Sunteți pe pagina 1din 185
ND. Sate Fh: atl as Katherine Paterson Se ZUN, tL, Fv e Meee CORINT JUNIOR OA Me lv itor of oO) PPM Caan y ee nema T: (a SMe teeta) le BL) tee) er MOLT Mira tn ss (a) (King College, Bristol, Tennessee), a stat patru ani in Japonia, care a constituit cadrulprimelor trei Paras) Reagan Nae) Terni ucts ei (s sale, printre are National Book Awards pentru THE MASTER PUP- PETEER (1976) si THE GREAT GILLY HOPKINS (1979), precum si Newberry, Medals pentru JACOB HAVE LOVED (1981) si PUNTE SPRE-TERABITHIA (1977). »yUN LOC NUMAI PENTRU NOI” Jess $i Leslie se intoarsera si o luar’ la fugi pe terenul pustiu din spatele casei lui Perkins si apoi in jos, spre albia secat& a paraului care despartea campul de padure. Acolo, chiar pe mal, se afla un mar salbatic batran, de care cineva, uitat de mult, legase o franghie. Se balansara, de mai multe ori, inainte si inapoi, agitati de franghie, peste albie. Era o zi frumoasa de toamna si, daci te uitai in sus in timp ce te leganai, aveai sentimentul c4 zbori. Jess se aplec4 pe spate si se bucur’ de culoarea minunati, limpede, a cerului. Se misca, precum un nor alb si lenes, inainte si inapoi, traversand albastrul. — Stii de ce avem nevoie? ii striga Leslie. fmbatat de cerul albastru, Jess nu isi putea imagina c& mai are nevoie de ceva pe acest pamant. — Avem nevoie de un loc, spuse ea, numai pentru noi. Ar fi un secret pe care nu |-am dezvalui nimanui. Jess se balans& inapoi si intinse piciorul ca s& se opreasci. Vocea lui Leslie se transform’ in soapta. — Ar putea fi o tara secret, continua ea. Iar tu $i cu mine am fi st&panii acestei tri. Katherine Paterson PUNTE TERABITHIA Traducere de Lia Decei CORINT JUNIOR Am scris aceast’ carte pentru fiul meu, David Lord Paterson, dar dup ce a citit-o, mi-a rugat s& trec si numele Lisei pe aceast’ pagin4, asa c4 am facut-o. Pentru David Paterson si Lisa Hill, banzai. I JESSE OLIVER AARONS, JR. Ba-rum, ba-rum, ba-rum, baripiti, baripiti, baripiti, baripiti... Bine. Tat&l stu pornise motorul camionetei. Acum se putea ridica din pat. Jess se didu jos si-si trase pe el salopeta. Nu isi mai batu capul cu c&masa, fiindca stia ci dup& ce va incepe s& alerge se va infierbanta mai ceva ca untura pentru floricele, chiar si in aerul rece al diminetii, si nici cu pantofii, fiindc’ tilpile lui erau acum la fel de dure ca ale pantofilor s4i de sport uzati. — Unde te duci, Jess? May Belle se ridicase in capul oaselor, somnoroasa, in patul dublu in care dormeau ea si Joyce Ann. — Ssst, ti atrase el atentia. 6 PUNTE SPRE TERABITHIA Peretii erau subtiri. Maina o sa se infurie daci o trezesc la ora asta. Mangaie usor parul lui May Belle si trase de cearsaful risucit, acoperind-o pani la barbie. — Ma& duc pe p&sune, sopti el. May Belle zambi si se cuibari sub cearsaf. — Vrei s& alergi? — Poate. Sigur c& avea s& alerge. Toati vara se trezise dis-de-dimineat’ ca s& alerge. Credea c4 dac& se va antrena — si Duminezeu stia ci se antrenase din greu — la inceperea anului scolar va fi cel mai rapid alergitor din clasa a cincea. Trebuia s& fie cel mai rapid — nu unul dintre cei mai rapizi sau pe locul al doilea, trebuia s4 fie cel mai rapid. Cel mai bun. Se strecur& afar& in varful picioarelor. Casa era atat de veche incat scartaia peste tot cand p&seai, dar Jess descoperise ci daci mergea descult nu se auzea decat un geamat usor si de obicei putea ajunge afara fard s& le trezeasc’ pe mama lui, pe Ellie, Brenda sau pe Joyce Ann. Cu May Belle era altceva. Mergea pe sapte ani si il adora, ceea ce era OK uneori. Cand esti singurul baiat si ai patru surori, iar cele doua mai mari te dispretuiesc inc& de cand le-ai interzis si te imbrace si s4 te plimbe incoace si incolo in c4ruciorul vechi de Jesse Oliver Aarons, Jr. 7 papusi, iar cea mai mic& urli doar dac& te uiti la ea crucis, e bine s4 ai pe cineva care si te adore. Chiar dac& uneori e neplacut. {ncepu s& alerge inc inainte de a iesi din curte. Respiratia i se preficea in norisori — era rece pentru o dimineati de august. Dar era si foarte devreme. La pranz, cand mama va avea nevoie de el, va fi destul de cald. Miss Bessie il privi somnoroasi cum se catird pe gramada de vechituri, sare gardul si ajunge pe psune. — Muu-muuu, spuse ea, aritand exact ca o altd May Belle, cu ochii ei mari, cAprui si tristi. — Hei, Miss Bessie, spuse Jess incetisor. Dormi mai departe. Miss Bessie se indrept’ spre un petic verde — cea mai mare parte a campului era cenusiu $i uscat — si lua o imbuc&tur’ bun’. — Bravo tie. Ia-ti micul dejun. Nu ma baga in seama. Pornea intotdeauna din coltul de nord-vest al cam- pului; se asez4 in pozitia de start, la fel ca alergitorii pe care fi vazuse in emisiunea Wide World of Sports. — Bum, spuse si porni in zbor pe p&sune. Miss Bessie se indrept4 spre centru, urm4Zrindu-l cu ochii ei blanzi si rumegind incet. Nu p&rea prea 8 PUNTE SPRE TERABITHIA inteligent’, chiar pentru o vacut&, dar era suficient de desteapt’ pentru a se da la o parte din calea lui Jess. P&rul lui de culoarea paiului ii flutura pe frunte, iar bratele si picioarele sale parc’ zburau. Nu invitase si alerge ca la carte, dar avea niste picioare foarte lungi pentru un biiat de zece ani si era foarte hotarat. Scoala Elementar’ din Lark Creek ducea lips’ de multe lucruri $i mai ales de echipament sportiv, asa ca toate mingile ajungeau la clasele superioare in timpul pauzei de dup& masa de pranz. Chiar daci un elev dintr-a cincea avea la inceput o minge, era sigur c&4 intr-o jumatate de ord aceasta va ajunge in miinile unui elev dintr-a sasea sau a saptea. Baietii mai mari puneau intotdeauna st&panire pe centrul uscat al terenului de sport, unde se jucau cu mingea, iar fetele revendicau terenul mic de sus ca s& joace sotronul, s& sari. coarda si s{ se plimbe incoace si incolo, dis- cutand. Asa c& baietii din clasele mai mici incepusera si alerge. Se aliniau in partea cea mai indep&rtat’ a terenului de jos, plin de fagase cu noroi proasp&t sau uscat. Earle Watson, care nu era bun la alergiri, dar avea gura mare, striga ,,Bum!” si porneau in fuga spre o linie tras4 cu piciorul la celalalt capat. O dat&, anul trecut, Jess castigase. Nu doar o curs, ci intreaga competitie. Numai o dat&. Dar asta fi trezise Jesse Oliver Aarons, Jr. 9g gustul de a cAstiga. Chiar de cand era in clasa intai fusese ,,baietelul acela nebunatic care deseneazi tot timpul”. fntr-o zi insi — era pe 22 aprilie, o zi de luni ploioas’ —, alergase inaintea tuturor, cu noroiul rosu tasnind prin giurile din talpa pantofilor s4i de sport. Pentru tot restul zilei si pan’ dup& pranz in ziua urmitoare, fusese ,,cel mai rapid baiat din clasele a treia, a patra si a cincea”, si era doar intr-a patra. Marti, Wayne Pettis castigase din nou, ca de obicei. Dar anul acesta Wayne Pettis va fi in clasa a sasea. Va juca fotbal pana la Craiciun si baseball pana in iunie cu ceilalti baieti mari. Oricine avea sansa de a deveni cel mai rapid alergitor, iar dupa parerea lui Miss Bessie, anul acesta va fi randul lui Jesse Oliver Aarons, Jr. Jess dadea din méaini din ce in ce mai tare si se in- drepta spre gardul aflat in departare. Putea auzi biietii din clasa a treia strigand si incurajéndu-l. Vor roi in jurul lui ca in jurul unui star de muzic&4 country. Iar May Belle se va umfla in pene. Fratele ci era cel mai rapid, cel mai bun. Cei din clasa intai vor avea un subiect de discutie pe cinste. Pand si tatal stu va fi mandru. Jess inconjur4 coltul. Nu mai putea s4 fuga la fel de repede, dar continua s& alerge o vreme — asta ii mentinea conditia fizica. May Belle ti va spune lui tata, ca sf nu cread&’ cumva 10 PUNTE SPRE TERABITHIA c& el, Jess, era un ldud4ros. Poate c&4 tata va fi atat de méandru incat va uita cat e de obosit de drumurile lungi cu masina pani la Washington si inapoi si de truda de fiecare zi. $i atunci se vor lua la trant’ pe podea, asa cum obisnuiau s4 o faci mai demult. Tata va fi uimit cat de puternic devenise in ultimii doi ani. Corpul lui incepea si dea semne de oboseala, dar Jess nu renunti. Trebuia s4-i arate pieptului Astuia plapand cine era seful. — Jess. Era May Belle, care il striga de dincolo de grimada de fiare vechi. — Mama spune ci trebuie s4 vii la mas’. Las4 mul- sul pe mai tarziu. Oh, fir-ar s& fie! Alergase prea mult. Acum toat% lumea o s& stie c4 iesise afar si o si tabere pe el. — Mada, bine. Se intoarse, in fug’, si se indrept& spre graimada de vechituri. Fara si iasi din ritm, sari gardul, trecu de mormanul de fiare vechi, o lovi usor peste cap pe May Belle (,,Auuu!”’) si intri in pas alergitor in casa. — Ee-ei, ia uitati-vi la marele star o-limpic, spuse Ellie, lovind cu dou’ c4ni in masa, $i cafeaua neagr’ si tare sari din ele. E transpirat ca un catar jigirit. Jesse Oliver Aarons, Jr. il Jess isi didu pe spate pirul jilav si se tranti pe banca de lemn. Arunc’ dou’ lingurite de zahar in cana si sufli in cafeaua fierbinte. — Oooo, mam, miroase urat. Brenda isi prinse nasul cu degetul mic, indoit delicat. Spune-i s& se spele. — Treci la chiuvet& si spali-te, ti spuse mama, fari s{ ridice ochii de pe plit’. Si ia-ti de méancare. Crupele astea de ovaz se lipesc deja de fundul cratitei. — Mami! Iarasi? gemu Brenda. Doamne, ce obosit era! fl dureau toti muschii. — Ai auzit ce spune mama, strigi Ellie in spatele lui. — Nu mai suport, mam! spuse Brenda. Fa-l s4-si miste fundul ala urat mirositor de pe banca asta. Jess isi puse capul pe tablia goal’ a mesei. — Jess-see! Mama se uita la el acum. Si pune-fi un tricou. — Da, mami. Se tari spre chiuvet%. Apa cu care isi didu pe fata $i pe brate era rece ca gheata. Sub pic&turile reci, simi furnicaturi pe pielea fierbinte. May Belle stStea in usa bucdtariei si se uita la el. — Adu-mi un tricou, May Belle. Fetita avea aerul c4 se pregitea si spuna nu, dar in loc de asta zise: — N-ar trebui s& ma lovesti in cap. 12 PUNTE SPRE TERABITHIA Si se duse, ascult&toare, s4-i caute tricoul. Draga de May Belle. Joyce Ann ar fi urlat si acum dupa palniuta aia. Copiii Astia de patru ani erau de groaza. — Sunt o multime de treburi de ficut in dimineata asta, anuntd mama dupa ce terminard de mancat cru- pele cu sos de carne”. Mama lui era din Georgia si inc’ mai gitea ca acolo. — Oh, mamdt c4rair’ la unison Ellie si Brenda. Fetele astea puteau s& scape de munc& mai repede dect iti scap4 printre degete soparlele. — Mama, ne-ai promis mie si Brendei ci ne putem duce la Millsburg ca s& facem cump§&rituri pentru scoala. — N-aveti bani pentru cumparaturi! — Mamd. Ne ducem doar s4 ne uitim. Doamine, Jesse isi dorea ca Brenda s& inceteze cu vaicareala. — La naiba! Nu ne lasi si ne distrim diloc. — Deloc, o corect& Ellie prompt. — Oh, taci din guri! Ellie o ignor’. * Fel de mancare specific bucdtiriei din sudul Statelor Unite ale Americii: un fel de terci din crupe de porumb cu un sos preparat din uleiul rimas in tigaie dupa ce se prijeste sunca, amestecat cu apd sau cafea. (Toate notele din acest volum apartin traducatoarei.) Jesse Oliver Aarons, Jr. 13 — Doaimna Timmons vine s& ne ia. I-am spus lui Lollie Sunday c& ai zis ci nu e nicio problem’. Ce o si creadi dac& o sun s&-i spun c4 te-ai rizgandit? — Oh, bine. Dar nu vi dau un ban. Niciun ban, sopti cineva in capul lui Jess. — Stiu, mama. Luim doar cei cinci dolari pe care ni i-a promis tata. Nimic mai mult. — Care cinci dolari? — Hai, mami, doar ffi aduci aminte. Vocea lui Ellie era mai dulce decét un baton Mars. Tata a spus sAptimana trecut% c& noi, fetele, trebuie s4 primim ceva la inceperea scolii. — Oh, luati-i, spuse mama minioas%, apucand poseta de vinilin de pe raftul de deasupra plitei si numirand cinci bancnote mototolite. — Mam& — incepu Brenda — nu ne mai dai unul? Ca s& fie trei de c&ciula? — Nu! — Mami, nu pofti cumpiara nimic cu doi dolari jumate. Numai un pachet mic de hartie cost’... — Nu! Ellie se ridic’ cu zgomot si incepu s& strang’% masa. — E randul tau si speli vasele, Brenda, spuse ea cu voce tare. — Auuuu, Ellie. 14 PUNTE SPRE TERABITHIA Ellie o lovise cu o lingur’. Jess vizu privirea aceea. Brenda isi inghiti scancetul care pornise printre buzele date cu ruj Rose Lustre. Nu era la fel de desteapt4 ca Ellie, dar pana si ea stia ci nu e cazul s4 intind’ coarda cu mana. Jess ramase, ca de obicei, s& faci toat& treaba. Maina nu le trimitea niciodat’ pe cele mici s4 il ajute, desi dac& Jess era istet o convingea de obicei pe May Belle s& faci si ea cate ceva. [si list capul pe mast. Alergatul il obosise in dimineata asta. Auzi cu urechea care se afla in sus sunetul Buick-ului vechi al familiei Timmons — ,,Trebuie gresat”, ar fi spus tatal siu — $i sunetul vesel al vocilor de dincolo de usa de la intrare cu plasi pentru tantari, in timp ce Ellie si Brenda se al&turau celor sapte Timmons. — Gata, Jesse. Ridic4-ti fundul lenes de pe banca aia. Ugerul lui Miss Bessie probabil c4 atarn’ deja pana la pamAnt. $i ai si niste fasole de cules. Lenes. El era lenesul. fi mai acorda bietului su cap obosit de moarte incd un minut pe tablia mesei. — Jess-see! — OK, mama. Ma duc. Era pe peticul de p&mant cultivat cu fasole cand May Belle a venit s&-i spun’ c& tn casa batranului Jesse Oliver Aarons, Jr. 15 Perkins, la ferma vecin’, se mutau niste oameni. Jess isi didu la o parte parul din ochi si arunc’ o privire intr-acolo. Chiar asa. Un camion U-Haul era parcat lang’ us. Unul din cele mari, cu remorc’. Oamenii 4stia aveau o multime de bani. Dar nu vor rezista. Casa lui Perkins era una dintre acele vechi case de tara in care te muti pentru ci nu ai un loc decent in care sd te duci, si pleci de acolo cat mai repede cu putinti. Mai tarziu, s-a gandit cdt de ciudat era c4 acolo se afla pro- babil lucrul cel mai important din viata lui si cd diduse din umeri ca si cum n-ar fi fost nimic. Mustele bazaiau in jurul fetei si umerilor s&i trans- pirati. Las&% fasolea s% cad& in cos si alung’ mustele cu ambele mini. — Adu-mi tricoul, May Belle. Mustele erau mai importante decat orice U-Haul. May Belle alergi la capatul randului si culese tri- coul de unde fl aruncase el mai devreme. Se intoarse tinandu-l cu doua degete in fata ei. — Ooooo, miroase urat, spuse ea, la fel cum ar fi facut-o Brenda. — Taci din gura, spuse el si ii lua tricoul. II LESLIE BURKE Ellie si Brenda nu se intorseser’ pana la sapte. Jess terminase de cules si o ajutase pe mama lui si puna fasolea in borcane, la conservat. Mama fierbea fasolea pentru conserve si bucitiria se transformase intr-un adevirat iad. Desigur, fusese intr-o dispozitie ingro- zitoare si strigase la Jess intreaga dup4-amiaz’, iar acum era prea obosit% ca si prepare cina. Jess facu sendviciuri cu unt de arahide pentru fetele mai mici si pentru el si, pentru ci in bucatarie era inc& foarte cald si mirosea ingrozitor a fasole, cei trei copii au iesit s% m&nance in curte. Leslie Burke 17 Camionul U-Haul se afla tot langi casa lui Perkins. Jess nu vedea pe nimeni misc4ndu-se pe afar’, prin urmare terminaseri de descircat bagajele. — Sper c& au o fat&, de vreo sase sau sapte ani, spuse May Belle. Am nevoie de cineva cu care si m4 joc. — O ai pe Joyce Ann. — O urisc pe Joyce Ann. E prea mica. Vazuri cum buza lui Joyce Ann se risfrange si incepe s& tremure. Apoi $i trupusorul grisut incepu si tremure si fetita scoase un fipat puternic. — Cine nec&jeste copilul? strigi mama prin usa cu plas4 pentru tantari. Jess oft& si indesd ultimul lui sendvici in gura c&scat4 a lui Joyce Ann. Ochii ei se deschiser& larg si fetita inchise filcile peste darul neasteptat. Acum poate ci va avea parte de putina liniste, se gandi el. Intr’ in cas%, inchise incet usa cu plas& si trecu in varful picioarelor pe lang&’ mama lui, care stitea in balansoar si se uita la televizor. fn camera pe care o impartea cu surorile mai mici, scotoci sub saltea si scoase de acolo caietul si creioanele colorate. Apoi, culcat pe burt’, incepu s&% deseneze. Desenul avea asupra lui Jess efectul pe care whisky-ul il are asupra altora. Linistea incepea in 18 PUNTE SPRE TERABITHIA varful creierului s4u ametit si cobora prin trupul lui obosit si tensionat. Dumnezeule, tare ii mai plicea si deseneze! fn general animale. Nu animale obisnuite, ca Miss Bessie sau giinile, ci animale bizare, cu pro- bleme — din anumite motive, ti plicea s& isi pun’ animalele in pozitii imposibile. Cel de acum era un hipopotam care se desprindea de marginea unei stanci, invartindu-se la nesfarsit — iti puteai da seama dup& liniile curbe — in aer, indrepténdu-se spre marea de dedesubt,.unde niste pesti uimiti, cu ochii cat cepele, streau afari din ap&. Deasupra hipopota- mului — acolo unde ar fi trebuit s& fie capul, dar de fapt era fundul — se afla un balon. ,,Oh”, scria acolo. Se pare cd mi-am uitat ochelarii.” Jesse zambi. Dac& se hotara s& fi arate asta lui May Belle, va trebui s4-i explice gluma, dar dupa ce 0 va face, ea va incepe s& rdd4 ca spectatorii la emisiunile TV in direct. Ar fi vrut si-i arate tatilui siu desenele, dar nu indr4znea s-o fac’. Pe cand era in clasa intai, ti spusese tatalui siu ci dorea s& se facd artist cand va fi mare. Crezuse c4 tat&l lui va fi mulfumit. Nu fusese. Ce te invat’ la scoala aia blestemat%?” il intrebase. »Adunatura aia de cucoane in varst4 il transforma pe fiul meu intr-un fel de...” Leslie Burke 19 Nu rostise cuvantul, dar Jess intelesese mesajul. Unul pe care nu il uitase, nici macar dup patru ani. Nenorocirea era c& profesorilor s4i nu le pliceau desenele lui. Cand il prindeau mazgi3lind, incepeau si vorbeasc4 despre lucruri irosite — timp irosit, hartie irosit’, talent irosit. Cu exceptia domimisoarei Edmunds, profesoara de muzicd. Era singura cireia indr&znise s4 fi arate ceva, si nu preda la scoal& decat de un‘an si numai vinerea. Dominisoara Edmunds era unul dintre secretele lui. O iubea. Nu genul de lucruri prostesti despre care chicoteau toat& ziua la telefon Ellie si Brenda. Era un lucru prea real si prea profund pentru a vorbi despre el sau a te gandi la el foarte mult. Avea parul negru, lung si