CURS ESTETICA COMPLET1 ENTETICA @ATATUT OT METODOLOGIA 1, treeputurite Uaxtelion aa ataaut mal curdnd dintro eearh dintre. filosofi si poeti d dint-un act inteleetaal pur, {iloaofia gt faa de fnyelepelune tt de adevar, Cael marile poeme epice greceyt! ofereau mai “nuit deedt simpla deafAtare estetioa, tar furmecul exercitat de ele era mai mult deodt awaioal, Poemele au jucat ta veohii greel un fol eomparabil cu Biblia in ora eregtinad, Arta poetiod era un rival al flilosofiei, Peste veacuri aceasté tensiune a sah Shelley seria tn 1821 eA poetul Intruneste functiile de poet si legislator, jar Nietesche, Maga sunt gi literati, poeti gi filosofi - unul voluntarist, celalalt cu eontriburii In Mlosofia existenjel yi cunoagterii, a valorilor gi a culturii Katotion este vaeuth ca rezultat al cosmologici; cosmosul ca univers ordonat este izvor al frumosului; este 0 unitate, este coerent, este o combinatie de oporitii: lumina gi Intuneric, cald, gi rece, uscat gi umed. Lumea se migch si poowia ayeau ca sens devotamentul Rimurile viewii ‘ont gi animale exprimé o similitudine cu ritmurile vietii mane: bucurie gi durere, fericire gi nenorocire, grandoare gi mizerie. Astfel ci estetica, teoria artei gi frumosului are o tendinjA Inndscutd spre antropomorfism. Pitagora, matematician gi filosof, considerA cd numerele sunt elementele eee cA _sfera este forma universali dar gi cel mai frumos dintre le fizice, asemenea cercului dintre figurile plane, Pentru Archytas, a toate sunetele muzicale sunt provocate de migclri care se succed la anumite intervale, iar sunetul pe care {1 auzim este inalt sau jos in conformitate cu — intervalelor; “un ton este alcltuit din parti, care trebuie si fie corelate In proportie numerici”. Pentru Demoerit, frumosul este obiectul SS et esti) «cai este incercare de a participa la oCorpurite cereyti dau armonia universului, cosmosul pitagoreic oxte wn a7 de.satie Le akise alviakralalale, dispuse la distanje armonioase uns de alts ly upmeaad. cakea.cn.o.iutoald prestabilitd. lar eteru! agitat de migcarca lor, prod coe mai pucomicd dintre melodii. Dar aga cum un om nascut gi trait in reg de coast inceteaza intr-un final s& mai audi zgomotul neintrerupt a! va se sparg la them, nici urechea noastr’ nu poate destugi, din motive asemAndtoare armonia sferelor Cosmologiile .timpurii_au_avansat ipoteza muzicii produsé de stele gi planete, mclusiy ‘sufletul. este armonic, acordare bazati pe proportia numeric’ . Asordarea sufletului poate fi comparat’ cu armonia corzilor unei lire. Un sufiet tratat brutal igi pierde armonioasa dispozitie; Ia fel o lirl atins’ de 0 mains neprigeputd se dezacordeaz’. Muzica intipareste in suflet marca ob4rgiei tus > divine; ea este © imitatie a sufletului individual. in muzic& acordurile aspre #1 tonice exprima o dispozitie barbateasc& si razboinica; cele suave §i languroase exprima firi mai potolite. Sofiytii, promotori ai democratiei civice, leagA arta de omul cet. cel care rimfne in gAndire cu expresia ,omul este mésura ', spune gi cA nue cu putin} o cunoastere privitoare la fiinta gi adevirul ¢ tot ceea ce individul percepe si ia drept adevarar, individul este “ miisurd a cea ce este gi nu este” ; in fine, binele este utilul ( in conformitate cu opinia curentd a cctijenilor). Soffgtii_ isi datorau.influenja si faima nu nasterii sau rangului, ci mulfimea era auditoriul sofistilor; Buni ei urméreau atent efectele limbajului lor, au reflectat printre primii asupra _ Pelafiei parte - intreg, la succesiunea corectd a temelor, la clocinja eficienta, la regulile discursului convingiitor. Arta este, in fine, model general de activitate i bias 5 es ie nies absolut, ca mijloace ce duc la felul propus. Astfel arta medicald implic& bin anePentru Socrate, filosofia este arth a discutirii yi cunosgteri: iar deck definitia este scop al procesului de cercetare, inductia este mijloe ale ue ” Termenul de..esteticl a tost folosit. pentru, prima, dath de Alexander Baumgarten (714, 1762) in anul 1750.1, Kant tl utiliza th ou tot alt sens, de { “parte a_teorici cunoasterii, teoria spatiului gi a timpului, Opera kantian’ de \. _ esteticd nu s-a numit estetic& ci criticd a judecafii, a puterii de judecare Reflectia despre frumos a fost initial Incadrath in alte discipline, de pilds in filosofie. Platon ( 427- 347 Len.) degi a scris un tratat despre frumos, yi-a expus principalele idei despre frumos fn alte opere, Pitagoreicii gi Aristotel ( 383- 322 jen.) nu au scris tratate despre frumos, iar Sf. Augustin a scris unul, dar s-a pierdut. Sf. Toma nu a consacrat frumosului vreun capitol in operele sale. ¢€ f Antichitatea a folosit termenii de armonie, simetrie, euritmie yi mai putin termenul de frumos; in lumea antic frumosul semnifica mai degraba virtuyi \ morale decatt estetice, La fel arta desemna toate tipurile de productic calificata gi nu se m&rginea la artele frumoase. > Istoria esteticii este gi istorie a termenilor de “frumos” si “arta”, dar este gi } —— = “© — © Informatia despre frumos si arti este una gi explicit (Ia esteticieni gi cdrtily’ lor) si implicit& (in gandurile artistilor dar si in mentalitatea generala in ,,vox populi”), in elemente de practica estetica. Ideile estetice au ca temei, ca baz’, ca fundament viata; dar sunt, pot fi divergente, chiar contradictorii. Teoria gi practica artistic’ sunt interdependente gi autonome, ak OPa phe iginile esteticii se pierd in negura veacurilor si nu pot fi stabilite decét arbitrar. or eee ales in Egipt a existat o estctic’ tau s& in lor mai de lucrurilor decit |( oe 2. Statutul esteticii — Interpretiri si definiri Pana la sfargitul sccolului XVIII gi inceputul secolului XLX, estetica - s-a statornicit ca disciplina distincta, fiind 0 generalizare cu privire la frumos $i / sau arta; pind atunci estetica fusese o parte relativ nespecificd a filosofiei sau a teoriilor despre arte (tratate despre arhitectura, sculpturi, pictur’; retorici, stilistici, poetici; gAnduri riizlefe despre una / unele opere. Arta era “ nucleu” it 1 _frumosului, frumusete centrati asupra ci si siegi_suficienti, este frumusete. liberd, nu “aderenta”, cu functionalitati precumpanitor, practice. “» Rede o parte s-a vorbitde.o.