Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Doyle Arthur Conan - Crimele Din Baltimore
Doyle Arthur Conan - Crimele Din Baltimore
- M simt fericit, le-a zis el, cnd afla scopul vizitei lor, ca vrei sa va folosii
geniul si puterea de munca pentru cercetarea cazului Dauforth. Se pare ca aceste
crime asupra bieilor au ajuns o epidemie in Baltimore. Intr-un sfert de an, cinci copii
au czut victime unor ucigai necunoscui. Populaia este grozav de nelinitit din
pricina acestor crime nfiortoare si misterioase, iar presa arunca asupra autoritilor
poliieneti tot felul de imputri, ca n-a fost nc in stare sa-l descopere pe fptuitor si
alte asemenea. In aceste mprejurri, ajutorul dumneavoastr ne va fi de cel mai mare
folos. Daca suntei hotrt sa ne-ajutai, atunci va voi da att dumneavoastr, cat si
domnului Harry Taxon cele mai depline puteri, astfel nct sa nu ntmpinai nici o
piedica in urmrirea ucigaului si sa putei proceda oricnd la arestarea lui pe baza
crilor de legitimaie.
- Va sunt foarte recunosctor pentru bunvoina dv., domnule Harcou, rspunse
Holmes, si va rog sa luai numaidect masurile necesare.
- Voi nsrcina ndat pe secretarul meu sa va ntocmeasc legitimaiile de care
avei nevoie, rspunse dl Harcou si trecu intr-o odaie de alturi.
- Si acum va voi povesti, urma el dup ce se ntoarse la vizitatorii si, ce am
aflat pana acum in cazul Dauforth. Dar ce le povesti prefectul politiei nu era, la drept
vorbind, mult mai mult dect ce Sherlock Holmes si Harry Taxon citiser pe afi. Noi au
fost numai informaiile pe care Harcourt le-a oferit, ca medicii legiti descoperiser la
victima, cu toate ca, victima fusese cioprit, o hernie in partea stnga, ce condusese
la stabilirea identitii biatului ucis.
Cercetrile fcute la spitalele din Baltimore dovedir in curnd ca, intr-adevr, cu
puin timp mai nainte, un biat de vrsta celui ucis fusese consultat de hernie
ntr-unul din spitalele evreieti. Se putu descoperi si infirmierul al crui ajutor l
ceruse biatul.
Infirmierul si doctorul Barry, de la spitalul evreiesc, recunoscur in
cadavrul de la morga pe bolnavul consultat de ei.
Apoi se aduser rudele mortului, care locuiau pe strada Washington si despre
care biatul ii vorbise doctorului; acestea o recunoscur pe ruda for Charley
Dauforth.
- Cadavrele celorlali patru copii omorai in ultimul timp au fost gsite la
fel de desfigurate ca al lui Charley Dauforth? ntreb Holmes
- Tot aa, zise Harcourt; numai ca celorlalte cadavre nu le lipseau braele,
ca lui Dauforth.
- Si n-avei nici o bnuiala despre cine ar fi ucigaii?
- Nu, domnule, suntem cu totul nelmurii in aceasta privina; numai att
este sigur, ca toate aceste crime au fost svrite de una si aceeai persoana.
Nu numai felul in care s-au svrit ne face sa credem asta, dar si faptul ca
victimele n-au fost gsite niciodat in casa, ci afara, in locuri singuratice.
- Charles Dauforth era de neam bun? Prinii lui sunt oameni cu dare de
mana?
- Sunt chiar bogai si fac parte dintre oamenii cei mai bine vzui din
Maryland. James Dauforth, tatl victimei, e proprietarul unei mari fabrici de bere
si locuiete in Rockville, un mic ora, la sud-est de Baltimore. Cum acolo nu se
gsete o coala buna el a fost silit sa-si trimit unicul fiul Si motenitor in
Baltimore, unde putea sa intre in final la universitate.
- Spuneai mai adineauri, dl prefect, ca biatul locuia la nite rude. Oare
acestea aveau vreun interes ca biatul sa moara? Le sttea el in calea vreunei
moteniri?
- Cred ca -l vezi in culori prea negre pe fratele dumitale. Desigur, ceasul pe care
la-i vzut in vasul de pe emineu l face suspect, dar e greu de nchipuit ca un om de
situaia domnului Bill Dauforth sa fie vinovat si de celelalte crime care trebuie puse
toate in socoteala aceluiai criminal.
- Prerea domnului este si a mea, zise prefectul politiei artndu-i pe Sherlock
Holmes. Soarta apas destul de greu asupra dumitale. Nu cred insa ca ea sa fie aa de
nendurtoare ca sa vi-I rpeasc si pe singurul dumneavoastr frate, cci ar fi pierdut
daca bnuiala aceasta ar fi ndreptit. Eu am insa convingerea ferma ca domnul
Holmes - Si arata iar spre Sherlock Holmes - va izbuti in scurt timp sa-I
dezvinoveasc pe fratele dumitale si sa pun mana pe adevratul criminal.