mit4sos, $i ochii albastri, albastri. Stia si cante la chitar’ ca o vedetd si avea o voce plicuta, care il tulbura pe Jess. Doane, era minunat’! Si ea il placea. {ntr-o zi, iarna trecut’, fi diduse una dintre pic- turile lui. Pur si simplu i-o strecurase in man& dup& ord si fugise. fn vinerea urmatoare, il rugase s& raman4 un minut dupa ori. fi spusese c& era ,neobisnuit de talentat” si c& spera cd nu va permite nimanui s& il descurajeze, ci ,,va continua”. Asta insemma, se gandi Jess, ci ea credea c&4 era cel mai 20 PUNTE SPRE TERABITHIA bun. Nu era genul de lucru bun care conta la scoala sau acasi, dar era un gen de lucru bun $i adevarat. Pastra aceasta apreciere ascunsa in sufletul lui, ca pe © comoar’ a piratilor. Era bogat, foarte bogat, dar nimeni nu stia de comoar’ in afar’ de camarada lui, si ea o proscrisi, Julia Edmunds. »,Pare mai degrab’ o hippy”, spusese mama lui cand Brenda, care anul trecut fusese in clasa a saptea, ii povestise despre domnisoara Edmunds. Probabil c& era. Jess nu ar fi putut s-o contrazica, dar el o vedea ca pe o fiintd salbatica si frumoasa, care fusese inchis4 o vreme intr-o colivie murdar4 si veche — clidirea scolii —, poate din greseala. Spera insd, se ruga sd nu scape niciodat& si s4 nu zboare de acolo. Reusea si indure toat& sdpt&mana plictisitoare de scoali pentru acea jumatate de or’ de vineri dupa-a- miaza, cand stéteau pe covorasul uzat din cancelarie (nu era alt loc in clidire in care dommisoara Edmunds s{ se poat’ desfsura, cu toate lucrurile ei) si cantau cantece precum My Beautiful Balloon’, This Land Is Your Land™, Free to Be... You and Me™*, Blowin’ in the * Cantec compus in 1967 de grupul american The Fifth Dimension. * Cantec american foarte cunoscut, compus de Woody Guthrie in 1940. “* CAntec pentru copii compus de Stephen Lawrence si Bruce Hart in 1972. Leslie Burke 21 Wind’ si, pentru c&’ domnul Turner, directorul, insista, God Bless America’. Dominisoara Edmunds c4nta la chitarS si le didea voie copiilor s& c4nte, pe rand, la trianglu, talgere, tamburine si tobe bongo. Doamme, ce giligie faiceau! Toti profesorii detestau ziua de vineri. $i o multime de elevi pretindeau c& simt la fel. Dar Jess stia ci se prefaceau. I se spunea cu dispret »hippy” si ,,pacifista”, chiar dac&’ Razboiul din Vietnam se sfarsise $i se presupunea cd era in regula si iubesti pacea, iar copiii isi bateau joc de faptul c& dommisoara Edniunds nu se ruja si de croiala jeansilor ei. Era, bineinteles, singura profesoar’ de la Scoala Elementara din Lark Creek care purta pantaloni. La Washington si in suburbiile elegante, chiar la Millsburg, era OK, dar Lark Creek nu era in pas cu moda. Locuitorilor le-a trebuit mult timp s& accepte c& lucrurile pe care le puteau vedea cu totii la televi- zor erau OK in alta parte. Prin urmare, elevii de la Scoala Elementar&’ din Lark Creek stiteau in banci vinerea, cu inimile batand cu anticipatie, in timp ce ascultau veselul tariboi ce se auzea din cancelarie, isi petreceau jumitatea de ord * Cantec de protest compus de Bob Dylan in 1962. “* Imnul Statelor Unite ale Americii. 22 PUNTE SPRE TERABITHIA alocat’ dommisoarei Edmunds sub vraja frumusetii sale salbatice si fermecati de entuziasmul ei si apoi ieseau $i pretindeau c& nu pot fi pacaliti de o hippy in jeansi stramfi, cu ochii machiati strident, dar cu buzele nerujate. Jess t&cea pur $i simplu. Nu ar fi slujit la nimic s& incerce s{ o apere pe domnisoara Edmunds impotri- va atacurilor nedrepte si ipocrite. fn afard de asta, ea era deasupra acestui comportament stupid, care nu o putea atinge. Dar ori de cate ori putea, Jess fura cate- va minute vinerea pentru a sta aproape de ea si a-i auzi vocea, dulce si moale ca pielea de caprioara, spunandu-i ca era un ,,copil ordonat”. Suntem la fel, isi spunea Jess in sinea lui, eu si domnisoara Edmunds. Frumoasa Julia. Silabele se ros- togoleau prin mintea lui ca munnurul corzilor chitarei. Nu facem parte din Lark Creek, Julia si cu mine. ,,Esti proverbialul diamant neslefuit”, ii spusese ea odat&, atingandu-i usor nasul cu degetul ei elec- trizant. Dar de fapt, ea era diamantul, strélucind in locul acela lipsit de iarbi, intunecos, $i murdar. — Jess-see! Jess impinse blocul si creioanele sub saltea si se fntinse in pat, cu inima b&tandu-i nebuneste. Mama lui era la usa. Leslie Burke 23 — Ai muls vaca? Sari din pat. — Ma& duc acum. O ocoli, precaut, insficd gileata de lang chiuveta si scdunelul de lang& us& si iesi inainte ca ea sd-l intrebe ce ficuse pana atunci. Se zSreau lumini lic&rind la toate cele trei etaje ale vechii case a lui Perkins. Era aproape intuneric. Uge- rul lui Miss Bessie era tare $i vicuta se agita, nelinistit’. Ar fi trebuit so mulg’ in urm’ cu doua ore. Se aseza pe scSunel si se apuca de treaba; laptele cald cidea in galeata. Pe sosea trecu un camion cu farurile aprinse. Tataél s{u va ajunge curand acas&, ca si fetele alea smechere, care reusiserd si se distreze si s4-] lase pe el si pe mama lor s& munceasc’. Se intreba ce cum- paraser4 cu banii c&patati. Doamne, ce n-ar da pentru un bloc de desen adevirat si o cutie de markere — cu culoarea care curgea pe pagin’ repede ca gindul. Altceva decat creioanele butucinoase de scolar pe care trebuia s& le apesi pan’ li se rupea varful. Un automobil isi facu aparitia. Era masina familiei Timmons. Fetele reusiser’ si ajungd inaintea tatalui lor. Jess le putea auzi strigand, vesele, in timp ce tran- teau portierele masinii. Mama avea si le pregateasc4 cina si, cand o s& intre el cu laptele, le va gisi razand 24 PUNTE SPRE TERABITHIA si flecdrind. Mama o si uite ci e obositd $i suparat’. Si doar el trebuia s4 suporte toate astea. Uneori, se simftea tare singur printre toate femeile astea — pana si singurul cocos pe care-l aveau murise, si nu luaser’ altul. Cu tatal plecat de la rasaritul soarelui pana ce se jntuneca de-a binelea, cine s& stie cum se simtea el? Nici in timpul weekendurilor nu era mai bine. Tatal siu era atat de obosit dup4 o siptiimani de frecusuri si avea atat de miult& treaba pe lang’ cas%, incat, atunci cand nu muncea, dormea in fata televizorului. — Hei, Jesse. May Belle. Copila asta proasta nu te lisa nici s& te gandesti. — Ce mai vrei? O vazu cum se face mica. — Vreau si-ti spun ceva. {si 148% capul in jos. — Ar trebui s4 fii in pat, spuse el tfnos, supSrat pe sine pentru c4 o repezea. — Ellie si Brenda vin acasi. — Au venit. Au venit acas&. De ce oare nu putea si renunte s&% 0 tot corecteze? Dar asta nu o descuraja; noutitile pe care le avea erau prea grozave ca s4 nu i le imp&rtdseasca. Leslie Burke 25 — Ellie si-a cumpérat o bluz’ transparenti, iar pe mama au apucat-o pandaliile! Bine, se gandi el. — Nu e nimic de rs in asta, spuse. Baripiti, baripiti, baripiti. — TAticule! strigi May Belle bucuroas’ si incepu s& alerge spre sosea. Jess il v4zu pe tatal lui oprind camioneta, aplecin- du-se si deschid’ portiera, pentru ca May Belle si urce. Se intoarse cu spatele. Afurisita aia de copili norocoas4! Putea alerga citre el, il putea lua de gat si il putea sruta. Lui Jess fi facea riu s& il vada pe tatil lui cum le urca pe umeri pe surorile lui mai mici sau cum se apleca si le strangea in brate. I se parea ci’ el fusese considerat intotdeauna prea mare pentru asta inc& din ziua in care se nascuse. Cand gileata se umplu, ii didu o palm’ lui Miss Bessie ca s& se duc& mai incolo. Luand scaunelul sub bratul sting, ridict cu griji gileata grea, si nu verse nicio pictur de lapte. — Cam tarziu mulgi vaca, nu-i asa, fiule? Au fost singurele cuvinte pe care i le adres’ tatal siu in acea sear4. 26 PUNTE SPRE TERABITHIA in dimineata urmitoare, era cat pe ce s& nu se trezeasc4 la haraitul motorului. Putea simti, inainte de a se destepta de-a binelea, cat de obosit era. Dar May Belle fi zambea, sprijinita intr-un cot. — N-ai de gand sa alergi? intreba ea. — Nu, ii rispunse, dand la o parte cearsaful. Am de gand s& zbor. Pentru ci era mai obosit decat de obicei, a fost nevoit s& trag’ de el. isi inchipui ci. Wayne Pettis era acolo, chiar in fata lui, si c& trebuia s& tin’ pasul cu el. Picioarele lui calcau p&mantul zgrunturos si isi misca bratele din ce in ce mai tare. O s&-l ajung’ din urna. — Ai griji, Wayne Pettis, spuse printre dinti. Te ajung din urna. Nu m4 poti invinge. — Daca iti este asa de fric’ de vac4, spuse vocea, de ce nu sari gardul? Se opri brusc, ca intr-un stop-cadru la televizor, si se intoarse, aproape pierzandu-si echilibrul, pentru a se uita la persoana care pusese intrebarea si care stitea pe gard, lang’ casa lui Perkins, balab’nindu-si picioa- rele goale si bronzate. Persoana purta un tricou albas- tru si o pereche de jeansi spalaciti tliati deasupra genunchilor. Nu putea si-si dea seama dac& era fati sau biiat. Leslie Burke 27 — Buni, spuse el sau ea, aritand cu capul spre casa lui Perkins. Tocmai ne-am mutat. Jess rimase pe loc, uitandu-se tint’. Persoana cobori de pe gard si se indrept spre el. — Ma& gindeam c& am putea fi prieteni, spuse. Nu cunosc pe nimeni. Fat’, decise el. Cu sigurant’ o fat’, dar nu putea si spuna de ce era dintr-odat’ atat de sigur. Era aproape la fel de inalt& ca el — nu chiar, constat’ el cu plicere in timp ce se apropia. — Pe mine m4 cheami Leslie Burke. Pana si numele era unul din alea taémpite care puteau fi si de fata, si de baiat, dar acum era sigur c4 avea dreptate. — E vreo problema? — Poftim? — E ceva in neregul4? — Mada. Nu. Ariat’ cu degetul in directia propriei case si apoi isi dadu deoparte pirul de pe frunte. — Jess Aarons. Pacat cd fata pe care o astepta May Belle nu avea varsta potrivita. — Ej — asta-i! Da&du din cap c&tre ea. 28 PUNTE SPRE TERABITHIA — Ne mai vedem! / Se intoarse c&tre cast. Nu mai avea rost s& alerge in dimineata asta. Mai bine si o mulgi pe Miss Bessie $i s& scape de corvoada. — Hei! Leslie stitea in mijlocul pasunii, cu capul dat pe spate si cu mainile in solduri. — Unde te duci? — Am treabi, strigi el peste umar. C4nd se intoarse mai tarziu cu gileata si sciunelul, fata plecase. Ill CEL MAI RAPID COPIL DIN CLASA A CINCEA Jess nu a mai vazut-o pe Leslie Burke decat de la dis- tanta pana in prima zi de scoal4, in martea urmitoare, cand domnul Turner a adus-o in clasa a cincea, a doai- nei Myers, de la Scoala Elementar’ din Lark Creek. Leslie era imbracat& tot in pantalonii ei ponositi si in tricoul albastru. Purta in picioare pantofi de sport, fark sosete. Un zumzet de uimire se auzi in clasi — ca zgomotul facut de aburul care iese dintr-un radia- tor fara capac. Stiteau cu totii in banci, imbracati fru- mos in hainele bune de duminic’. Pana si Jess purta singura lui pereche de pantaloni din catifea reiat’ si o c&masa4 calcats. 30 PUNTE SPRE TERABITHIA Reactia clasei nu paru s-o deranjeze. Stitea acolo, in fat’, cu o privire care spunea: ,,OK, prieteni, sunt aici”, ca rispuns la gurile lor cascate, in timp ce doamna Myers se chinuia s& giseasci un loc unde s& mai aseze o banc. Inc&perea era mic&, la subsol, si cinci siruri de cate sase pupitre o umpleau deja. — Treizeci si unu, murmura doamna Myers in b&rbia dubl&, treizeci si unu. Nimeni nu are mai mult de douazeci si noua. fn cele din urmia, se hotiri si aseze banca lang’ peretele lateral, in fata. — Deocamdati o punem acolo, 443 — Leslie. E cel mai bun lucru pe care il pot face — deocamdati. Este o clas& foarte aglomerat’. Arunci o privire glaciala spre domnul Turner, care iesea. Leslie astepti linistit’ pana ce elevul din clasa a saptea care fusese trimis si aduc& banca o lipi de calorifer, sub prima fereastri. Fir’ zgomot, o impinse cativa centimetri mai departe de calorifer si se asezi. Apoi se intoarse inc’ o dat& ca s& se uite la ceilalti elevi. Treizeci de perechi de ochi se concentrar’ brusc asupra scrijeliturilor de pe pupitre. Jess atinse cu dege- tul arat&tor inima cu dou’ perechi de initiale, BR + SK, incercand s&-si imagineze a cui fusese banca pe Cel mai rapid copil din clasa a cincea 31 care o mostenise. Probabil a lui Sally Koch. Fetele din clasa a cincea desenau mai multe inimi decat biietii. fn plus, BR trebuie si fie Billy Rudd, iar Billy, se stia, o plicuse pe Myrna Hauser in primavara trecutd. Desigur, initialele erau probabil acolo de mai mult& vreime, iar in acest caz... — Jesse Aarons. Bobby Greggs. fmpartiti ma- nualele de matematic&’. Va rog. Spunand acestea, doamna Myers arbor’ faimosul ei zambet din prima zi de scoal4. Se spunea, in clasele superioare, ci doamna Myers nu zambea niciodat’, cu exceptia primei si ultimei zile de scoala. Jess se ridic& si se duse in fata. Cand trecu pe lang banca lui Leslie, aceasta ranji si isi undui degetele intr-un fel de val. El didu scurt din cap. Fara sd vrea, ii parea rau pentru ea. Trebuie s4 fie tare neplicut si stai in fafi atunci cand esti caraghios imbricata in prima zi de scoal4. $i nu cunosti pe nimeni. Las c&rtile acolo unde ii indic’ doamna Myers. Gary Fulcher il apuc&’ de brat in timp ce trecea pe lings el. — Alergim astizi? Jess incuviinta din cap. Gary surase afectat. Crede ca’ md poate tntrece, prostdnacul. La acest gand, Jess se umfli in pene. Stia c& era mai bun decat primavara trecuti. 32 PUNTE SPRE TERABITHIA Fulcher n-are decat si cread& c4 va fi cel mai bun, acum ci Wayne Pettis era intr-a sasea, dar el, Jess, plinuia s&-i faci lui Fulcher o mii-cd surpriz’ la pranz. fl mancau tilpile. Era deja neribdator. Doamna Myers inmana manualele de parc& ar fi fost presedintele Statelor Unite ale Americii, pre- lungind procesul de distribuire cu semmaturi si cere- monii inutile. Lui Jess fi trecu prin minte c& si ea dorea s{ amane cat mai mult posibil inceperea pro- priu-zisi a orelor. Terminase de impértit cartile; Jess scoase pe furis 0 foaie de hirtie si incepu s4 deseneze. Se gandea s& faci o intreag’ carte cu desene. Trebuia s& aleagi un personaj principal si si brodeze o poveste in jurul acestuia. Schit&’ cateva animale si incerc& s4 se gandeasc4 la un nume. Un titlu potrivit l-ar ajuta si inceap’. Hipopotamul hipnotizat? {i plicea cum sun’. Herby, hipopotamul hipnotizat? Si mai bine. Cazul cro- codilului cocogat. Nu era r4u. — Ce desenezi acolo? Gary Fulcher se intindea peste pupitru. Jess acoperi pagina cu mana. — Ninic. — Haide, las4-14 si vad si eu. Jess clatina din cap. Cel mai rapid copil din clasa a cincea 33 Gary intinse bratul si incerc& s4 imping’ mana lui Jess de pe hartie. — Cazul crocodilului... haide, Jess, sopti el cu voce ragusitt. Nu-ti fac nimic. fi apuc&’ degetul mare. Jess isi puse ambele maini peste hartie si-si lis cu putere calcaiul pe piciorul lui Gary. — Auuuu! — Baieti! De pe fata doamnei Myers disparuse zambetul dulce. — Mi-a zdrobit degetul mare de la picior. — Asazi-te, Gary. — Dar... — Stai jos!... Jesse Aarons. Dac4 mai deranjezi ora o dati, ai s4-ti petreci pauza aici. Copiind dictionarul. Fata lui Jess era rosie ca focul. Strecur’ caietul in banc’ si plec’ umil capul. Avea inainte un an intreg. fnc& opt ani incheiati. Nu era sigur ci va putea suporta. Copiii isi luau masa de pranz in banci. De vreo dou4zeci de ani i se promitea scolii o sali de mese, dar se parea c4 nu erau niciodat’ bani. Jess avea mare griji s{ nu-si piarda dreptul la pauza mare; chiar si acum, isi mesteca sendviciul cu salam de Bologna cu buzele stranse si cu ochii pe inimioara 34 PUNTE SPRE TERABITHIA cu initiale de pe pupitru. fn jurul lui, ceilalti copii dis- cutau. Nu aveau voie s& vorbeasc4 in timpul pranzu- lui, dar era prima zi de scoal& si pan& si Monstrul Myers scotea pe gura mai putine flac4ri in prima zi. — Ia uite-o, bea lapte covasit. Cu dou’ banci mai in fat’, Mary Lou Peoples isi dadea arama pe fat’ — doar era cea de-a doua fat rSut&cioas’ din clasa a cincea. — Iaurt, proasto. Nu te uiti la televizor? Asta era Wanda Kay Moore, cea mai riuticioas’, care st&tea chiar in fata lui Jess. — Cah. Doane, oare de ce nu fi l4sau pe oameni in pace? De ce s4 nu miinance Leslie Burke ce avea ea chef? Uit& c& incerca s{ m&nance elegant si-si sorbi cu zgoinot laptele. Wanda Moore se intoarse c&tre el cu o expresie afectata. — Jesse Aarons. Zgomotul asta e pur si simplu scarbos. Se holba la ea si sorbi din nou. — Esti dezgust&tor. Brrrrring. Clopotelul sun’ — incepea pauza mare. — Toti baietii ramian la locul lor. Oh, Doane. Cel mai rapid copil din clasa a cincea 35 — lar fetele se aliniaz’ ca s& iasi pe terenul de joacs. Doanmele mai intai. Baietii se foiau pe marginea scaunelor precum moliile care se lupta si se elibereze din coconi. De ce nu le da drumul? — Foarte bine, acum biietii... Nu ii dadur4 nicio sansi s4 se rizgandeasc4. Erau deja la jum&tatea terenului inainte ca doamna Myers s4-si termine fraza. Primii doi incepur’ s& traseze cu varful pantofilor linia de finis. P&mantul, denivelat de la ultimele ploi, se int&rise ins& in timpul celor din urméa zile secetoase ale verii, asa cd au fost nevoiti s4 renunte la varful pantofilor de sport si s traseze linia cu un bat. Baietii din clasa a cincea, plini de importanta pozitiei lor, fi aranjari in ordine pe cei dintr-a patra, in timp ce baietii mai mici incercau s& intre si ei in rand, frd si atrag’ atentia. — Cine vrea s& alerge? intreb’ Gary Fulcher. — Eu — eu — eu, strigau cu toftii. — Sunteti prea multi. Niciun elev din clasa intai, a doua sau a treia — poate cu exceptia verilor Butcher sia lui Timmy Vaughn. Restul incurcati locul. Cu umerii c&zuti, baietii mai mici se retraser’, ascult&tori. 36 PUNTE SPRE TERABITHIA — OK. Ramin douazeci si cinci, doua4zeci $i sapte — stati linistiti — douazeci si opt. Dou4zeci si opt, ai notat, Greg? il intreb’ Fulcher pe Greg Williams, umbra lui. — Bun. Douizeci si opt. — OK. Acum. Facem eliminarile ca de obicei. Numirati cate patru, de la stanga la dreapta. Apoi alergim. toti cei cu numéarul unu, apoi cei cu doi... — Stim, stim. Cu totii erau neribdatori, dar Gary incerca din risputeri s4 fie un fel de Wayne Pettis de anul acesta. Jess era in grupa a patra, ceea ce ii convenea de minune. Era nerabdator s alerge, dar nu il deranja si aib’ sansa de a vedea cum avansaser’ ceilalti din prim&vara incoace. Fulcher era primul, de vreme ce el pusese la cale totul. Jess se stramba la Fulcher, care stitea cu spatele, si isi bagi mainile in buzunarele pan- talonilor din catifea reiat&, miscdndu-si arSt&torul de la mana dreapt& prin gaurd. Gary castigi prima runda far4 probleme si fi mai rimase destul suflu pentru a organiza runda a doua. Cativa dintre baietii mai mici se indep&rtar’ ca s& joace Regele muntelui pe panta dintre terenul de sus si cel de jos. Cu coada ochiului, Jess vizu cum cine- va coboar’ de pe terenul de sus. Se intoarse cu spatele Cel mai rapid copil din clasa a cincea 37 si se preficu c& se concentreaz4 la comenzile strigate de Fulcher. — Bun. Leslie Burke se apropiase de el. El se indepart4 putin. — Munim. — Nu alergi? — Mai tarziu. Poate c& dacd nu se uita la ea, se va intoarce pe terenul de sus, unde-i era locul. Gary ii spuse lui Earle Watson s& dea startul. Jess se uita. Nimeni nu avea vitezi in multimea aceea. Unmiri cu privirea tricourile si spinarile aplecate. La linia de finis, Jimmy Mitchell si Clyde Deal se luar’ la bataie. Cu toftii se gribir’ intr-acolo. Jess stia c& Leslie Burke statea foarte aproape de el, dar avea griji si nu se uite spre ea. — Clyde, decreti Gary Fulcher. A fost Clyde. — A fost egalitate, Fulcher, protest’ un biiat dintr-a patra. Eram chiar acolo. — Clyde Deal. Jimmy Mitchell strangea din falci. — Eu am cAstigat, Fulcher. Nu puteai s& vezi din spate. Gary ignora protestele. 