“filosofie a frumosului, pe de alta de ,,o stiinta a artei”. Daca, ~substangei artistice, sxpresive. cu_celelalte lumi exterioare, si respectiv de descrierea migaloasd a materialelor, procedeelor si modelarilor artistice. S-a pendulat tntre speculativismul cefos si descriptivismul plat si pedestru. Poeticile neoclasicismului francez sau tratatele despre sculptura, pictura, dramaturgie ale iluminismului englez, francez, german timpuriu prelungesc “linia” aristotelic - renascentist, inclinafia obiectuala si metodologic’ pentru realul (estetic gi artistic) care si poata fi perceput i descris in mod real. fn i_ roma dornic& de sistematizari » inclusiv in plan estetic, acorda preponderenti factorului_ ideal, adesea meditat si s it in ste idealist. Max Bense leic&” (analitic’, factologica, stiintifica, eet a esteticii gi cea “hegeliani” speculativa, sintetica, filosoficd; e vorbade-scolile de tip lingvistic-logic (stilistice, semiotice, structuraliste, informationale, matematice si cibernetice), de orientarile de origine psihologica, de scolile sociologice, etc. traditional, este studiu al frumosului. Dar, mai general, estetica este studiu i. w Tartakiewicz: estetica este 0 investigatie ce priveste si studierea frumosului gi studierea artei. (storia esteticii, vol. 1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1978, p. 16- 17).(Mircea Florian considera cA yestetica a depasit sfera frumosului si a | inglobat in cercetatile ei, “categoriile sau_modificArile frumosului: sublimul, | Caracteristicul, “tragi comicul, nobilul, gratiosul, pateticul, etc., in fine chiar \ uritul” (Metafiziea giarta, Casa $coalelor, 1945, p. 92). Simon BArnufiu. spunea cA obiect de judecati estetic’ este nu doar _frumosul.ci gi-sublimul, ,si améndova nu numai in arte, ci_si_in_natura” (Estetica, Ed. Stiinfificd, Bucuresti, 1972, p.61-62) Pentru G. C Cillinescu, estetica este un program de preocupari, “ care s-a piscut, inconstient sau nu, din nevoia simfita de o intins& clas de intelectuali de 182 sibilitatii, artistice prin judecati asa-zise obiective, adicd in “fond strdine de fenomenul substantial al emofiei... Esteticianul pretinde cA exist un aspect al unor emofii care le autonomizeazi, ficdnd ca emofia estetica si depiiseasci emotia_ curat_psihologica. (Principii de estetic’, Ed. pentru Literatura, ‘Bucuresti, 1968, p. 9-10). Mihai Ralea considera c& “estetica este stiinfa faptelor $i valorilor estetice. Ea are rol explicativ si unul normativ” (Prelegeri de estetic’, Ed. $tiintifica, Bucuresti, 1972, p.149). Baumgarten: ,estetica este stiinta cunoasterii sensibile, teoria artelor libere, f gnoseologia inferioard, arta educafici despre frumos, arta analogicA ratiunii, \. _stiinga afectelor”, Dupa 1700 incepe afirmarea esteticii_iluministe (Shaftesbury, Winckelmann, Lessing) si prin Schiller si Goethe se prelungeste pind in secolul al XIX-lea. Sursele ésteticii timpului sunt eterogene : creatiile lui Marivaux si Diderot, senzualismul lui Locke, idealismul lui Leibniz, radicalismul ideologic al materialigtilor francezi. Contributii deosebite in problematica esteticii are I. Kant. Teme precum frumosul, sublimul, gustul estetic, judecata estetica, geniul, sistermul artelor sunt analizate in nCritica facultifii de judecare”. PerioadaRomantismulul (fii secolului al XVIllea) re ca Teptezentanti, intre altii, pe Novalis, Schelling, Schlegel, Schiciermacher, Coleridge, V Shelley, Chateaubriand, M-me de Stacl, prefaja — manifest scrisi de Victor Hugo la drama Cromwell, Manzoni, Eason gin multi = Rees > yatew oped ot Valois! face cogil sentimen imentalului, imaginatici, yorbeste de primatul falorilor afective. Astfel Novalis analizeaz& relatiile visului cu arta; T. Raa e vorbeste de mituri si simbolurile lor; Schelling, Coleridge, ShetleysubliniazA rolul imaginatie’ gi intuifiei; Jean Paul Chateaubriand. analizeazh miraculosul; Sehlelermacher ne lumineazé despre ,Juminarea” prin arth: iar Blacke, Jean Paul, Emerson au capacitate vizionara de a intrevedea viitorul Histetica romantismului este radical antinormativisté, critici puritatea si fixitatea genutilor gi speciilor artei, / Fe, Schlegel. vorbegte de valoarea.expresiv — esteticd a _urftului; tratata \sistematic de Rosenkranz in 1853 prin chiar lucrarea ,,Estetica urftului”. Romantismul cultivi valoarea.gi.mAndria_individualitatii, vorbeste de originalitatea.artei.nationale, Dar dac ramantismul romanesc merge pana la o fark de-select socal, Chateaubriand si Carlyle sfirgesc in a_teoretiza _jzolarea sau paseismul " considera arta ca.fiinjare a ideii . Ipostazele artei sunt, in viziunea hegeliand, _Simbolicul, clasicul gi romanticul. Arta, spune Hegel, este intruchipare alienantd Aideii_in_sensibil. Hegel este primal ginditor care