Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihosociologia Sanatatii Si Sanatate Publica PDF
Psihosociologia Sanatatii Si Sanatate Publica PDF
SUPORT DE CURS
PSIHOSOCIOLOGIA SANATATII SI
SANATATE PUBLICA
CLUJ-NAPOCA,
2003
perspectiva istorica si
1.
2.
3.
1.3.
transferate astazi si in programe de ingrijire care se adreseaza altor categorii de bolnavi decit
bolnavii terminali.
Programul Home Care este astazi larg raspandit in lume. Implementarea unui astfel de
program presupune interventia intr-o echipa complexa in care alaturi de asistenti sociali se
gasesc asistente medicale, psihologi, s.a. Ideea de baza este aceea a furnizarii la domiciliu a
serviciilor de ingrijire medicala si psihosociala. O asemenea abordare reduce costurile
aferente spitalizarii, acolo unde aceasta poate fi inlocuita cu ingrijirea la domiciliu, si, in plus,
in destule cazuri, permite asigurarea unui climat psihosocial mai bun la domiciu, in familie.
Serviciul furnizat presupune asistenta/ingrijire medicala propriu-zisa, inclusiv in sfera igienei
personale in cazul bolnavilor cu autonomie redusa, consiliere si suport afectiv, consiliere si
suport social, inclusiv suport de tip instrumental si de relationare, precum si mese la
domiciliu, unde este nevoie.
Programele de tip Day Center focalizate pe grupuri terapeutice, grupuri de suport
mutual, grupuri de dezvoltare personala, s.a., sunt astazi deosebit de larg raspandite in toata
lumea, mai ales in cea occidentala. Ele se adreseaza multor categorii de bolnavi, de exemplu
celor cu probleme in sfera sanatatii mentale, celor cu probleme in sfera comportamentelor
adictive, celor cu probleme de sanatate care impun diminuarea autonomiei/participarii
sociale, respectiv presupun un anume nivel de stigmatizare sociala. Organizarea si derularea
activitatilor intr-un astfel de centru de zi pentru persoane cu probleme de sanatate este de
resortul, in primul rand, a asistentilor sociali si psihologilor. Ampla raspandire a acestui tip de
programe se datoreaza rezultatelor realmente deosebite obtinute, comparativ cu abordarile
traditionale strict medicale (vezi spre exemplu performantele obtinute in recuperarea
persoanelor cu comportament adictiv).
Programul Community Care este de asemenea unul dintre programele prestigioase, in
baza rezultatelor obtinute, dezvoltat si furnizat pentru varstnici, dar nu numai. Un program de
tip Community Care presupune un pachet de 6 tipuri de servicii :
- servicii de baza, care includ consiliere individuala si familiala , servicii medicale curente,
sevicii de locuire si loisir ;
- servicii de preventie care vizeaza prevenirea, in cazul varstinicilor, a deteriorarii functiilor
somatice, psihice si sociale, prin interventii inainte de eventualele momente critice, in toate
cele 3 domenii mentionate anterior;
- servicii de adaptare si de integrare, care urmaresc dezvoltarea mijloacelor care-i permit
bolnavului cu autonomie diminuata sa-si fructifice potentialul intr-un mod dezirabil, si pe cat
posibil optimal, si sa se adapteze noilor sale roluri in cadrul familiei si a comunitatii (servicii
materiale si financiare, servicii recreative , asumarea unor roluri active, grupuri de suport
mutual);
- servicii de sprijin, care au drept scop sa ajute persoanele in cauza sa ramana in mediul
familial si sa-si mentina nealterate conditiile de viata ( ajutor de intretretinere menajera, mese
servite la domiciliu, escorte si vizite amicale);
- servicii de ingrijiri institutionale, care vizeaza prevenirea riscurilor inerente unei vieti
solitare si incapacitatii de a duce o viata independenta, datorita diminuarii autonomiei
personale (servicii de ingrijire zilnica, ajutor financiar pentru locuinta, servicii de urgenta,
s.a.);
- servicii de protectie, care au drept scop protejarea drepturilor civile ale persoanelor
dependente, protejarea contra neglijentei, abuzului sau exploatarii exercitate de rude, prieteni
sau alte persoane si asigurarea unui nivel de bunastare adecvat. ( Bedard C., 1973 apud
Radulescu S. 2002)
Sumar: In aceasta unitate de curs sunt prezentate sintetic tematica psihosociologiei sanatatii
si sanatatii publice si evolutia istorica ce a dus la actuala configuratie tematica a disciplinei.
