Agroecologia Strategia ecologica

Termenul de agroecologie poate desemna fie stiinta, fie miscarea, fie practica. In mare, este studiul rolului
agriculturii in lume. Agricultura ecologica ofera un cadru interdisciplinar cu care se studiaza activitatea
agriculturii. Pe scurt, agricultura nu exista ca o entitate izolata, dar ca parte a ecologiei contextelor.
Agroecologia trage dupa sine reguli ecologice de baza pentru conceptul de cadru.
Agroecologistii studiaza o varietate de agroecosisteme si terenul agroecologiei nu este asociat cu nicio metoda
speciala decultivare a pamantului, chiar daca ar fi organica, industriala (conventionala), caracterizata de un mare
consum de capital(intensa) sau caracterizata de consum mic de capital si munca (extensiva). In plus, nu este definita
de anumite practici de management, cum ar fi folosirea dusmanilor naturali (daunatori precum insecte, buruieni si boli
ale plantelor) in loc de insecticide sau policultura, o imitatie a multitudinii de ecosisteme naturale, in loc de
monocultura.
Pe langa acest lucru, agroecologistii nu opun unanim tehnologia sau
consumurile in agricultura; in schimb, apreciaza cum, unde, si daca
tehnologia poate fi folosita in legatura cu aprecierile naturale, sociale
si umane. Agroecologia propune un context sau loc specific pentru un
fel de studiere a ecosistemelor, si astfel, recunoaste ca nu exista o
formula universala sau reteta pentru succesul si maxima bunastare a
unui ecosistem.
In schimb, agroecologistii pot studia intrebarile relevate celor patru proprietati ale agroecositemelor: productivitate,
stabilitate, dezvoltare si raportul numeric constant si echilibrat (echitabilitate). In opozitie cu disciplinele care sunt
preocupate cu doar una sau cateva din aceste proprietati, agroecologistii le vad pe toate ca fiind conectate
succesului unui agroecosistem.
Recunoscand ca aceste proprietati variaza in balanta spatiala, agroecologistii nu se limiteaza studiului
agroecosistemelor in niciun fel: prin ferma, comunitate sau global. In plus, agroecologistii studiaza aceste patru
proprietati prin lentile interdisciplinare, folosind stiinte naturale pentru a intelege elementele agroecosistemelor cum
ar fi proprietetile solului si interactiunile dintre plante si insecte, precum si folosirea stiintelor sociale pentru a intelege
efectele practicii de cultivare a pamantului in comunitati rurale, constrangeri economice de dezvoltare a noi metode
de productie sau factorii culturali precizand practici de cultivare a pamantului.