Chapter 1

CRITERIUL DE
AL LUI
UNIVALENT
A
OZAKI S
I NUNOKAWA.

GENERALIZARI
Rezultatle din acest capitol apar ca urmare a unei proprietati observata de Shigeo Ozaki si Mamoru Nunokawa care afirma ca inegalitatile aparute n criteriile
de univalent
a depind de norma impusa functiei.
Cele mai folosite conditii de normare sunt:
Pentru functii f analitice n discul unitate U , normarea folosita este f (0) =
0, f 0 (0) = 1.
Pentru functiile f meromorfe n discul punctat
U, conditia de normare
este c
a functia f are unicul pol simplu n punctul z = 0, cu rezidul egal
cu 1.
Dac
a doreste cineva obtinerea unor criterii de univalenta exprimate prin
inegalit
ati independente de aceste criterii de normare, trebuie folosite functii
care sunt invariante fat
a de transformarile omografice. O astfel de functie este
derivata Schwartz a functiei f , notata prin S(f, ) si definita de

S(f, ) =

1.1

f 00 (z)
f 0 (z)

0

f 00 (z)
f 0 (z)

2

Criterii de univalent
a pentru functii analitice
si functii meromorfe

S. Ozaki si M. Nunokawa au obtinut doua criterii de univalenta.

1

 AL LUI OZAKI SI NUNOKAWA. GENERALIZAR

2CHAPTER 1. CRITERIUL DE UNIVALENT

A
Teorema 1.1.1 Dac
a functia f : U C este analitic
a n U, f (0) = f 0 (0)1 =
 h(z,x) 
0 si exist
a x U astfel nc
at  z  1 pentru orice z U , unde functia
h(, x) : U C este definit
a de
h(z, x) =

f 0 (z)(1 |x|2 )
1

f [(z + x)/1 + xz] f (x) z

atunci functia f este univalent

a n U.
Demostratie:
Fie x un punct fixat n U . Functia g, definita de g(z) = z1 + h(z, x), se obtine
din functia f prin compuneri cu functia omografica.
Functia g este univalenta n U daca si nu mai daca functia f este univalenta n
U.
Fie z1 6= z2 dou
a puncte din U si U segmentul care uneste punctele z1 si
z2 . Functia h(, x) este meromorfa n U deci functia g este analitica n U . Daca
integr
am pe segmentul obtinem:
 
 Z

Z 1
h(t, x)
1
h(u, x)
1
du = (z2 z1 )
dt
g(z1 )
=
g(z2 )
z2
z1
u
t
0

de unde rezult
a c
a

 Z

 
Z 1
 [g(z1 ) g(z2 )]z1 z2
 
h(t, x)   1 h(t, x) 



dt < 
dt 1
1 = z1 z2

z2 z1
t
t
0
0
Aceasta nseamn
a c
a g(z1 ) 6= g(z2 ) adica functia g est eunivalenta n U deci
rezult
a c
a functia f este univalenta n U .
Teorema 1.1.2 Dac
a functia f este analitc
a n U,
f (0) = f 0 (0) = 1 = 0
si
 2 0

 z f (z)



 f 2 (z) 1 1
Demostratie:
2 0
(z)
Consider
am functia g :
U C definita de g(z) = zf f2 (z)
1.
Intruc
at limz0 g(z) = 0 functia g poate fi prelungita prin continitate n punctul
z = 0. Functia astfel obtinuta, pe care o vom nota cu g, este analitica n U .
Deoarece |g(z)| 1 si g(z) = g 0 (z) = 0 rezulta ca g(z) |z|2 conform lemei
Schwarz.
Aceasta nseamn
a ca, daca
 2 0


 z f (z)
|g(z)| =  2
1 1
f (z)

 PENTRU FUNCT
1.1. CRITERII DE UNIVALENT
A
II ANALITICE SI FUNCT
II MEROMORFE3


2 0
 2 h(z,o 
(z)
1 = z 2 h(z,o
rezult
a
c
a
atunci folosindu-ne de faptul c
a zf f2 (z)
z
z
z 




|z|2 si  h(z,o
z  1 pentru orice z U .
Rezult
a c
a functia f este univalenta n U .
Criteriul lui S. Ozaka si M. Nunokawa a fost regasit independent de J. Krzyz:
Teorema
1.1.3
Dac
a functia f : U C este analitic
a n U, f (0) = f 0 (0) 1

0 
 1
si  f (z) z1  1 pentru orice z U , atunci functia f este univalent
a n U.
Conditia ca functia f s
a fie analitica n U se poate nlocui cu conditi a ca f sa
fie analitic
a ntr-un domeniu convex D U, o D si obtinem:
Teorema 1.1.4 Dac
a funct
a n domeniul convex D U, o
ia f este analitic
0 
 1
1 
0

D, f (0) = f (0) 1 = 0 si  f (z) z  1 pentru orice z U , atunci functia
f este univalent
a n U.
Dac
a n Teorema 4.3 folosim functia F meromorfa n U , F (z) = z1 +g(z), z
U
si F = f1 atunci obtinem:
C definit
Teorema 1.1.5 Fie functia F :U
a de
F (z) =

1
+ g(z)
z

unde functia g este analitic

a n U. Dac
a |g 0 (z)| 1 pentru orice z U atunci

functia F este univalent

a n U.
Criteriul de mai sus a fost obtinut sub forme diferite de Aksentiev (1958), Ozaki
si Nunokawa (1970) si Krzyz (1976).
Criteriul lui Ozaki (1934) a fost obtinut n 1934 ca o consecinta a acestui
criteriu.
C, meromorf
Teorema 1.1.6 Fie functia f:U
a n U, av
and dezvoltarea n
serie
1
f (z) = + a1 z + a2 z 2 + . . .
z
P
Dac
a exist
a r (0, 1] astfel nc
at n=1 n|an |rn+1 1 atunci functia f este
r .
univalent
a n U
Demostratie:
Dac
a g este functia definit
a de
g(z) =

an z n

n=1

atunci functia g este analitic

a n U , functia g fiind suma partii tayloriene a
dezvolt
arii n serie Laurent afunctiei f .