Sunt enumerate si schitate principalele paradigme active in cercetarea stiintifica in aceasta
disciplina precum si o clasificare a abordarilor utilizate in interventie pe domeniul sanatatii si
bolii. Sunt apoi schitate principalele campuri si modalitati de interventie a asistentei sociale in
domeniul sanatatii si bolii.
Exercitii si aplicatii
1. Asistenta sociala in domeniul sanatatii si bolii este inca, in cea mai mare parte, un teritoriul
profesional de cucerit in Romania. Presupunem ca Institutul Oncologic isi propune sa
angajeze un asistent social si va prezentati la concurs. Argumentati utilitatea asistentului
social intr-o asemenea clinica, enumerand principalele atributii/activitati care ar trebui sa fie
surprinse in fisa postului.
Obiective specifice:
- precizarea semnficatiei conceptelor de sanatate si boala in perspectiva istorica si
transdisciplinara;
- specificarea modelelor active actualmente ale sanatatii si bolii;
- explicitarea continuturilor dimensiunii psihosociale ale sanatatii si bolii;
- discutarea raporturilor normal patologic, si somatic - psihic , in ce priveste boala;
- prezentarea perspectivei interactionalismului simbolic asupra bolii ca si construct social si
profesional.
Cuvinte cheie : sanatate, boala, modelul biomedical, modelul complex biopsihosocial, normal
si patologic, somatic si psihic, boala ca si construct social.
2.1. Conceptele de sanatate si boala
Multe sondaje de opinie realizate pe aceasta tema au aratat ca, la nivelul simtului
comun, sanatatea este reprezentata ca lipsa a bolii, ca puterea de a rezista in fata
amenintarilor la adresa sanatatii , ca posibilitate de a te bucura de viata, ca realizare de sine
s.a. Si la nivelul preofesionistilor, o vreme sanatatea a fost privita reductionist, ca absenta a
bolii (dar absenta bolii manifeste nu inseamna neaparat sanatate), ca stare de normalitate in
raport cu care boala aparea ca stare patologica, anormala. Termenul de normal in raport cu cel
de patologic are insa o excesiva conotatie morala si normativa ale carei disfunctii apar mai
ales acolo unde stigmatizarea sociala este vizibila. Actualmente insa, incepand cu jumatatea
secolului trecut, s-a instituit treptat o intelegere complexa a sanatatii si bolii. Astfel,
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) defineste sanatatea nu doar ca absenta a bolii sau
infirmitatii ci ca o conditie de bunastare completa in dimensiunile ei biologica, psihologica si
sociala, respectiv ca intergritate anatomica si functionala, capacitate de confruntare cu
stressul fizic, biologic si psihosocial, capacitate de aparare impotriva imbolnavirilor si mortii
premature, confort fizic, psihic, social si spiritual, stare de bine in ansamblul ei.
10
11
Modelul biomedical era unul de sorginte pozitivista, excesiv biologizant, si care lua in
considerare factorii de ordin psihic si social doar ca epifenomene, fara rol determinant in ceea
ce priveste sanatatea si boala. Noul model, cel complex bio-psiho-socio-spiritual, se edifica
pe baza intelegerii sanatatii si bolii atat in dimensiunea ei biologica cat si in dimensiuna
psihologica, cea sociala si cea spirituala . Acest model, cel care este acceptat astazi, s-a
conturat din ce in ce mai puternic in ultima jumatate de secol ca reactie la cel biomedical,
urmare a schimbarilor survenite in stiinta medicala ca atare, dar si a progreselor realizate de
psihologia sanatatii, sociologia medicala s.a.
De precizat ca in perioada istorica de dinaintea impunerii modelului reductionist,
biomedical, intelegerea complexa a sanatatii si bolii in dimensiunea ei biologica ,dar si in cele
psihologica, sociala si spirituala, era de la sine inteleasa, in contextele socioculturale proprii
multor momente din epocile arhaica, antica, medievala, desigur insa ca la nivelul de intelegere
limitat propriu acelor vremi.