- Si eu ndjduiesc ca voi ajunge in curnd la un rezultat, rspunse Holmes cu o
voce sigura; dar numai atunci cnd voi primi asigurarea dumneavoastr, domnule
prefect, ca nimeni nu va cuta sa pun vreo piedica investigailor mele sau ale
ajutorului meu, Harry Taxon. Plcerea noastr e sa lucram independeni. In practica
mea ndelungat, am ajuns la urmtoarea concluzie - copilul cu moae multe moare
sigur. De aceea te-as ruga si pe dumneata, domnule Dauforth, sa lai cu totul asupra
mea rezolvarea acestui caz si sa nu te amesteci in cercetrile mele sau ale asistentului
meu. Singurul lucru pe care-l putem face acum e sa cutai o fotografie a fiului
dumneavoastr Charley, pe care sa mi-o dai. Aceasta mi va fi de un ajutor real in
cercetrile mele. Domnul prefect al poliiei v va asigura ca afacerea dumneavoastr
este in mini bune, daca o lsai in seama mea.
- O, nici nu e nevoie de-o asemenea asigurare, zise domnul Dauforth, care de
mult i btea capul unde-I mai vzuse pe marele detectiv. Nu cred ca m nel, dar
dumneavoastr suntei domnul Sherlock Holmes, celebrul detectiv din Londra, al crui
chip a fost reprodus de curnd de mai multe jurnale americane.
- Exact, domnule Dauforth! Numele meu este Sherlock Holmes! Sunt foarte
ncntat de aceasta recunoatere, si voi cuta cat de curnd sa nu mai fiu
recunoscut att de uor aici in Baltimore... Putei sa-mi dai fotografia fiului
dumneavoastr?
Domnul Dauforth i baga mana in buzunar:
- lata, zise el scond din portofel o fotografie nvelita cu grija in hrtie de
mtase, fotografia pe care o cerei. si aduga cu o voce tremurtoare de emoie.
Ndjduiesc ca mi-o vei da napoi in curnd. E ultima fotografie pe care o mai am de la
scumpul si srmanul meu biat. O, domnule, punei-va toate puterile si descoperii-l pe
ucigaul fiului meu, pentru ca cel puin sngele lui nevinovat sa fie rzbunat.
Holmes ii strnse mana in tcere: apoi att el, cat si Harry se nclinar cu politee in
fata prefectului si a domnului Dauforth si prsir repede cabinetul de politie din
Baltimore.
CAPITOLUL II - Primele urme ale criminalului
- Acum, la hotelul nostru! zise Harry, cnd ajunser in strada. E bine ca
nc nu ne-am expediat bagajele. Sa ne apucam numaidect sa ne deghizam.
Celebritatea este, mai ales pentru detectivi, foarte neprielnica Si eu trebuie sa
m feresc in tot momentul ca sa nu cumva vreun reporter ndrzne sa m
fotografieze.
Dup vreun ceas, un domn mai in vrsta si altul mai tnr ieir din Hotelul
Londrei".
Ei aveau nfiarea unor negustori nstrii din Baltimore si se ndreptau spre
Harrison Avenue la numrul 10.
- Vom face si noi o vizita doamnei Dauforth, zise cel mai btrn; poate
ca brbatul ei s-o fi ntors acas si ar putea sa ne dea informaii despre
dispariia lui neateptata, pricinuita desigur de motive cu totul nevinovate.
Locuina domnului Dauforth era la etajul al paisprezecelea al uneia din cele din
urma case din strada Harrison, aproape de parcul Druid Hill.
Tot cartierul din preajma parcului ii fcea o impresie buna, fiind locuit de
oameni cu stare. Cartierul vecin era locuit mai ales de studeni. Aici se aflau o
mulime de locatari de diferite feluri, de la restaurantele cele mai bune, in care
veneau familii cu pretenii, pana la speluncile cele mai ru famate, in care
serviciul era foarte prost.
Cei doi domni se urcar cu ascensorul la etajul al paisprezecelea al casei
din strada Harrison. Ei sunar si btur de mai multe ori la ua, dar nu le
deschise nimeni. Tocmai voiau sa se ntoarc, suprai, cnd o ua din fata
intrrii locuinei domnului Dauforth se deschise si in
deschiztura ei se ivi capul unei femei btrne. Ea se interesa cu curiozitate de
dorina celor doi domni.
- Domnul Dauforth si soia domnului nu sunt acas? ntreb Sherlock
Holmes.
- Nu sunt acas, rspunse doamna btrna.
- Dar acum o ora doamna Dauforth era acas?
- Aa e, a plecat pe neateptate. O, domnilor! Srmana femeie este
grozav de tulburata de nenorocirile ntmplate in familia ei in timpul din urma.
- Nu s-ar putea sa ne povestii ceva amnunte in aceasta privina?
ntreb Sherlock Holmes.
- Ba da, domnilor, o sa va spun si dumneavoastr ceea ce tiu. Poftii
puin la mine.
Cei doi detectivi urmar cu plcere invitaia btrnei doamne, care, dup
ce ii ruga sa o scuze ca trebuie sa se aeze (si ei se aezar pe scaune), ncepu
sa-i descoas despre scopul vizitei lor la familia Dauforth. - Domnii sunt mai
mult ca sigur de la politie? ntreb ea pe leau. Desigur ca voii sa aflai
amnuntele de la domnul sau de la doamna Dauforth in privina omorului ce a
ngrozit oraul ntreg. M tem foarte mult ca si Dauforthii sunt amestecai in
aceasta afacere, altfel de ce-ar fi disprut domnul Dauforth, aa deodat si fr
ca cineva sa tie unde s-a dus? Ca nici nevasta-sa nu tie nimic. Apoi, de ce
doamna Dauforth are, din ziua aceea, o fata aa de trista si de abtut? De ce
a ters-o si ea aa de repede? Nu-mi vine sa cred ca numai durerea pricinuita
de pierderea biatului aceluia aa de drgu si de amabil sa fi zpcit aa de
mult pe cei doi soii! Doamna Dauforth spunea mereu ca se temea ca brbatul
ei s-o fi sinucis, ca n-ar fi putut suferi imputrile fratelui sau, ca n-a ngrijit
destul de bine pe Charley, pe care i-l dduse in seama. Chiar si ea mi-a prut
cu totul dezndjduit cnd a fost la ea, acum o ora, cumnatul ei din Rockville.