proclami_,moarte” inevitabild a artei = © In perioada modemd i. contemporand, preocuparile pentru definirea si explicitarea esteticii s-au multiplicat. Astfel, pentru Benedetto Croce; ,estetica ‘este gtiinfa cunoasterii intuitive si expresive”; pentru Hippolyte Taine: estetica este o ,,filosofie a artelor”; pentru George Santayana: ,,estetica pa cu petceperes _valerifor jar pentru Etienne Souriau: ,,stetica este stiinja formelor™, jica doar ca frumos artistic. Alte contributii despre frumos si arta, despre esteti Seite ciiestesentences a atficele ale lui Hegel: ,Obiectul esteticii ¢ intinsa impirafie.a frumo: sului; domeniul ei este arta C= gtiinja frumosulul artistic”, A reduce estetica la domeniul frumosului este ins de natura si estompeze largi sectoare estetice asimilate prin intermediul altor categorii (sublim, tragic, comic, etc,), 88 eludeze resorturile de frumusete ale naturii, aspectele cu valente 31 iradieri estetice prezente chiar in zonele urdtului (este folosit’, in zilele noastre destul de des i expresia ,estetica urdtului”).Restrictive gate yi incercarea de a dedubla estetica intr-o evteticé filosoficé 9 esteticd vazuth ca ,guinfa generald a artei (Dessotr, Utitz) ceea ce ar duce, in acest ultim demers, la ignorarea frumosului natural, a esteticului din afara artei In fine, a structura esteticn doar in jurul unor elemente de baza ale creatiei 91 Ieceptarii ar oferi doar yiziuni parjiale. M, Eminescu (1850- 1889), ,poetul nostru naional, om al culturii noastre depline” (C, Notea), a pledat pentru o wgtiingd estetich generald”, o esteticA deopotriva a artelor gi a vietii. 2O — _Estetica secolutui al XX-lea (Guido Morpurgo Tagliabue — ,,Estetica _contemporanii”, vol. | ~ 1, 1976) impune un larg evantai tematic, rediscuta ipotezele explicative, principiile si solujiile avansate anterior, introduce arta uterelor”, analizeaz..multiculturalismul, fenomenul Kitsch, raporturile Artei.si.vietii artistice cu mass-media, reia in mod specific intreaga problematica aesteticii OAvoreruez ze: ar fi corect si infelegem Estetica ca avand o aric de investigare ~ vast’ sti gi_variatd (umea gteatici.umane, a muncii omenegti, a universului natural, a ambicntului.si a frumusetii relafiilor interumane, al frumosului si natural si social). i sializare; criticul, teoreticianul de ramurd, esteticianul, deci o distinctie individual-particular- general. Este vorba mai ales de teorii particulare ale artei (muzicale, plastice,literare) gi de de metode particulare contemporane (lingvistice, sociologice, psihologice). Esteticianul are atdt o viziune calitativ - filosofic& cAt gi un spor cantitativ al \argimii lui de arta. El transcende analizele de tehnici, forme, structuri in_directia_unor configurari_umane definitorii si a unor prezente_optionale decisive in plan ideatic, ‘los Ded) gstetica este - i teoria frumosului; 9i teoria artei; gi teoria obiectelor estetice; (i teoria experientelor estetice. Aceste teorll au deo | caracter descriptiv ji normatiy, analitic si sintetic, ») orice poate fi frumos.saunu, in functie de atitudines. pecare_o adoptarm. isis om Seti un Saal ® poste fi express prin contrast inte frumosul condifionat de natura si cel condifionat de om. Omul creeaza frumosul ‘i artele, le valorificl. Omul este tor, dar si receptor gi critic, ‘Deci ave 0 esteticd obiectiva aneaablactivs: un-) in functie de explicagiile artei si de relatia ¢i cu gtiintele omilu) ayer o extetich pathologicd sf soctologicé, 0 esteticA descriptiva ce stabileyie 9) generalizeazi fapte, proprietafi considerate frumoase, deverie experiente provocate de obiectele frumoase gi o estetich normativé care stabilegic recomandari, reguli, canoane de frumusefe i obiecte artistice de calitate [x exemplu estetica francezi din secolul al XVIl-lea era, in primul rand normatiyé iar estetica britanica din secolul al XVIII-lea este descriptiva, Stpbilirea_ faptelor slujeste teoria_artei. Deci avem 0 teorie estetica propriu-zisa gto politica estetica (recomandarile conduc spre politica artei). Propozitiile estetice sunt expresic a stiintei formelor, culorilor, proportiilor, St jexpresic a gustului, a ,ceea ce place”, dar gi a ceea ce se recomanda a fi cultivat, Trebuie distins intre faptele, datele esteticii si explicatia estetica. O explicatie estetica poate fi; fiziologica, psihologic’, istorica si sociologica. _Estetica filosoficd (Platon, Aristotel, Hume, Burke, Kant, Hegel, Croce, Dewsy)-este completati de 0 ica artistilor (Leonardo Da Vinci) sau a \unor oameni de stings (Vitruviu, Vitelo). De pilda, in Renastere: Marsilio Ficino a fost filosof, Leon Battista Alberti a fost artist gi erudit. ~ In fine existd o esteticd a arte! (pictura, muzica, sculpturd) ce apeleazt Ja simfuri gi o esteticd a poezici, a literaturii, ce se bazeazi pe semne _ lingvi stice inca ncluzig estetica este o disciplind teoreticA relativ noua, mereu regdndita, imbogatita. in ‘Tn anul.1750, cum am remarcat, s-a folosit pentru prima oari_denumirea de »Aesthetica” pentru a_marca_prezenja distinct a unui _domeniu de preocupiri teoretice ce igi revendicd o existenji autonomd, mereu amplificata. Ideile gi meditafiile cu “u caracter estetic au ins& o vechime de milenii. y tetica ramine 0 disciplin’ de sine statitoare, autonomé, desi procesul constituirii sale nu s-a incheiat inc, in ciuda unor achizitii de adevaruri, istorice gi actuale, incontestabile. la intersectia_viziunilor filosofice generalizatoare si & _anal zelor