 AL LUI OZAKI SI NUNOKAWA. GENERALIZAR

4CHAPTER 1. CRITERIUL DE UNIVALENT

A
Dac
a r = 1 atunci din ipoteza rezulta ca



 X
X


n|an | 1
|g 0 (z)| = 
nan z n1 


n=1

n=1

Din Teorema 4.5 rezulta ca functia f este univalentan

U1 =
U. Daca r (0, 1)

se consider
a functia F :U C definita de F (z) = rf (rz).
Functia g : U C definita de
g(z) = F (z)

1
z

este analitic
a n U, deoarece

1 X
F (z) = +
an rn+1 z n
z n=1
Conform ipotezei



X
 X

n+1 n1 
|g (z)| = 
nan r
z
n|an |rn+1 1



0

n=1

n=1

Folosind Teorema 4.2 rezulta ca functia F este univalenta n

U, adica functia
f este univalent
a n
Ur .
Urm
atorul rezultat reprezinta un criteriu simplu de univalenta pentru functiile
meromorfe.
Spunem c
a o functie complexa definita pe domeniul D C este de clasa
C 1 (D) dac
a ea este continua si are derivate partiale de ordinul ntai n raport
cu x =Rez si y =Imz contiune. Pentru functia g C 1 (D) fie


1 g
g
g
=
i
z
2 x
z
si
g
1
=
z
2

g
g
+i
x
z

si fie
g
g
+ e2i
z
z
derivata dup
a directia a functiei g n punctul z D.
g0 (z) =

Teorema 1.1.7 Fie D C un domeniu convex, fie a D si fie = max{|z =

a| : z D}. Dac
a functia f : D C este definit
  a  prin relatia f (z) =
 g   g 
1
1
si dac
a  z  +  z  12 atunci functia
za + g(z), z D \ {a} unde g C (D)
f este injectiv
a n D.

 PENTRU FUNCT
1.1. CRITERII DE UNIVALENT
A
II ANALITICE SI FUNCT
II MEROMORFE5
Demonstratie:
Consider
am punctele arbitrare z1 , z2 D \ {a}, z1 6= z2 si fie z(t) = (1 t)z1 +
tz2 , t [0, 1].
Domeniul D este convex deci avem z(t) D, t [0, 1]. Dacaintegram de-a
lungul segmentului [z1 , z2 ] obtinem
Z 1
d
1
1

+
g[z(t)]dt =
z2 a z1 a
0 dt

Z 1
g
z1 z2
g
+ (z2 z1 )
[z(t)]z 0 (t) +
[z(t)]z 0 (t) dt =
=
(z1 a)(z2 a)
z
z
0
Z 1
z1 z2
g0 [z(t)]dt,
=
+ (z2 z1 )
(z1 a)(z2 a)
0
f (z2 ) f (z1 ) =

unde =arg(z
 2 z1 ).
   g 
Din relatia  g
z  +  z 
Avem

1
2

   
 g   g 
1
|g0 (z)|   +   2
z
z

Rezult
a c
a


Z
 f (z2 ) f (z1 )  
1


 z2 z1
  (z1 a)(z2 a) +

g0 [z(t)]dt


Z 1


1
1
1
0


g [z(t)]dt > 2 2 = 0

|z1 a||z2 a|  0

de unde rezult
a c
a functia f este injectiva n D.
Dac
a lu
am n teorema de mai sus D = U si a = 0, atunci = 1. Daca, n
0
plus, functia g H(U ) atunci g
si g
si obtinem rezultatul lui L.A.
z = 0
z = g
Aksentiev:
Corolar 1.1.1 Fie functia f : U C definit
a prin relatia f (z) = z1 +
g(z), 0 < |z| < 1, unde functia g H(U ) are dezvoltarea n serie de puteri
g(z) =

ak z k , y U, n N .

k=n

Dac
a |g 0 (z)| 1, z U atunci functia f este injectiv
a n U.
In continuare prezent
am un criteriu de univalenta obtinut de M. Nunokawa,
M. Obradovic si S. Owa:
Teorema 1.1.8 Dac
a n U, f (0) = f 0 (0)1 = 0, f (z) 6=
 a functia F este analitic
 z 00 
si 

a n
0 n U
 f (z)  1 pentru orice z U , atunci functia f este univalent
U.

 AL LUI OZAKI SI NUNOKAWA. GENERALIZAR

6CHAPTER 1. CRITERIUL DE UNIVALENT

A
Rezultatul de mai sus a fost nbunatatit de Dinggong Yang si Jinlin Lin:
f (0) =
Teorema 1.1.9 Fie f si g functii analitice n U, f (z)g(z) 6= 0 n U,

00 

z
z
0
0

g(z) = 0, f (0) = g (0) = 1. Dac
a functia g este m
arginit
a n U si  f (z) g(z) 
k pentru orice z U , unde
o
n


m = inf  g(a)g(b)
:
a,
b

U

ab
M = sup{|g(z)| : z U },
2m
K=M
2
Dac
a n Teorema 4.10 functia g este functia identica g(z) = z atunci m =
M = 1 si K = 1.