38 PUNTE SPRE TERABITHIA — A fost Deal. Pierdem timpul. Sa se alinieze grupa a treia. Chiar acum. Puninii lui Jimmy Mitchell se ridicar’. — Nu e drept, Fulcher. Gary ii intoarse spatele si se indrepta spre linia de start. — Oh, las4-i si alerge amndoi in finala. Pe cine deranjeazi asta? intreb& Jess cu voce tare. Gary se opri si se intoarse pentru a-l infrunta. Fulcher se uit4 mai intai furios la Jess, apoi la Leslie Burke. — Unmnitorul lucru, spuse el, cu o voce plin&a de sarcasm, urmatorul lucru pe care ai s4-l vrei va fi si lasi o fatd s& alerge. Fata lui Jess deveni rosie ca focul. — Sigur, spuse el, nepasitor. De ce nu? Se intoarse in mod deliberat spre Leslie. Vrei s& alergi? o intreba. — Sigur. Leslie ranjea. De ce nu? — Nu fti-e team s& ii dai voie unei fete s& alerge, nu-i asa, Fulcher? Timp de un minut, crezu c4 Gary avea s4-] loveasc’ si se propti bine pe picioare. Nu trebuia s4-] lase pe Fulcher s& b&nuiasc’ faptul c& il speria un mic pumn in guri. In loc de asta, Gary se indepirti in fugi si incepu si-i alinieze pe concurenti pentru urmatoarea runda. — Poti s& alergi cu grupa a patra, Leslie. Cel mai rapid copil din clasa a cincea 39 Jess 0 spuse cu voce tare, ca s4 se asigure ci Fulcher il aude, si apoi se concentr4 asupra alergitorilor. Vezi, isi spuse in sinea lui, poti si-i tii piept unui neispravit ca Fulcher. Fara probleme. Bobby Miller castig’ usor runda a treia. Era cel mai bun dintre elevii de clasa a patra, aproape la fel de rapid ca Fulcher. Dar nu la fel de bun ca mine, gandi Jess. fncepea s{ fie cu adevarat emoftionat acum. Niciunul dintre cei care alergau in runda a patra nu il putea intrece. Totusi, era preferabil s& il sperie pe Fulcher alergind bine in preliminarii. Leslie se alinie la start alituri de el, in dreapta. El se trase putin spre stanga, dar ea p4ru sd nu observe. La seminal, Jess tasni inainte. fi plicea — chiar si solul denivelat de sub talpile pantofilor de sport uzati. Respira bine. Putea aproape s& simt’ faptul ci Gary Fulcher era uimit cd facuse progrese. Spectatorii erau mai zgomotosi decat fuseser’ in cursul celorlalte alergiri. Poate c4 observaser4 cu totii. Voia s& se uite in spate si s{ vad&% unde erau ceilalti, dar rezisti tentatiei. Ar fi fost o dovada de ingamfare din partea lui. Se con- centra asupra liniei din fati. Se apropia de ea cu fiecare pas. ,,Oh, Miss Bessie, daca m-ai vedea acum!” Simti inainte de a vedea. Cineva se apropia. Auto- mat, alergi mai repede. Apoi, brusc, silueta ajunse in 40 PUNTE SPRE TERABITHIA campul lui vizual. Dup& aceea, la fel de brusc, il depisi. Fort’. Simfea c& se sufocd; picdturi de sudoare ii intrau in ochi. Dar o v4zu oricum. Pantalonii jer- peliti trecur’ linia de sosire cu aproape un metru inaintea lui. Leslie se intoarse c&tre el cu un z4mbet larg pe fata bronzat&. Jess se cl&tina si, firs un cuvant, incepu si meargi, apoi si alerge spre linia de start. Aceasta era ziua in care urma s& devin’ campion — cel mai bun alergitor din clasele a patra si a cincea — si nici m&car nu trecuse de preliminarii. Nimeni nu ovationa. Ceilalti baieti pareau la fel de uimiti ca si el. Tachinarile vor veni mai tarziu, era sigur, dar cel putin pe moment nimeni nu vorbea. — OK. Fulcher prelud conducerea. {ncerca s& arate ci ele seful acolo. — OK, biieti. V4 puteti alinia pentru finale. Se indrept&’ spre Leslie. OK, te-ai distrat destul. Acum poti s& te intorci la sotron. — Dar am cAstigat in preliminarii, spuse ea. Gary isi 14s4 in jos capul asemenea unui taur. — Fetele nu au voie s& se joace pe terenul de jos. Mai bine urc& acolo inainte s4 te vad4 vreun profesor. — Vreau sa alerg, spuse ea, linistita. Cel mai rapid copil din clasa a cincea 41 — Ai alergat. — Ce se intémpla, Fulcher? Jess fierbea de furie. Nu putea si se st’paneasc’. Ce se intémpli? Ti-e team’ s& te intreci cu ea? Puminul lui Fulcher se ridici. Dar Jess se feri. Stia c& acum Fulcher era obligat si o lase si alerge. Si Fulcher o 14s4, manios si bomb&nind. fl invinse. Leslie ajunse prima la linia de sosire si isi intoarse ochii mari, strilucitori, spre o multime de fete furioase si transpirate. Clopotelul suna. Jess porni de-a curmezisul terenului de jos, cu mainile in buzunare. Ea il ajunse din urmi’. El isi scoase miinile din buzunare si incepu sé alerge spre deal. fi crease destule probleme. Dar ea acceler’ si refuz’ s& se lase alungata. — Multam, spuse. — Mda? »Pentru ce?” gandi el. — Esti singurul copil din toat& scoala asta afurisit’ care merit’ s% fie impuscat. Nu era sigur, dar se gandi c4 vocea ei tremura, dar nu avea de gind s& ii pari rau pentru ea. — N-ai decat si m4 impusti, spuse. fn dup4-amiaza aceea, in autobuz, facu ceva ce nu ar fi crezut c&4 va face vreodatd. Se asezi lang’ May Belle. Numai asa putea fi sigur ci nu se va trezi cu 42 PUNTE SPRE TERABITHIA Leslie aldturi de el. Doane, fata asta nu avea nicio notiune despre ce trebuie si ce nu trebuie s4 faci. Se uita fix pe fereastra, dar stia ci ea se asezase pe scaunul de lang’ ei. O auzi spunand ,Jess” o dat, dar in autobuz era galigie si se putea preface ci nu a auzit. Cand s-au oprit, insfic&i mana lui May Belle $i 0 trase afar3, constient c&4 Leslie era chiar in spatele lor. Dar ea nu mai incerc& s4-i vorbeasc4, $i nici nu-i urmé&ri. fncepu pur si simplu s& alerge spre casa batranului Perkins. E] nu se putu abtine si'nu se intoarc’ si s-o urmreasc4 cu privirea. Alerga ca si cum asta ar fi facut tot timpul. Lui Jess ti amintea de zborul ratelor salbatice toanma. La fel de lin. Cuvantul ,,frumos” fi veni in minte, dar {] alung’ si se gribi spre cas&. IV STAPANII TERABITHIEI Pentru ca scoala incepuse in prima marti de dup Labor Day’, a fost o sdptamana scurt’. Era un lucru bun, deoarece fiecare zi era mai rea decdt precedenta. Leslie continua s4 se alAture baietilor in pauza mare si castig’ in fiecare zi. Vineri, mai multi baieti din clase- le a patra sia cincea renuntasera si plecaser’ si se joace de-a Regele muntelui pe panta dintre cele dou’ terenuri. Pentru ci rimseser’ doar cativa, nu mai era nevoie de preliminarii, ceea ce micsora suspansul. Nu mai era amuzant s4 alergi. $i toate acestea din vina lui Leslie. * Ziua Muncii, sarbatorit’ in Statele Unite ale Americii in prima luni din septembrie. 44 PUNTE SPRE TERABITHIA Jess tia acum c& nu va mai fi niciodat’ cel mai bun alergitor din clasele a cincea si a sasea, dar se consola la gandul c& nici Gary Fulcher nu va mai fi. Concursul a avut loc si vineri, dar cand totul s-a sfarsit si Leslie a castigat din nou, au stiut cu tofii, fara si se inteleag’ in vreun fel, c& acesta era sfarsitul curselor. Cel putin era vineri si domnisoara Edmunds era acolo. Clasa a cincea avea ora de muzica imediat dupa pauza mare. Jess trecuse pe langi dommisoara Edmunds pe hol mai devreme in ziua aceea, iar ea il oprise si il intrebase: — Ai continuat si desenezi in vara asta? — Da, doamna. — Pot si vad si eu desenele sau nu vrei s& le ardti nim&nui? Jess isi daduse la o parte parul de pe fruntea rosie de emotie. — Am si vi le arit, doann’. Ea zambise, aritandu-i dintii frumosi, si isi flu- turase parul negru, strilucitor, pe umeri. — Grozav! spusese. Ne mai vedem. Da&duse din cap si fi zambise si el. Simti cum il cuprinde un val de caldur’ din cap pana-n picioare. Acum st&itea pe covoras in cancelarie si aceeasi caldur’ il invalui la auzul vocii ei. Chiar si atunci cand Stapanii Terabithiei 45 vorbea, vocea ei suna ca un gangurit, bogat& si melan- colica. Domnisoara Edmunds {si acord4 chitara, vorbind in timp ce strangea strunele, iar bratarile ei zorndiau. Era imbricata in jeansi, ca de obicei, si statea acolo, in fata lor, cu picioarele incrucisate, ca $i cum profesorii st&teau asa intotdeauna. fi intreb4 pe cativa copii cum isi petrecuser4 vacanta. Acestia ii rispunser’ cu un fel de mormiit. Nu i se adres& direct lui Jess, dar ii arun- c& o privire cu ochii ei albastri, care il facu s4 vibreze ca strunele pe care ea le acorda. O observa pe Leslie si ceru s4-i fie prezentata, iar © fat& se grabi s% o fact. Apoi fi zambi lui Leslie, iar Leslie fi zambi si ea — era prima oard cand Jess o vedea zambind dupa intrecerea de marti. — Ce ai vrea s4 cantim, Leslie? — Oh, orice. Domnisoara Edmunds ciupi cateva corzi si apoi incepu s4 cante, mai incet ca de obicei, acest cdntec: »Vad un pamant strdlucitor si curat Si va veni un timp, nu foarte-ndepartat, Cand vom trai pe-acest pamdnt impreund, Tu si cu mine, mand in mand...” 46 PUNTE SPRE TERABITHIA Ceilalti i se al&turar’, incet la inceput, pentru a se potrivi cu ritmul impus de ea, dar pe m&sura ce can- tecul deveni mai clar spre sfarsit, vocile devenira la fel; cand ajunserd la final: ,,S& fim liberi, tu si eu”, intrea- ga scoala fi putea auzi. Coplesit de plicerea pura pe care © simtea, Jess se intoarse si privirea i se intalni cu cea a lui Leslie. fi zdmbi. La naiba! Nu exista niciun motiv s4 nu o fac’. De ce era speriat? Doamne. Uneori, se purta ca un fraier si un las. Diadu din cap si surase din nou. fi zambi si ea. Acolo, in cancelarie, simfi ci incepe un nou anotimp al vietii sale si alese, in mod deliberat, s& triiasc’ acest sentiment. Nu a fost nevoie si o anunte pe Leslie c& tsi schim- base parerea in legitur’ cu ea. Fata o stia deja. Se 1is% si cad& alituri de el in autobuz si se inghesui ca s4-i fac’ loc lui May Belle pe acelasi scaun. fi vorbi despre Arlington, despre marea scoali din suburbii in care Invatase, cu minunata ei sali de muzic4, dar unde nu exista o profesoara la fel de frumoasi sau de prie- tenoasi ca domnisoara Edmunds. — Aveati sala de sport? — Da. Cred c& exist una in toate scolile. in majo- ritatea, in orice caz. Leslie oft’. Mie imi lipseste cu adevarat. Sunt destul de buna la gimmasticad. — Cred c& nu iti place deloc aici. Stipanii Terabithiei 47 — Nu. Tacu un moment, gandindu-se, credea Jess, la fosta ei scoali, pe care si-o inchipuia stralucitoare si noua, cu o sali de sport mai mare ca aceea de la liceu. — Cred c& ai avut o multime de prieteni acolo. — Mda. — De ce ai venit aici? — P&rintii mei si-au reevaluat valorile. — Poftim? — Au hotSrat c& erau prea dependenti de bani si de succes, asa ci au cumpirat ferma aia veche ca si cultive paméntul si s4 se gandeasc’ la ceea ce e inipor- tant In viata. Jess se uita la ea cu gura cAscat4. O stia, dar nu se putea impiedica s& o facd. Era cel mai ridicol lucru pe care il auzise vreodati. — Dar tu esti singura care are de suferit. — Mda. — De ce nu se gandesc la tine? — Am discutat despre asta, ii explicd ea, ribdatoa- re. Si eu am vrut s& vin aici. Se uit’ dincolo de el, pe fereastra. Nu stii niciodat& dinainte ce se va intampla. Autobuzul se oprise. Leslie o lu& pe May Belle de mana si cobori. Jess le urm&, incercénd inca s4-si 48 PUNTE SPRE TERABITHIA inchipuie de ce doi adulti si o fata desteapt% ca Leslie doriseri si renunte la o viat’ confortabili in suburbii pentru un loc ca asta. Privira cum se indeparteazi autobuzul. — Nu se cAstigt prea mult intr-o ferm’ in zilele noastre, stii, spuse el in cele din urma. Tat&l meu este nevoit si se duc’ s% munceasc’ la Washington, altfel nu am avea suficienti bani... — Banii nu sunt o problema. — Ba sunt, asta e sigur. — Vreau s& spun, zise ea intepat%, nu pentru noi. fi trebui o clipt ca si inteleagt. Nu cunoscuse oameni pentru care banii nu erau o problem’. — Oh. Va incerca s4-si aminteasc4’ si nu mai pomeneasc’ de bani in prezenta ei. La Lark Creek ins&, Leslie s-a confruntat cu alte probleme, care au provocat mai mult scandal decat lipsa banilor. Una era legat’ de televiziune. Totul a inceput dupa ce doamna Myers a citit cu vo- ce tare o compunere scrisi de Leslie despre hobby-ul ei. Toti elevii scrisesera o compunere despre hobby-ul lor favorit. Jess scrisese despre fotbal, pe care il detesta in realitate, dar era suficient de destept ca s& tie cd dac4 ar fi scris despre desen, toat lumea ar fi ras de el. Cea mai Stapanii Terabithiei 49 mare parte a baietilor au jurat ci hobby-ul lor favorit era si umreasc’ echipa Washington Redskins la televizor. Fetele erau iinpirtite: cele cdrora nu le pasa ce credea doamna Myers si care au declarat ci urmaresc emisiu- nile de jocuri la televizor, si cele care inc& mai finteau s& obtin’ un calificativ A si care au scris c% ele citesc Ca4rti Bune. Dar doamma Myers a citit cu voce tare doar lucrarea lui Leslie. — Vreau s& citesc aceast’ compunere cu voce tare. Din dou’ motive. Unu, este frumos scrisi. Si doi, vorbeste despre un hobby neobisnuit — pentru o fata. Doamna Myers arbor’ primul zémbet pe ziua aceea — adresat lui Leslie. Leslie se uita tint la pupitru. S& fii preferatul doamnei Myers era otravi curat& la Lark Creek. — ,,Scufundatorii”, de Leslie Burke. Vocea ascutit’ a doamnei Myers tia frazele lui Leslie in mici propozitii caraghioase, dar si asa, forta cuvintelor lui Leslie il purta pe Jess al&turi de ea, in adancurile intunecate. Deodat&, abia mai putea respi- ra. Ce te faci dac& esti dedesubt, iar masca ti s-a umplut cu apa si nu mai pofi s4 ajungi deasupra la timp? Jess se ineca $i nddusise. fncerc’ s8-si alunge teama. Acesta era hobby-ul favorit al lui Leslie Burke. Nu poti inventa c& scufundarile sunt hobby-ul tiu 50 PUNTE SPRE TERABITHIA favorit dac& nu este asa. Asta insemmna c4 Leslie Burke facuse o multime de scufundari. Ca nu era speriat4 s4 coboare adinc, tot mai adanc, intr-o lume far’ aer si fark lumina. Doamane, era atat de las! Numai auzind-o pe doamna Myers tremura din tot corpul! Era mai rau decat micuta Joyce Ann. Tat&l siu se astepta si se poarte ca un barbat. Iar el st&tea aici $i o fat% care nici mcar nu implinise zece ani fl speria de moarte doar povestind ce insemma s4 vezi lumea din adancuri. Era un prost si jumiatate. — Sunt sigur’, spuse doamna Myers, c& ati fost impresionati cu tofii, ca si mine, de pasionantul eseu al lui Leslie. Impresionat. Doamne. Aproape ci se inecase. fn clas& se auzir& foi fosnind si picioare tarsdindu-se. — Acum vreau si v4 dau o tema pentru acas& (mormaieli inabusite) care, sunt siguri, vi va face placere (murmure neincrezatoare). fn seara asta, la ora 8, pe Canal 7, va fi o emisiune despre un faimos explorator al lumii adancurilor — Jacques-Yves Cousteau. Vreau si va uitati cu totii la emisiune. Apoi s& scrieti o pagina despre ce ati invitat. — O pagina intreaga? — Da. — Ortografia conteaz4? St§panii Terabithiei 51 — Intotdeauna conteaz4 ortografia, Gary. — Ambele fete ale foii? — O fat& va fi suficient, Wanda Kay. Dar le voi da note mari celor care vor scrie in plus. ‘Wanda Kay z4mbi afectat. Puteai vedea deja cum in capul ei tuguiat prind contur zece pagini. — Doainna Myers. — Da, Leslie. Doamne, probabil ci doamnei Myers avea sa-i crape fata dac& mai zambea asa. — Si dac4 nu ne putem uita la emisiune? — Le veti spune pirintilor ci este vorba despre o tema pentru acas4. Sunt sigur c4 nu vor avea obiectii. — Dar dac’ — vocea lui Leslie treniur4; apoi 151 scutura capul si isi drese glasul, care c4pat% fort’ — daca nu ai televizor? Doamne, Leslie! Nu spune asta. Te pofi uita la televi- zorul meu. Dar era prea tarziu pentru a o salva. Sasditurile neincrezatoare se transformau deja intr-un murmur dispretuitor. Doamma Myers clipi din ochi. — Asa, asa. Mai clipi putin. Puteai s4-ti dai seamia c4 si ea voia s-o salveze pe Leslie. 52 PUNTE SPRE TERABITHIA — Asa. fn acest caz, ai putea s% scrii o compunere de o pagina despre altceva. Nu-i asa, Leslie? fncercd si zambeasc& peste capetele celorlalti copii, care se agitau in directia lui Leslie, dar nu avea rost. — Copii! Copii! Copii! Surasul adresat lui Leslie se transforma brusc si amenintator intr-o grimasa care linisti furtuna. Le inmana& niste file xeroxate cu probleme de matemiatica. Jess se uiti pe furis la Leslie. Fata ei, aple- cat& peste foaia de hartie, era rosie $i incruntata. fn pauz4, pe cand se juca de-a Regele muntelui, o vazu pe Leslie inconjurat’ de un grup de fete sub conducerea lui Wanda Kay. Nu putea auzi ce vor- beau, dar isi putea da seama, dupa felul mandru in care Leslie isi didea capul pe spate, ca fetele isi bateau joc de ea. Greg Williams il apucd de brat in acea clip si, in timp ce se bateau, Leslie disparu. Nu era treaba lui, de fapt, dar il arunc4 pe Greg la vale cat putu de tare si strig’, fara a se adresa cuiva anume: — Trebuie si plec. Se opri vizavi de toaleta fetelor. Leslie iesi peste citeva minute. {si didu seama c& plansese. — Hei, Leslie, o strig’ incetisor. — Pleac& de aici! Stapanii Terabithiei 53 Sc intoarse brusc si o porni repede in sens opus. Cu un ochi la usa biroului directorului, alerg’ dupa ea. Nimeni nu avea voie si umble pe holurile scolii in timpul pauzei de pranz. — Leslie! Ce s-a-ntamplat? — Stii foarte bine, Jess Aarons. — Da. Se scarpina in cap. Trebuia s4-ti tii gura. Poti veni cand vrei s& te uiti la te... Dar ea se intorsese $i acum stribatea holul in fuga. {nainte de a putea termina fraza si de a o prinde din urma, fi tranti in nas usa de la toaleta fetelor. Jess iesi pe furis din clidire. Nu putea risca s4-] prind’ dom- nul Turner dand tarcoale toaletei fetelor ca un nenorocit de pervers. Dupi scoala, Leslie se urc’ in autobuz inaintea lui si se duse drept pe banca lung’ din spate —- banca elevilor dintr-a saptea. fi ficu semn din cap s-o aver- tizeze si vind in fat’, dar nici nu se uit& la el. fi putea vedea pe cei dintr-a saptea indreptandu-se spre auto- buz — fetele solide, cu pieptul mare, puse pe hart, si baietii r4i, ososi, cu ochii ingusti. O vor ucide pentru c& le incalcase teritoriul. Se ridic&i, alergi in spate si o apucd de brat. — Tre’ s& vii la locul t&u, Leslie. 