iterar-artistice aplicate, la granita dintre rigoarea preciziei stiintifice vi mobilitatea expresiei poetice, Vreme indelungata ideile estetice au facut corp comun cu filosofia, au fost parte a lor, a diferitelor sisteme de gindire filosofici, au evoluat cu ele. Apoi s- aau despirtit de filosofic, chiar daci nu total: ,Q.estetion in afaca orichre: _conceptii filosofice generale este imposibil de realizat” (B. Croce) Estetica conlucreazA cu teoria artei gi literaturii, cu critica literar-artistica, cu lingvistica, etica si pedagogia. Toate aceste discipline se completeaza. Aldturi de o esteticd general, integratoare, ayem gstetici particulare: estetica_literar&,muzicalA, plastica, tcatralt, a vietii. cotidiene, a muneii, industrial, etc. 3. Metodologia esteticii Metodologia_esteticii__reprezinti..un_ansamblu...distinct, particular de metode, tehnici, procedec de investigare ce depind, sunt in functie de obiectul si tematica esteticii. letodologi iva, ideal ar fi 4 fie in consonanti cu innoirile artei, cu innoirile din_alte sectoare.ale estcticului, cu dezvoltarea.stiinjei, cu generalizarea filosoficd, cu evolutia generali a civilizatiei. f Platon si R. Descartes au inaugurat calea reicdole logic deductiva, Aristote! ‘si F, Bacon sunt promotor ai cit induetiye. in gindirea modern, inducta 5 deductia, ca tehnici, sunt legate intre ele ca gi analiza a si sinteza, procedee ale, ene Nu uitim ca sublectul eptetie, este © fiinfA creatoare, constient’ si desigur, mai mult sau mai putin, subiectiva, iar oblectul estetic, al esteticii, este independent de eul care ree Nu vom uiia nici de principiul istorismulus care ne estetice, ca orice fenomene ale realitatii, trebuie privite sineronic si diacronic, in perspectiva a ceea ce sunt, exprima, ca gi a dinamismului, anit. in fine, nu Se , §tiut fiind cA societatea — in far cepeet al faeces tore _estetice, promoveazi anumite.valoriestetice, isi pune amprenta.asupra _perceptici, gustului gi judectii estetice; uneori le controleazA. Rafionalistul Descartes,.in ,.Discurs asupra metodei” definca metoda ca o jindu-le cineva nu va lua niciodaté , dar va mari progresiv.tiinja,‘alii Bo {leah esenja idealh a operei, sensurile ci intenjionale, Ea apeciticyl Arie), al valorilor gi triirilor estetice, dar izoleazd arta de | eontextal sogio-cultural care a generat-o, f Metoda extstentialistt. (Heidegger, Sartre, Camus) a adus un. plus de if Morea. funomensiegih (Hiusserl, Geiger, Ingarden, Mikel, Dufrenne, Caifill Potresen) at " ounoagiene pe linia descifririi raporturilor dintre libertate gi angajare in arti, a trunderii etre fondul ideatic al creafiei, dar simburele su filosofic s-a plasat in vecinAtatea irajionalismului, Pathanatiza a explicat mecanismul specific de insusire a cmotiilor estetice, _A.promovat studiul biogeafic gi rolul factorilor subiectivi in cercetarea actului de ~ cu gtiinfele exacte a dus la un imprumut. de Gonlucrarea...cateticit itale, cuntitative precum: semantica artei (Frege, Carnap, eS oa ea aes 1 limbajului. artistic. i a semnificatiei -estetion; analiza semioticl (Richards, Barthes, U. Eco, Ch, Morris) care stustiazal formele artei ca fapte de comunicare comptise ditt ansambluri de coduri ce pot fi fncadrate intr-un sistem formalizat; teoria Informatici, respectiv ‘estetica informational (Max Bense, Birknoff, Pius Servien) ce_a_uzat de nofiunile de__,,informatie” gi__.,mesaj”, cu contribut comunicare gi receptare estetic’; metode structuraliste (Cl. Lévi-Strauss, F, de Saussure, P, Francastel) atrase de i a stirilor pure”, intrinseci ale operei de urti; dar a neglijat raportirile ci extrinseci cu realitatea socio-culturala. Fiecare registra metodologic de investigafie este util, dar insuficient; exagerarea unui registru atomizcazd, fardmijeaz’, impiedicd privirea de ansamblu, coerenti, unitar’ a fenomenului artistic, a operei de arta. Metodele sunt. complementare, trebuie integrate intr-o perspectivi luminata. sin ideal uma ber reat. Pentru T. Vianu, , sistemul.de estetica trebuie s& Intrebuinteze toate metodele care in curstl cercetarli modeme s-au dovedit capabile s8 dea rezultate. Lf Max Bense vorbea de o esteticd ca esteticd abstract, ce implica aplicativitatea ei la orieare din domeniile obiectelor estetice speciale, indiferent daci_¢ yorba de ulptura, design, poezie,.prozi, dramaturgie, film sau_muzich, Esteti ict filosoficl, inserat’ intr-un sistem filosofic, ci este o esteticl stinjficd, cici tinde si ia forma unei teorii, Estetica “4htc TI nro econ tm e pi nu_celui hegelian; ea este ogieptata mai mult detnologic decd metafizic. Ua este o teorie deschist, reformulabilé, supust dexvoltirilor, iar nu o invayituri incheiath, postulatt (Mica estetica abstract’, In vol. Estetica, informatie, programare, Ed. Stiinfifict, Buc, 1972, p.53) Estetica - notiunite,. categorie, .egile..ci.