Dar, chiar daca acesta avea sa-i imputa ceva, tot nu era un motiv ca ea sa-si
curme viata.
- De aceea nici eu nu cred ca ea sau soul ei sa fi avut un asemenea
gnd, rspunse Holmes. Tulburarea lor trebuie sa aib un alt motiv dect
moartea nepotului lor. Domnul Dauforth este funcionar la gara si are un venit
nensemnat. Poate sa fi cheltuit peste puterile lor si sa fi fcut datorii. Deci se
poate prea bine ca creditorii sa-i fi ncolit cam ru.
- Ei chiar triau luxos si fceau cheltuieli ce nu prea se potriveau
situaiei lor. Dar doamna Dauforth mi-a povestit odat ca se ateptau la o
acetia trebuir s-i iueasc paii ca s-l poat urma. Astfel ajunser
numaidect n partea din fund a parcului, unde se plimbase domnioara Milles
cu celuul ei n dimineaa zilei de 25.
Ruleul strlucea printre pomi, ca i parapetul alb al podului. Paznicul
se opri la o mic deprtare de Jones Creek.
- lat aici, zise el, n dup-amiaza zilei de 25 ntre orele patru i cinci, pe
cnd curam fundul mltinos al rului, am gsit, cu cngile, un pachet
mare, nvelit ntr-o pnz cafenie. Cum cngile noastre ajung pn la fund, cu
crligele lor de fier, ca astfel s poat trage tot brdiul i plantele
nrdcinate acolo, nu se putea s ne scape un obiect aa de mare, ca
pachetul acela. Astfel am bnuit numaidect c vom gsi n el ceva suspect.
Pnza n care era nvelit era plin de snge, iar prin ea se simea c nuntru
erau buci de carne i oase. Totui n-am fi bnuit niciodat c-o s gsim ceam aflat dup ce-am tiat pnza. V mrturisesc, domnilor, c privelitea pe
care am vzut-o era ngrozitoare. Srmanului biat, al crui corp era cioprtit,
i se tiase capul i trunchiul cu fierstrul cu atta miestrie, c parc ar fi
fost fcut de un mcelar de profesie; iar minile i picioarele i fuseser
scoase din ncheieturi. Apoi i acestea fuseser, la rndul lor, tiate i
zdrobite.
- In ce fel credei, ntreb Sherlock Holmes, c pachetul a ajuns n Jones
Creek?
- Desigur c-a fost aruncat peste pod, cci se afla chiar lng el. Ca s nu
ias la suprafa, ucigaii puseser n el i nite pietre. Astfel crima lor nu s ar fi descoperit dac din ntmplare, nu ne-am fi apucat, n ziua urmtoare, s
curm ruleul.
- Din momentul n care ai fcut descoperirea aceasta grozav, n-ai mai
observat nvrtindu-se prin parc niscaiva oameni, care se plimbau mai ales
prin locurile acestea?
- Nu mi-a btut nimeni la ochi, rspunse paznicul. Ei, desigur c cei care
au svrit aceast crim se vor feri desigur s mai calce a doua oar pe aici
fr ndoial c ei se afl acum departe de aici.
- S nu crezi asta, prietene, rspunse Holmes, care n tot timpul relatrii
paznicului cercetase, fr ncetare, mprejurrile cu ochii-l ptrunztori. E un
lucru constatat de mult c ucigaul e atras mereu spre victima sa. i tocmai
asta i aduce pierzania... la te uit colo, opti el apoi spre Hany, fr s-i
schimbe ctui de puin poziia din acel moment a corpului, la individul acela,
care se vede peste drum, n partea cealalt a rului, stnd, aproape de pod,
n dosul unui tufi i pndindu-ne. Nu se aseamn oare cu descrierea pe care
ne-a fcut-o domnioara Milles despre nsoitorul omului mbrcat n negru i
cu barb neagr?
Fr s bat la ochi, Hany, i ndrept privirea spre locul artat; apoi
ntr-o clip el alerg, ca vntul, trecnd podul, spre tufi, ca s pun mna pe
individul suspect.
Dar aproape n acelai moment, spre marea uimire a paznicului, alerg i
Holmes tot spre individul blond, cu costumul cenuiu, cadrilat. Atunci crezu i
paznicul de cuviin s urmeze pilda celor doi detectivi, aa c cei trei oameni
pornir n goan dup criminal.
n curnd ns paznicul i pierdu din vedere pe Sherlock Holmes i pe
Harry Taxon, care-l urmreau pe fugar cu o repeziciune uimitoare.
nici cum l cheam, nici unde e i nici de unde a luat pachetul cu care a venit i
pe care l-a aruncat n ap.