54 PUNTE SPRE TERABITHIA Chiar in timp ce vorbea, putea simti cum biietii mai mari se impingeau in spatele lui pe intervalul ingust. Intr-adevar, Janice Avery, singura persoan’ din clasa a saptea care isi dedicase intreaga viata unui singur scop, s4-i sperie pe cei mai mici decat ea, era chiar in spatele lui. — Misci-te, pustiule, spuse ea. Jess isi infipse bine picioarele in podea, desi avea inima cat un purice. — Haide, Leslie, spuse el si apoi se intoarse si ti arunc4 lui Janice Avery o privire de sus pana jos — de la parul blond si cret, trecand peste bluza prea stramt si jeansii intinsi pe soldurile late, $i pana la pantofii de sport gigantici. Cand termina, inghiti in sec, se uit& fix la fata ei neprietenoas si spuse, sigur pe el: — Se pare c4 nu incapeti amandoua aici, in spate, tu si Janice Avery. Cineva hohoti. — Weight Watchers” te asteapt’, Janice! Privirea lui Janice era plina de ura, dar se dadu la © parte ca sd-i lase pe Jess si Leslie s& treaci spre locurile lor. * Companie american’ fondat’ in anii 1960, ce ofer’ produse si ser- vicii destinate persoanelor care vor si slibeasc4. Stapanii Terabithieci 55 Leslie se uit’ inapoi in timp ce se asezau si apoi se apleca spre el. — O sa se rizbune pe tine pentru asta, Jess. Doam- ne, ce furioasi e! Pe Jess il flat’ nota plina de respect din vocea lui Leslie, dar nu indr&zni s& se uite in spate. — La naiba! spuse el. Crezi ci m4 sperie o proast ca aia? Pana cand coborari din autobuz, reusi s& inghitt fara noduri. Ficu chiar un mic semn cu mana inspre locurile din spate in timp ce autobuzul se indeparta. Leslie ti zimbi peste capul lui May Belle. — Ei bine, spuse el, fericit. La revedere. — Hei, crezi c4 am putea face ceva in dup4-amia- za asta? — Si eu! Si eu vreau s& fac ceva, strigi May Belle. Jess se uit& la Leslie. Citi refuzul in privirea ei. — Nu de data asta, May Belle. Leslie si cu mine avem ceva de facut astizi — doar noi doi. Poti s4-mi duci cartile acas4 si spune-i mamei c& sunt la familia Burke. OK? — Nu aveti nimic de facut. Nici m&car nu ati planuit ceva. Leslie se apleci spre May Belle, asezindu-si mana pe umrul slabut al fetitei. 56 PUNTE SPRE TERABITHIA — May Belle, vrei niste papusi noi de hartie’? May Belle o privi cu suspiciune. — De care? — Viata in vremea coloniilor americane. May Belle scutur’ din cap. — O vreau pe Mireasi sau pe Miss America. — Poti s& spui c% sunt papusi mirese. Au o multi- me de rochii frumoase, lungi. — Si ce-i cu ele? — Nimic. Sunt nou-noute. —Da’ de ce nu le mai vrei dac& sunt atat de grozave? — Cand ai s& ajungi la varsta mea — Leslie ofta — n-ai s{ te mai joci cu papusile de hartie. Bunica mea mi le-a trimis. Stii cum e, bunicile uitd pur si simplu c4 noi crestem mari. Singura bunicd in viata a lui May Belle locuia in Georgia si nu fi trimisese niciodat& nimic. — Le-ai imbinat deja? — Nu, cinstit. Si au toate hainele. Nu trebuie si folosesti foarfeca. Putea vedea c& era gata si cedeze. * Desene — siluete de copii, femei sau barbati, cu tot ce le trebuia: haine, pantofi etc. — tiptrite pe foi de hartie, care puteau fi decupate si asamblate. Stapanii Terabithiei 57 — Ce-ar fi, incepu Jess, s& vii s% te uifi la ele si, dac& iti plac, le poti lua cu tine acas’%, cand ai s& te duci s4-i spui mamei unde sunt? Dup’ ce o vazuri pe May Belle urcand dealul, in timp ce strangea la piept noua comoara, Jess si Leslie se intoarser’ si o luard la fug’ pe terenul pustiu din spatele casei lui Perkins si apoi in jos, spre albia secatd a parau- lui care despartea campul de pidure. Acolo, chiar pe mal, se afla un mir sailbatic bitran, de care cineva, uitat de mult, legase o franghie. Se balansara, de mai multe ori, inainte si inapoi, agatati de franghie, peste albie. Era o zi frumoas4 de toamma si, dac& te uitai in sus in timp ce te leginai, aveai sentimentul c4 zbori. Jess se aplec4 pe spate si se bucur’ de culoarea minunat&, limpede, a cerului. Se misca, precum un nor alb si lenes, inainte si inapoi, traversand albastrul. — Stii de ce avem nevoie? ii strigt Leslie. {mbatat de cerul albastru, Jess nu isi putea imagina ci mai are nevoie de ceva pe acest pamant. — Avem nevoie de un loc, spuse ea, numai pentru noi. Ar fi un secret pe care nu l-am dezvalui nim&nui. Jess se balans inapoi si intinse piciorul ca s& se opreasc4. Vocea lui Leslie se transforma in soapta. 58 PUNTE SPRE TERABITHIA — Ar putea fi o far& secret4, continua ea. lar tu si cu mine am fi stSpanii acestei fri. Cuvintele ei il tulburard. I-ar fi placut sa fie st{panul unei f4ri. Chiar a uneia care nu era reala. — OK, spuse. Unde sa fie? — Acolo, in padure, unde n-o s&4 vind nimeni s4 se . aiestece. fn pidure erau locuri care nu-i pliceau lui Jess. Locuri intunecate, aproape la fel ca in lumea subac- vatici, dar nu spuse nimic. — Si stiu — era din ce in ce mai emotionat’ — c4 ar putea fi un finut magic, ca Narnia’, si singura modalitate de a p&trunde acolo este franghia asta fer- mecata, care penduleazi intre cele dou’ lumi. Vino, spuse cu ochi stralucitori, apucand de franghie. Hai si gdsim un loc in care s4 ne clidim fort&reata. Parcursesera doar cativa metri in pdurea de din- colo de albia paraului cand Leslie se opri. — Cezar fi... chiar aici? intreba. — Sigur, aproba repede Jess, usurat cd nu era ne- voit si se afunde mai mult in pidure. * Regat imaginar din Cronicile din Namia, serie de sapte romane fan- tastice pentru copii scrise de C.S. Lewis intre 1949 si 1954, care s-au bucurat de un mare succes de-a lungul timpului. Stapanii Terabithiei 59 O va duce acolo, bineinteles, cici nu era chiar atat de las incat s& il deranjeze o mic& explorare, cand si cand, mai in adanc, printre trunchiurile vesnic intu- necate ale pinilor inalti. Dar aici voia s& fie, ca loc permanent — aici, unde sangerul si arborele-Iudei se jucau de-a v-ati ascunselea printre stejari si pini, iar soarele cddea printre copaci in suvoaie aurii, care ajungeau, calde, la poalele lor. — Sigur, repeti, dind din cap hotirat. Tufisurile erau uscate si nu era greu sa le curete. Terenul era aproape plat. Va fi un loc numai bun pentru indltarea unei constructii. Leslie nun tara lor secret’ ,,Terabithia” si fi impruniut& lui Jess toate cartile ei despre Narnia, ca s& stie cum se petreceau lucrurile intr-un regat fermecat — cum trebuie protejate animalele si copacii si cum trebuie si se poarte un stSpanitor. Aceasta era partea cea mai grea. Cand vorbea, Leslie pronunta cuvintele atat de maiestuos, incat stiai ci era o adevaratd regina. El abia st&panea limba englez%, ca s{ nu mai vorbim despre limbajul poetic al unui rege. Dar putea face multe alte lucruri. Au carat scanduri si alte materiale din gramada de vechituri de lang’ pasunea lui Miss Bessie si si-au construit castelul for- tificat pe locul descoperit in padure. Leslie a umplut 60 PUNTE SPRE TERABITHIA 0 cutie de cafea de un kilogram si jumatate cu biscuiti si fructe uscate si o cutie de 500 de grame cu sfori $i cuie. Au gisit cinci sticle vechi de Pepsi, pe care le-au spalat si le-au umplut cu apd, ca s4 le aib4, cum spunea Leslie, ,,in caz de asediu”. La fel ca si Dumnezeu, dupa cum se spune in Biblie, s-au uitat la ceea ce clidiser& si au declarat c& era foarte bine. — Ar trebui s& pictezi Terabithia si s& agatim tabloul in castel, spuse Leslie. — Nu pot. Cum s4-i explice, pe inteles, lui Leslie c& dorise s& surprinda’ si s{ capteze viata ce fremi&ta tn jurul lui si c&4, atunci cand incercase, fi alunecase printre degete, lisand fn unnd, pe pagin’, o fosild uscats? — Pur si simplu nu pot s& prind poezia copacilor, spuse el. Ea dadu din cap, aprobator. — Nu trebuie s3-ti faci singe r4u, spuse. Ai s&% poti, intr-o zi. O credea, pentru c& aici, in lumina coplesit’ de umbre din fortareati, totul parea posibil. Ei doi stipaneau lumea si niciun dusman — fie el Gary Fulcher, Wanda Kay Moore, Janice Avery, propriile temeri si nemultumiri ale lui Jess, sau chiar unul Stapanii Terabithiei 61 dintre dusmanii pe care Leslie si-i imagina atacénd Terabithia — nimeni nu fi putea infrange vreodata. La cateva zile dupa ce terminara4 de cladit castelul, Janice Avery cizu in autobuzul scolii si tip& c& Jess ti pusese piedicd in timp ce trecea pe lang’ el. Facu atata caz de asta, incdt doamna Prentice, care conducea autobuzul, 1-a dat jos pe Jess, iar acesta a fost nevoit si meargi pe jos pana acasd aproape cinci kilometri. Cand ajunse in cele din urma in Terabithia, Leslie era ghemuit& sub una dintre crap&turile din acoperis, incercand s& citeascd la lumina care se strecura pe acolo. Pe coperta c4rtii era un desen care reprezenta o balen& ucigas& atacand un delfin. — Ce faci? Se apropie si se asez4 pe jos, lang’ ea. — Citesc. Trebuia si fac ceva. Fata aia! Furia ei iesi la suprafata. — Nu conteazi. Nu m-a deranjat deloc s4 merg pe jos. Ce insemmna o mic& plimbare fati de ceea ce ar fi putut s4 fact Janice Avery? —E 0 chestie de principiu, Jess. Asta trebuie s& intelegi tu. Trebuie si-i opresti pe oamenii ca ea. Altfel, se transform’ in tirani si dictatori. 62 PUNTE SPRE TERABITHIA EI se aplec& si-i lu& cartea cu balena din mani, prefacandu-se c4 studiazi desenul séngeros de pe co- perta. — Ai vreo idee buna? — Ce? — Credeam ci ti-a venit vreo idee in legitur’ cu modul in care o putem opri pe Janice Avery. —Nu, prostule. {ncerc&m s& salva balenele. Spe- cia lor dispare. {i inapoie cartea. — Salvezi balenele si impusti oamenii, nu-i asa? Zambi. — Cam asa ceva, cred. Ascult&, stii povestea lui Moby Dick? — Cine e Asta? — Ei bine, a fost odat’ ca niciodat’ o balena alba uriasi, pe nume Moby Dick... Si Leslie incepu si depene o poveste minunat& despre o balend si un capitan de vas smintit care isi jurase si o omoare. Degetele lui ardeau de nerabdare s& deseneze. Poate c4 dac& ar avea culori potrivite, ar reusi si o fac’. Ar trebui s& existe o cale de a face ca balena s& luceasc4, alb’, pe apa intunecat&. * StApanii Terabithiei 63 La inceput, s-au evitat in timpul orelor petrecute la scoali, dar in octombrie au inceput s4 nu mai ascunda prietenia care fi lega. Gary Fulcher, ca si Brenda, simteau o mare placere s& il tachineze pe Jess in legitur’ cu prietena lui. Lui Jess nu-i pasa. Stia cd o prietend era cineva care te urmarea pe terenul de sport si incerca s& te ia de gat si s& te sfrute. Nu si-o putea imagina pe Leslie urmarind un biiat, asa cum nu si-o putea imagina pe doamna Myers Barbie-Dubla urcand pe catargul pentru steag. Gary Fulcher putea s& se duc& la naiba, mancand paméantul. La scoal& nu prea mai era timp liber, cu exceptia pauzelor de pranz, iar acum, cand nu se mai organi- zau alergiri, Jess si Leslie c4utau de obicei un loc retras pe terenul de joac& si st’teau acolo, vorbind vrute si nevrute. Cu exceptia jumatatii de ora magice de vineri, pauza de pranz era singurul lucru pe care Jess il astepta cu interes la scoala. Leslie venea intot- deauna cu ceva amuzant, care ficea suportabile zilele lungi. Adesea, glumele o aveau ca subiect pe doamna Myers. Leslie era una dintre acele eleve care stau linistite in banc&, fri s4 sopteasc&, s{ viseze cu ochii deschisi sau s{ mestece gum’; se descurca de minune la ore si totusi mintea ei era atét de plina de nastrusnicii incdt, daci profesoara ar fi putut si vada 64 PUNTE SPRE TERABITHIA dincolo de masca aceea a perfectiunii, ar fi dat-o afari, ingrozits, din clas’. Jess cu greu putea s& rimani& serios in timpul orelor, incercand s4-si imagineze ce se afla dincolo de privirea angelic’ a lui Leslie. Fata petrecuse o dimineata intreag’, ii povestise ea in pauza, incercand si si-o inchipuie pe doamna Myers la un centru de slibire din Arizona. in imaginatia ei, doamna Myers era o femeie obsedat’ de mancare, care ascundea bomboane in tot felul de locuri ciudate — chiar si in robinetul de ap& calda! — numaai pentru a fi descope- rit4 si umilit’ in public in fata celorlalte doamne grase. fn acea dup4-amiaz4, Jess avu mereu in fata ochilor imaginea doamnei Myers imbricata’ doar intr-un corset roz, pe un cantar. ,,lar ai trisat, Gussie!”, spunea directoarea inalt& si slab’. Doanina Myers era pe punctul de a izbucni in lacrimi. — Jessie Aarons! Vocea ascutita a profesoarei fi intrerupse visul. Nu se putea uita la fata rotund’ a doamnei Myers. S-ar fi dat de gol. {si atinti privirea asupra tivului neregulat al fustei. — Da, doammni. Trebuia s4-i cear4 ajutor lui Leslie. Doamna Myers il prindea intotdeauna cénd mintea fi umbla aiurea, Stipanii Terabithiei 65 dar nu pirea niciodat4 s4 o suspecteze pe Leslie ci nu e atent&. Se uit’ cu coada ochiului in directia aceea. Leslie era absorbit4 cu totul de cartea de geografie sau asa li se pirea celor care nu stiau cu cine au de-a face. fn Terabithia era rece in noiembrie. Nu indrizneau s& fac& focul in castel, desi uneori aprindeau unul afart si se strangeau in jurul lui. O vreme, Leslie reusi s& tid doi saci de dormit in fort&reat’, dar in jur de 1 decem- brie tatl ei observa lipsa acestora si fusese nevoitd s4-i duc& inapoi. De fapt, Jess o rugase s4-i ducd fnapoi. Nu pentru c& lui Jess fi era team’ de familia Burke. P&rintii lui Leslie erau tineri, cu dinti regulati si albi si o multime de par — amandoi. Leslie le spunea pe nume, Judy si Bill, ceea ce il uimea pe Jess mai mult decat voia si recunoasc4. Nu era treaba lui cum isi stri- ga Leslie p4rintii, dar pur si simplu nu putea s& se obisnuiasc4 cu asta. Améfndoi erau scriitori, Doamna Burke scria romane si, dup& cate spunea Leslie, era mai cunoscut& decat domnul Burke, care scria despre politic’. Raftul pe care se aflau c&rtile amandurora era impresionant. Doamna Burke era ,,Judith Hancock” pe copert&; la inceput, asta te zipicea, dar apoi, dac& te uitai pe spate, vedeai poza ei — foarte tanari si serioas’. 66 PUNTE SPRE TERABITHIA Domnul Burke mergea des la Washington, pentru a termina o carte la care lucra impreuna cu altcineva, dar ii promisese lui Leslie ci dup’ Craciun va riméne acas&% si va face reparatii, se va ingriji de grédin&, va asculta muzic4, va citi c4rti cu voce tare si va scrie numiai in timpul liber. Nu ar&tau asa cum {si inchipuia Jess c& arat4 niste oameni bogati, dar pana si el era in stare s& isi dea seaima c4 jeansii pe care ii purtau nu erau cumpirati de la magazinul Newberry. Nu aveau televizor, dar aveau munti de discuri si o combina stereo care arita ca in Star Trek. Si desi masina lor era mica si prafuita, era italieneasc4 si, dupa cum arata, una scumpa. Erau intotdeauna driguti cu Jess cand trecea pe acolo, dar apoi incepeau s& discute despre politica francez4 sau despre cvartetul de corzi (la inceput, el a crezut c& era o cutie p&trat’ facuti din sfoar’), despre salvarea lupului-cenusiu, a padurilor de sequoia ori a balenelor-canttoare, si se temea si deschida gura si s& le arate tuturor cat de incult era. Nu se simtea bine nici cand Leslie venea la el acasi. Joyce Ann se holba, cu degetul aratator in guri, si un firisor de saliva fi aluneca pe la colturi. Brenda si Ellie aveau intotdeauna ceva de spus despre prictena lui. Mama lui devenea rigid& si se purta prosteste, ca Stapanii Terabithiei 67 atunci cand trebuia si se duc& la scoala pentru ceva anume. Mai tarziu, a inceput s&4 vorbeasc’ despre hainele ,,caraghioase”’ ale lui Leslie. Leslie purta intot- deauna pantaloni, chiar si la scoal’. Parintii ei erau »aproape niste hippy”. May Belle fie didea naval peste el si Leslie, fie se bosumfla daci incercau s& scape de ea. Tatil lui o vazuse pe Leslie numai de cateva ori si diduse din cap aprobator pentru a ardta ci o observase, dar mama spunea c& era cu siguranta suparat c4 singurul lui fiu nu facea altceva decat si se joace cu fetele, si amandoi se intrebau ingrijorati ce-o si se aleagi de el. Pe Jess nu-l preocupa ,,ce-o si se aleagi de el”. Pentru prima oar& in viata lui, se trezea in fiecare dimineat’ avand un tel, ceva de facut. Leslie era mai mult decat prietena lui. Era celalalt eu al sdu, mai pasionant — calea lui spre Terabithia si spre toate lumile de dincolo de aceasta. Terabithia era secretul lor — si asta era un lucru bun, altfel cum i-ar fi explicat Jess unui str4in ceea ce simitea? Doar simplul fapt c’ mergea, coborand dealul, spre pidure il faicea s& simt& cum o c&ldura ciudat’ fi inunda trupul. Inima fi bitea din ce in ce mai tare pe mé&sura ce se apropia de albia paraului si de franghia legat4 de marul salbatic. Apuca un capit al franghiei si 68 PUNTE SPRE TERABITHIA se balansa c&tre malul celalalt cu un fel de euforie silbatici, apoi ateriza usor in picioare, mai inalt, mai puternic si mai intelept, pe acel taram misterios. Locul favorit al lui Leslie, in afar’ de castelul forti- ficat, era padurea de pini. Acolo, coroanele copacilor erau atat de dese, incat soarele abia p&trundea printre ramuri. Nici tufisurile, nici iarba nu puteau s& creasc& in lumina aceea slab&, asa c& solul era acoperit de un covor de ace