Actualul model bio-psiho-socio-spiritual se caraterizeaza prin :
- atentia expresa acordata nu doar bolii ci si sanatatii;
- deplasarea accentului exclusiv de pe individ inspre comunitate in abordarea sanatatii si bolii;
- luarea in atentie atat a laturii curative cat si a laturii preventive si paleative a bolii;
- intelegerea bolii si sanatatii in contextul multifactorial al stilului de viata si in legatura cu
calitatea vietii;
- trecerea de la relatia pasiva medic bolnav, in care medicul este responsabil de tratarea
bolii, la relatia participavativa, cooperanta, in care personalul de ingrijire impreuna cu
persoana in cauza, dar si cu comunitatea, are responsabilitatea;
- abordarea concomitenta a laturii somatice si a laturii psihice a bolii;
- integrarea dimensiunii spirituale (mai cuprinzatoare decat cea strict religioasa) in intelegerea
si abordarea problematicii sanatatii si bolii
In acest fel modelul complex bio-psiho-socio-spiritual a produs treptat modificari in
clasificarea, in tipologia patologiei umane , astazi fiind acceptate noi incadrari precum boli de
civilizatie, boli de familie, tulburari comportamentale si altele, pe langa incadrarile
traditionale.
2.3. Somatic si psihic in definirea bolii
In mod traditional, somaticul si psihicul erau vazute si abordate separat in ce priveste
sanatatea si boala. Datorita acestui fapt, in clasificarea patologiei umane, cea mai generala
incadrare diferentia intre boli somatice in intelesul foarte general al termenului si boli
psihice. Pe la jumatatea secolului XX s-a impus viziunea psihosomatica asupra sanatatii si
bolii care intr-o prima faza acredita o noua departajare in patologia umana, cea care includea
bolile psihosomatice. Astazi viziunea psihanalitica s-a dezvoltat pana la nivelul unei
reconceptualizari novatoare a sanatatii si bolii, chiar daca termenul ca atare a ramas marcat
de legatura prea stransa cu psihanaliza pe care s-a bazat de la inceput .
Viziunea psihosomatica aduce oricum o mutatie de fond si anume aceea ca somaticul
nu mai poate fi abordat separat de psihic si nici invers. In acest sens, este astazi acceptata
ideea ca orice boala somatica are concretizari in plan psihic si invers, cu diferite accente
desigur. Astfel, si in ce priveste raportul somatic psihic acesta trebuieste vazut ca un
continuum pe o axa, in care cei doi termeni ai raportului contureaza extremele acestui
continuum.
12
2.4.
Exercitii si aplicatii:
1. Exemplificati cele 4 componente ale sanatatii/bolii pe cazul HIV/SIDA.
2. Aplicati paradigma interactionismului simbolic in descrierea nevrozei.
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
Prima faza este acea in care organismul, persoana suporta actiunea stresorilor , in
diferitele lor forme. Exista diferente in modul de actiune a stresorilor, functie de continutul
lor preponderent, fizic respectiv psihosocial.
Cea de a doua faza, cea de evaluare a situatiei de stres, respectiv a impactului
factorilor de stres, comporta, dupa Lazarus, unul dintre cercetatorii redutabili ai fenomenului,
doua tipuri de evaluari: evaluarea primara si evaluarea secundara.
In cadrul evaluarii primare, situatia data este definita prin semnificatia pe care o are sau nu o
are pentru confortul si homeostazia persoanei. Intervin aici, trei tipuri de informatii cu
emotiile lor aferente:
- informatii care vizeaza pierderile deja produse;
- informatii care vizeaza anticiparea unei amenintari viitoare;
- informatii care contureaza provocarea pe care o resimte persoana in sensul de
amenintare care poate fi cotrolata.
Evaluarea secundare merge mai departe, identificand solutiile, alternativele adaptative
disponibile. In raport cu evaluarea primara, evaluarea secundara poate sa confirme
amenintarea, sa o amplifice sau sa o diminueze.
Doua categorii de factori intervin in procesul de evaluare. Factori personali pe de o
parte, care vizeaza stilul cognitiv, emotional si volitional al persoanei, factori situationali pe
de alta parte care se refera la specificul situatiei vazuta in lumina iminentei, a noutatii, a
gravitatii, a predictibilitatii.
Evaluarea, pregateste si face posibila, ajustarea (coping) si raspunsul la stress.
