Corul n Biseric

M-am ntors astzi de la Sfnta Liturghie cu un gust amar. La noi, n biserica Sfintii mprati Constantin
si Elena din Bucuresti, a aprut un cor.
Multi se vor ntreba, si ce-i cu asta? Asta poate nu nseamn nimic pentru ei, ns pentru mine e un
lucru neplcut, din punct de vedere personal, si un motiv de ngrijorare, din punct de vedere general.
Eu am venit n Biseric dup o lung perioad de ateism si peregrinri sectare. Am venit n Biserica lui
Hristos, am devenit un mdular n Trupul tainic al lui Hristos. Am venit s am prtsie cu ceilalti crestini
ortodocsi, s ne nchinm mpreun lui Dumnezeu n Sfnta Liturghie. Am venit s fiu una cu ei ntru
Hristos.
Aceasta este nvttura ortodox, nvttura Sfintilor Printi ai Bisericii lui Hristos. n realitate ns, asa
ceva ntlnesti tot mai rar. Prtsia dintre crestini e din ce n ce mai firav; biserica e plin de
individualitti si orgolii.
Un lucru care a contribuit si contribuie din plin la disolutia prtsiei ntre crestini este CORUL.
n istoria Bisericii, corul a aprut trziu, n epoca modern, n urma deschiderii Ortodoxiei ctre lumea
occidental si n urma ptrunderii duhului lumesc de sorginte catolic, care cuta plcutul si artisticul
lumesc n defavoarea duhovnicescului. n Biserica Ortodox Romn, un impuls puternic n aceast
directie a fost dat la mijlocul secolului al XIX-lea prin actiunile politice ale lui Alexandru Ioan Cuza, de
ndeprtare din Biseric a influentelor grecesti pe plan muzical acestea fiind reprezentate de muzica
psaltic. Foarte curnd ns, s-a putut vedea c muzica nou, coral, care ptrundea n Biseric, avea
un caracter laic, de mprumut, strin si nepotrivit Ortodoxiei.
Tot mai multe biserici ortodoxe au nceput s-si formeze coruri, membrii corului au devenit tot mai
artisti si elevati n cntrile lor. Crestinii, care pn atunci erau una la sfintele slujbe prin rspunsurile pe
care le ddeau si prin cntrile comune, au fost redusi la statutul de auditoriu pentru cor. Corul este cel
care cnt, care d rspunsurile, crestinii stau cuminti si ascult. Biserica a devenit loc de reprezentatii
artistice pentru cor si un loc de desfsurare pentru miscrile sufletesti.
Astzi, a fi membru n corul bisericii confer un statut aparte. Se vorbeste de cor ca de o entitate
separat n cadrul bisericii, iar domnul sau doamna care cnt n cor e un fel de specialist nu numai n
cntrile bisericesti, ci n toate cele ale bisericii.
Participarea intim, tainic, a crestinului la Sfnta Liturghie a rmas un simplu act de prezent. El nu
mai particip activ la slujb pentru c nu se mai regseste n noile cntri interpretate n spirit lumesc
de ansamblul artistic, spirit menit a ncnta urechea si a trezi nltri sufletesti facile. Nu mai este nimic
duhovnicesc si nici ortodox aici. Fr discernmnt, multi accept corul ca pe ceva frumos si deosebit.
Explicatia socant dat de printele paroh de la biserica noastr, cnd ne-a anuntat c ansamblul
artistic care si-a fcut aparitia azi la slujb se va permanentiza, a fost aceea c "vrem s fim si noi n
rnd cu marile catedrale".
Care catedrale? Ce catedrale mari are Ortodoxia? Ce nevoie are Ortodoxia de catedrale mari? Ce duh e
acesta care caut mrirea lumeasc, care ncnt ochiul si gdil urechea? Marile catedrale romanocatolice din Occident sunt pustii. Oamenii, neputndu-si hrni sufletul cu productii artistice moderne, au
plecat. Cei dornici de reprezentatii artistice merg la Oper. Bisericile si catedralele lor au devenit platouri
de filmare pentru filme cu vampiri.
Recent, PF Teoctist a transmis tuturor bisericilor un apel s revin la cntarea omofonic (cntrile
bisericesti s fie cntate de toti credinciosii). Apelul este ignorat cu desvrsire. Mai nainte, Sfntul
Sinod al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol a dat la anul 1846 o enciclic de condamnare a
nnoirilor muzicale n Biseric (textul integral al enciclicii).
Nu este de mirare c ierarhii care aduc coruri n bisericile noastre sunt tot acei ierarhi care spun c
romano-catolicii si protestantii sunt fratii nostri (Sfintii Printi ai Bisericii spun c sunt eretici). Aceast
nelegiuit schimbare la fat a Bisericii Ortodoxe Romne devine foarte util n perspectiva unirii cu
heterodocsii; este un prim pas, necesar pentru atenuarea diferentelor vizibile cu ochiul omului de rnd.

Vedem la lucru duhul vremii, un duh care stric Adevrul revelat al Bisericii Ortodoxe si care urmreste
unirea tuturor religiilor ntr-un creuzet n care Adevrul este amestecat cu minciuna. Un duh care nu a
fost niciodat al lui Hristos, dar care gdil plcut urechea si care trage dup el tot mai multi dintre
crestini.
Post scriptum: Dup cteva luni am mers din nou la slujb la aceast biseric. I-am vzut pe enoriasi
stnd si ascultnd incantatiile domnisoarei soprane care confunda Biserica lui Hristos cu Atheneul
Romn. Am aflat c respectivul ansamblu are un sponsor (!) si ca a fost dorinta acestuia ca biserica
noastr s aib asa ceva.