la filmele de
dragoste. Sub unghii ii raminea rugina sau negreala de la munca zilnica,
tricourile ii erau mereu ude pe piept si la subrat si totusi nu era un
caloriferist respingator. Ii remarcai masculinitatea si nu mirosul de
transpiratie, vigoarea si nu hainele roase de tiritul pe sub chiuvete si
veceuri. Isi iubea nevasta si isi adora fata careia era dispus sa-i accepte orice
capriciu. Cu conditia sa-si vada de scoala si sa fie cuminte.

-Viata e un lucru simplu. Nu cred in neprevazut. Toate sint coordonate

si daca nu te dai in petec nu poti avea mari surprize. Daca poti sa eviti
exagerarile si abuzul, traiesti destul de bine, asa cum esti programat sa
traiesti. Eu nu sint un nvat dar citeva chestii le simt, nu stiu cum.
Bunicul meu era analfabet dar le stia pe toate. A murit linistit, intr-o dupaamiaza, dupa ce s-a spalat, s-a barbierit, a chemat-o pe bunica linga el, a
luat-o de mina si i-a spus ca i-a venit timpul. A inchis ochii si citeva minute
mai tirziu trecuse linga cei drepti. Usor, frumos, impacat. Acum se moare
violent, se moare urit, chinuit, moartea nu mai e o eliberare, ci mai degraba
o condamnare sau o umilinta.
De cind terminase scoala profesionala, un fel de liceu redus la doi ani
in care invatase meseria de caloriferist, nu citise nici o carte. Se uita doar la
filme si rasfoia unoeri ziare, si totusi, mostenindu-l poate pe bunicul lui,
natura il inzestrase cu un echilibru care putea trece drept intelepciune.
Caloriferistul avea ciudateniile lui care il puteau face chiar interesant intr-o
discutie la un pahar. Citiva vecini din bloc cu care se imprietenise coborau
uneori serile la subsol unde Dick improvizase o atmosfera calda de circium,
foarte asemntoare cu cea din ara natal. Adusese de pe strad o mas de
plastic de grdin i citeva scaune descompletate, ba chiar i o umbrel de
soare pe care o nfipsese mndru n centru. Alturi inea o cutie frigorific
plin mereu cu sticle de bere i votc. Puneau muzic popular i dezbateau
soarta lumii. Unul dintre colocatari era chiar din oraul lui, fuseser vecini
i acas, emigraser la citeva luni unul dup altul, lumea e mic aadar, iar
n Queens lucrul acesta se vede cel mai bine.
-M, biei, eu nu tiu cum dracu, dar de cnd am emigrat m
npdesc amintirile. Imi aduc aminte totul, dar totul, tii cum? Totul! Pn
n fraged pruncie, pn la natere, ba chiar i dincolo de ea.
Caloriferistul i uimea cu povestirile lui care mergeau pina in detalii
tulburatoare. Era convins ca isi aminteste propria lui nastere.
-Fara gluma, le spunea Dick cu ochii aburiti de forta amintirilor, eu
am asistat constient la propria mea nastere.
La inceput nu prea i daduser atentie, dar cu timpul Dick i cucerise
i acum il ascultau cu sufletul la gur i de fiecare dat l rugau s le mai

spun din amintirile lui de la nastere. Goleau paharele unul dupa altul, fara
sa creada neaparat ceea ce li se vindea ca evidenta de necontestat, totusi
induiosati de o asa experienta extraordinara.
-De fapt imi amintesc lucruri cu mult inainte de a ma naste, de cind
inotam strimtorat in burta maica-mii. Nu ai prea mult loc acolo si miscarile
iti sint limitate. In ultima parte a sarcinii e si mai rau. Iti vine tot mai greu
sa te misti, te-ai intoarce dar e destul de greu, dai din picioare si din miini si
mare lucru nu se intimpla. Tin minte ca in ultimele saptamini inainte sa ma
nasc cel mai mult mi-ar fi placut sa ma dau peste cap. De citeva ori m-am
revoltat, crescusem destul de mare, si cred ca am lovit-o pe mama prea tare
ca imediat am simtit cum palmele ei m-au apucat de calciie ca sa ma
linisteasca. I-am recunoscut instinctiv palmele. Ma mingiiau chiar si cind o
loveam cu furie. Nu eram nervos sau agitat, nici n-as fi avut de ce, e cald si
bine inauntru si ai tot ce-ti trebuie.
-Si nu te sufoci? Se mai auzea cite o voce nedumerita.
- Cum sa te sufoci?! N-am respirat in viata mea mai bine si mai usor.
Totul e natural, curat, septic, ehe, am vrea noi sa mai avem aerul de acolo!
Ce e nemaipomenit e ca inauntru e mereu aceeasi temperatura, aceeasi
umiditate, toate sint constante, pricepeti? Exact cum trebuie, cit trebuie.
Nimic neprevazut sau inconfortabil. Esti tot timpul satisfacut. Nu ti-e foame,
nu ti-e sete, iar daca ti-e foame nu ai decit sa te gindesti ca ti-e foame si
imediat esti hranit cu ce e mai bun. Ai chef de peste, poti sa fii sigur ca in
curind maic-ta va pofti peste si cum gravidelor li se fac toate poftele, i se va
aduce de ndat peste iar la tine va ajunge esena pestelui, adica toate
proteinele si fosforul pentru care de fapt vrei si merita sa maninci peste. Si
chiar daca ea n-ar minca peste atunci cind tu ai chef de peste, tu tot ajungi
sa maninci esenta pestelui, pentru ca iei de la ea toate cite sint in peste.
Pricepeti? Incerc s nu fac lucrurile complicate dar as vrea sa intelegeti cum
merge treaba. Tragi de la ea tot ce ai nevoie si biata ta mama isi da seama de
asta. I se imputineaza ba fierul, ba calciul.Unora le cad dintii sau parul,
altora li se albesc unghiile, se pateaza pe fata si sint mereu obosite, ca cine
spune ca o sarcina regenereaza femeia nu stie ce vorbeste, o stoarce de tot ce
are mai bun, in schimb tu acolo nu ai nici o treaba. Acolo eu am fost fericit.