- Ei dac nu vrei s vorbeti, flcule, atunci voi cuta s-i mprosptez
memoria.
La aceste cuvinte, detectivul scoase un baston de cauciuc cu care-l lovi de
mai multe ori cu putere n spate pe ndrtnicului individ. Acesta se strnse de
durere i-i muc buzele, ca s nu lase s-l scape vreun sunet. Dar Holmes i
prelungi ncercarea de mprosptare a memoriei cu atta putere i energie,
pn ce stratul de ghea de pe inima iscusitului criminal ncepu s se
topeasc. EI czu n genunchi i-i ceru iertare plngnd:
- Vezi aa, old friend, zise Holmes zmbind; i-e de ajuns sau mai ai
nevoie s te mai ajut puin?
- Voi spune tot ce vrei s tii, se jelui omul cu o jumtate de ureche,
oprete-te numai, c-mi rupi toate oasele. Ce vrei s tii mai nti?
- Ei aa mi placi, zise rznd detectivul, i scoase din buzunar o sticlu
cu coniac; dac vei fi de treab, vei vedea c nici eu nu sunt aa de ru. lat,
ia sticlua asta i mai alin-i durerile cu o nghiitur zdravn. Ndjduiesc
c o s te nzdrveneti bine.
Cel arestat lu sticla cu lcomie i ar fi sorbit-o pe toat dintr-o dat,
dac Holmes nu l-ar fi mpiedicat.
- Oprete-te, biatule! zise el, smulgndu-i sticla din mini n-am vorbit
s te mbei i s ndrugi verzi i uscate, aa ca s nu te poat pricepe nimeni.
Ii fgduiesc ins c-ti voi da tot ce mai este n sticl, dac vei fi asculttor.
i vezi ca altdat s nu mai fiu nevoit s bat tactul pe spinarea ta. Ascute-ti
deci urechile i-ascult bine: aici e sticla i colo bastonul de cauciuc. Ai de
ales intre amndou... Va s zic, cine era individul cu ochii negri, irei?
- N-ai dect s m bai pn m vei omori, rspunse cel ntrebat, c nui pot rspunde la aceast ntrebare.
- Totui e bun prieten cu tine, rspunse Holmes amenintor, i-i
apropie iar bastonul de cel prins. Duminic diminea cnd ai fost aici s
aruncai cadavrul, ai vorbit foarte prietenete cu el i dup ce ai aruncat
pachetul in ap, ai luat-o amndoi la picior. Trebuie neaprat s v
cunoatei de mai mut vreme. Vorbete deci ticlosule! N-ai s m prosteti
pe mine, cci sunt i eu tot att de priceput ca tine. Ar fi mai bine pentru tine
s-mi spui totul mie, dect s te mai duc pe la judectorul de instrucie. Acum
soarta i mai este n mn; pe cnd, dac vei ajunge la politie, va fi vai de
capul tu.
- Ei, dac-i aa m voi spovedi pe negriciosul acela l cunosc din ziua de
24. L-am ntlnit pentru prima oar ntr-o crcium de lng gara Camden,
unde vin tot beivi unul i unul. El era mpreun cu un biat drgu, de vreo
cincisprezece ani, pe care-l mbtase tun, de adormise ca un mort. Cnd mam aezat la mas, lng el, i l-am ntrebat cine era biatul, acesta mi-a
rspuns c este nepotul su, cu care vroia s plece peste cteva ore la
Willington, in New Jersey, spre a-l duce ta prinii si.
- Pe la ce or era asta?
- Ei, s fi fost cam ntre unsprezece i dousprezece.
- Cum arta biatul? Semna poate cu sta? i Holmes scoase fotografia
pe care i-o dduse d-nul Dauforth i-o art individului.
Acesta arunc numai o privire scurt asupra ei i zise:
- Da, sta era!
- Aadar, l-ai gsit pe negricios in crcium i n-ai intrat o dat cu el i
cu biatul?
strada unde se oprir, in sfrit, n faa unei case, tocmai n marginea oraului,
care era locuit de fel de fel de oameni fr cpti.
Crciuma n care Buck Lome - aa zisese omul cu jumtate de ureche c-l
cheam - l vzuse pe omul cel negricios cu copilul se afla n pivnia acestei
case. O scar veche i rupt ducea jos, n local, ale crui u i fereastr erau
acoperite de nite perdele de stamb roie, murdar.
La aceast or timpurie de dup-amiaz, clienii obinuii ai crciumii nu
se aflau nc aici, ceea ce fu un mare noroc pentru Holmes i Harry, cci acelor
vagabonzi i-ar fi fost foarte uor s-i scoat cuitele de la bru i revolverele,
spre a elibera pe prizonier din minile detectivilor. Astfel ins, intrarea
neateptat a celor doi detectivi mpreun cu Buck Lorne produse o spaim
grozav crciumarului, care edea n dosul tejghelei, precum i asupra
chelnerielor, care, ca i patronul lor, aveau o mutr suspect.
Buck Lorne art pe una din aceste chelnerie pe care el o socotea iubita
negriciosului. Era o fat gras, cu o fa obraznic i mirosind grozav a rachiu.
ndat ce afl de ce veniser domnii de la poliie - firete c ea credea c
Sherlock Holmes i Han Taxon erau poliiti -, ea izbucni n rs i zise cu
obrznicie:
- Ce am eu cu flcul despre care vorbete prostnacul sta. Aa e, a fost
seara trziu, n ziua de 24, cu un biat blond, nalt, subire, dar vnjos care
purta un costum cenuiu, se adres ea, la aceste cuvinte, ctre o coleg care,
curioas, venise din camer.
