Prin comunicare vom nelege orice transmitere a informaiilor, ideilor i emoiilor de

la o entitate social (persoan, grup uman, colectivitate) la alta prin intermediul mesajelor.
Dac etimologia conceptului de comunicare este clar: communico, are, avi, atum semnific,
n limba latin, aciunea de a face ceva comun, de a mpri cu cineva, de a mprti (vezi
Gh. Guu, 1993, 89), nu acelai lucru se poate spune despre nelesul termenului n literatura
de specialitate. n urm cu peste treizeci de ani, Franck E.X. Dance (1970) enumera nu mai
puin de cinsprezece sensuri ce pot fi asociate termenului de comunicare:
1) schimb verbal de gnduri sau idei; 2) proces prin care noi i nelegem pe alii i, alternativ, ne strduim
s fim nelei de ei; 3) interaciune (chiar la nivel biologic); 4) proces care ia natere din nevoia de a reduce
incertitudinea, de a aciona efectiv i de a apra sau ntri eul; 5) proces de transmitere a informaiilor, ideilor,
emoiilor sau priceperilor prin folosirea simbolurilor (cuvinte, imagini, figuri, diagrame etc.); 6) transfer,
schimb, transmitere sau mprtire; 7) proces care unete prile discontinue ale lumii vii; 8) proces care
face comun mai multora ceea ce este monopol al unuia sau al unora; 9) totalitatea mijloacelor de transmitere
a mesajelor militare, a ordinelor etc. (telefon, telegraf, radio, curieri); 10) proces de ndreptare a ateniei ctre
o alt persoan n scopul reproducerii ideilor; 11) rspuns discriminatoriu (sau constant) al unui organism
la un stimul; 12) transmitere a informaiei (care const din stimuli constani) de la o surs la un receptor;
13) proces prin care o surs transmite un mesaj ctre un receptor cu intenia de a-i influena comportamentele
ulterioare; 14) proces de tranziie de la o situaie structurat n general la o alt situaie, aflat ntr-o form
perfect; 15) mecanism prin care se exercit puterea (apud Gh.-I. Frte, 2004, 16).