Sunteți pe pagina 1din 3

MATERIALE DENTARE CURS 1

Biomaterial dentar- totalitatea materialelor care vin in contact cu tesuturile vii (parod.) si
realizeaza legaturi stabile cu acestea, restaurandu-le functionalitatea.
Ex: paste pt. obturat canale, lineri, medicamente pt. tratamentul plagii dentinare, mase ceramice,
implanturi.
Materiale dentare :totalitatea materialelor utilizate pentru obtinerea protezelor dentare
in etapele de laborator.
Ex : gipsuri, ceruri, mase de ambalat, materiale pentru baza protezei, linguri, sabloane,
materiale pentru prelucrat si lustruit (materiale auxiliare).
Clasificare :
I)
dupa relatia de contact ;
II)
dupa destinatie ;
III)
dupa origine ;
IV)
dupa domeniul de aplicare.
I)

II)

III)

IV)

1) materiale provizorii: a) mat. temporare : per. scurta de timp-obtur. provizorii


b) mat. cu termen lung pasta Walkoff (7-10 zile) ;
c) mat. de fixare- cimenturi ZOE , Flecher.
2)materiale definitive : raman in contact cu tes. parodont.(cimenturi, mat. pt.
proteze) ;
3) materiale speciale : vin in contact cu tes. dentare pasager(mat. pt. ampr., mat
pt. prelucrat, lustruit)
1) mat. pt. restaurari coronare;
2) mat. pt. amprentare;
3) mat. pt. confectionarea protezei ;
4) mat. pt. prelucrat si lustruit ;
5) mat. pt. fixarea protezelor dentare (ciment fosfat de zinc).
1) minerale : gipsul dentar, amalgamele dentare ;
2) organica rasinile acilice simple ;
3) mixta : rasinile acrilice armate (semiinterpenetrate), rasinile compozite.
1) mat. utilizate in cabinet (mat. folosite in odontologie, parodontologie, protetica ) ;
2) mat. utilizate in laborator( mat. pt. modele, machete, tipar, baza protezei,
prelucrat si lustruit).

Materialele dentare aplicate in cavitatea bucala declanseaza o reactie mai mare sau mai mica de
respingere. Din punct de vedere biologic nu exista un material total inert fizico-chimic.
Materialele dentare in mediul bucal sunt supuse unei agresinui permanente , de natura fizicochimica care le modifica proprietatile (presiunile ocluzale care se exercita intermitent in
masticatie, deglutitie si atacul microbian din mediul bucal). Vor rezulta produsi toxici de
metabolism ce actioneaza permanent in zona de inchidere marginala (interfata) avand un efect
infiltrativ, dizolvant asupra materialelor dentare.
Au loc modificari coloristice (rasinile acrilice simple) cu aparitia prematura a fenomenului de
imbatranire. La aliaje se schimba culoarea (tarnish) si apoi corodarea (oxidarea). Toate sunt
fenomene ireversibile ce compromit tratamentul restaurativ coronar sau protetic.

2
Constanta :Rata de imbatranire a unui material dentar = cea mai specifica constanta de a
aprecia calitatea unui material dentar.
Se recomanda utilizarea materialelor neiritante, nealergice si stabile fizico-chimic.
Evaluarea biocompatibilitatii materialelor dentare
Materialele dentare sunt testate riguros (teste de laborator pe celule), apoi se imita conditiile clinice
pe animale de laborator (caini ) si apoi teste clinice pe pacienti pentru a se evidentia
biocompatibilitatea (proprietate complexa a materialelor dentare in care materialul prezentat are un
caracter bioinert (metale-titan), bioactiv (ceramica zirconica), bioadeziv, sa fie neiritant, nealergic,
necarcinogenetic.
Se realizeaza in 3 etape:
I) Etapa de laborator:
toxicitatea acuta sistemica ;
potentialul citotoxic;
potentialul iritational;
potentialul alergic;
potentialul carcinogenetic (mutagen).
Toxicitatea acuta sistemica:
Se obtine o suspensie din materialul dentar care este pusa in contact (aplicat) prin procedeul in
vitro cu culturi umane sau in vivo- se administreaza suspensia pe animale de laborator ce se vor
observa circa 1-6 saptamani, se vor sacrifica, se analizeaza microscopic frotiul si zona de
vecinatate macroscopic.
Din materialul dentar se obtine o suspensie care este administrata 14 zile per os animalelor de
laborator (soricei).dupa administrare animalele se urmaresc clinic pentru a se observa efectul
toxic,/netoxic sau letal al suspensiei.
Daca din lotul testat supravietuiesc mai mult de 50% rezulta ca testul este negativ si poate fi
evaluat in etapa urmatoare materialul dentar.
Daca testul este sub 50% rezulta ca materialul testat are efect letal, acest material dentar fiind
respins.