Conceptul de (coping) ajustare, unul dintre cele mai importante in explicarea mecanismului
stresului este definit, in general, ca efort cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau
tolera solicitarile interne sau externe care depasesc resursele personale (Lazarus si Folkman).
Procesul de ajustare implica trei faze:
- faza I de anticipare, avertizare, cand persoana se pregateste pentru confruntare,
estimand costul acesteia;
- faza a II de confruntare, resectiv impact, cand se raspunde situatiei survenite si se
reevalueaza apoi situatia noua;
- faza de postconfruntare in care se analizeaza si se estimeaza situatia personala in
raport cu ceea ce s-a intamplat.
In general se face distinctia intre ajustarea instrumentala, care este orientata direct spre
rezolvarea problemei si ajustarea emotionala care este focalizata pe reducerea sau controlarea
raspunsului emotional la stres. In acest din urma caz sunt discutate sau sunt incluse si
solutiile paleative, precum consumul de alcool sau alte droguri sau tehnicile de relaxare.
Copingul ca atare nu inseamna 100% succes respectiv 100 % insucces mai ales daca
analizam problema pe o durata mai lunga. Copingul poate surveni succesiv si el semnaleaza
caracterul complex si dinamic al raspunsului la stress (Baban, A., 1998), semnaleaza de
asemenea consecintele complete si diferentiate ale stressului, pe termen scurt si pe termen
lung, la nivel fiziologic, la nivel cognitiv, la nivel emotional, la nivel comportamental. De
asemenea la nivel acut, respectiv la nivel cronic, unde sindromul Burn-out (sindromul de
epuizare) este mult discutat astazi.
Sumar: In aceasta unitate de curs este argumentata relatia complexa dintre stress, sanatate si
boala si este definit conceptul de stres. Este schitat apoi mecanismul de actiune al stresului in
legatura cu sanatatea si boala.
Exercitii si aplicatii: Schitati o analiza a starii de sanatate a studentilor prin prisma
conceptului de stres, vazut in contextul stilului de viata specific.
28
29
30
31
- anomalii congenitale;
- bolile sistemului nervos.
Intr-o lumina asemanatoare este vazut conceptul de mortalitate materna care vizeaza
decesele in cursul sarcinii sau intr-o perioada de 42 de zile de la terminarea sarcinii, prin orice
cauza determinata de sarcina sau agravate de sarcina, respectiv de ingrijirile de sanatate pe
care aceasta le-a solicitat. Un segment al acestui concept vizeaza mortalitatea prin risc
obstetrical si respectiv prin avort.
Un alt concept utilizat este cel de morbiditate functie de mediul de resedinta,
urban/rural. Aici, in tari precum Romania, de avut in atentie este diferenta de accesibilitate si
de performanta a sistemului de sanatate in mediile urban/rural.
6.3. Starea de sanatate a populatiei Romaniei in context international
Intr-o analiza succinta trebuie scos in evidenta, intai, faptul ca Romania a parcurs
relativ mai tarziu tranzitia de la modelul de morbiditate, respectiv mortalitate, primar la
modelul de morbiditate, respectiv mortalitate, evoluat, la fel cum s-a intimplat si in alte tari
din aceasta parte a Europei. Apoi trebuie remarcat faptul ca sistemul de sanatate din Romania
a fost si a rams unul cu un nivel de performanta scazuta, comparativ cu cele existente in
tarile dezvoltate. In al treilea rand trebuie precizat ca standardul de viata in Romania a fost
unul cel mult modest in ultima jumatate de secol, iar in anii care au trecut dupa 1990 s-a
inregistrat chiar o deteriorare semnificativa a acestuia.
Toate acestea fac ca starea de sanatate a populatiei in Romania per ansamblu sa fie una
problematica, in comparatie cu cea din tarile dezvoltate. Aceasta diferenta se mentine si
atunci cand starea de sanatate este analizata in diferite elemente ale ei, caz in care apar cateva
situatii care particularizeaza Romania.
Astfel, Romania a fost si ramane si dupa 1990 pe unul dintre cele mai defavorizate
locuri intr-un clasament european la capitolele avort, mortalitate materna, mortalitate
infantila. In ce priveste avortul, la inceputul anilor 90, in Romania se inregistrau de departe
cele mai multe avorturi din Europa, raportate la numarul de nasteri. Anume 3,1 avorturi la o
nastere. Astazi, dupa 10 ani s-a ajuns ca rata avorturilor sa fie de aproximativ 1 la 1 ceea ce
reprezinta inca o rata ridicata a avortului la nivel european. Apoi atat mortalitatea infantila cat
si mortalitatea materna se situeaza in Romania sensibil peste 10 %o, ceea ce iarasi plaseaza
tara pe unul dintre cele mai dezavantajoase locuri intr-un clasament european (ex. mortalitatea
infantila 17 %o).