- Desigur, Kitty, rspunse cea ntrebat; ne-am mirat cu toatele, ce cuta
aici un biat aa de tnr i drgu n tovria unui ho ca negriciosul.
- Bine, Sir, ncepu atunci vorba domnul Red Riley, proprietarul localului i
mie mi venise s i fac vnt negriciosului, mpreun cu biatul, dac nu mi-ar fi
explicat c biatul i era rud i c voia s-l duc acas, la prinii lui care stau
n Willington. i chiar se prea s fie aa, cci biatul, care era beat-turt,
rspunse la toate acestea prin da!
- tii desigur, domnule Riley, sau cel puin v putei nchipui cine era
biatul? ntreb Holmes ndreptndu-i ochii cenuii, cu o privire ptrunztoare,
asupra crciumarului.
- Da, negreit! Cnd am citit azi anunul poliiei mi-am zis ndat c nu se
poate ca victima s fi fost altcineva dect Charley Dauforth.
- Brbatul care l-a atras aici pe biat venea de mult n localul dumitale?
- No, Sir, in seara de 24, a venit pentru prima oar. Mai nainte nu l-am
observat vreodat printre clienii mei. Chiar i acestora nu li s-a prut cunoscut
cci nu s-a aezat la masa cuiva i a luat loc la masa din fund, mpreun cu
biatul. Numai dup ce au stat acolo cteva ceasuri, pe cnd biatul adormise
pe-o banc, a venit sta - i patronul art pe Buck Lorne - i s-a aezat la
masa lui.
- Nu vi s-a prut, domnule Riley, c amndoi se cunoteau mai de mult?
- Ba da, Sir, rspunse Riley; i-au strns minile i-au ciocnit mpreun
pahar dup pahar.
Holmes i ndrept privirea-i amenintoare asupra celui arestat.
- Cum se potrivete informaia asta, a domnului Riley, cu mrturisirea
dumitale, c l-ai vzut pe negricios pentru prima oar, n seara de 24? Ai
cutat s m neli, prietene; acum mai ndrzneti s rmi tot la mrturisirile
dinainte? Gndete-te, cci tii ce te ateapt. i dau cteva minute de gndit,
Cred c nu sunt dect cteva minute. Domnul Riley o s-i dea voie s
lipseti atta timp cu noi.
- Well, Sir, rspunse crciumarul, foarte politicos, n-am nimic mpotriv...
Poi s te duci, Kitty, cci nu cred c ai de ce s te temi de negriciosul acela...
Acum au nceput s-l ncoleasc din toate prile i n curnd o s-l vezi la
rcoare.
- Ei, din partea mea, zise Kitty, dac domnul comisar vrea, n-am nimic de
zis. Dar nu cred c-o s pot recunoate locul.
n timpul acela Harry se-ntoarse i zise c drumul pn-n cartierul cu
terenuri virane face cel mult un sfert de ceas.
- Atunci avem destul timp s-l ducem mai nti pe domnul acesta la o
secie de poliie apropiat, zise Holmes zmbind. Mai nainte de a ne duce s
inspectm locuina ucigaului, s isprvim cu acest domn Buck Lorne, de la
care trebuie s aflm tot ceea ce privete cunotina lui cu negriciosul, care,
fr ndoial, trebuie s fie destul de veche.
Buck Lorne avu o expresie de spaim, iar cnd detectivii i poruncir s se
urce iar n trsur, el i dete un brnci lui Harry care sta lng el, ca s-i fac
drum i s-o ia la fug.
Dar Holmes, care nu-l slbise nici un moment din ochi pe criminal, mai
nainte ca Buck Lorne s fac un pas, l apuc de ceaf i-l tr cu putere spre
trsura nchis.
- Cine nelegiuit, i zise el nciudat, acum e timpul s-o sfrim cu tine!
El o rug apoi pe Kitty s se urce i ea in trsur, dup care se sui i el cu
Harry, aezndu-se de amndou prile criminalului...
- La secia de poliie cea mai apropiat! zise Holmes apoi vizitiului.
Caii pornir n galop spre biroul poliiei. Cnd ajunser aici, Holmes i ls
pe Harry i pe Kitty n trsur, iar el l sili pe Buck Lorne s se dea jos i s
intre n secie. Poliistul de serviciu fu foarte mirat vznd c intr n birou un
domn att de elegant care aduce un punga. Dar acesta fu i mai mirat cnd,
aruncnd o privire spre legitimaia pe care detectivul i-o art, vzu c in faa
lui se afla Sherlock Holmes, cel mai renumit criminalist al lumii.
- Domnule coleg, iat, i-aduc un individ, se adres Holmes ctre
funcionar, care se nclin foarte politicos, pe care-l bnuiesc c este amestecat
n uciderile bieilor din Baltimore, i mai ales c are legtur cu uciderea lui
Charley Dauforth.
Funcionarul poliienesc l ascult cu mult luare aminte i-l msur cu o
privire ptrunztoare pe arestat, din cretet pn n tlpi.