aurii. — {nainte credeam ca locul acesta e bantuit, fi m@rturisise Jess in prima dup&-amiaza in care isi luase inima in dinti ca s{ 0 duc’ acolo. — Oh, chiar asa e, spuse ea. Dar nu trebuie s%-ti fie frici. Nu este bantuit de duhuri rele. — De unde stii? — Se simte. Ascult&. La inceput, nu auzi decat linistea. Era acea liniste care il inspdimantase intotdeauna, dar de data asta era ca in momentele de dup& cantecul interpretat de dommisoara Edimunds, imediat ce murmurul corzilor se stingea. Leslie avea dreptate. Stiteau acolo, nemiscati, nevrand ca fosnetul acelor de pin sub pasii lor s& rup& vraja. Departe, din fosta lor lume, se auzi strigitul gastelor care se indreptau spre miazazi. Leslie respira adanc. Stipanii Terabithiei 69 — Nu este un loc obisnuit, sopti. Pana si st4panii Terabithiei ajung aici numai in vremuri de mare tristete sau de mare bucurie. Trebuie si ne straduim s4 r4man4 un loc sacru. Nu se cuvine s4 deranjim Spiritele. El didu din cap si, fara un cuvant, se intoarsera pe malul paraului, unde se delectar’ cu o masa solemmna, alcatuit’ din biscuiti si fructe uscate. V UCIGASII URIASULUI Lui Leslie ii plicea sd inventeze povesti despre uriasii care amenintau pacea in Terabithia, dar stiau amandoi c& adevaratul urias din viata lor era Janice Avery. Desigur, nu fi urmirea doar pe Jess si Leslie. Avea dou prietene, Wilma Dean si Bobby Sue Henshaw, care erau aproape la fel de solide ca ea; toate trei umblau pe terenul de joacd si ,,confiscau” pietrele de sotron, aler- gau printre fetele care sireau coarda si radeau cand cele din clasa a doua fipau. Obisnuiau chiar s&4 stea in fata toaletei la prima or’ a diminetii si le obligau pe fetele mai mici care voiau s& intre s% le dea banii de lapte. Din nefericire, May Belle nu invitase nimic din toate astea. Tatal ei fi cump&rase un pachet de Twinkics Ucigasii uriasului 71 gi era atat de mAndri c4, de indat& ce urc4 in autobuz, uit’ c4 trebuie si fie prudenta si strigi cAtre o alti fata din clasa intai: — Ghici ce am de mAncare ast&zi, Billy Jean! — Ce? — Twinkies! strigi ea atat de tare, incdt nu aveai cum s4 nu o auzi din spate chiar daca ai fi fost surd de ambele urechi. Cu coada ochiului, Jess o vizu pe Janice Avery ridicand capul. Cand se asezari, May Belle inc’ mai vorbea cu voce tare, acoperind zgomotul motorului, despre afu- risitele alea de Twinkies. — Ta&ticu’ meu mi le-a adus tocma’ de la Washington! Jess arunc’ din nou o privire cdtre scaunele din spate. — Mai bine taci odat& si nu mai vorbi de afu- risitele alea de Twinkies, ii spuse la ureche. — Esti invidios fi’nc4 titicu’ nu ti-a adus si tie. — OK. Se uit’ c&tre Leslie pe deasupra capului ei si ridic4 din umeri, ca si cum ar fi spus: Am avertizat-o, nu-i asa?, iar Leslie aproba din cap. 72 PUNTE SPRE TERABITHIA Niciunul dintre ei nu a fost prea surprins si o vad pe May Belle indreptindu-se catre ei in timpul pauzei, cu ochii in lacrimi. — Mi-a furat pachetul de Twinkies! Jess oft’. — May Belle, nu ti-am spus eu? — Trebuie s-o omori pe Janice Avery. Omoar-o! Omoar-o! Omoar-o! — Ssst, spuse Leslie, mangaind-o pe cap, dar May Belle nu voia mangaiere, voia rizbunare. — Trebuie s-o bati si s-o faci praf! fns& Jess ar fi preferat s4 se ia la trant’ cu doamna Godzilla ins&si. — Bataia nu are s4-ti dea inapoi nimic, May Belle. Pachetul ala de Twinkies e de acum in burta lui Janice Avery. Leslie rase, dar May Belle nu putea fi abatut’ de la ideile ei. * — Esti un las, Jessie Aarons. Dac& nu ai fi las, ai bate persoana care i-ar lua surorii tale mai mici pachetul de Twinkies. fncepu din nou si plang’ cu sughituri. Jess inghet&. Evit’ privirea lui Leslie. Doamne, nu avea scApare. Acum trebuia s4 se bat cu gorila. Ucigasii uriasului 73 — Uite ce e, May Belle, spuse Leslie. Dac Jess se bate cu Janice Avery, stii foarte bine ce se va intampla. May Belle isi sterse nasul cu dosul miinii. — O s&-] bats. — Nuuuuu. Va fi dat afard din scoala pentru ca a batut o fat&. Stii ce parere are domnul Turner despre b&ietii care dau in fete. — Mi-a furat pachetul de Twinkies. — Stiu asta, May Belle. Eu si Jess ne vom gindi la un mod de a o pedepsi pentru asta. Nu-i asa, Jess? Aproba, dand cu putere din cap. Orice era mai bine decat s4-i promit&’ c4 se bate cu Janice Avery. — Ce-o si faceti? — Inca nu stiu. Trebuie s4 plinuim totul cu foarte mare grija, dar ffi promit, May Belle, c4 o s-o aranjam noi. ' — Promiti cu mana pe inim4? F4-ti cruce. Leslie isi facu solemn cruce. May Belle se intoarse cu speranti spre Jess, asa c& si el isi facu cruce, incer- cand s&% nu arate ca un prost pentru c& ficea promi- siuni solemne unei eleve din clasa intai in mijlocul terenului de sport. May Belle isi trase nasul cu zgomot. — Da’ n-o s& fie la fel de bine ca atunci cand as vedea-o ficuta praf. 74 PUNTE SPRE TERABITHIA — Nu, spuse Leslie. Sunt siguri ci nu, dar atat timp cat domnul Turner conduce scoala asta, este cel mai bun lucru pe care il putem face, nu-i asa, Jess? — Asa e. fn dup’-amiaza aceea, ghemuiti in fortireata din Terabithia, au tinut un consiliu de rizboi. Cum si o inving’ pe Janice Avery fara s& sfarseasc4 striviti sau dati afari din scoala — asta era problema lor! — Poate c&4 am putea s-o prindem asupra faptului. Leslie incerca o alt’ idee dup& ce respinseser’ amandoi propunerea de a-i pune miere pe scaunul din autobuz si clei in lotiunea pentru miini. — Stii c4 fumeaz’ in toaleta fetelor. Dac’ ]-am face pe domnul Turner si treac& pe acolo si s4 vada fumul... Jess dadu din cap fara sperant’. —Nu-i vor trebui decat cinci minute s% desco- pere cine a turnat-o. Se facu liniste un moment, in timp ce se gandeau amandoi ce ar putea s4-i faci Janice Avery celui care ar pari-o directorului. — Trebuie s4 o prindem asupra faptului fari s& stie cine a facut-o. — Da. Leslie mesteca o caisd uscata. Ucigasii uriagului 75 — Stii ce urasc cel mai mult fetele de genul lui Janice Avery? — Ce? — Sa-si bat’ joc de ea cineva. Jess isi amiintea cum ar&tase Janice in ziua in care ii ficuse pe toti si rad’ de ea in autobuz. Leslie avea dreptate. Era o crapitur’ in pielea b&tranului hipopotam. — Da. Da&du din cap, incepand s4 zambeasca. — Da. Sa ridem de ea pentru c4 e grasi? — Ce-ai zice, incepu incet Leslie, ce-ai zice de baieti? De cine ii place? — Willard Hughes, cred. Toate fetele din clasa a saptea sunt topite dupa el. — Da. Ochii lui Leslie straluceau. Planul prindea contur. —fi scriem un bilet, vezi, ca din partea lui Willard. Jess lua deja un creion din cutie si o foaie de har- tie dintr-un blocnotes de sub o piatr4. I le intinse lui Leslie. — Nu, scrie tu, spuse ea. Scrisul meu e prea fru- mos pentru Willard Hughes. Se pregiti $i astepta. 76 PUNTE SPRE TERABITHIA — OK, spuse ea. Hm. ,,Dragi Janice.” Nu. »sculpa mea Janice.” Jess ezit’, neincrezitor. — Crede-ini, Jess. Va inghiti asta. OK. ,,Scumpa mea Janice.” Nu iti face griji in legitur’ cu punctuatia sau altele. Trebuie s% arate ca si cum ar fi scris-o cu adevarat Willard. OK. ,,Scumpa mea Janice, poate c4 nu ai si 14 crezi, dar te iubesc.” — Crezi c& va...? intreba el, in timp ce scria. — Ascult&-m’ pe mine, va inghiti asta. Fetele ca Janice Avery cred ceea ce vor in genul acesta de situatie. ,,Dac&% spui c& nu ma iubesti, ai s4-mi frangi inima. Asa c& te rog s{ n-o faci. Dac& ma iubesti la fel de mult, draga mea...” — Stai putin. Nu pot sa scriu asa de repede. Leslie astepta si, cand el se uitd in sus, continua, cu © voce angelica: ,,Te astept azi, dupa ore, in spatele scolii. Nu-ti face griji c4 ai s4 pierzi autobuzul. Vreau s& merg pe jos spre casi cu tine $i s4 vorbim despre NOI” — scrie cu majuscule — ,,draga mea. Te sdrut cu toat’ dragostea, Willard Hughes.” — Te sarut? — Da, te sirut. Pune si cateva x-uri acolo. Ficu 0 pauz’, uitandu-se peste umarul lui in timp ce ternuina de scris. Ucigasii uriagului 77 — Oh, da. Scrie ,,P.S.”. El scrise. — Hm. ,,Nu spune cuiva... nu spune nimdnui. lubirea noastr’ trebuie s4 rim4n& o tain’ stiut’ numai de noi doi.” — De ce sa scriu asta? — Cu siguranta ci va spune cuiva, prostule. Leslie reciti biletul, dand din cap aprobator. — Bine. Ai scris gresit ,,crezi” si ,,doi”. Mai studie putin mesajul, apoi ad4ug’: Ia te uit! Ma pricep destul de bine. — Sigur. Probabil ci ai avut o mare dragoste secret la Arlington. — Jess Aarons, am s& te ucid. — Hei, fetito, il ucizi pe regele Terabithiei si ai si dai de bucluc. — Regicid, spuse ea, mandri. — Regi-ce? — Ti-am spus povestea lui Hamlet? Jess se l4s% pe spate. — inc’ nu, spuse el, fericit. Doamune, fi pliceau tare mult povestile lui Leslie. fntr-o buna zi, cand va fi destul de bun, fi va cere si scrie o carte, pe care o va ilustra el. 78 PUNTE SPRE TERABITHIA — Ei bine, incepu ea, a fost odat’, in Danemarca, un print pe nume Hamlet... Si, pe m&sura ce povestea se dep&na, Jess desena, in minte, castelul fantomatic, cu printul torturat care se plimba pe parapete. Cum s4 faci o fantoméa s& ias’ din ceat’? Nu cu creioanele, bineinteles, dar pictand poti s% pui un strat subtire de culoare deasupra altuia, in asa fel incat s& incepi s& vezi o figur4 palid’ miscdndu-se de undeva, din adancul hartiei. fncepu si tremure. Stia ci o poate face dac& Leslie ii va da voie sa foloseasc& acuarelele ei. Cea mai grea parte a planului referitor la Janice Avery era si o facd s& intre in posesia biletului. Se furisari in clidire in dimineata urmitoare inainte de primul sunet al clopotelului. Leslie mergea cu cativa pasi inainte, in asa fel incat, daci erau prinsi, si nu se gandeasc4 nimeni c&’ erau impreuni. Domnul Turner era neindurStor cu biietii si fetele pe care fi prindea furisandu-se impreund pe holuri. Ajunse la usa clasei a saptea si se uit’ inuntru. Apoi fi facu un semmn lui Jess s& vind. De teaini, lui i se ficu parul maciucd. Doamne. — Cum gisesc banca ei? — Credeam c4 stii unde sti. El clatina’ din cap. Ucigasii uriagului 79 — Bi&nuiesc c& va trebui s4 te uiti in fiecare banc4 pana ce o gisesti. Gribeste-te. Tin de sase. {nchise usa incet si il lis{ s& scotoceasc4 in fiecare banca, incercdnd s& nu faci dezordine, dar mainile lui proaste tremurau atat de tare, incat abia putea s4 tragd lucrurile afard ca s4 citeasci numele. Deodat3, auzi vocea lui Leslie. — Oh, doamnd Pierce, pe dumneavoastra va asteptam. Duminezeule. Profesoara clasei a saptea era acolo, pe hol, indreptandu-se spre sala in care se afla el. R4mase fmpietrit. Nu putea si auda, prin usa inchis’, ce fi rispundea doamna Pierce lui Leslie. — Da, doamna. fn partea de sud a cladirii se afla un cuib foarte interesant si deoarece — Leslie vorbea tot mai tare — dummeavoastr’ stiti atat de multe lucruri, speram s& veniti un minut cu mine ca sd vd uitagi la cuib si s4-mi spuneti ce pasire |-a facut. Se auzi un mormiit. — Oh, v4 multumesc, doanini Pierce — Leslie pur si simplu striga — nu dureaz’ decat un minut si ar insemna ataét de mult pentru mine! Imediat ce auzi pasii care se indep&rtau, Jess zbur4 pe lang’ bancile ramase necercetate pani ce, din feri- cire, gisi una cu o carte de compunere pe care se afla numele lui Janice Avery. Strecur’ biletul deasupra 80 PUNTE SPRE TERABITHIA lucrurilor aflate in pupitru si iesi in fuga din sala de clas’; nu se opri decat in toaleta biaietilor, unde se ascunse pana ce sund clopotelul. fn pauza de pranz, le vizuri pe Janice Avery, Wilma si Bobby Sue susotind. fn loc s& le nec&jeasc& pe fetele mai mici, cele trei se duser4, brat la brat, s& se uite la baietii care jucau fotbal. fn timp ce trioul trecea pe lang3 ei, Jess vizu c& fata lui Janice era imbujorat’ de mandrie. {si dadu ochii peste cap spre Leslie, iar ea ii rispunse in acelasi fel. fn timp ce autobuzul era gata de plecare in du- pi-amiaza aceea, unul din baietii dintr-a saptea, Billy Morris, fi strigi doamnei Prentice c& Janice Avery lipsea. — E in regula, doamna Prentice, spuse Wilma Dean. Nu vine cu noi azi. Apoi, soptind destul de tare: Pentru informarea voastr4, Janice are intalnire cu stiti voi cine. — Cine? intreba Billy. — Willard Hughes. E nebun dup’ ea. O conduce chiar pe jos pana acas4. — Da? Ei bine, tocmai a plecat de aici autobuzul 304, iar Willard Hughes era pe bancheta din spate. Nu pirea s& stie ci are o intalnire asa de important&. — Minti, Billy Morris! Ucigasii uriasului 81 Billy fi raspunse cu un cuvant urat si pe bancheta din spate a autobuzului se isci o discutie aprins4 in legatur’ cu Janice Avery si Willard Hughes: dac& erau sau nu iubiti $i dacd se intdlneau sau nu in secret. Pe cand cobora din autobuz, Billy ii strigs Wilmei: — Mai bine i-ai spune lui Janice c4 Willard 0 sd se infurie la culme cand o s& aud’ ce barfe rispandeste in toat’% scoala! Fata Wilmei era rosie ca focul in timp ce ii raspun- dea, strigind pe fereastri: — OK, idiotule! Vorbeste cu Willard. O si vezi tu. Intreaba-] de scrisoare! O si vezi tu! — Biata Janice Avery, spuse Jess mai tarziu, in timp ce se aflau la castel. — Biata Janice? O merit& din plin, si inc’ cum! — Recunosc, oft’ Jess. $i totusi... Leslie parea uimit’. — Nu iti pare rau c&4 am facut-o, nu-i asa? — Nu. Recunosc c4 a trebuit s-o facem, totusi... — Totusi ce? Jess ranji. — Poate c& simt pentru Janice ceea ce simti tu pentru balenele-ucigase. Ea fi dadu un pumin in umar. 82 PUNTE SPRE TERABITHIA — Hai s& mergem s&% gisim niste uriasi sau alti monstri cu care si ne luptim. M-am s&turat de Janice Avery. fn ziua urmitoare, Janice Avery psi hotirati in autobuz, provocand cu privirea pe oricine ar fi avut ceva de spus. Leslie ii didu un cot lui May Belle. Aceasta ficu ochii mari. — Voi ati...? — Ssst. Da. May Belle se intoarse cu totul si se uiti fix la bancheta din spate; apoi reveni la loc si il inghionti pe Jess. — Din cauza voastra4 e atdt de furioas4? Jess didu din cap, aprobator, incercand totusi s4-si miste cat mai putin capul. — Noi am scris biletul, sopti Leslie. Dar s4 nu spui nim&nui — ne omoar’ daca afla. — Stiu, spuse May Belle, cu ochi stralucitori. Stiu. VI PRINCE TERRIEN is] FACE APARITIA Mai era aproape o luna pana la Criciun, dar acas4 la Jess fetele ardeau deja de neribdare. Anul acesta, atat Ellie, cat si Brenda aveau prieteni la liceu si pro- blema legat’ de ce s& le ofere si ce s& astepte de la ei era cauza unor speculatii si dispute fara sfarsit. Dispute, deoarece, ca de obicei, mama lor se plangea c& abia fi ajungeau banii s& le ia ceva fetelor mai mici de Mos Craciun, fara s& ia in calcul o sum’ in plus ca s% cumpere discuri sau c&m4si pentru niste biieti pe care nu-i vazuse niciodat’. — Ce cadou ai de gind s4-i faci prietenei tale, Jess? 84 PUNTE SPRE TERABITHIA Brenda se strambi4 asa cum numai ea stia si o faci. {ncerc& s-o ignore. Citea 0 carte pe care i-o impru- mutase Leslie si aventurile unui ajutor de porcar erau mult mai importante pentru el decat impertinenta Brendei. — Nu stiai, Brenda? i se alitur’ Ellie. Jess nu are o prietena. — Ei bine, ai dreptate de data asta. Niciun om cu bun-simf nu poate numi fatd batul ala. Brenda isi apropie fata de a lui si isi stramba intr-o grimasi buzele mari, rujate, in timp ce pronunta cuvantul ,,fati”. Ceva imens si fierbinte se ridic% inlauntrul lui si, dac& n-ar fi sdrit de pe scaun, s& iasi din camer, ar fi plesnit-o. incerc& s4-si aniinteasc4 mai tarziu ce anume il infuriase atat de tare. fn parte, desigur, era furios pen- tru c& o proast4 ca Brenda credea c& isi poate bate joc de Leslie. Doamme, isi didu seama, cu durere, ci Brenda era sora lui si ci, de fapt, din punctul de vedere al celorlalti, el si Leslie nu erau deloc rude. Poate, se gandi el, sunt un copil gisit, ca in basme. {ntr-o zi, pe cand paraul inci nu secase, am aparut plutind intr-un cos de rachit’, dat cu smoal& ca s& nu intre in el apa. Tata m-a gisit si m-a adus aici pentru c& isi dorise dintotdeauna un biiat si nu avea decat Prince Terrien isi face aparitia 85 niste fete proaste. Adev&ratii mei p4rinti, frati si surori locuiesc tare departe de aici — mai departe decat Virginia de Vest sau chiar Ohio. Undeva, am o fami- lie care are o cas4 cu camere pline doar cu c&rti si care mai plange inc’ dupa copilul furat. Se intoarse la sursa furiei sale. Era mnios si pentru c& se apropia Criciunul si nu avea niciun cadou pen- tru Leslie. Sigur ci ea nu se astepta la ceva scump; problema era c& el simfea nevoia s4-i ofere ceva, la fel cum simftea nevoia s4 m4nance cand ii era foame. Se gandi s4-i faci o carte cu desene. S$terpeli chiar hartie si creioane de la scoal4 pentru asta. Dar nimic din ce desena nu pirea s& fie suficient de bun, si intot- deauna méAzgilea pagina terminat’ pe jumitate, o mototolea $i o arunca fn sobi. fn ultima s4ptimana de scoal4 inainte de vacant’, era de-a dreptul disperat. Nu avea cui s4-i cear4 aju- tor sau midcar un sfat. Tatal lui ti promisese ci-i va da cate un dolar pentru fiecare membru al familiei, dar chiar si dac& trisa in legitur’ cu darurile destinate fa- miliei, tot nu avea suficienti bani pentru a-i cump4ra lui Leslie ceva de valoare. {n afar’ de asta, lui May Belle ii ramsese inima la o p&pusi Barbie, iar el promisese deja ca i-o va cumpi4ra, impreund cu Ellie si Brenda. Apoi pretul crescuse si descoperise c4 va 86 PUNTE SPRE TERABITHIA trebui s4 intre in banii pentru toti ceilalti ca s4 string’ suma necesari’. Cumwva, anul acesta, May Belle avea nevoie de ceva deosebit. Se tinea tot timpul scai de el. El si Leslie nu o puteau lua cu ei, dar era greu sd-i explici asta lui May Belle. De ce nu se juca cu Joyce Ann? Doar nu putea s& se ocupe el tot timpul de ea. Totusi... totusi, i se cuvenea p&pusa Barbie. Prin urmare, nu avea bani si era paralizat in efor- turile de a face ceva pentru Leslie. Ea nu era ca Brenda sau Ellie. Nu o sa rad de el, indiferent ce fi va oferi. Dar ca s& se simt& el bine, trebuia s4-i ofere ceva de care s& fie mandru. Dac ar fi avut bani, i-ar fi cumpérat un televizor. Unul din acele televizoare mici, japoneze, pe care si-l poat& tine in camera ei, fara st-i deranjeze pe Judy si Bill. Nu era drept, cu toti banii lor, cd renuntaser’ la