Niciodata dupa ce am iesit afara nu am mai avut acel sentiment ca sint total
protejat, ca nu mi se poate intimpla nimic, un fel de armonie divina, ceva
extrem de greu de definit tocmai pentru ca in viata nu avem parte de asa
ceva. Prieteni, ne nastem fericiti. Ce se intimpla dupa aceea, numai
Dumnezeu stie!
Uneori ii suna biperul i era chemat de urgen. O inundaie, o
garnitur de schimbat, vreo btrin nerbdtoare creia i se stricase
aspiratorul. Dick ddea fuga, repara ce era de reparat i se ntorcea n
subsol unde prietenii l ateptau ntr-un fum gros de igar. Se ntorcea cu
plamele i mai negre, cu broboane de transpiraie pe frunte, njura, arunca
un pahar de votc pe gt, mustaa i se nfoia, btea cu pumnul n mas i i
continua povestirile.
-Ce ma deranja totusi acolo pe mine e ca eram nevoit sa-mi tin ochii
inchisi. Curios e ca totusi poti vedea. Nu stiu cum e in burta altor femei, dar
eu in burta mamei mele am vazut lucruri extraordinare. Dar n-am simtit
niciodata nici un miros si n-am vazut nici o culoare. Din pacate nu am cu
cine ma confrunta, cu cine schimba o parere, nu am intilnit pina acum pe
nimeni care sa mai fi fost constient de viata lui inainte de nastere sau sa fi
fost martor la iesirea lui afara. Sa am eu o memorie, cum ar spune nu stiu
cine, ancestral, adica exagerat de mare, de veche?! E posibil. Iar de cnd am
ajuns n Queens parc mi se mrete de la o zi la alta. Dei eu cred c
memoria, ca orice lucru infernal, e infinit. Doar ca oamenilor nu le trece
prin cap sa incerce sa-si aminteasca pina acolo, pina-ntr-atit, poate nu le
vine sa creada ca sint in stare sa-si aduca aminte de dinainte de nasterea
lor, ca s nu mai vorbesc de amintirea propriei nasteri, care mi se pare un
lucru normal, ca doar fiecare a fost de fa cnd s-a nascut, nu? Daca iti
amintesti de tine la cinci ani de ce sa nu-ti amintesti si la cinci secunde
dupa ce ai aparut pe lumea asta?! Nu vorbim despre acelasi timp? Despre
aceeasi viata?
Prietenii de pahar dadeau si ei din cap in dilema. Punctul de vedere al
caloriferistului li se parea pe moment destul de logic.
- Am vazut multe la viata mea dar ca in burta maica-mi n-am sa mai
vad niciodata. Orase intregi, arhipelaguri de tuburi gelatinoase, galerii de