Un alt capitol la care Romania iese dezavantajos intr-o comparatie internationala este
cel al problematicii HIV/SIDA. Romania inregistreaza in ultimii 14-15 ani cel mai mare de
copii infectati HIV, respectiv copii bolnavi de SIDA, din intreaga Europa, mult peste nivelul
oricarei alte tari. Este de precizat ca marea majoritate a acestor copii, au contractat infectia in
conditii intraspitalicesti, intre anii 1987-1989, situatie neelucidata in fond nici astazi. In
ultimii ani, problematica HIV/SIDA a revenit in atentie cu o noua domensiune, si anume cea
care vizeaza rata inalta a transmiterii infectiei in ansamblul populatiei. Datele recente
estimeaza un numar de peste 8.000 cazuri HIV/SIDA la adulti , respectiv peste 6.000 cazuri
HIV/SIDA la copii, cu precizarea ca alte estimari sustin ca segmentul ascuns al infectarilor ar
putea face ca numarul total de infectati sa fie de cateva ori mai mare. Unii specialisti afirma
ca ar fi chiar de 10 ori mai mare, ceea ce pare totusi exagerat. De enuntat aici si semnalul de
alarma pe care OMS l-a tras in toamna anului 2003, aratand ca , cea mai inalta rata de
infectare HIV in momentul de fata se inregistreaza in tarile Europei de Est si a Asiei Centrale.
Un alt capitol al sanatatii publice la care Romania se particularizeaza in sens negativ,
este cel al revenirii in actualitate ca problema de sanatate publica a unor maladii care in
deceniile precedente erau tinute sub control, ca incidenta si prevalenta. Este vorba astfel
33
despre boala TBC, despre sifilis, despre hepatite, despre infectii virotice sexuale precum
herpesul genital si papiloma virusul. TBC-ul si sifilisul spre exemplu sunt scapate de sub
controlul sistemului de sanatate actualmente,in contextul evolutiilor socio-economice, dar si
de organizare si performanta a sistemului de sanatate, proprii tranzitiei sociale.
O problema de sanatate mare in Romania o reprezinta de asemenea patologia prin boli
neoplazice. Aici Romania se particularizeaza prin incidenta si prevalenta mare a unor forme
de cancer, precum cancerul mamar si cancerul uterin la femei, cancerul pulmonar si
colorectal la barbati, in contextul in care depistarea precoce si tratamentul in primele faze ale
bolii sunt cu totul deficitare, comparativ cu ceea ce se intampla in tarile dezvoltate.
De mentionat faptul ca, aceste probleme de relief la nivelul tabloului de sanatate
publica marcheaza de o maniera mai accentuata anumite categorii de populatie, cu un
standard de viata deosebit de redus si cu acces limitat sau lipsa accesului la sistemul
ingrijirilor de sanatate. Un exemplu in acest sens il reprezinta populatia rroma dar si populatia
saraca in general.
Sumar: In aceasta unitate de curs sunt prezentate interdependetele dintre sanatatea publica si
demografie, in planul structurii si dinamicii. Sunt de asemenea discutate tranzitia morbiditatii
si tranzitia demografica in societatea moderna. Sunt prezentate apoi principalele concepte
utilizate in masurarea si analiza sanatatii publice. In final este schitata o succinta analiza a
sanatatii publice de Romania in context international.
Exercitii si aplicatii : Dezvoltati o argumentatie asupra revenirii in atentie in Romania, ca
probleme scapate de sub control, a TBC-ului si sifilisului.
34
35
36
7.3.