televizor. Leslie nu s-ar uita la fel ca Brenda — cu gura larg deschis’ si cu ochii holbati ca ai unui pestisor auriu, ore in sir. Dar, din cand in cand, iti place s& te uiti la televizor. Dac& ar avea unul, copiii nu ar mai rade de ea la scoala. Dar, desigur, nu ii putea cumpi’ra un televizor. Era o prostie din partea lui s& se gandeasca la asta. Doammne, era un prost. Se uita, trist, pe fereastra autobuzului. Era o minune ci o fat& ca Leslie fi acorda Prince Terrien isi face aparitia 87 © parte din timpul ei. Si asta pentru ci nu exista altcineva. Dac& ar fi gisit pe altcineva la scoala asta tampiti... era atét de prost, incdt aproape c4 trecuse dincolo de afis fari s& inteleagi. Dar, intr-un colt al mintii sale, se aprinse un beculet si siri in sus, im- pingindu-le deoparte pe Leslie si May Belle. — Ne vedem mai tarziu, mormii $i isi croi drum spre iesire pe culoarul ocupat de mai multe perechi de picioare intinse. — LAsati-m4 aici, doammna Prentice, va rog! — Tu nu cobori de obicei aici. — Am de facut un comision pentru mama, minti el. — Numai si nu mi bagi in bucluc. Apis4 pe frane. — Nu, doamni. Multumesc. Cobori din autobuz inainte ca acesta si se opreasc& si alerg’ inapoi, c&tre afis. »C&telusi”, scria acolo. ,,Gratis.” Jess o rug’ pe Leslie s4 vin la caste] in dup’-amiiaza din ajunul Criciunului. Restul familiei lui se dusese la Millsburg Plaza pentru ultimele cumpérituri, dar el ramAsese acasi. Catelul era mic, avea pete maronii si negre si ochii mari, de culoarea castanei. Jess sterpeli o panglict din sertarul Brendei si travers’ cdmpul, apoi 88 PUNTE SPRE TERABITHIA cobori dealul cu c&telusul in brate. fnainte de a ajunge la albia paraului, animélugul fl linsese pe fata si ti udase deja haina, dar nu se putea supira pe el. fl tinu strans sub brat si se balans& incetisor peste albie. Ar fi putut s& treac& albia pe jos. Ar fi fost mai usor, dar nu reusea s{ scape de senzatia c4 trebuie si patrund’ in Tera- bithia prin intrarea stabilita. Nu putea s4-] lase pe c&telus s& incalce regulile. Ar fi insemnat ghinion pentru amandoi. La castel, legi panglica in jurul gatului catelului, razand de acesta, care incerca s4 se intoarc’ dup& fund’ si s4 mestece capetele panglicii. Era un c&fel destept, plin de viati — un cadou de care Jess putea fi mandru. fn ochii lui Leslie se vizu limpede bucuria. Se list in genunchi pe paméntul rece, lua c&felul in brate si il ridict aproape de fat’. — Ai grija, ii atrase atentia Jess. Uda mai rau ca un pistol cu apa. Leslie il indep&rt’ putin. — E biiat sau fata? Era una din rarele ocazii in care o putea invata ceva pe Leslie. — Baiat, spuse, bucuros. Prince Terrien isi face aparitia 89 — Atunci o s&-i spunem Prince Terrien si va fi strajerul Terabithiei. Puse citelul jos si se ridic’ in picioare. — Unde te duci? — In dumbrava de pini, rispunse ea. Trtim un moment de mare bucurie. Mai tarziu, in dup’%-amiaza aceea, Leslie ti didu si ea un cadou lui Jess: o cutie de acuarele cu douazeci si patru de tuburi si trei pensule si un bloc de desen. — Doammne! exclama el. Multumesc. {ncerc& si gdseasci un mod mai bun de a o spune, dar nu putea. Multumesc, repeti. — Nu este un cadou la fel de grozav ca al tau, spuse ea simplu, dar sper s4-ti faci placere. Voia s4-i spuna cat de mandru era si cat de bine se simtea datorit& ei, si ci restul Criciunului nici nu mai conta, deoarece ziua de azi fusese asa de grozavi, dar nu-si gisea cuvintele. — Oh, da, da, spuse $i apoi se ridic’ in genunchi si incepu sf latre la Prince Terrien. C4telusul alerga de jur imprejurul lui, scheunand incantat. Leslie incepu s& rad&4. Asta il atati pe Jess. fncepu s% imite tot ce facea c&telul, chiar si gafaie cu limba scoas&. Leslie radea atat de tare ci abia putea vorbi. 90 PUNTE SPRE TERABITHIA — Nu... nu esti in toate mintile. Cum o s3-l invatam s& fie un strajer plin de noblete? Tu il trans- formi in clovn. — R-r-r-uf, scheun’ Prince Terrien, ridicand ochii spre cer. Jess si Leslie se trantir’ pe jos. Nu mai puteau de ras. — Poate, spuse Leslie in cele din urm4, ar fi mai bine s& il facem bufonul curtii. — Dar cum rimane cu numele? — Oh, ei bine, ii dim voie sisi pastreze numele. Chiar si un print — spuse asta pe cel mai teribil ton terabithian al ei — chiar si un print poate fi nebun. fn noaptea aceea, strilucirea dup4-amiezii nu il parasi. Nici m&car ciorovdiala fetelor in legituri cu momentul in care urmau s& desfacd pachetele nu il deranji. O ajut’ pe May Belle s&-si tmpacheteze micile cadouri si chiar canti ,,Mos Criciun vine in oras” impreuna cu ea si cu Joyce Ann. Apoi Joyce Ann incepu s& plang’ pentru c4 nu aveau un semineu, iar Mos Criciun nu o si poata si-i giseasca si, brusc, ii paru riu pentru ea fiindc& fusese la Millsburg Plaza, unde vazuse toate lucrurile acelea frumoase si spera c4 un tip in costum rosu fi va oferi tot ce visase. La cei sase ani ai sii, May Belle era deja mult mai inteleapt’. Spera numai si primeasc’ p%pusa aceea stupida. Prince Terrien isi face aparitia 91 Jess se bucura c& participase si el la cump&rarea acelui cadou costisitor. Lui Joyce Ann n-o si-i pese c& fi cump§rase doar o agrafa de par. O si dea vina pe Mos Criciun, nu pe el, c& era atat de zgarcit. O imbritis4, cu sténgicie, pe Joyce Ann. — Haide, Joyce Ann. Nu mai plange. Batranul Mos Criciun stie drumul. Nu are nevoie de cos, nu-i asa, May Belle? May Belle il privea cu ochii ei mari, solemini. Jess ii ficu cu ochiul peste capul lui Joyce Ann. Asta o emoftiona. — Nu, Joyce Ann, spuse ea. Mos Craciun stie drumul. El stie tot: Se stramb’ intr-un efort zadarnic de a-i face, la randul ei, cu ochiul. Era un copil bun. Jess simti c4 0 iubea cu adevirat pe May Belle. fn dimineata urmitoare, o ajuta s&{ o imbrace gi s& o dezbrace pe Barbie de cel putin treizeci de ori. S4 tragi rochita stramt’ pe capul si bratele pApusii si s4-i inchid& nasturii micuti era prea mult pentru degetele ei grisute de fetiti de sase ani. El primise un set de masini de curse, pe care le puse in functiune pentru a-i face plicere tatilui stu. Nu erau masinile acelea mari la care li se facea reclam’ la televizor, dar erau electrice si stia c4 tat] siu cheltuise 92 PUNTE SPRE TERABITHIA mai multi bani dect ar fi trebuit. fns% masinutele ace- lea idioate se risturnau la curbe si tatal siu le ocira, nerabdator. Jess voia si fie totul in regula. Voia tare mult ca tat] s4u s% fie mandru de cadoul pe care i-1 facuse, asa cum el, Jess, fusese mandru de c&telus. — Sunt nemaipomenite, ziu. Doar c4 inci n-am Inteles cum functioneaz4. Avea fata rosie si isi didea mereu prul din ochi in timp ce se apleca peste masinuta de plastic care purta cifra opt. — Lucru ieftin. Tatal s4u btu cu piciorul in podea, periculos de aproape de masinuti, si addugi: Dai banii degeaba pe ele. Joyce Ann zacea pe pat urland pentru c&4 smulsese sforicica din p&pusa vorbitoare si aceasta nu mai vor- bea. Brenda era bosumflat% pentru c& Ellie primise de la Mog Cr&ciun o pereche de ciorapi cu chilot, iar ea nu c&p&tase decat niste sosete. Ellie nu facea decat s4 puna gaz pe foc, fataindu-se incoace si incolo in cio- rapii ei noi, ajutand-o pe mama lor s& prepare sunca si cartofii dulci pentru cin’. Doamne, uneori Ellie era la fel de r&ut&cioas’ ca Wanda Kay Moore. — Jesse Oliver Aarons, Jr., aim s& fiu tare fericit& dac&, in loc s& te joci cu masinutele alea idioate, ai si te duci s4 mulgi vaca. Miss Bessie nu e in vacant, ca tine. Prince Terrien isi face aparitia 93 Jess s4ri, multumit c& are o scuz4 ca s& lase in plata Domnului masinuta pe care nu o putea face sd se deplaseze asa cum dorea tatil lui. Mama p&ru si nu observe promptitudinea cu care reactionase, ci con- tinu4, cu o voce plangireat’: — Nu stiu ce m-as face fara Ellie. E singura dintre voi, copii, c4reia fi pas’ dac4 triiesc sau mor. Ellie zambi ca un inger de plastic, mai intai spre Jess, apoi c’tre Brenda, care ti intoarse, sfiditoare, privirea. Leslie il pandea probabil, deoarece imediat ce iesi in curte o ziri venind in fug’ dinspre casa batranului Perkins; catelusul alerga in cerc in jurul ei si i se incurca printre picioare. Se intalnir’ la grajdul lui Miss Bessie. — Credeam c4 n-o s& mai apari in dimineata asta. — Maa, ei bine, e Craciunul, stii doar. Prince Terrien incerc’ s4 muste copitele lui Miss Bessie. Aceasta didu din picior, suparat’. Leslie il lua in brate, pentru ca Jess s4 poat’ mulge vaca. Ctelusul se agita si o lingea, impiedicand-o s& vorbeasci. Chicoti, fericit’. — Catel prost, spuse, mandr’. — Da. Jess simti din nou c4 era Criciunul. Vil CAMERA AURIE Dommnul Burke incepuse si repare casa batranului Pekins. Dup& Craciun, doamna Burke, care scria o carte, nu putea s4-] ajute, asa c4 Leslie a fost cea nevoitS si caute diverse obiecte si si alerge de colo-colo. Desi se pricepea bine la politic’ si la muzica, domnul Burke era un om tare distrat. Era in stare s4 lase ciocanul pen- tru a citi ceva din cartea Mesterul priceput si apoi s4 uite unde l-a pus. Leslie se pricepea si giseasc&4 lucrurile riticite de el — in plus, lui fi plicea si o aiba al3turi. Cand venea acas’ de la scoal4 si in weekenduri, voia si fie in preajma lui. Leslie ii explic’ toate astea lui Jess. Jess incerc& s&4 se duc’ de unul singur in Terabithia, dar nu se simtea bine. Pentru ca locul si devin’ magic Camera aurie 95 era nevoie de Leslie. Se temea c& va distruge totul incercand s4 forteze lucrurile, cand era cat se poate de clar ci magia nu prea voia s4 apara in prezenta lui. Daca se ducea acasi, mama lui il punea si fact treabi sau May Belle ii cerea s& se joace cu Barbie. Doamne, isi dorise de un milion de ori s4 nu fi ajutat la cumpararea acelei papusi idioate. Ar fi preferat si stea pe podea $i si picteze decat s& fie urmirit peste tot de May Belle, care fi punea o mani pe umiar si il ruga s& imbrace p&pusa. Joyce Ann era si mai rea. Simtea o plicere diavoleasc&’ si il loveasc’ peste spate atunci cand se lungea pe jos ca s4 lucreze. Daci fipa la ea, isi baiga un deget in gur& si incepea s4 urle. Ceea ce, bineinteles, o scotea din s&rite pe mama lor. — Jesse Oliver! Las& copila in pace. De ce stai aici, in mijlocul podelei, fari s& faci nimic? Nu fi-am spus c& nu pot giti dac4 nu imi tai lemne de foc? Uneori, se strecura pana la casa batranului Perkins si il gisea pe Prince Terrien l&trand in pridvor, unde il exilase domnul Burke. Nici nu-l puteai condamna pe domnul Burke. Nu era in stare s& faci nimic cu animalutul acela, care il apuca de mani sau sarea s& il ling’ pe fata. Asa c& Jess il lua pe P.T. si alergau aman- doi-pe c4mpul de lang’ casa batranului Perkins. Dac& era o zi caldi, Miss Bessie mugea nervoas4 dincolo de 96 PUNTE SPRE TERABITHIA gard. Nu se obisnuise cu l&triturile $i musc&turile. Sau poate c& era de vin vremea — ultimele ribufniri ale iernii, care stricau totul: Nimeni, om sau animal, nu prea s& fie fericit. Cu exceptia lui Leslie. Era pasionat’ de repararea casei in ruina. fi faicea placere cd tatil ei avea nevoie de ea. Jum&tate din timpul in care ar fi trebuit s4 lucreze si-o petreceau paldvrigind vrute si nevrute. fnvata, fi povestea incAntat’ lui Jess, in timpul pauzei de pranz, s& il ,,inteleagt” pe tatal ei. Lui Jess nu-i tre- cuse niciodat& prin cap c&4 p4rintii voiau sa fie intelesi; era ca si cum seiful de la Banca Millsburg First National |-ar fi implorat sa il sparg3. Parintii erau ceea ce erau; nu era treaba copiilor si incerce s4-i descifreze. I se parea ciudat ca un om mare s& vrea s4 fie prieten cu copilul lui. Se cuvenea s& aib’ prieteni de varsta lui si s4 0 lase pe ea s& aiba prietenii ei. Sentimentele lui Jess fats de tat&l lui Leslie iesira la iveala ca o rani dureroas’. Rupi coaja si, in loc s& se vindece, se face tot mai mare. Petreci o multime de timp incercand s& iti tii dintii departe de ea. Apoi, la fel de sigur ca venirea Criciunului, uiti de chestia aia idioat&4 si rupi coaja. Doamne, barbatul acela fi st&tea in cale. Otrivea chiar si putinul timp pe care fl petre- cea cu Leslie. in pauzi, ea stitea cu el si sporoviia si Camera aurie 97 era ca in vremurile bune; apoi, pe neasteptate, spunea: — Bill crede asta si asta. Trosc! Drept pe rana cea veche. fn cele din urmi, ea observ’. Abia in februarie — si pentru o fat asa desteapti ca Leslie era mult, tare mult. — De ce nu-ti place Bill? — Ciné a spus c4 nu-mi place? — Jess Aarons! Cat de proast& crezi c& sunt? Destul de proastd — uneori. Dar de fapt spuse: — Ce te face s4 crezi c& nu-mi place? — Ei bine, nu mai vii la noi acas4. La inceput, am crezut c4 e vina mea. Dar nu e vorba de asta. Vorbesti cu mine la scoal4. De multe ori te vid pe camp, jucindu-te cu P.T., dar nu te mai apropii de cas’. — Esti ocupat’ tot timpul. fsi didea seama, nemultumit, cat de mult senina cu Brenda cand spunea asta. — La naiba! Te-ai putea oferi s4 ne ajuti, stii? Era ca $i cum toate luminile s-ar fi aprins dupa fur- tuna. Doamne, cine era prostul? Totusi, avu nevoie de cateva zile ca si se simt bine in preajma tatilui lui Leslie. fn primul rand, nu stia cum s4 i se adreseze. 98 PUNTE SPRE TERABITHIA — Hei, spunea, si atat Leslie, cdt si tatal ei se intorceau spre el. Hm, domnule Burke? — Jess, te rog s4-mi spui Bill. — Da. Evit’ s4-i rosteasci numele inc’ vreo cAteva zile, dar cu timpul i se paru normal s3-i spuna asa. I-a fost de ajutor si faptul c& el stia cateva lucruri pe care Bill, cu toata inteligenta lui, nu le stia. Jess descoperi ca il ajuta cu adevarat, nu c&4 era o persoana ce trebuia to- lerat& sau trimis&% in pridvor ca P.T. — Ma& uimesti, spunea Bill. Unde ai invatat toate astea, Jess? Jess nu prea avea habar cum de stia anumite lu- cruri, asa c& ridica din umeri si fi l4sa pe Bill si pe Leslie s& il laude — desi munca in sine era o laud’. Mai intdi, au smuls scdndurile care acopereau vechiul semineu, ajungand la caramida veche ca niste prospectori la filonul principal. Apoi, au dat jos vechiul tapet de pe peretii salonului — toate cele cinci straturi in culori tipatoare. Uneori, in timp ce munceau cu sarg, ascultau discurile lui Bill sau cantau. Leslie si Jess il invatau pe Bill cantecele domnisoarei Edmunds, iar Bill fi invata unele cantece pe care le stia el. Alteori, discutau. Jess il asculta, uimit, pe Bill explicand lucruri care se petreceau in lume. Daca |-ar Camera aurie 99 fi auzit mama lui, ar fi jurat ci e un al doilea Walter Cronkite’, nu ,,vreun hippy”. Tofi cei din familia Burke erau inteligenti. Poate ci nu se pricepeau s& repare diverse lucruri sau s& cultive p&m4ntul, dar erau inteligenti intr-un fel necunoscut lui Jess pan’ atunci. {ntr-o zi, in timp ce lucrau, Judy coborise si le citise cu voce tare ceva, in principal poezie si o parte in limba italiana, pe care, desigur, Jess nu o intelegea, dar se 14s& coplesit de sunetul bogat al cuvintelor si se lis4 invaluit de cilduri, de sentimentul c&4 familia Burke era stralucitor de inteligent’. Au zugravit peretii salonului in auriu. Leslie si Jess ar fi vrut sd fie albastri, dar Bill se hot’rase pentru auriu, care se dovedi a fi atat de frumos c& s-au bucurat c&4 cedaser’. Soarele arunca raze piezise dinspre apus, du- pa-amiaza tarziu, pan’ ce camera se umplea de lumina. fn cele din urm’, Bill inchirie un aparat de raschetat parchetul de la Millsburg Plaza si curdtar4 vopseaua neagra de pe sc4ndurile late de stejar, care au fost date apoi cu lac. — Far’ covorase. — Far’, aproba Judy. Ar fi ca $i cum i-ai pune un val Mona Lisei. * Walter Leland Cronkite (n. 1916), faimos jumalist american, spicher la CBS Evening News (1962-1981). 100 PUNTE SPRE TERABITHIA Dupa ce Bill si copiii au terminat de curitat ultima urmi de vopsea de pe cercevele si au spalat geamurile, au chemat-o pe Judy de sus, din birou, s% vad3. Tori patru s-au asezat pe podea si s-au uitat in jur. Era minunat. Leslie oft% adanc, multumiti. — {mi place la nebunie camera asta, spuse. Simtiti magia aurie? E demna de... — Jess ridic& privirea, alarmat — ...de un palat. Ufl intr-o asemenea dispozitie, cineva poate chiar si dezvaluie un secret. Dar ea nu o ficuse, nici micar fati de Bill si Judy, si el stia care erau sentimentele pe | care le nutrea fat’ de p&rintii sti. Vazuse probabil c4 e ingrijorat, c&ci ti ficu cu ochiul in spatele lui Bill si Judy, asa cum ii facea el cu ochiul lui May Belle peste capul lui Joyce Ann. Terabithia era numai a lor. fn dup&4-amiaza urmatoare, il chemar’ pe P.T. si se indreptar’ spre Terabithia. Trecuse mai bine de o lun’ de cand fuseser’ acolo impreund si, pe m4sura ce se apropiau de albia pardului, incetinir’ pasul. Jess nu era sigur c& isi mai aminteste cum s4 fie rege. — Am lipsit prea multi ani, sopti Leslie. Ce crezi c& s-a intémplat in regat in absenta noastr4? — Unde am fost? — I-am invins pe silbaticii ostili de la hotarul de miazSnoapte, rispunse ea. Dar liniile de comunicatie Camera aurie 101 au fost distruse si de aceea nu am avut nicio veste despre fara noastr’ dragi timp de mai multe luni pline. Oare asa vorbea o regin’ adevirat’? Jess ar fi vrut s4 poat4 vorbi si el la fel. — Crezi c4 s-a intamplat ceva rau? — Trebuie s& fim curajosi, regele meu. S-ar putea s& fie asa. Se balansar’ in ticere deasupra albiei paraului. Pe malul celalalt, Leslie lui de jos dou’ bete. — Sabia ta, Sire, sopti ea. Jess incuviints. Se aplecard si se tarari spre forti- reati ca niste detectivi de la televizor. — Regina! Atentie! fn spatele tau! Leslie se intoarse si incepu s4 se dueleze cu dusmanul imaginar. Apoi asupra lor se aruncar’ mai multi si strigitele bataliei risunard in Terabithia. Strijerul rega- tului alerga vesel in cercuri, ca un ctelus, prea tanar pentru a intelege primejdia care fi inconjura. — Au sunat retragerea! strigi curajoasa regina. — Ura! — Alung3-i pe tofi, ca s4 nu se mai intoarc’ nicio- dat si ne ameninte poporul. — Afard cu voi! Afara! Afar! fi obligard pe dugmani s& se retrag’ pe drumul catre parau, transpirand in hainele groase de iarni. 