tevi intinzindu-se ca niste nervuri de-a lungul unor pereti fluizi, o

arhitectura complicata cu canale, labirinturi, tuneluri si grote, abis, cerul cu
stele, forme perfecte inotind intr-o pinza de paianjen delicata, toate insa
incolore, ca un desen estompat, ca o harta a univesului in miniatura. Imi
auzeam inima batind in mijlocul universului si continuam sa plutesc ca un
cosmonaut printre acele dantele transparente care ma invaluiau, ma leganau
blind ca un vint usor de vara. Ce e mai curios e ca recunoasteam toate astea
ca si cum le mai vazusem inainte, ma comportam in burta mamei ca si cum
mai fusesem acolo, de parca as fi avut amintiri dintr-o alta gestatie, incit ma
intreb daca nu m-am nascut de fapt de mai multe ori.
Aici audienta isi pierdea de obicei rabdarea. Unii murmurau
nemultumiti ca au fost atrasi pe un tarim supranatural, altii il priveau cu
mila, om in toata firea, un munte de barbat, cum mai bate cimpii, dar tot
erau curiosi sa afle continuarea. Dick arunca atunci pe git inca un pahar de
votca, isi stergea mustata cu dosul palmei brazdate de anuri maronii,
cobora vocea si ochii i strluceau conspirativ:
-Sa te nasti nu e nici o placere. In primul rind pentru ca e dureros,
lung si periculos. Din armonia aia perefecta treci intr-o incrincenare de
neinchipuit, te zbati, impingi cu capul, dai din picioare, vrei neaparat sa iesi
afara, nu se stie de ce, caci acolo era atit de bine! Doar ca la un moment dat
pur si simplu nu mai esti lasat inauntru, trebuie sa iesi! Si ce-i mai rau in
toata povestea, e ca simti ca i propria ta mama se opinteste impotriva ta, ca
si cum ar vrea sa scape de tine. La nceput nu i mai ii echilibrul, aluneci
n jos cu capul nainte i orict te-ai zbate, capul te trage n jos, devine dintrodat foarte greu, ca i cum ai avea un cap de plumb, ii pocnesc urechile de
tensiune i i se urc pulsul. Capul i intr apoi intr-un tunel ntunecos.
Asta este partea cea mai grea i mai nfricotoare din tot procesul. Tunelul
de ntuneric.
- Am mai auzit de chestia asta cu tunelul, i-a spus o data unul dintre
vecini, dar parc era cind mori, nu cnd...Si n-a ndrznit s spun mai
mult. Cuvntul natere i ddea deja fiori.
- Ala e tunel luminos n care intri cnd mori, a intervenit altul, i-auzi
ca n stlalt e ntuneric.

- Bezn, a confirmat Dick. Prima senzatie e groaznic. Te sufoci, te

neci, prul i se ncurc ntr-un fel de rdcini, auzeam ceva clipocind ca un
vulcan care st gata s izbucneasc, mpingeam ct m ineau puterile, mi
nepenise gtul i aveam impresia c voi rmne pe veci prins nuntru, unul
dintre umeri mi se blocase aproape de atta efort. De altfel pin pe la 5 ani
am suferit de durerei la umrul stng din cauza trecerii prin tunelul acela
ngust, negru, rece i umed. Atunci am simit i primele mirosuri, la fel de
neplcute ca i sunetele care m ateptau odat tras afar. Cci pn la
urm te trag alii afar. Am tusit si m-am pus pe un plins disperat. M-au
nfcat, mi-au ters lava de pe corp i mi-au despletit radacinile in care
eram infurat, iritindu-mi pielea. Muream de frig si ma invinetisem de atita
efort si tipat. Am deschis ochii dar n-am vazut nimic. Auzeam in jur niste
sunete straine, metalice, stridente. Brusc mi s-a facut si foame si de data
asta senzatia nu mi-a mai fost potolita de nici o esenta. Aveau sa urmeze
sute de litri de lapte de care pina la urma ti se acreste. M-au infasurat, m-au
invelit si m-au pus intr-un pat. Eram singur. i n burta mamei fusesem
attea luni singur dar aici, afar, era o altfel de singurtate. Uscat. Rece.
Asurzitoare. Eu trisem pn atunci numai singurtatea fericit, acum
ncepea singurtatea disperat, si cred ca pentru prima oara mi-a fost frica.
Am neles ce nseamn s-i fie fric. S oscilezi ntre fericire i disperare.
S fii aruncat dinuntrul lumii n afara ei. S vezi, s auzi, s simi i s nu
te poi face neles. S nu poi ntoarce nimic.
Vecinii se ntristaser deja, beau n ciud, triau i ei toate astea de
parc acum se nscuser.
- Uite, eu mi amintesc ca acum, prima noapte de singurtate. M
puseser aa nfurat ntr-un pat cu faa n sus. De acolo prin geamul
ntunecat am vzut pentru prima oar luna. O s m ntrebai de unde
tiam c e luna. tiam. O mai vzusem. Unde, cum? Dracu tie! i deodat...
Telefonul lui Dick sun strident. Doamna Simpson de la 9 avea o
urgenta. Refulase veceul si peste o ora avea musafiri. Caloriferistul se ridica
brusc, datoria inainte de toate, ii lasa pe toti cu povestea neterminata, isi lua
trusa cu scule si peste doar citeva minute suna la usa doamnei Simpson
care il astepta nerbdtoare:

- Dick, esti o minune. Ce ne-am face fr tine?! Dumnezeu ni te-a

trimis!