- este normativa, adic& are -capacitates. de a teoretiza gi a generaliza trisiturile specifice, proprii unui grup oferind concluzii cu razi de valabilitate pentru intreaga activitate de ardin estetic, Tia ee ieee os Al semen on vou sh deac felul In care decurge procesul, creatiei si al contemplatici. Estetica nu se poate restrange nici la explicatia lor, prin punerea in lumina’ a ratiunii lor de a fi gi a Imprejurtirilor lor genetice, Estetica ,adaugh acestor constatin care webuie.sh-se-constituic. spot ew ee a ta oe amatorulyi” (7. Opere, vol. 6, Bd. Minerva, 1976, p. 41-42 ) © Estetica contribule la promovares valorilor autentice, la educarea in spiritul frumosulul. .1. STRUCTURI ESTETICE 1. Esteticul Categorie de larga generalitate, esteticul se afirma in structurarea expresiva 31 armonioasd a lumii, in forta de sugestie si perfectiunea fenomenelor sale, in capacitatea de a place, de a Incnta. Sfera esteticului cuprinde: opera de arté, produsele creatiei si mediul muncii omenesti, urbanistica si relafiile interumane. Natura prin structura sa materiali confine premise estetice: armonii, linii culori, proportii spatiale, raporturi de duratd; dar valorizarea estetica presupune un raport intre subiectul valorizator, congtiinfa uman& $i natura; corpul uman este un caz particular al esteticului in natura. Natura poate deveni suport al valorii estetice sub trei infatisari principale ale ei: prin clementele ci particulare, constitutive, cum sunt miscirile, formele, luminile sunetele, etc.; prin obiectele individualizate, rezultate ale combinafiilor ¢elementelor de mai sus; ,,privitd in totalitatea ei” (Al. Dima Domeniul esteticil, pag 95). Daca Socrate ( 469 - 399 i.c.n.) reduce trumosul la util: ,,toate lucrurile care servesc oamenilor sunt deopotriva frumoase si bune in masura in care ele pot fi folosite’, Kant opune frumosul utilului, consider’ ca frumosul declanseaza o placere dezinteresata. John Ruskin, estetician, (1819 -1900) si William Morris (1834 - 1896), poet, au afirmat gi ei , c& arta si industria se afla intr-o opozitie ireductibila, c& utilul exclude esteticul. Dar ca reprezentanti de seam ai miscfrii vArte si Meserii” (Artsand Crafts), aparuti la Londra in 1861 au fost promotori ai ,teabilitirii estetice a monstruozitatii produselor industriale”, sunt fondatori ai doctrinei functionaliste si incearca s& rezolve practic, la nivel artizanal, relatiile dintre material, tehnica si forma. fn secolul XX, esteticieni, teoreticieni ai artei gi artigti recunosc valoarea esteticd a creafiilor industriale: arhitectul Muthesius, intemeietor al asociatiei profesionale ,,Deutscher Werkbund” (1907 - 1908), constructivismul sovietic, icismul olandez, “Scoala Banhaus”, arhitectul si urbanistul francez LeCorbusier (1887 - 1968), pictorul Fernand Léger (1881 - 1955), etc... 16inaintea tucririlor ficute de ingineri in domeniul acrodinamicit, artist, ca Laurens, Brincusi sau Lipschitz aveau ,gustul formelor invaluitoare si al suprafetelor palpabile” (Pierre Francastel), Guido Morpurgo-Tagliabué considera ci estetica industriala modemé integreaz’ in conceptul de frumusete functionala problema raporturilor frumusefe - utilitate, forma - functie, ca un raport economic intre mijloace si scop, cu finalitate interna (Estetica contemporani, vol. 2, Ed. Meridiane, Bucuresti,!976, p. 93- 95), Estetica industrial a consacrat noua profesiune $i preocupare a design-ului industrial. Produse ale industriei constructoare de masini, ale industrici bunurilor de consum, mobilierul, produsele vestimentare, fesdturile decorative, mijloacele de comunicatie gi transport (de exemplu monoraiurile, barajele hidrocentralelor), locul si ambianta muncii capati, tot mai mult, valente estetice, frumuseje, armonie, culori si linii atractive, etc. fairl a-si pierde functionalitatea. Urbanismmul capat& valente estetice prin refeaua de autostrizi, arhitectonica cldirilor, amenajarea spatiilor verzi (parcuri), a locurilor de recreere gi agreement (sali de sport si case de cultura), a spafiilor comerciale (supermarket, mail). Condifiile de locuit, de munca, de odihna si de circulatie, tin seama de necesitatea de frumos a oamenilor; distributia si compozitia spafiilor urbane (publice, comerciale, rezidentiale, de odihna), prin arhitecturd si elemente decorative denot& preocupare pentru trisituri estetice: succesiune , alternana, ritm, dinamism, contraste si accente, echilibru , dimensiuni, proportii. Vitrinele, publicitatea si reclamele, iluminatul, ,mobilierul urban” (ceasuri_publice, banci, chioscuri), plastica spajiilor verzi, ambianta sonora, etc., toate soliciti Esteticul in sfera relatiilor interumane se exprima in reguli de politete si comportament: gindurile, sentimentele, vointa si faptele oamenilor pot c&pita o inc&retura estetic, a toleranfei, a ospitalitatii, a bunei conviejuiri; aici esteticul interfereaz cu eticul, frumosul cu cea ce este bun gi drept. Multe ceremonii gi festivittti sociale au si valenje estetice, artistice pregnante (parazile, demonstrajiile sportive, acordarca distinctiilor). La fel momente existentiale (nasterea, logodna, cAsatoria, alte sirbatori laice sau religioase). v7Desigur in artd este dominant’ functia estetic’, dincolo de arti, in mdsura ty care este prezenté, functia esteticA este secundari (Jean Mukarovsky, Studii de estetic&, Ed. Univers, Bucuresti, 1974, p. 11) 2. Valoarea estetica »Daca vrei sa te bucuri de propria ta valoare,atuncl confer’ o valoare lumii” (Goethe) Valoarea, forma de obiectivare a esentei umane, implinire a forjelor creative umane, este un fenomen relational; nu existd in sine gi pentru sine; nu se reduce, ca atare, nici la substanfialitatea ontologica a lumii sensibile, nici Ja idealitatea trairilor subiective, ci fiinfeaz& ca unitate a obiectului cu suma insugirilor sale 94 a subiectului in stare sf le pretuiasca, potrivit nevoilor sale multiple. Valoarea este o sintezA intre ceva (cineva) demn de pretuit si subiectul valorizator, capabil de prefuire. Subiectul uman, este nu numai homosapiens, homofaber, homo significans ci i homo aestimas. Pentru om