102 PUNTE SPRE TERABITHIA —in fine, Terabithia este din nou liberi. Regele se asez% pe un bustean si isi sterse fata, dar regina nu il l4s% si se odihneasc4 prea multi vreme. — Sire, trebuie si ne ducem de indati in dumbrava de pini si s& inalgim naulfumiri pentru victoria noastra. Jess o urm& in dumbrava, unde ramaser4 ticuti in lumina slaba. — Cui fi mulfumim? intreba el, in soapta. {ntrebarea aduse o lic&rire de zimbet pe fata ei. — O, Doamne, incepu ea. Era mai obisnuiti cu magia decat cu religia. O, Spirite ale Dumbravii! — Bratul drept al vostru ne-a daruit victoria. Nu isi amintea unde auzise asta, dar i se paru cd se potriveste. Leslie il privi aprobator si continua: — Acum acorda protectie Terabithiei, poporului si st4panitorilor acesteia. — Aruuun. Jess se stridui din rasputeri s4 nu zambeasc’. — Si c&telusului. — $i lui Prince Terrien, str4jerul si bufonul rega- tului. Amin. — Amin. Reusir’ cumva amandoi si nu chicoteasc&’ decat dup’ ce p&rasira acel loc sacru. * Camera aurie 103 La cateva zile dupa intalnirea cu dusmanii Tera- bithiei, au avut o intalnire de un alt fel la scoala. fn pauza, Leslie fi spuse lui Jess c& intrase in toaleta fetelor si cd auzise pe cineva plangand intr-o cabin4. Cobori vocea. — Suni caraghios, spuse ea, dar, dup& picioare, sunt sigur c4 era Janice Avery. — Glumesti. ‘ Lui Jess fi venea tare greu s& si-o imagineze pe Janice Avery plangand pe buda. — Ei bine, este singura din scoala care si-a scris numele lui Willard Hughes pe pantofii de sport. fn afara de asta, fumul de tigar’ era atat de gros c4 aveai nevoie de o masc& de gaz. — Esti sigur4 c&% plangea? — Jess Aarons, pot si-mi dau seama dac& cineva plange sau nu. Doamne, ce se intampla cu el? Janice Avery ii adusese numai necazuri si acum se simtea respon- sabil pentru ea — la fel ca familia Burke pentru un lup-cenusiu sau o balen4-ucigas’. — Nu a virsat nicio lacrim& atunci cand ceilalti copii si-au batut joc de ea in legttura cu Willard, dupa povestea cu biletul. — Da. Stiu. 104 PUNTE SPRE TERABITHIA Se uit’ la ea. — Ei bine, spuse el. Ce ar trebui si facem? — S& facem? intrebi ea. Ce vrei s4 spui? Cum s’-i explice? — Leslie. Daca ar fi fost un animal de prad&, am fi fost obligati s4 incerc&im s-o ajutim. Leslie il privi intr-un fel ciudat. — Ei bine, tu esti cea care imi spune intotdeauna c& trebuie s4 imi pese, zise el. — De Janice Avery? — Dac4 plangea, probabil c4 e ceva in neregul. — Ei bine, ce ai de gand s& faci? Se inrosi. — Eu nu pot sé intru in toaleta fetelor. — Oh, inteleg. Ai de gind s% m4 trimiti intre falcile rechinului. Nu, mulfumesc, donmmule Aarons. — Leslie, iti jur... m-as duce acolo dac& as putea. Si chiar se gandise s4 o fact. Doar nu ti-e team’ de ea, Leslie? Nu o spusese ca pe o sfidare, dar era uimit de ideea c& lui Leslie ar putea s4-i fie teami.- Ea fi arunc4 o privire scurt4 si isi scutur’ parul pe spate, fn felul acela mandru al ei. Camera aurie 105 — OK, ma duc. Dar vreau sa stii, Jess Aarons, c& eu cred c& asta e cea mai idioat’ idee pe care ai avut-o vreodati. Jess se strecuri pe hol in urma ei si se ascunse in cea mai apropiat% nisi de lang4 usa toaletei fetelor. Macar asta putea si fact: si stea acolo ca s% poata fi alituri de Leslie cand Janice o s-o dea afar’. Dupa ce usa se inchise in spatele lui Leslie, se 14s4 ticerea. Pe urm4 o auzi pe Leslie spunandu-i ceva lui Janice. Urmar’ cateva cuvinte urate rostite mult prea tare pentru a fi inabusite de usa inchis’. Apoi un hohot de plans, nu al lui Leslie, slavi Domnului, cuvinte amestecate cu suspine si... sunetul clopotelului. Nu putea risca si fie prins holbandu-se la usa toaletei fetelor, dar cum s& plece? Ar fi insemnat si dezerteze din linia intai. Copiii care se gribeau si intre in clidire rezolvara problema. Se lis4 purtat de suvoi si ajunse pe scirile ce duceau la subsol; in minte inc& fi rasunau cuvintele urate si suspinele. Ajuns in sala de clasi, st&tu cu ochii lipiti de usa, pandind-o pe Leslie. Aproape c& se astepta s-o vada intrand turtit’ precum coiotul din Road Runner’. Dar ea aparu zambind si far’ niciun ochi invinetit. * Titlul unei serial de desene animate creat in anul 1949, foarte popular in Statele Unite ale Americii. 106 PUNTE SPRE TERABITHIA Se indrept’ spre doamna Myers si fi ceru, in soapti, scuze pentru c& intarziase, iar doamma Myers fi aruncd una dintre acele priviri deja cunoscute sub numele de special pentru Leslie Burke”. Cum s& afle ce se intamplase? Daca incerca si-i trimitS un bilet, ceilalti copii l-ar fi citit. Leslie statea in fata, departe de cosul de gunoi sau de ascutitoarea de creioane, asa c&4 nu se putea preface in niciun caz c& se indreapt& c&tre un anumie loc si s4 schimbe doua vorbe cu ea. Iar ea nu avea de gand s& se intoarc’ spre el. Asta era sigur. Stitea acolo dreapti, aritand la fel de incantat& de sine ca un motociclist care tocmai a sirit peste paisprezece caimioane. Leslie continua s4 surad’, multumitd, toat’ dup-a- miaza $i chiar in autobuz, unde Janice Avery fi arunc4 un zdmbet stramb in timp ce se indrepta spre banca din spate, iar Leslie se uit’ la Jess ca si cum i-ar fi spus: »Vezi!” Curiozitatea il fnnebunea. Dar ea nu ii dezvalui nimic nici dup& ce autobuzul se indepart’, ar’tand cu capul spre May Belle ca si cum ar fi spus: Nu discut&in asa ceva in fata copiilor”. fn cele din urmd, in intunericul sigur al fort&retei, ii povesti. — Stii de ce plangea? Camera aurie 107 — De unde si stiu? Dumnezeule, Leslie, ai de gand s&-mi spui? Ce naiba s-a petrecut acolo? — Janice Avery este o fati foarte nefericit’. intelegi? — De ce plangea, pentru Dumnezeu? — E o situatie foarte complicat’. Pot s& inteleg acum de ce Janice are probleme in relatia cu ceilalti. — Ai de gind s4-mi spui ce s-a intamplat inainte s{ ma loveasca damblaua? — Stiai c4 tatal ei o bate? — O multime de tati isi bat copiii. Ai de gand sd-mi spui? — Nu, vreau s& spun ci o bate cu adeviarat. Genul de bitaie pentru care oamenii fac inchisoare la Arlington. Scutura din cap, ca si cum nu-i venea s4 cread&. Nu iti poti inchipui... — De asta plingea? Doar pentru c4 tatil ei o bate? — Oh, nu. O bate tot timpul. Nu ar plange la scoali din cauza asta. — Atunci de ce plangea? — Ei bine... Doamne, lui Leslie ti facea plicere asta. O sa-l fiarbi la nesfarsit. 108 PUNTE SPRE TERABITHIA — Ei bine, ast&zi era atat de furioas4 pe tatal ei ci le-a m&rturisit asa-ziselor ei prietene, Wilma si Bobby Sue. — Da? —Si aceste doud... doua... Caut’ un cuvant destul de urat care s& le descrie pe prietenele lui Janice Avery si nu gisi niciunul. Fetele alea au dezvaluit secretul tuturor celor din clasa a saptea. Jess simti c& i se face mili de Janice Avery. — P4ni si profesoara stie. — Doamne! Cuvantul se auzi ca un suspin. La Lark Creek exista o regula, mai importanta decat toate celelalte de care ficea atata caz domnul Turmer. Regula era urmitoarea: s4 nu amesteci necazurile de acasi cu ceea ce se intampla la scoala. Atunci cand p4rintii erau sSraci, sau ignoranti, sau rdi, sau pur si simplu nu voiau s& aib4 un televizor, copiii lor erau obligati s4-i apere. Pan4 maine, toti elevii si profesorii de la Scoala Elementar’ Lark Creek vor discuta, chicotind, despre tatal lui Janice Avery. Nu conta ci tatii lor erau in spi- talul de stat sau in inchisoarea federal4, ei nu ii tridau pe ai lor, iar Janice o facuse. — Si mai stii ceva? — Ce? Camera aurie 109 — I-am spus lui Janice ci nu am televizor si ci toat’ lumea a ras de mine. I-am spus c& inteleg ce inseamni ca toti si cread& c& esti ciudat. — Si ea ce a zis? — Stia c4 ii spun adevarul. Mi-a cerut chiar sfatul, ca $i cum as fi fost Dear Abby’. — ZaAu? —I-am spus s& pretindd ci nu stie ce au spus Wilma si Bobby Sue sau de unde au scos o poveste atat de aiurit’ si intr-o siptim4n4 toatd lumea o si uite. Leslie se aplec4 in fatS, dintr-odata nelinistit’. Crezi c4 a fost un sfat bun? — Doamne, de unde si stiu eu? A ficut-o si se simt& mai bine? — Asa cred. Parea s4 se simt& mult mai bine. — Ei, atunci a fost un sfat bun. Se intinse la loc, fericit’ si relaxata. — Stii ceva, Jess? — Ce? — Mulfumit’ tie, cred ci am acum un prieten si o jumitate de prietend la Scoala Lark Creek. intelese ci Leslie voia tare mult si aibi prieteni si asta il duru. Cand va afla oare ci nu meritau osteneala? * Rubric’ de sfaturi dedicate tinerilor, foarte popular’ in ziarele din Statele Unite ale Americii si semnati Abby. 110 PUNTE SPRE TERABITHIA — Oh, ai mai multi prieteni. — Nu. Unul si inc’ o jumitate. Myers Gura-de- Monstru nu conteazi. Aici, in locul lor secret, sentimentele fierbeau inlguntrul lui ca intr-o oal& aflata pe foc — putin’ tristefe pentru c& ea se simtea singuri, dar 51 multi fericire. Pentru c4 era singurul prieten intreg, nu doar pe jumiatate, al lui Leslie, asa cum ea era singura lui prietena — nu se putea impiedica s4 nu fie multumit de asta. fn seara aceea, pe cand se urca in pat, cu lumina stinsi, ca s{ nu le trezeasc4 pe surorile lui mai mici, spre uimirea lui, o auzi pe May Belle soptind: — Jess. — Cum de esti inc’ treaz4? — Jess. Stiu unde v4 ascundeti tu si cu Leslie. — Ce vrei s4 spui? — V-am urniarit. Ajunse dintr-un salt la cipataiul patului ei. — Nu trebuia s4 m4 urmiresti! — De ce? Vocea ei era impertinenti. O apucd de umeri si o oblig’ s&% se uite in ochii lui. Ea clipi in lumina slab’ ca un pui speriat. Camera aurie Il — Asculti-mi bine, May Belle Aarons, fi sopti mianios. Dac4 te mai prind ci m4 urmiresti, viata ta n-o s& valoreze nici cat o ceap& degerata. — OK, OK... — se intinse din nou in pat. Doamune, vorbesti serios. O si te spun lu’ mama. — Uite ce e, May Belle, nu ai s&% faci asta. Nu ai s4-i spui mamei despre locul in care ne ducem eu si Leslie. fi rispunse cu un smiorcait. O apuc& din nou de umeri. Era disperat. — Vorbesc serios, May Belle. Nu ai s4 spui nimic, niniinui. fi didu drumul. Acumi, nu mai vreau si aud c& m4 urméresti sau ci mi parasti, auzi tu? — Si de ce, ma rog? — Pentru c& dac& o faci... am s4-i spun lui Billy Jean Edwards c& incd mai uzi patul uneori. — N-ai s-o faci! — Doamne, fat’ dragi, nu m4 pune la incercare! O oblig’ s4 jure pe Biblie ci nu va spune nimic si c4 nu-l va mai urméri, dar rimase treaz niulti vreme. Cum s4-i incredinteze lucruri atat de importante pen- tru el unei fetite obraznice de sase ani? Uneori, i se parea c& viata lui era delicat’ ca un fir de papdie. Era de ajuns s&% sufle cineva si globul pufos se scutura, transformandu-se in mii de firicele. Vill DE PASTE Cu toate c4 se apropia Pastele, noaptea nu era destul de cald pentru ca Miss Bessie s& fie lasat4 afara. Si apoi au venit ploile. Toati luna martie a plouat. Pentru prima oari dup4 multi ani, albia paraului se umplu cu ap’, nu doar un firicel, ci suficient de mult3 ca, atunci cand se balansau pe deasupra, s4 se sperie - cand se uitau in jos, la torentul furios de dedesubt. Jess il lua pe Prince Terrien in canadiana lui, dar c4telusul crestea atat de repede incat era in stare si desfac&t oricand fermoarul si si cada in apa. Ellie si Brenda se certau deja in legitura cu ceea ce urmau s& poarte cdnd vor merge la biseric’. Deoarece mama lor se sup4rase pe preot in urm’ cu trei ani, De Paste 113 familia Aarons mergea la biserici numai de Pasti, si acesta era un eveniment important. Mama lor se plangea tot timpul c4 erau sdraci, dar isi didea toatt silinta si cheltuia toti banii pe care fi putea aduna ca si fie sigura c& nu se va simfi stingheriti de felul in care arata familia ei. Dar in ziua dinaintea celei in care plinuise s& fi duc’ pe toti la Millsburg Plaza ca si cumpere haine noi, tatal lor se intorsese mai devreme de la Washington. Fusese dat afar’. Anul acesta nu mai putea fi vorba de haine noi. Un vaiet de durere se auzi dinspre Ellie si Brenda, care pireau dou sirene ce anunt& un incendiu. — Eu, una, nu merg la biseric4, spuse Brenda. Nu am nimic de imbricat si o stiti prea bine. — Numai pentru ci esti prea gras’, murniura May Belle. — Ai auzit ce a zis, mam’? O omor pe copila asta. — Brenda, taci odat& din gura! spuse mama cu asprime; apoi, mai degraba istovit’: Avem motive de ingrijorare niult mai mari decat hainele noi de Paste. Tatal lui se ridic’ cu zgomot si isi turna o cand de cafea din ibricul de pe soba. — De ce s& nu ludm pe credit? intreba Ellie cu vocea ei cea mai dulce. Brenda interveni. 114 PUNTE SPRE TERABITHIA — Stiti ce fac unii oameni? Iau un lucru pe credit, il poart’, apoi il duc inapoi si spun c4 nu li se potri- veste sau altceva. $i nu au nicio problema cu maga- zinele. Tat&l ei se intoarse si strig’: — in viata mea n-am pomenit o asemenea prostie. N-ai auzit cand mama ta fi-a spus s& taci din guri, fata? Brenda t&cu din guri, dar continua si mestece gum cu zgomot ca si demonstreze ci nu avea de gand s4 se dea batut’. Jess se refugie bucuros in grajd, in compania plicut& a lui Miss Bessie. Cineva batu in usi. — Jess? — Leslie. Intra. Ea se uiti mai intai in jur, apoi se asezi pe podea, lang’ sc4unelul lui. — Ce mai e nou? — Doannne, nu m4 intreba. Trigea ritmic de uger si asculta zgomotul — plinc, plinc, plinc — facut de laptele care cidea in gileata. — E chiar atat de rau? — Tat&l meu a fost dat afar’, iar Brenda si Ellie sunt tare sup&rate fiindc’ nu pot avea haine noi de Paste. — Vai, imi pare rau! Pentru tatal tiu, vreau s& spun. De Paste 115 Jess surase. — Da. Nu-mi fac probleme in legitur’ cu fetele alea. Asa cum le cunosc, or si fac& ele rost cumva de haine noi. Iti vine s& versi cand le vezi dindu-se in spectacol in biseric4. — Nu stiam c&4 mergi la biserica. — Nunnai de Paste. Se concentr4 asupra ugerului cald. Credeain c4, dup& pirerea ta, este o prostie. Nu ii réspunse imediat. — Ma& gandeam c4 mi-ar face plicere s4 merg si eu. Se opri din muls. — Uneori nu te inteleg, Leslie. — Ei bine, nu am fost niciodati la biseric%. Ar fi o experient’ noua pentru mine. Reincepu s& mulgs. — N-o s&-ti placa. — De ce? —E plictisitor. — Ei bine, as vrea si vid cu ochii mei. Crezi c4 p&rintii ti vor avea ceva impotriv4 s& vin cu voi? — Nu poti s4 te imbraci in pantaloni. — Am cAateva rochite, Jess Aarons. Oare se mai intamplau minuni? — Deschide gura, spuse Jess. — De ce? 116 PUNTE SPRE TERABITHIA — Deschide gura. fl ascultd. Trimise un suvoi de lapte cald drept in gura ei. — Jess Aarons! fi rosti stalcit numele si laptele i se scurse pe barbie in timp ce vorbea. — Nu deschide gura acum. Irosesti bunatate de lapte. Leslie incepu s& chicoteasc%, se sufocd si tusi. — Ce bine ar fi dac& as putea s% prind mingea la baseball asa de bine. Las%-i4 si mai incerc. Leslie incet&’ cu chicotitul, inchise ochii si deschise gura. Dar acum Jess era cel care chicotea, asa cd mana lui nu era prea sigura. — Prostule! M-ai nimerit in ureche! Leslie ridic& umirul $i isi curiti urechea cu maneca puloverului. Incepu din nou s& chicoteascé. — Vrei s& ai bun&tatea s4 termini de muls vaca si s% te intorci in cas’? Tatal lui st&tea in usa. — Cred c& ar fi mai bine s4 plec, spuse Leslie incet. Se ridica si se indrept’ spre us. Scuzafi-m’. De Paste 117 Tat&l lui se didu la o parte ca s-o lase s& ias&. Jess asteptS sX4 spun’ ceva, dar el rimase pur si simplu acolo cateva minute, apoi se intoarse si iesi. Ellie spuse c&4 se duce la bisericd dac’ mama ei fi da voie s& se imbrace cu bluza transparent’, iar Brenda era dispusa s4 mearg’ dac4 primea micar o fust’ noua. fn cele din urm, toat’ lumea c4pati cate ceva nou, cu exceptia lui Jess si a tatalui stu. De fapt nu le pasa, dar lui Jess ii veni o idee — s4 negocieze cu mama lui. — De vreme ce nu am primit nimic nou, Leslie ar putea s& vind cu noi la biseric4? — Fata aia? {si didea seama ci mamia lui incerca si gaseasc’ un motiv ca sd-] refuze. Nu se imbrac& asa cum trebuie. — Mama! — vocea lui sun la fel de afectati ca a lui Ellie — Leslie are si rochii. Are sute de rochii. Fata mamei se crisp&. {si musc4 buza de jos asa cum. facea uneori Joyce Ann, $i vorbi atat de incet ca Jess abia o putea auzi. — Nu vreau s4-si bage nimeni nasul in treburile familiei mele. Jess ar fi vrut s& o imbritiseze asa cum o imbritisa pe May Belle cand avea nevoie de consolare. 