- Hm, zise el, e foarte probabil s fie aa! Flcul acesta, cu urechea
njumtit, este o cunotin mai veche a poliiei i mpodobete de mult
albumul criminalilor. Cum te numeti? l ntreb el apoi pe criminal.
- Buck Lorne, rspunse acesta cu obrznicie.
- Buck Lorne? zise funcionarul rznd, nu, nu, prietene! sta nu-i numele
adevrat. n lista criminalilor eti trecut altfel. Dumneata eti - acum o tiu
sigur - Ralf Morgan, unul din criminalii cei mai renumii din tot Maryllandul. De
altfel, eu bnuiesc c tu ai fost acela care, n noaptea de 24 spre 25, ai dat
spargerea de la bijuteria domnului Barnes, din strada Vulturului.
- All right, old boy, zise criminalul, rznd batjocoritor! Chiar aa e i nu
tgduiesc deloc, cci altfel a putea fi bnuit c, mpreun cu negriciosul de
Drogger Bill, pe care l cunosc nc din Texas, dar a crui locuin nu tiu unde
Harry ddu din cap fr s zic o vorb. Dup o clip, Holmes ajunse din
civa pai mari, fr zgomot, la perete i amndoi ascultar un moment, fr
mcar s sufle. Dar peste tot era linite!
Dup ce trecur cteva minute fr ca zgomotul s se mai repete, Holmes
btu n perete cu cheia universal, pe care o purta ntotdeauna n buzunar.
Deodat se auzi un zgomot sec.
- Nu i se pare i ie, Harry, ntreb el pe ucenicul su, c n dosul acestor
scnduri se mai afl nc o camer, ce ine tot de locuina ucigaului?
- Desigur, cu toate c nu se vede nicieri nici o u. Fr s rspund
ceva, Holmes se ndrept spre dulap i i art ua cu o privire plin de neles.
- Scoate revolverul, i opti el lui Harry, voi deschide ua i dac vei auzi
vreun zgomot n dulap, dup ce-l voi deschide, s tragi imediat, cci atunci cel
care a pricinuit zgomotul de adineauri este ascuns nuntru; i cine ar putea fi
altul dect cel cutat?
Harry se pregti s trag i lu poziie ca s poat inti n dulap, prin
crptura uii. Dar cnd maestrul su deschise ua cu precauie, gsir dulapul
gol.
Holmes aps ntr-un anumit loc al dulapului i peretele din fund al
acestuia se deschise.
Cei doi detectivi mai sttur un moment nemicai i numai cnd n
ncperea alturat nu se mai auzi nici un zgomot suspect, ndrznir s intre.
Aici domnea un ntuneric de neptruns.
Cu tot curajul lor, detectivii nu ndrznir s nainteze mai departe prin
ntuneric, cci s-ar fi putut in orice moment s fie dobori de ctre uciga.
Dup ce amndoi i aprinser felinarele electrice, avnd barem atta
lumin ct s poat vedea locul i ncotro s se nvrteasc, ei cercetar toat
ncperea.
Daca descoperirile lor de pn acum nu i-ar fi ncredinat ndeajuns c
dduser peste ascunztoarea unui criminal grozav, apoi cele ce aflar n
camera aceasta le-adusese cea mai deplin siguran. ntr-adevr, ntr-un col
era o grmad de fel de fel de obiecte pungite, adic unelte din spargeri. Dar
ceea ce interes mai mult pe cei doi detectivi erau nite portrete, atrnate pe
perei: fotografii nglbenite ale unor biei tineri i frumoi, precum i un
portret al unei perechi, n haine de nunt.
Amndoi detectivii studiar cu bgare de seam pe omul din fotografie.
- Ce zici tu, Han, ntreb detectivul, fotografia asta nu l-o fi
reprezentnd, bineneles cu mult mai tnr, pe omul pe care-l cutm?
- Se prea poate, rspunse Harry, pe vremea aceea se vedea c
individul nu purta peruca neagr de acum i nici nu se vopsise cu negru pe
obraz. Atunci mai avea prul rou ca focul.
- Cred c-ar fi bine s lum fotografia cu noi, zise detectivul. n caz c
nu l-am gsit pe criminal n persoan, ea ne-ar putea ajuta poate s dm de
urma nevestei lui. Apoi mai puse mna pe cele cteva scrisori ce se aflau pe
jos. i acum s ne uitm mai cu bgare de seam la tavan, cci flcul care
desigur c-a fost adineauri aici trebuie s fie ascuns pe undeva. Dup prerea
mea, nu se poate s o fi ters dect pe acoperi care-i aproape de tot,
deasupra capului nostru.
Agndu-se de cpriori, el ajunse repede la deschiztura ce da afar
pe acoperi i al crei capac l ridic cu uurin.
n primire? Se prea c era aa, cci nici Harry nu dduse vreun semn de via.
Se vedea c nici el nu vzuse nimic n postul de observaie.
Noaptea trebuia s se fi lsat de mult, o noapte vijelioas n adevratul
neles al cuvntului.
Furtuna ce amenina nc de cnd se plimbau pe strad se dezlnuise.
Vntul sufla cu putere pe deasupra acoperiului sub care cei doi detectivi
stteau la pnd i ptrundea n camer printre crpturi, iar cnd ncepu s
cad o ploaie grozav adevrate torente de ap nvlir prin crpturile
tavanului. n camerele ntunecoase se rspndi o umezeal grozav i mai ales
n cea n care se afla acum Sherlock Holmes, toate lucrurile se udar.