Testul citotoxic-iritational:
a) in vitro: se aplica pe culturi celulare: limfocite umane sau de animale dupa o
prealabila cultivare a lor pe medii specifice de geloza(24-48 ore). Se aplica agar-agar
si apoi solutia de material testat. Se introduce in incubator, se examineaza efectul
suspensiei asupra culturilor celulare la 24, 48, 72 ore. La examenul obiectiv se
observa o structura densa, omogena, nemodificata a culturilor celulare=efectul
netoxic, neiritational .Se va trece la etapa urmatoare.In cazul in care se observa
aparitia unui halou in structura celulara=efectul citotoxic asupra culturilor celulare
datorat suspensiei= materialul este remis producatorului.
b) in vivo- suspensia este injectata animalelor de laborator, subcutan, intramuscular. Se
observa dupa 1-6 saptamani. Se sacrifica animalele, se realizeaza frotiuri din zona
punctionata, se observa microscopic.Se examineaza comparativ cu zona de vecinatate
(macroscopic).

Testul alergic

3
Pe animale de laborator prin injectarea suspensiei, subcutan sau aplicatii locale (epicutan), se va
observa aparitia sau nu a semnelor clasice a eritemului si edemul local. Daca ele sunt prezente
materialul se va respinge fabricantului pentru modificarea compozitiei.Daca nu apar se va trece mai
departe la alt test.
Testul de evaluare a potentialului carcinogenetic
In vivo- dureaza 2 ani si va fi asemanator cu cel de la testul citotoxic iritational.
Se evalueaza la 6 luni 1 an.
In vitro (TESTUL AMES) Este un test cu actiune indirecta.
Se evalueaza pe culturi celulare (salmonella) incubate pe mediu de geloza, 24-48 ore. Se aplica
fragmente de ficat si histidina inactiva. Deasupra se aplica agar-agar si suspensia de material dentar ;
se incubeaza mixtura si se evalueaza la 24, 48 ore. Daca suspensia are o actiune mutagena , ficatul ca
secreta histidina ce va activa histidina inactiva, favorizand dezvoltarea salmonelelor.
Efectul mutagen va fi pozitiv. !!!!!!!!
II. Etapa de laborator.
Pe animale mari se simuleaza conditiile clinice.Se practica cavitati in care se aplica materialul testat
(lineri, cimenturi ZOE, cimenturi minerale, ionomere). Se evalueaza clinic reactia la aceste materiale
si apoi microscopic reactia pulpotoxica sau protectoare a organului pulpar. Testarea este evaluata fata
de scara standard a biocompatibilitatii.
Superior se afla cimenturi pe baza de zinc oxid eugenol, desi scoala daneza afirma ca eugenolul fiind
un derivat fenolic cu potential chimico-toxic asupra odontoblastelor.
La scara inferioara se situeaza cimenturile silicat ce prezinta cel mai intens efect pulpotoxic.
NECESITA OBTURATIE DE BAZA !
III Evaluarea clinica
Pe subiecti voluntari- se testeaza toleranta materialului, reactia de vitalitate (raspunsul organului
pulpar) precum si fenomenele subiective (gust, miros, culoare).
Daca suspensia trece de toate testele, materialul dentar va fi recomandat pentru a fi produs si livrat
retelei.
Caracteristicile standard ale unui biomaterial
sa nu prezinte efect pulpotoxic (neagresiv pentru organul pulpar) ;
sa nu difuzeze in circulatia generala substante toxice ;
sa nu prezinte potential alergic ;
sa nu prezinte un potential carcinogenetic.

S-ar putea să vă placă și