118 PUNTE SPRE TERABITHIA — Nu-si bagi nasul unde nu-i fierbe oala, mami’. Pe cuvantul meu. Maina lui oft&. — Ei bine, daci 0 s& arate decent... Leslie se tmbrici decent. Parul fi era pieptinat si purta un pulover bleumarin peste o bluz% de moda veche, cu floricele marunte. Avea in picioare sosete trei sferturi rosii si o pereche de pantofi maro de piele bine lustruiti, pe care Jess nu fi mai vazuse niciodat&, c&ci Leslie se incalta intotdeauna cu pantofi de sport, ca toti ceilalti copii din Lark Creek. Chiar si purtarea ei era decent’. Renuntase la felul acela al ei plin de vioiciune de a fi si i se adresa mamei lui cu ,,Da, doamna&” si ,,Nu, doammn4%”, ca $i cum ar fi stiut c4 doammnei Aarons fi era team’ c3 nu i se acord’ respec- tul cuvenit. Jess stia cat de tare se striduia Leslie, cAci ea nu spunea de obicei ,,doamna”. fn comparatie cu Leslie, Brenda si Ellie aritau ca o pereche de pauni cu pene false in coad&. Insistasera amandou’ si stea in cabina camionetei, alituri de parinti, ceea ce i-a obligat s4 se inghesuie, date fiind dimensiunile Brendei. Jess, Leslie si fetitele se urcar4 bucurosi in spate si se asezar4 pe sacii vechi de iut’ pe care tat&l lui fi pusese acolo. De Paste 119 Soarele nu strilucea prea tare, dar era prima zi, dup& mult timp, in care nu ploua, asa c& intonara cu totii O, Doamne, ce dimineatd, Ah, pajisti minunate si Canta! Cantd un cdntec, pe care le invdtasera de la dommisoara Edmunds, $i chiar Jingle Bells, ca s4-i fack plicere lui Joyce Ann. Vantul le purti vocile in departare. Astfel, muzica parea misterioas’, ceea ce il ficu pe Jess s& se simt& puternic — stapanul dealurilor peste care se rostogoleau rotile camionetei. Drumul a fost mult prea scurt, mai ales pentru Joyce Ann, care incepu s& plang’ fiindc’ sosirea la biseric4 intrerupse primul vers din Mos Craciun vine in oras, care, dupa Jingle Bells, era cantecul ei favorit. Jess o gadil& ca si o fact s{ rada din nou, asa c& atunci cand tofi patru coborar’ din spate erau iar imbujorati la fata si fericiti. {ntdrziaser’ putin, ceea ce nu le deranja deloc pe Ellie si Brenda, cici asta insemma c& vor trece, fataindu-se afectate, pe lang’ intreaga adunare, pana la banca din primul rand, urmirite, cu sigurant’, de toti ochii — si privirile tuturor, pana Ja unul, vor fi pline de invidie. Duminezeule, erau dezgustitoare! $i mama lui, care credea c& Leslie o va face de ras! Jess se ficu mic si se furisi pe banc’ dupa sirul de fete si inaintea tatalui stu. 120 PUNTE SPRE TERABITHIA Biserica era neschimbata. Jess se putea ,,descom- pune”, asa cum o facea si la scoal&; corpul lui se ridi- ca si se aseza la unison cu restul credinciosilor, dar mintea fi era departe, plutind, nu gandindu-se sau visand, ci in sfarsit liber’. O dat& sau de doud ori a fost constient c4 se afld in picioare, iar in jurul lui ceilalti céntau tare, desi nu foarte armonios. Auzi, aproape inconstient, c&% Leslie canta $i ea $i se mir’, pe jumatate adonnit, de ce se obosea s& 0 faci. Preotul avea o voce inseldtoare. Putea si bazaie destul de confortabil timp de cateva minute, apoi bang! tipa la tine. De fiecare dat& Jess tresrea $i fi tre- buiau cateva minute ca s4 se relaxeze din nou. Fiindc’ nu asculta cuvintele, fata rosie $i transpirat’ a omului parea ciudat de nelalocul ei in sanctuarul intunecat. Era ca atunci cand Brenda avea un acces de furie pen- tru c& Joyce Ann punea mana pe rujul ei. A fost nevoie de ceva timp ca s& le scoat’ pe Brenda si Ellie din curtea bisericii. Jess si Leslie o luari inainte, le asezar4 pe fetite in spate si asteptar’. — S& stii c& imi pare bine c& am venit. Jess se intoarse, neincrez&tor, spre Leslie. — A fost mai frunios ca un film. — Glumesti. De Paste 121 — Nu, nu glumesc. Si asa era. isi putea da seama dupi fata ei. — Toat& povestea lui lisus este cu adevarat intere- sant&, nu-i asa? continua ea. — Ce vrei s& spui? — Toti oamenii dia care au vrut s4-1 omoare, desi el nu le facuse nimic rau. Eziti. Este 0 poveste cu adevirat frumoas4... ca a lui Abraham Lincoln’, So- crate”... sau Aslan™*. — Nu e frumoasi, o intrerupse May Belle. E inspdimantitoare. S4 bati cuie in mana cuiva. — May Belle are dreptate. Jess patrunse in cele mai adanci colturi ale mintii sale. Dummezeu 1-a facut pe lisus s4 moar4 pentru c4 suntem cu tofii niste pAcdtosi. — Crezi c& e adevirat? Era socat. — Scrie in Biblie, Leslie. Se uitd la el ca si cum ar fi vrut s4 zicd ceva, apoi se rizgandi. — Este ciudat, nu-i asa? Dadu din cap. Esti obli- gat s& crezi, dar tu detesti asta. Eu nu sunt obligata si ~~ Abraham Lincoln (1809-1865) — presedinte al Statelor Unite ale Americii. “* Socrate — mare filosof grec, care a trait in secolul al V-lea i.H. “* Leul Aslan — personaj principal din Cronicile din Narnia. 122 PUNTE SPRE TERABITHIA cred si consider c&4 este minunat. Dadu iarasi din cap. E tare ciudat. May Belle o privea cu ochii cat cepele, ca si cum Leslie era o creatur4 stranie de la gridina zoologica. — Trebuie s4 crezi in Biblie, Leslie. — De ce? Era o intrebare sincer&. Leslie nu voia si fie obraznici. — Pentru c4 dac& nu crezi in Biblie — ochii lui May Belle erau imensi — Dumnezeu are si te pedepseasc’ si ai s§ ajungi in iad dup’ ce mori. — Unde a invitat asa ceva? Leslie se intoarse spre Jess ca si cum |-ar fi acuzat c& fi ficuse ceva riu surorii lui. Simti ci il trec caldurile; era fascinat de vocea si de cuvintele ei. {si 484 privirea spre sacul de iut& si incepu s& se joace cu marginile lui destramate. — Nu e asa, Jess? Vocea ascutita a lui May Belle era intrebatoare. Nu te condamni Dumnezeu s& ajungi in iad dac&4 nu crezi in Biblie? Jess isi didu la o parte parul de pe frunte. — Asa presupun, murmuri el. — Eu nu cred, spuse Leslie. Nu cred nici cd ai citit Biblia. De Paste 123 — Am citit-o in mare parte, spuse Jess, jucandu-se mai departe cu sacul. E singura carte pe care o aven acasi. isi ridics privirea catre Leslie si schit’ un zambet. Surise si ea. — OK, spuse. Dar tot nu cred ci Duminezeu se uit& la noi si li pedepseste pe oameni s4 ajunga in iad. {gi z&mbir3, Incerc4nd si ignore vocea nelinistit’ a lui May Belle. — Dar, Leslie, insist’ fetita. Dar daci mori? Ce-o si se intample cu tine dac& mori? IX BLESTEMUL fn a doua zi de Paste, ploaia incepu si cad4 din nou. Era ca si cum stihiile se intelesesera s& le strice scurta saptaimana de libertate. Jess si Leslie stiteau cu picioarele incrucisate in pridvorul casei familiei Burke, uiténdu-se la rotile unui camion care trecea pe acolo si arunca valuri de ap4 cu noroi in urm4a. — Ala nu merge cu 90 de kilometri la or’, mur- muri Jess. Chiar atunci, cineva arunc& ceva pe fereastra ca- binei. Leslie sari in picioare. — Om necivilizat! strigi ea dup’ camionul ale carui lumini din spate dispareau deja. Ai viazut cum a aruncat gunoiul pe fereastri? Blestemul 125 Jess se ridic& si el. — Ce ai vrea s& faci? — Vreau si m4 duc in Terabithia, spuse ea, uitan- du-se, melancolica, la ploaia care cidea cu gileata. — La naiba, si mergem. — OK, spuse ea, inviorandu-se dintr-odat’. De ce nu? {si lua cizmele si haina de ploaie si examin’ umbrela. — Crezi c4 o si putem s&4 ne leginam pe franghie cu o umbrel§ in mand? El clitina din cap. — Nu. — Ar fi bine s& ne oprim la tine acas4 ca s4-ti iei cizmele si alte lucruri. Jess ridica din umeri. — Nu am nimic potrivit. O si merg aga. — Atunci iti dau o hain’ veche de-a lui Bill. {ncepu si urce sc&rile. Judy apiru pe hol. — Ce faceti, copii? Mamna lui Jess ar fi folosit aceleasi cuvinte, dar nu ar fi sunat la fel. fn timp ce vorbea, ochii lui Judy priveau in gol, iar vocea ei suna ca si cum ar fi venit de la mare depirtare. — N-am vrut s4 te deranjim, Judy. 126 PUNTE SPRE TERABITHIA — Nu-i nimic. M-am blocat. Oricum m-as fi oprit. Ati mancat de pranz? — E-n regula, Judy. Ne putem lua singuri ceva. Ochii lui Judy se opriri asupra picioarelor lui Leslie. — Ti-ai pus cizmele. Leslie se uit si ea in jos. — Oh, da, spuse ea, ca si cum tocinai le-ar fi observat. Ne gandeam s& iesini putin. — lar ploua? — Da. — Odinioar’ imi plicea s&4 m4 plimb pe ploaie. Judy zambi — la fel ca May Belle in somn. — Ei bine, dac& sunteti in stare si vi descurcati... — Sigur. — Bill s-a intors? — Nu. A zis ci se intoarce tarziu, si nu ne facem eri. — Foarte bine. Oh, spuse ea deodat’ si ochii i se marira. Oh! Alerg’i spre camera ei si aproape imediat se auzi fAcnitul masinii de scris. Leslie surase. — S-a deblocat. Blestemul 127 El se intreb’ cum ar fi fost si aib’ o mami care s& gandeasc& si s4 scrie povesti in loc s& se invart’ toata ziua prin fata ecranului televizorului. O urma pe Leslie pe hol. Aceasta scotea mai multe lucruri dintr-un dulap. Ea ii intinse o haina de ploaie bej si o palarie rotunda, bizar’, din lana neagr’. — Nu gisesc cizmele. Vocea ei venea din adancurile dulapului si era in&busit’ de un rand de paltoane. — Ce spui de o pereche de bocanci cu cram- poane? : — Cu ce? Ea isi iti capul printre haine. — Cu crampoane. fi artt’ bocancii. Pareau a fi numiarul patruzeci si cinci. — Nu. O s&-i pierd in noroi. Am s&{ merg cu picioarele goale. — Hei, spuse ea, iesind din dulap. $i eu. P&m4antul era rece. Picioarele li se infiorau la con- tactul cu noroiul inghetat, asa c4 alergari, plescdind, prin balti si mazgi. P.T. alerga in fat’, strind ca un peste dintr-o mare cenusie in alta, intorcandu-se apoi pentru a-i mana pe cei doi inainte, musc4ndu-i de calcdie $i stropindu-i pe jeansii deja imbibati cu apa. 128 PUNTE SPRE TERABITHIA Cand ajunser’ pe malul paraului, se oprira. Aveau in fat’ o priveliste insp4imant&toare. Ca la televizor, in Cele zece porunci, cand puhoaiele inund& cararea uscat’ facut’ de Moise si ii iau cu ele pe egipteni, albia uscat4 a paraului devenise o mare adanci de doi metri si jumitate, care vuia si ducea cu ea crengi mari, -busteni si gunoaie, dup ce le invartea ca pe niste care de lupt’ egiptene. Apele flimande atingeau si uneori -sfreau peste maluri, parc’ provocandu-le s& incerce s4 le opreasc’. — Uau! Vocea lui Leslie era plind de respect. — Mada. Jess se uit’ in sus, la franghie. finck mai era infisurat’ fn jurul crengii mrului silbatic. Simti cum i se strange stomacul de team’. — Poate ar trebui si renuntim. — Haide, Jess. O putem face. Gluga hainei de ploaie a lui Leslie ii cdzuse pe spate, iar p&rul i se lipise de frunte. {si sterse obrajii $i ochii cu mana $i apoi desfisur4 franghia. {si desficu partea de sus a hainei cu mana stang’. — Aici, spuse. Pune-l aici pe P.T. — O s&-l duc eu, Leslie. — fn haina aia de ploaie, o si alunece si o si cada. Blestemul 129 Era nerabdatoare s&4 treac&, asa c4 Jess luk citelul ud si il impinse cu coada inainte in ,,pestera” hainei lui Leslie. — Va trebui si-l fii cu mana stdng’ si s4 apuci franghia cu mana dreapt&, stii asta, spuse el. — Stiu. Stiu. Se dadu inapoi ca s4-si ia avant. — Tin-te bine. — Fir-ar s& fie, Jess! El ticu. Ar fi vrut s& inchid& $i ochii. Dar se stridui s& se uite la ea cum aleargi in spate, se indreapt& spre mal, sare, se balanseazi si aterizeaz4 gratios in picioare pe malul celalalt. — Prinde! {ntinse mana, dar se uita la Leslie si la P.T. si nu se concentra asupra franghiei, care ii alunec4 printre degete si se legin& intr-un arc larg, iesind din raza sa vizual4. Sari si o apucd si, nemaigandindu-se la felul in care suna si ardta apa, isi lu avant si se aruncd inainte. Torentul rece ii atinse o clip& calcaiele goale, dar apoi era in aer, deasupra acestuia, si ateriza, st4n- gaci, pe spate. fn acelasi moment, P.T. era pe haina de ploaie bej, cu labele murdare, si il lingea pe fat& cu limba lui roz $i aspr’. Ochii lui Leslie scanteiau. 130 PUNTE SPRE TERABITHIA — Ridic’-te — abia se abtinu si nu chicoteasc’ — ridic4-te, rege al Terabithiei, si purcedem in regatul nostru. Regele Terabithiei forn4i si isi sterse fata cu dosul miinii. — O s& mi ridic, replicd el cu demnitate, cand o s4 iei cainele Asta nebun de pe burta mea. S-au dus in Terabithia marti si apoi din nou miercuri. Ploaia a continuat sporadic, asa ci miercuri paraul urcase pana la trunchiul marului sIbatic si ei au alergat prin apa care le ajungea la glezne pentru a zbura spre Terabithia. Iar Jess avu griji si aterizeze in picioare pe malul opus. Nu era deloc aniuzant s& stai cu pantalonii uzi si reci pe tine timp de o or’, nici chiar intr-un regat fermecat. Teama lui Jess de a traversa paraul crescu odat4 cu nivelul acestuia. Leslie nu parea s4 ezite, prin urmare, Jess nu putea si dea inapoi. Dar chiar daca isi forta trupul s4 o urmeze, mintea lui ramanea in uri, dorind s& se agate de miarul salbatic asa cum Joyce Ann se agita de fusta mamei. Miercuri, in timp ce st&teau in castel, ploaia se porni, deodata, atat de tare ci apa cidea in suvoaie reci prin acoperis. Jess incerc& s& se fereasc’ de cele Blestemul 131 mai neplicute, dar nu exista sc4pare in fata mize- rabililor invadatori. — Stii la ce ma gandesc, o, rege? Leslie goli continutul unei cutii de cafea pe jos si puse cutia sub spartura cea mai mare. — La ce? — Socotesc c&4 preaiubitul nostru regat a fost bles- temat de o fiint’ rea. — E afurisitul ala de institut meteorologic. fn lumina slabi, putea vedea cum fata lui Leslie iimpietreste intr-o atitudine foarte regeasci — genul de expresie pe care o pastra de obicei pentru dusmanii invinsi. Nu avea chef de glum. fi paru riu pe loc pentru felul neregesc in care se purtase. Leslie hotiri s4 il ignore. — Hai s& mergem in dumbrava sacri si s4 intrebam Spiritele care este riul si cum trebuie si luptim impotriva lui. Caci eu binuiesc c4 asupra regatului nostru nu cade o ploaie obisnuit’. — Ai dreptate, regin3, murmur Jess si se tari afari din fortareati. Sub pini, pana si ploaia isi pierdea din intensitate. Fara lumina soarelui, era aproape intuneric, iar sune- tul ploii care lovea ramurile pinilor sus, deasupra capetelor lor, umplea dumbrava cu o muzica stranie, 132 PUNTE SPRE TERABITHIA lipsiti de armonie. Jess isi simtea spaima in stomac, asemenea unei bucdti de gogoas% rece, inghitit’ pe nemestecate. Leslie isi ridicase bratele si fata spre frunzisul de un verde intunecat. — O, Spirite ale dumbrivii, incepu ea solemn, am venit aici in numele iubitului nostru regat, care se afl4 si acum sub blestemul unei forte necunoscute a raului. Dati-ne, vi conjur, intelepciunea de a recunoaste acest rau si puterea de a-l invinge. fi dadu un cot lui Jess. E] isi ridic4 bratele. — Hm. Aaa. Simti din nou cotul ei ascutit. — Hmm. Da. Va implor s& ne ascultati, voi, Spirite. Ea paru multumita. Cel putin nu-] mai inghionti. Stitea acolo, ticut%, ca si cum ar fi ascultat, respec- tuoas’, cuvintele cuiva. Jess tremura, poate din prici- na frigului, sau poate a locului, nu stia prea bine. Dar se bucur’ cand ea se intoarse si par’si dumbrava. Nu se putea gandi decat la haine uscate si la o ceasc& de cafea fierbinte si la ce bine ar fi s& stea la cildura, in fata televizorului. Era clar ci nu merita s& fie regele Terabithiei. Cine a mai auzit de un rege c&ruia fi era teama de copacii inalti si de un pic de apa? Blestemul 133 Se balansi pe deasupra paraului prea dezgustat de sine pentru a se teme. La jum&tatea drumului, se uitd in jos si scoase limba la torentul de dedesubt. Cui i-e Srica de lupul cel rau? Tra-la-la-la-la, isi spuse in sinea lui, apoi se uit’ din nou in sus, spre marul salbatic. Urcand anevoie dealul prin noroi si iarba culcata la pamant, lovea cu putere solul cu picioarele goale. Mi-am lasat, ldsat, isi spunea in gand. Mi-am ldsat sofia si cei patruzeci si noud de copii fard turtd dulce, crezi cd am facut bine? Bine. Bine’... — Ce-ar fi si ne schimbim hainele si s4 ne uitém la televizor sau si facem altceva la tine acas’? fi venea s& o strang’ in brate. — O s& fac niste cafea, spuse el, vesel. — Cah! exclam’ ea, zimbind, si incepu s4 alerge spre casa batranului Perkins, cu felul acela minunat, gratios al ei de a fugi pe care nu il puteau invinge nici noroiul, nici ploaia. Pe cand se ducea la culcare vineri seara, lui Jess i se paru cd se putea relaxa, c4 totul va fi bine, dar se trezi jn puterea nopfii, cu sentimentul oribil c4 ploaia con- tinua s% cad&. Pur si simplu trebuia s4-i spuni lui * Versuri dintr-un cunoscut cantec popular american. 134 PUNTE SPRE TERABITHIA Leslie ci nu o s& se ducd in Terabithia. La urma urmei, ea fi spusese asta acasi, pe cand il ajutau pe Bill. lar el nu o intrebase mai multe. Era neplicut s3-i spund lui Leslie c& fi era team si se duc4, dar si mai tare il supra faptul c&4 fi era team’. Era ca $i cum i-ar fi lipsit o pies’ din puzzle — unul din acele puzzle-uri ale lui May Belle, cu o imens4 gaur4 acolo unde ar fi trebuit si fie ochiul sau obrazul cuiva. Doane, ar fi fost mai bine sf se fi naiscut firs o mana decat s& fie un om lipsit de curaj. Nu prea mai dormi in noaptea aceea, ascultand ploaia aceea oribili si stiind c4, indiferent cat de mult va creste paraul, Leslie tot va dori s4 treac4 peste el. x O ZI PERFECTA fl auzi pe tatil s%u pornind motorul camionetei. Chiar daci nu mai avea serviciu, pleca in fiecare dimineat& si caute de lucru. Uneori, statea toat’ ziua la biroul de plasare a fortei de munc4; in zilele norocoase, era luat si descarce mobil& sau s& ajute la cur%tenie. Jess era treaz. Putea foarte bine si se ridice si el din pat. Si se duc& s& o mulg’ $i s4 o hrineasc’ pe Miss Bessie si s{ scape de corvoada. fsi trase un tricou $i salopeta peste lenjeria cu care dormise. — Unde te duci? — Culci-te la loc, May Belle. — Nu pot. Ploaia face prea mult zgomot. — Foarte bine, atunci scoali-te. 136 PUNTE SPRE TERABITHIA — De ce esti atat de rau cu mine? — Vrei s& taci odat’, May Belle? O sé trezesti toat’ casa cu gura aia mare a ta. Joyce Ann ar fi inceput s& urle, dar May Belle se straimbi. — Haide, spuse el. M& duc s-o mulg pe Miss Bessie. Pe urm&, poate ne uit&m la desene animate dac& dani sonorul incet. Spre deosebire de Brenda, care era gras’, May Belle era tare costeliva. Ramase o clip% in mijlocul podelei in c&inas& de noapte; i se ficuse pielea de gain’, atat era de frig. Avea ochii mijiti de somn, iar parul ei sa- ten-deschis era ciufulit si arita ca un cuib de veveriti pe o ramur4 iarna. E probabil cel mai urat copil din lume, se gandi el, uitandu-se la ea cu sincer’ afectiune. May Belle isi lu& jeansii si i-1 aruncd in fata. — O s& te spun lu’ mama. El ii arunca jeansii inapoi. —— Ce s&-i spui mamei? — Cum stai aici holbandu-te la mine, desi sunt dezbracati. Doanine. Credea c& ii faicea placere. — Mada, bine, spuse el, indreptandu-se spre us, ca s{ nu mai arunce in el cu ceva. O fata asa dragutd ca tine. Nu m& pot abtine. O zi perfect 137 O auzi chicotind in timp ce trecea prin buc&t&rie. fn grajd se simtea mirosul familiar al lui Miss Bessie. O chem si isi asez4 sc4unelul lang’ pantecul ei si galeata sub ugerul plin. Ploaia lovea in acoperisul de metal al grajdului si ropotul ei era insotit de zgo- motul caderii laptelui in gileati. Ce bine ar fi fost dac& ploaia s-ar fi oprit! {si rezema capul de pielea cald& a lui Miss Bessie. Se intreb’, lenes, dac& vacile se speriau vreodat’ — cu adevirat. O vizuse pe Miss Bessie ferindu-se, nervoasi, de P.T., dar asta era altce- va. Un c&telus care latr’ la copitele tale reprezinti o amenintare imediat%, dar deosebirea intre el si Miss Bessie era c3, atunci cand P.T. nu era in apropiere, ea era perfect mulfumit’ si rumega somnoroas’. Nu se uita fint’ la casa batranului Perkins, pundndu-si intrebiri $i ficdndu-si griji. Nu stitea acolo speriat’ de moarte, cu stomacul ros de neliniste. {si lipi fruntea de burta ei si suspin’. Dac’ la vari o s4 mai fie ap4 in albia pardului, o s-o roage pe Leslie si-1 invete si inoate. Ce zici de asta? se intreba. Am s&4 apuc bine de umeri teama asta veche si am s-o scutur pana ce am s4-i vin de hac. Poate cd am sa invat chiar s& fac scufundari. Se infior’. Poate c4 nu se nascuse un baiat curajos, dar nu avea s{ moar’ asa. Hei, poate cd ai s& mergi la Facultatea de Medicina si ai s& faci un