obiectele,procesele,actiunile au nu numai realitatea lor critica ci gi una axiologica, fiinjeaz4 nu numai ca existenje ci gi ca valori. Ele cap&t& pentru om sens, devin semnificante, in masura in care el le reflecté tn constiinta sa. Petre Andrei spunea cA valoarea este o dispozitie inerent& spiritului,care se manifest tn raportul functional dintre un obiect gi subiect. ,,Subiectul valorii este persoana, iar obiectul ci lucrul” (P. Andrei, Opere sociologice, vol. I, Ed. Academiei, Bucuresti, 1973, p. 177). Valoarea are deci o apartenenti dubla: la ordinea lucrurilor obicctive, independente de congtiintA si la ordinea subiectiva tributara forfei de creatie si de receptivitate umana. Valorile reprezinti calitati pe care le cap&ti pentru om,elementele realitasii privite prin prisma unei atitudini umane a colectivitatii (etice, estetice, teoretice, politice, magico-religioase), atitudine determinati de factori sociali.Ele se transmit si se conserva prin limbaje (sunete, gesturi, culori, linii, formule stiinfifice, etc), limbaje cu sens uman integrate intr-un sistem de referinta. Pentru un alt popor, ,Un Parthenon nu este decat o cariera de piatra” (Paul Valéry), 0 anume statuie pentru o alti colectivitate nu este decat o piatra insignifianti.Tudor Vianu nota: ,valoarea este expresia unei adaptéri satisfacatoare intre lucruri si constiinfe”. 18- valori materiale, reale - concretizAri ale activititii creatoare, si valori spirituale ideale (care anticipeazi o realizare umand); - valori ale lucrurilor gi valori ale persoanelor (individuale sau socio-culturale) - valori relative gi absolute; - valori obiective gi subiective; - valori care se adreseaza rafiunii, sensibilitatii sau voinjei; - valori fundamentale si derivate; - valori - mijloc gi valori - scop; - valori permanente: adevar, bine, frumos, libertate, etc. - valori politice, etice, stiinjifice, religioase, filozofice, artistice. N. Hartmann spune ca intre valoare si non-valoare se cuprinde o intreag& gama de ,,valori estetice mai inalte gi mai joase”. Valoarea estetic’ este © cunoastere fenomenala,cci vizeazd fenomenul relevat prin imagini,pe cand valoarea teoreticd-filosofica,stiingificd-se refer la esenta exprimata prin concepte. Valorile estetice tintesc formele gi armonia proportiilor,imbinarea liniilor gi culorilor,a sunetelor in cadrul melodiei,maiestria combinarii cuvintelor gi stilul compozitiilor poetice gi literare. Valorile estetice pot fi intuite,simfite,triite,reprezentate,imaginate.Ele nu au caracter imperativ,ci sunt dependente de personalitatea creatorului,de gusturile si sensibilitatea receptorului,de pregatirea si educatia lui estetici.Ca gi valorile morale,valorile estetice sunt valori scop. Valorile estetice sunt singulare gi concrete,unice si irepetabile.Arta este apropiaté de visuri si mituri; ea nu progreseazi aga cum nici visele, nici miturile ‘nu progreseazi, Valorile estetice sunt dezinteresate. Ele satisfac nu nevoi materiale gi vitale ci aspirafii spirituale;desigur,ele au o determinare istoricd gi socialajca atare sunt relative, nu absolute (A.D.Xenopol).Valorile estetice sunt legate de sensibil,pun accent mai mult pe sentiment si emotie decdt pe rafiune. Pentru Hegel, de pildd, frumosul este aparitia in forma sensibilA a Ideii. Valoarea artistic’ se referi exclusiv la universul artei, obiect 9 »Specializat”, plismuit si realizat de fantezia creatoare a omului. V. artisticd priveste doar obiectele faurite dupa ,,legile frumosului” avand ca punct de plecare natura, omul, relatiile interumane. Valoarea artistich a operei de artd se cere apreciati prin ea instigi, prin semnificatia estetic4, nu prin pretul ce poate fi obfinut din vanzarea ei in aprecierea artei se recurge, cu deosebire la criteriile estetice. Valoarea estetic& este rezultatul procesului de insusire practic - spirituala a lumii gi cuprinde deopotriva natura, viata social gi arta. Astfel ci valorizarea estetici se extinde si asupra obiectelor si fenomenelor extraartistice. Materializarea de valori estetice este intotdeauna concreta gi individuald, unica gi irepetabila, are consubstantiale sensul si semnul, aparenta gi esenja, ideca gi expresia. Valoarea esteticd contopeste organic maxima concretefe cu maxima generalitate semnificativa, este o individualitate incdrcaté de iradiatiile abstractului, Valorizarea esteticA utilizeazA cu egala importanfa criterii estetice $i extraestetice. N. Hartmann spune ci valoarea estetici nu se poate anticipa, ea nu exist pentru nici o constiinta inainte de aparitia ei in obiectul singular, nu este obiectiv sesizabilA fri intuitie, "care este totodati placerea resimfitd in intuitic”. Si adiuga, valorile estetice nu sunt valori a ceva existent in sine, ci ele sunt numai valori ale unui “existent pentru noi” (N. Hartmann, Estetica, Ed. Univers, Bucuresti, 1974, p.91-92). Marile personalitati artistice au devansat gustul mediu al epocii sau al clasei respective.Constiinja esteticd este o particularizare a congtiinjei sociale fn ‘miezul valorii artistice se afl esteticul ,,pur"; ea se constituic in relafia obiect artistic-subiect artistic.Ea se constituie a posteriori ca urmare a experientei estetice. Obiectul artistic are insusirea de a fi potential polisemic-prin caracterul conotativ al limbajelor artistice si include in sine,in stare latent .numeroase 20interpretiri posibile care depagesc intenfia inifiald a artistului de a transmite un anumit mesaj Inst daci desfMigurarea polisemicd se face dincolo