Detectivul se vzu silit s se scoale de pe salteaua care se udase. El
tocmai voia s-l ntrebe pe Harry dac ncperea n care sttea rmsese
uscat, cnd un tunet nfricoat, urmat de un fulger orbitor l oprir pe loc. n
acelai timp, simi un curent puternic de aer ptrunznd prin uia tavanului,
care tocmai fusese deschis.
Ochii detectivului se ndreptar ndat spre deschiztura tavanului. Apoi
se ascunse dup o mobil, fr s fac nici cel mai mic zgomot. Cel ateptat
sosise.
Criminalul se uit cu mult prevedere prin crpturile uiei. El ascult
cu cea mai mare ncordare, innd nc n mn capacul pe care-l ridicase, gata
la cel mai mic zgomot s se retrag i s-l nchid la loc.
Abia dup ce crezu c putea fi sigur, deschise de tot uia i sri jos, n
camera ntunecoas. El era acum aa de aproape de Sherlock Holmes nct
acestuia i trebui mare stpnire de sine ca s nu sar asupra iui. Minile lui
Sherlock Holmes se ntinser s-l apuce, dar n ultimul moment el i schimb
planurile, cci mai nainte de a-l prinde pe criminal, voia s vad ce avea de
gnd s fac acolo.
Individul se ndrept ndat spre colul unde se aflau instrumentele de
spargere.
Ah! se gndi Holmes, vrea s mai fac o nou afacere i-i caut
instrumentele trebuincioase. Dar nu trebuie s-l las s ajung pn acolo. Dac
mielul va pune mna pe vreo dalt sau alt instrument, voi fi mai slab dect el
i-mi va fi mai greu s-mi apr pielea."
n acel moment se auzi o btaie uoar n perete. "Doamne, oare, tocmai
n momentul acesta s fi venit cineva i la Harry? Sau poate c Harry auzise
sritura de pe acoperi a lui Snowdon i prin btaia aceea voia s-l ntrebe pe
Holmes dac avea nevoie de ajutorul lui?"
n tot cazul, btaia aceea nu era tocmai pe placul detectivului, cci o
auzise i Snowdon, fr nici o ndoial. ntr-adevr, Holmes l vzu cum tresare
i se codete un moment, netiind ce s fac. Dar ndat ce se auzi n odaia de
alturi un al doilea zgomot, pricinuit de o u ce se nchidea, acesta sri direct
la ua secret a dulapului s treac n odaia de alturi. Dar n-ajunse s-i
ndeplineasc gndul, cci n acel moment n care mpingea ua, Holmes, dintro sritur de panter, fu n spatele lui.
Omul, luat prin surprindere, scoase o njurtur slbatic. Apoi, cu putere
uimitoare i cu o dibcie nemaivzut, cut s se scuture de cel care-l
atacase, dar acesta l apucase de gt i-l inea bine. nc vreo cteva clipe i
criminalul era s fie strangulat.
Deodat ns acesta se arunc pe spate cu toat puterea corpului su, aa
c Holmes czu greu cu capul pe o unealt de fier, ce se afla n cale i fu un
moment ameit. Criminalul se folosi de momentul acesta favorabil, i adun
toate puterile i scp din minile detectivului. Apoi apuc o prghie groas de
fier i vru s zdrobeasc capul lui Sherlock Holmes, care tocmai se ridica de
jos.
Dar ochii detectivului, care se pare c vedeau tot att de bine prin
ntuneric ca i la lumina zilei, observar c Snowdon apucase fierul primejdios
i, mai nainte ca acesta s-l ridice n aer, apuc i el un ciocan i se pregti s
fac acelai lucru ca Snowdon. Astfel Holmes i ridic i el n aer unealta-l
grea, dar Snowdon scp, dndu-i o lovitur dibace.
Holmes czu iar la pmnt i acum ncepu o lupt grozav ntre cei doi
oameni, n mijlocul ntunericului de neptruns ce domnea n ncpere. Ei se
rostogoleau la pmnt, rsuflnd din greu, cci cnd unul era mai tare, iar
dup un moment, cellalt.
Se luptau ca dou fiare gata s se sfie, dar nici unul nu izbutea s-l
nving pe cellalt, amndoi avnd o putere egal.
n sfrit Holmes reui s-i apuce stiletul i fcu o tietur puternic n
umrul potrivnicului su. Atunci criminalul ii ddu drumul cu un strigt de
durere. Apoi, srind n sus, se repezi spre deschiztur i, mai nainte ca
detectivul s-l poat urma, Snowdon se ridic pe brne cu iscusina unei pisici
i iei afar prin uia lsat deschis.
Pe cnd se mai afla nc cu picioarele atrnate n odaie, inndu-se numai
cu minile de marginea ferestrei, Holmes se repezi asupra lui s-l apuce i s-l
trag napoi n camer. i desigur c-ar fi reuit s-o fac, dac criminalul
ncercat nu ar fi prevzut gndul i nu i-ar fi dat o lovitur cu piciorul n frunte.
Stpnindu-i durerea, Holmes i duse minile la frunte; n timpul acesta
Snowdon reui s-ajung pe acoperi nevtmat.
Detectivul slobozi numaidect un glon de revolver in urma lui Snowdon,
care ns i rspunse cu un rs batjocoritor.
