Miopia este una din cauzele frecvente de vedere neclara.

Petru pacientii care

au miopie iobiectele situate la distanta sunt neclare. Aceste persoane in
efortul de a percepe obiectele aflate la distanta se incrunta sau pot privi cu
ochii intredeschisi.
Majoritatea cazurilor de miopie apar in urma unei modificari a globului ocular.
Acesta la subiectii normali este rotund, dar la cei cu miopie este asemanator
ca forma cu un ou. Din aceasta cauza lumina in loc sa focalizeze pe retina
(membrana situata la nivelul polului posterior al globului ocular unde se
gasesc celule ce receptioneaza semnalele luminoase, care sunt apoi
transmise prin intermediul nervului optic la creier unde sunt transformate in
imagini), se focalizeaza in fata ei.
Mipia este de obicei o afectiune mostenita, iar un copil are mai multe sanse
sa fie miop daca unul sau ambii parinti sufera de miopie.
Mult timp s-a crezut ca miopia este produsa de activitatile ce implica
utilizarea indelungata a vederii in activitati, precum cititul sau vizonarea
programelor tv de la o distanta prea mica.
Studii recente arata ca aceasta afirmatie este corecta demonstrand ca
persoanele care lucreaza in posturi ce implica cititul pe perioade indelungate
de timp sufera de miopie in stadii mai avansate decat alte persioane.
Cauze rare ale miopiei
In afara de modificarea formei globului ocular mai sunt si alte cauze ale
miopiei mai rar intalnite cum ar fi:
Miopia patologica ce este o noala in care polul posterior al globului ovular se
dezvolta in continuare dupa ce a atins dimensiunile normale.
Miopia secundara apare ca urmare a altor afectiuni sau situatii patologice
precum nasterea prematura sau sinfromul Down.
Pseudomiopia sau miopia brusc instalata este o situatie in care miopia se
agraveaza in ritm alert din cauza unei alte boli precum diabetul zaharat
necontrolat cu dieta sau medicamente.
Rar miopia poate sa fie produsa de afectiuni oculare precum cataracta sau
keratoconus (protruzia anormala de forma conica a corneei; corneea
reprezinta unul dintre invelisurile globului ocular care are doua portiuni: una
anterioara transparenta si alta posterioara opaca).
Nasterea prematura creste riscul de dezvoltare a miopiei la copil in special
daca prezinta retinopatie de prematuritate. Persoanele care au un grad mare
de miopie, numita miopie severa au un risc crescut pentru dezlipirea de

retina sau pentru glaucom.

Exista un risc crescut de miopie la persoanele de origine asiatica sau la cei cu
miopie in familie. Femeile dezvolta mai epede miopie si, odata dezvoltata, au
o forma mult mai severa decat barbatii.
Simptomele miopiei
Miopia este una din afectiunile ce produc vedere incetosata si neclara.
Persoanele care sufera de aceasta boala pot sa prezinte: dificultati in vederea
obiectelor situate la distanta, precum intelegerea scrisului de pe tabla, la
scoala, intelegerea scrisului la televizor sau la cinematograf, reducerea
performanelor sportive.
Copii mai mici de 8-9 ani nu isi dau seama ca nu pot sa vada obiectele aflate
la distanta, dar parintii sau profesorii isi pot da seama de asta daca copilul:
priveste obiectele cu ochii usor intredeschisi sau cu fruntea incruntata, tine
cartea sau alte obiecte foarte aproape de ochi, sta in fata la scoala, in
randurile din fata la teatru sau sta aproape de televizor, nu este interesat de
sport si alte activitati ce implica o vedere buna la distanta, are dureri
frecvente de cap.
Miopia incepe sa se dezvolte de obicei in copilarie sau la inceputul
adolescentei, intre 8 si 14 ani. Majoritatea copiilor se nasc cu o usoara
hipermetropie (dificultati in vederea la aproape) care este insa corectata de
dezvoltarea normala a globului ocular in timpul copilariei.
Dar daca ochiul creste mai mult decat este normal si lumina nu mai este
focalizata pe retina ci se focalizeaza in fata acesteia copiii devin miopi.
Avasarea miopiei se opreste de obicei in jurul varstei de 14-16 ani la femei si l
aproximativ 25 de ani la barbati.
Evolutia miopiei nu se poate opri dupa ce boala a debutat, ci se poate incerca
corectarea vederii cu ochelari, letile de contact sau interventie chirurgicala.
Cauzele strabismului
Strabismul este o afectiune in care pozitia ochilor nu este paralela. Straismul
poate fi la un ochi sau cel mai frecvent la ambii, si poate fi intermitent sau
constanta.
Anual se nasc 4-5% copii cu strabism dintre care 50% au ambliopie.
Cauzele strabismului sunt:
Ereditare: mai ales in cazul viciilor de refractie (miopie, hipermetropie,
astigmatism) in pana la 80% din cazuri.