de un arc de cere de 180 de grade (pina la un are de cerc de 360 de grade) riscm sa destramiam structura real a operei,s& intrim in zonele ambiguitdfii,s’ acordam interpretirii dreptul de a cduta fn oper’ sensuri contradictorii de tip alb-negru;o asemenea ambiguitate este nepermisd cAci creatorul de art4 prin opera (,,de instaurare’- E. Souriau) realizeazA un act de antientropie, chiar dacé iJuzoriu Omul cautd, prin arth, 88 se regdseascd pe sine,intr-un context social in care senzorialitatea, afectivitatea, inteligenta si tensiunile lui volitive sunt solicitate la maximum de explozia informationali, de extinderea mass-mediei gi de necesititile lui dinamice intr-o lume dinamic&. Curentele artistice moderne in clutare de noutiti sunt raspunsuri la aceast solicitare. Obiectul artei este realitatea raportatd la om,o realitate in care omul este prezent in mod actual sau potential. Continutul operei de arth este reflectarea esteticd a acestui obiect,tema ideaticd gi emotional.in confinut este prezent& realitatea obiectiva dar intr-o formA subiectivi.Valoarea estetic’ are confinutul obiectiv si nu obiectul reflectat.Valoarea are obicctivitate (categorie gnoseologicd) gi nu obiectualitate (categorie onticd), Actul de valorizare este totodatii o descoperire si 0 creafie. Descoperire in miasura in care onticul are potentialitati axiologice. Creatie, in masura in care subiectul valorizator pune obiectul valorizat in contextul unor creafii,care se constituie socialmente. Criteriile sunt o functie a conceptiilor despre diferitele categorii axiologice (bun, adevir, frumos, sublim, tragic, etc) ce merg pana la categoriile cele mai generale (etic, estetic, just,etc).3. Atitudinen extetled “ Numai cfind este frumos, oblectul devine oblect estetic, intrucht solicita din partea noastrd atitudinea estetica” (Mikel Dufrenne) Atitudinea esteticA este relativ autonomé faji de celelalte atitudini; ca s-a desprins treptat de etic, politic, filozofic,religios, utilitar, cu care initial - in antichitate gi in Eval Mediu - forma o atitudine sincreticd, totalizatoare; individualizarea atitudinilor nu inseamnd izolarea lor, cAci toate atitudinile se afld tn raport de interdependenji gi interactiune, Cand atitudinea esteticd a artistului subordoneazé pind la desfiin{are alte atitudini se cade in estetism. Atitudinea esteticl se declangeazi fn urma actiunii unor stimuli ce poarti germenii frumosului gi trezesc in constiinjad o reactie de rspuns sensibild gi rajionala, Ba releva aspectele expresive ale realitagii. Datul estetic se regiiseste peste tot: in naturd, in relatiile interumane, in mediul ambient, in produsul industrial, dar mai ales in arta. {n arta sunt solicitate deschiderea spirituala, judecata sensibild, valorizarea si ierarhizarea — toate componente ale atitudinii estetice. Atitudinea estcticd fn art& se dezviluie in tripla ipostaz&: la nivel de creator, de interpret, de receptor. Dar la orice nivel atitudinea esteticd solicitd un inalt grad de participare subiectiva. Atitudinea esteticé cere gi ugureazi detasarca de interesele practice ale existentei cotidiene. fn art& ideile se topesc in creuzetul afectivitatii. Artistul adevarat - zice N. lorga — ,,vede frumosul pretutindeni si stie s4-1 scoati de oriunde”. Originalitatea operei de art se descopera atft in planul organizarii formale gi a mijloacelor de expresie cit gi in calitatea continutului ideatic, decantat, filtrat, pus in prim plan de creator i perceput de receptor. Izolarea atitudinii estetice de restul atitudinilor duce la estetism. Teoriile estetizante neagi sau minimalizeazi ponderea altor valori culturale, afirma superioritatea artei faji de celelalte forme ale culturii, postuleazd supremayia frumosului sub toate domeniile realitatii gi vietii. 22Estetismul - zice Lucian Blaga - se face vinovat de doua mari gregeli. a) tendinta de izolare si purificare esteticd a artei, cu consecinja evaporarii substantei ei, gi, b) - nizuinta de a instala hegemonia esteticului atat in cultura cat gi in viafé in general (L. Blaga, Opere, vol. 10, Ed. Minerva, Bucuresti, 1987, p. 545-546). Estetismul s-a constituit ca si curent estetic la sfargitul secolului al X1X- lea, fiind teoretizat de scriitorul Oscar Wilde (1854- 1890). inaintea lui, puncte de vedere estetizante au fost promovate de unii romantici francezi $i de poefii parnasieni. Formula ,arta pentru arti” a generat afirmarea unor puncte de vedere estetizante, desi neindoielnic arta este oarecum independentd gi autonoma fata de societate, Théophile Gautier (1811-1877) spunea c& poezia pura este scopul ei ins&si gi exercitA in sufletul cititorului senzatia frumusetii in sensul absolut al cuvantului, Estetismul proclami natura exclusiv formala a frumosului, disociaza net frumosul de continut. De aici a fost deschis& calea spre manierism si formalism. 