- Miel blestemat! scrni detectivul, te voi urmri chiar i pn-n iad!
El fcu o sritur i se prinse de brne, apoi vru s se urce pe acoperi.
Dar n acelai moment, capacul deschizturii i czu n cap i n acelai timp
auzi pe Snowdon alergnd grbit pe acoperi, spre casa vecin.
CAPITOLUL VI - O plimbare primejdioas
Lovitura cu capacul greu ar fi fost desigur mortal dac Holmes n-ar fi
avut sub plrie o plac de oel ce-I ferise pn atunci de mult lovituri. El nu fu
dect puin ameit i izbuti s-ajung pe acoperi, unde se opri cteva minute,
pentru a-i recpta judecata-i rece i a se gndi la goana primejdioas care
urma.
Situaia era ngreunat i de vijelia ce se dezlnuise i mai tare, urlnd cu
furie. Cerul nopii era ncrcat de nori grei, aductori de vijelie; tunetul bubuia
fr ncetare; fulgerele strluceau, iar vntul sufla cu atta putere peste
acoperiuri, nct era foarte periculos s umble cineva pe marginea lor.
n fiecare moment, detectivul putea s fie aruncat de furia vntului in
ntuneric; dar ploaia ce-i uda i-i rcorea fruntea l fcu in stare s ntreprind
urmrirea primejdioas a criminalului.
Cu tot vntul care n momentul acela se nteise mai tare i sufla cu furie,
el clc pe jgheabul de tinichea ce se ntindea de-a lungul acoperiului i care se
ndoi sub greutatea lui.
numaidect aceasta cci fr s-asculte explicaiile lui Sherlock Holmes Iar fi sfiat de viu, dac el nu s-ar fi priceput s scape datorit ndrznelii i
dibciei lui.
Vznd prea bine c era s se fac moarte de om, mai nainte de a-i
putea face pe oamenii aceia turbai s neleag c nu era vinovat, Holmes sri
cu pai mari peste acoperiul umed i se ndrept spre casa vecin.
Dar cum urmritorii se luar dup el, descrcnd mereu focuri de
revolvere, el vzu c drumul spre odaia lui Snowdon era blocat. Nu-i mai rmase
altceva dect s fac o ncercare disperat, mai mult dect ndrznea, de a
cobor de pe acoperi in curte pe burlanul de ploaie. Urmritorii lui scoaser un
nou strigt de furie cnd l vzur c se apleac spre acoperi i inndu-se cu
putere de burlan, flutur cteva momente n aer, ntre cer i pmnt; apoi
gsind un sprijin pentru picioare, ncepu s coboare pe burlan cu iscusina i
experiena unui acrobat din cei mai buni.
Holmes cobor de-a lungul burlanului de ploaie in mijlocul tunetelor
asurzitoare i al fulgerelor orbitoare. Dar coborrea lui nu rmase neobservat.
Pe toate coperiurile i chiar in curte, nvliser o mulime de mcelari care l
zriser pe Holmes. Astfel, mai nainte de a ajunge la pmnt, el vzu c i aici i
se pregtea aceeai soart cu care-I ameninaser oamenii de pe acoperi.
Numai dac Harry ar fi fost acolo s-I recunoasc!
Holmes se temu c legitimaia pe care i-o dduse prefectul poliiei nu
avea s-i fie de nici un folos fat de bestiile acestea de mcelari, care ameninau
cu braele goale i vnjoase.
Din fericire pentru el, acest zgomot neobinuit atrsese civa poliiti de
la secia de politie din apropiere i acetia izbutir s nfrneze furia oamenilor
din curte, pn cnd Holmes putu s-i arate identitatea. n cteva cuvinte, el
explic funcionarilor motivul primejdioasei lui coborri de-a lungul burlanului.
Acetia abia i puteau crede urechilor. Aadar, chiar in apropierea lor, la o
deprtare de numai cteva case de secia de poliie, i avea ascunztoarea
criminalul bieilor, care bgase groaza i spaima in tot oraul i chiar in oraele
din mprejurimi! A trebuit s vin detectivul din Londra s-l descopere pe acest
uciga mizerabil. Poate c cel puin acum aveau s reueasc, sub conducerea
lui Sherlock Holmes, s-I prind pe presupusul Snowdon.
Sherlock Holmes nu prea credea ca Snowdon s fi scpat cu via din
cztura aceea grozav de la o nlime aa de mare.
Dar nu mic le fu mirarea tuturor celor care l nsoeau cnd ptrunser in
vestibulul casei de alturi, in care ddea cupola de sticl, i nu-I gsir pe
criminal!
Orict de necrezut prea lucrul acesta, dar nu se putea altfel presupune
dect c ucigaul, in cdere, se agase cu o mn de candelabrul uria ce
lumina vestibulul i scrile. De aici el i gsise un drum i ieise cu bine afar.
Astfel, Holmes i poliitii se gndir s continue cercetrile.
Detectivul era nervos. Dac I-ar fi avut mcar pe Harry lng el! Dar unde
rmsese oare tnrul? Dac ar fi avut i el o aventur ca a lui?
CAPITOLUL VII - Triumful lui Harry
Harry, auzind zgomotul ciudat ce se fcuse dintr-o dat n ncperea
vecin, se gndi imediat s alerge n ajutorul maestrului su, cci i se pruse
c cineva srise pe ferestruica tavanului din camer.