Afectiunile sistemului nervos.

Antecedente neurologice neonatale: dismaturitate, infirmitate motrica
cerebrala, meningita sau prematuritate.
Traumatisme ale orbitei sau traumatisme craniene.
Diferente de refractie intre ochi
Hipermetropia este asociata fregvent cu strabismul convergent
Modifcari congenitale ale oaselor orbitei
Cataracta congenitala unilaterala sau ptoza unilaterala,
Cauze necunoscute, foarte frecvebt intamplandu-se sa nu gasim o cauza a
strabismului.
Miscarile ochiului sunt asigurate de sase muschi pentru foecare ochi: doi
muschi orizontali, doi verticali si doi oblici.
Coordonarea pozitiei si miscarii globilor oculari este realizata de sistemul
nervos central si guvernata de niste legi care fac ca strabismul sa afecteze in
majoritatea cazurilor ambii ochi desi aparent este doar un singur ochi afectat.
In ce consta operatia de strabism?
Tehnica operatorie consta in slabirea muschilor hiperactivi si intarirea
muschilor hipoactivi. Tehnicile moderne, utilizate doar in cetre sepcializate ,
folosesc incizii mici motiv pentru care recuoerarea are loc rapid.
Exista si operatii speciale, complicate in strabismele mai putin obisnuite.
Uneori trebuiesc operati mai multi muschi. Decizia apartine in totalitate
chirurgului strabolog si planul preoperator poate fi modificat pe parcursul
interventiei in functie de constatarile din timpul interventiei.
Intervetia pentru strabism este o interventie delicata si este nevoie de un
chirurg specializat in acest tip de chirurgie deoarece este posibil ca o
necunoastere exacta a tuturor aspectelor sa duca la rezultate nedorite si
uneori ireversibile.
Varsta optima pentru operatie depinde de vartsa la care a aparut strabismul.
Strabismul congenital apare in primele luni de viata si trebuie operat cat mai
repede, pana la varsta de un an altfel copilul nu va putea dezvolta vedere
binoculara normala.
Strabismul este o afectiune complexa ce afecteaza mai multe perechi de
muschi si pot fi necesare doua sau chiar trei operatii pentru a rezolva