37
3. Sistemul de sanatate de tip socialist, mai functioneaza azi doar in citeva tari la nivel
mondial. El se bazeaza pe alocari de la bugetul centralizat al statului. Avantajul de principiu al
acestui tip de sistem este acela ca, in principiu, toti cetatenii beneficiaza automat de ingrijiri
de santate. In fapt insa, si acesta este marele dezavantaj, serviciile disponibile sunt deficitare
si de slaba calitate, datorita subfinantarii cronice a sistemului, datorita managementului
nonperformant si datorita lipsei de cointeresare a furnizorilor de servicii in contextul
sistemului social de tip colectivist. Acesta este de altfel si motivul pentru care acest tip de
sistem de sanatate a esuat in Romania si alte tari dupa 1990.
4. Sistemul asigurarilor sociale de sanatate, finantat dintr-un fond autonom constituit prin
contributii obligatorii si paritar platite de catre angajati si angajatori, mai este numit si
sistemul de tip Bismark, dupe numele cancelarului german care a pus bazele acestui tip de
asigurari de sanatate in anii 80 ai secolului XIX. El este astazi larg raspandit in Germania,
Franta, Belgia, Australia, Japonia s.a. Romania a adoptat si ea acest sistem in cadrul reformei
sanatatii demarata in 1997.
Esenta acestui tip de asigurari de sanatate este data de caracterul lui social. Acesta se
bazeaza pe obligativitatea contributiilor nu doar pentru angajati ci si pentru angajatori.
Intervine aici principiul redistribuirii. Contributiile sunt paritare intre angajati si angajatori,
spre exemplu in Romania, atat unii cat si altii platesc cite 7 % raportat la cuantumul salariului.
Contributiile acumulate se colecteaza conform cerintelor acestui model de asigurari intr-un
fond autonom care este administrat de o institutie independenta fata de stat,
nonguvernamentala. In Romania, aceasta este Casa Nationala de Asigurari de Sanatate ( de
precizat ca in Romania, doua categorii profesionale au Case de Asigurari Sociale de Sanatate
separate, anume este vorba despre Casa Nationala de Asigurari Sociale de Sanatate a Armatei
si Justitiei, respectiv Casa Nationala de Asigurari Sociale ale Transporturilor).
Sistemul Asigurarilor Sociale de Sanatate se caracterizeaza astfel printr-un acces pe
scara larga a populatiei la servicii de sanatate, printr-un grad inalt de acoperire. Practic raman
in afara sistemului doar cei care nu sunt salariati, respectiv nu au nici o forma de alte venituri
legale. Asemenea categorii de populatiei sunt, spre exemplu in Romania, o parte insemnate a
populatiei rroma care in unele cazuri nu are nici acte de identitate, sau persoanele care au avut
statutul de somer, au beneficiat apoi de ajutor social si dupa asta au iesit din orice sistem de
prestatii sociale. Alte avantaje ale acestui tip de sistem de asigurari de sanatate, rezida in
independenta sistemului fata de schimbarile politice, in masura in care sistemul este stabilizat
si este respectata autonomia lui functionala. In ce priveste Romania, insa, de aici deriva cea
mai mare problema a nefunctionalitatii sistemului. Anume, intrucat banii se colecteaza in
Fond prin Trezoreria Statului, fondul de sanatate facand parte din bugetul consolidat al
statului, ei sunt accesati printr-un control exercitat de Ministerului Finantelor, de Guvern.
Ceea ce a facut ca doar in anii 2001-2002 sa se fi acumulat un excedent de 15 mii de
miliarde lei pe care Casa Nationala de Asigurari nu l-a putut utiliza. In a doua jumatate a
anului 2003 pe fondul unor disfunctii si presiuni puternice, s-a aprobat disponibilizarea a 9
mii de miliarde din excedentul de 15 mii de miliarde lei, pentru plata datoriilor acumulate.
Un alt avantaj principial al acestui sistem, consta in libera alegere a medicului de
familie si a celorlati furnizori de servicii de sanatate si, prin asta, stimularea competitiei intre
furnizori, ceea ce trebuie sa stimuleze imbunatatirea calitatii serviciilor. Promovarea
drepturilor pacientilor este o caracteristica utila a sistemului.
In ce priveste dezavantajele sistemului, este de notat faptul ca eficacitatea acestui
sistem depinde de rata somajului care exista la nivelului societatii, aceasta conditionand
cuantumul acumularilor. Apoi, acest tip de sistem duce la cresterea costului cu forta de munca
pentru angajatori, pentru care asigurarile de sanatate apar ca o forma de taxa pe munca, ca un
cost aditional. Astfel exista tendinta firmelor de a introduce aceasta contributie in costul
38
39