problemele.
Strabismul aparatu mai tarziu, dupa ce se epuizeaza celelalte forme de
tratament, se corecteaza chirurgical. Este udea ca operatia sa se faca inainte
de varsta de 4 ani si jumatate, deoarece cu cat este mai scurta perioada de
dezehilibru cu atat po fi mai bune rezultatele.
Cand este necesara a doua operatie de strabism?
Daca unghiul de strabism este mare, in ambliopie mare sau in strabisme
paretice, dupa prima operatie este necesara corectarea unghiului restant,
deci, este indicata a doua operatie efectuata pe alt muschi, fara ca aceasta
sa insemne ca prima operatie a esuat,
Operatia se face cu anestezie totala in conditii de maxima sterilitate. Dupa
operatie copilul pleaca acasa fara pansament in cazul in care operatia s-a
efectuat doar pe un muschi si doar la un ochi.
Primul cotrol se face a doua zi si se intra in faza de tratament postoperator.
In orice interventie chirugicala exista si riscuri ale anesteziei si operatiei. In
strabism riscurile sunt minime: diplopia este tranzitorie, infectiile
postoperatorii sunt prevenite prin instilatiile antiinflamatoae si pastrarea
riguroasa a igienei ochiului si mainilor. Sse manifeste cu pleoapa usor
inflamata, ochi rosu, secretie purulenta, etc.
Daca totusi apar semne de infectie se incepe tratament pe cale generala cu
antibiotice. antiinflamatoare, antialergice si aceste semne dispar.
Supra sau sub corectii ale unghiului de strabism care necesita o alta
interventie. Riscul este mai mare la strabismele complexe, cu unghi mare si
la cele cu debut sub varsta de 6 luni. Uneori tratamentul chirurgical trebuie
facut in etape datorita particularitatilor cazului.
Nu se utilizeaza laserul pentru operatia de strabism deoarece nu are
aplicatie. Laserul se utilizeaza in alte tipuri de intervetie.
Ce este glaucomul
Glaucomul este o afectiune grava, care conduce la orbire incurabila. In
prezent stiinta cunoaste doar o singura cale de prevenire a glaucomului:
diagnosticarea la timp si tratamentul corect.
Glaucomul este afectiunea cronica a ochilor care se manifesta prin cresterea
presiunii intraoculare, afectarea nervului optic si diminuarea vederii, pana la
orbire.
Orbirea provocata de glaucom este ireversibila deoarece nervul optic se

distruge. Din pacate, glaucomul este o afectiune destul de raspandita. De

aceasta boala sufera, in special, persoanele cu o varsta de peste 40 de ani.
Insa glaucomul ii poate afecta si pe tineri (glaucomul juvenil) si chiar pe nounascuti (glaucomul congenital).
Nu rareori ochiul uman este comparat cu un aparat d fotografiat, Rolul de
obiectiv il indeplinesc corneea si cristalinul: acestea permit patrunderea
razelor pe care le refracta. Rolul peliculei fotosensibile in are retina si
defectarea sau deteriorarea unui singur inel din acest lant conduce la
defectarea vederii.
In cazul glaucomului are loc afectarea nervului optic ceea ce duce la ruperea
legaturii intre creier si ochi, imaginea ce apare pe retina nu se mai transmite
la creier.
In mod normal in interiorul ochiului se produce un lichi transparent bogat in
oxigen si substante nutritive. Presiunea intraoculara inalta prea puternic
actioneaza asupra membranei externe a ochiului, care, la locul iesirii nervului
optic, este cea subtire. Acest segment slab se curbeaza spre exterior, ceea ce
conduce la strangularea (comprimarea) fibrelor nervoase.
Un rol important in aparitie glaucomului il are si factorul ereditar.
Cum apare glaucomul?
In mod normal in interiorul ochiului se produce permanent un lichid
intraocular special. Acest lichid este transparent, bogat in oxigen si substante
nutritive. Lichidul intraocular spala si hraneste cristalinul, retina si corpul
vitros. Cedand substantele nutritive si oxigenul, lichidul intraocular preia
produsele de metabolism pe care le evacueaza.
Circulatia lichidului are loc lent: in 24 de ore. Calea principala de evacuare a
lichidului este unghiu cameei interioare.
Nu confundati lichidul intraocular cu lacrimile. Lacrimile spala globul ocular
pe dinafara; acestea sunt produse de glanda lacrimala si se scurg prin
unghiul intern al ochiului in cavitatea nasului. Lichidul intraocular se produce
in interiorul ochiului, spala globul ocular pe dinauntru si se scurge prin
sistemul de drenaj in vasele venoase.
In consecinta creste presiunea intraoculara. Presiunea intraoculara inalta sau
prea puternica actioneaza asupra membranei externe a ochiului, care, la locul
iesirii nervului optic este subtire. Acest segment slab se curbeaza spre
exterior ceea ce duce la strangularea fibrelor nervoase.
Presiunea ridicata in interiorul ochiului comprima si vasele oftalmice prin care
are loc vascularizarea retinei si nervului optic. Cantitatea de sange care intra

in ochi se micsoreaza si sunt afectate fibrele nervoase.