4. Gustul si idealul estetic Gustul estetic Gustul estetic ca modalitate specificd de cunoagtere a valorilor estetice, se defineste ca reactie spontand, cvasireflexiva, de placere sau neplicere, fata de aspectele estetice ale realititii; ca gi gustul fizic, el este variat si spontan, este mobil, are o esenti subiectiva. Gustul diferd de criteriul de judecare gi reprezinta: -principal organ de pitrundere in universul estetic al operei; “prin condifie,prima treapti subiectiva ce poarti spre declangarea trairii estetice gi astfel,spre constituirea obiectului estetic; replica izomorfa a talentului; -facultatea de a discerne spontan intre . a = oe ceea ce este frumos gi urit,expresivsauGustul exprimi subiectivitatea In ceea ce are mat ternerar 5i totodati mai arbitrar in inclinatiile gi preferinjele sale. Un gust mat evoluat,mai ,inalt” este mai deschis i comprehensiv, mai maleabil gi mai putin exclusivist Gustul permite 88 intrim in comunicatie cu opera ,dincolo de orice gtiinys si de orice tehnicA” (M.Dufrenne), Prin gust receptorul se Inal{f Ja ceea ce este universal in natura umani, El are capacitatea,cel pufin,de a justifica obiectul estetic,de a-I recunoagte, Un gust evoluat este capabil #4 se orienteze si sh-gi manifeste preferinjele dincolo de prejudecdyi gi de partipris-uri. Un gust evoluat se exprima prin libertatea faja de canoane gi prejudeciifi, fata de tirania modei, in sensul unei depline adecvari la personalitatea autentica a receptorului Libertatea gustului exprima faptul ci individul are dreptul de a-gi exprima orice preferinté subiectiva gi de a selecta din universul estetic orice aspect considerat valoros. Aici, libertatea gustului se exercité asupra raportului subicct- obiect. Libertatea gustului este sinonimé cu autenticitateagustului,respectiv capacitatea gustului de a reflecta, liber de tutela oricdrei autorititi, de prejudecata si de presiunea unor influente striine neconstientizate (si ca atare necenzurate), necesitatile gi preferintele autentice ale unei personalitati bine individualizate, educate corespunzitor. Aici, libertatea se referi la raportul intersubiectiv dintre individ si individ sau individ gi colectivitate. Libertatea de raportare preferential exprimA ,,temperamentul estetic” al individului si se plaseazi deasupra oricirei dispute dacd se asiguri libertatea gustului ca autenticitate, ‘Un gust evoluat nu trebuie si se justifice - desi o poate face- intrucdt el va prefera o anumiti oper’ dintr-o serie de opere meritorii, dar nu va denigra o valoare. Prostul gust, in schimb, are pretenfia intolerant de a ridica preferinfele sale la rangul de unic criteriu valabil. eg cultivat este sceptic si prudent; prostul gust nu are dubii,este infatuat Esteticienii empiristi din secolele al XVI-lea gi al XVIll-lea (Leibniz, Locke, Shaftesbury, E, Burke, Baumgarten) confunda plicerea senzoriala cu cea on ¢i considerau gustul o facultate proprie psihologiei umane, ,un fel de senzatie” care are drept urmare placerea. 24Or, gustul estetic implicd si cunoasterea rational. $i cum spune D. Hume un gust fals poate fi corectat $i argumentat prin argumentare gi reflectare, iar T. Vianu considera ca ,,pulberea impresiilor este fixati numai de cimentul gandirii”, Elementul rational activeazi gustul, dar decizia prima gi ultima apartine sentimentului gi sensibilitatii. $i cum corect constata Denis Diderot - .gustul s-a pronunfat cu mult fnainte 4 cunoascd motivul judecdfii sale"; dar gustul, gustul ales ca si mintea - observa Baltasar Gracian - cere cultivare: pofta dorinjei si pl&cerea posesiunii este innobilati de superioritatea inteligenfei (Oracolul manual gi arta prudentei, Criticonul, Ed. Minerva, Bucuresti, 1975, vol. I, p. 31,52). Gustul reprezinté o atitudine axiologica, opereaza selectii si ordoneazd ierarhii, Gustul poate fi individual, national, al epocii. Sub semnu! rafiunii gustul are tendinta de a se constitui in judecata degust, prima treapt& a judecatii estetice. Judecata de gust presupune depisirea reactiilor subiective prin apelul la concept gi criterii estetico - teoretice. Judecata de gust este determinata istoric gi social. 5. Judecata estetici de valoare Kant considera ci judecata de gust desemneaz orice apreciere esteticd generat de reprezentarea obiectului in conditiile unui acord ce se stabileste intre facultatile constitutive ale judecdtiianume imaginatia gi intelectul.Sfera de actiune a judecatii de gust este delimitata de: a) sensibilitatea elementard a omului reductibilA la 0 senzatie de placere; b) imperiul ratiunii pure cu conceptele ei apriorice. Lucrul reprezentat apare drept frumos atunci cind avem perceptia intern a ‘unui joc liber,in lipsa unui concept limitativ,prin care diversele noastre facultati Se exercit& xclusiv intru’’satisfactie”. Tudecata de gust este diferitt de judecata logicé si are o fundamentare subiectiva in sentimentul de placere lipsit de orice interes cognitiv,liber de actiunea constringatoare a conceptului,preocupat de configurarea obiectului Teprezentat. 2Ratiunes deyi nu oferd nofiunea care ar unifica reprezentarea obiectului,in schimb dirijeazd yi donoar’ actiunea imaginaticio constringe sf riména in limitele reprezentirii date de o facultate de a ,intruchipa”, Imaginatia este mai mult in fanetia sa reproductiva,combinatorie gi mai pufin o putere intuitiva i productiva.Pentru Kant, ideile estetice nu sunt rezultate ale cunoagterii, Ele sunt 40 intuifie clireia nu i se pot gsi niciodati un concept adecvat” (Critica facultAqil de judecare, Ed.St.gi Eneicloped, 1981, p.224). Judecata de valoare,din punct de vedere logic, nu se deosebeste de orice alt tip de judecati construitd corect.Ba se particularizeazi prin caracterul predicatiei, gi anume judecata esteticd de valoare califici subiectul sub raport valoric, Tudor Vianu apreciazi cl judecatile de valoare leagi numele unei opere,tuat ca subiect de un predicat care poate fi sau 0 impresie esteticd apreciativa sau o valoare esteticl universal (Estetica, Buc, Edit.ptr.lit. 1968, p.339).Prin aceasti predicatie fuzioneazd evaluarea gi valorizarea,adica: a) se recunoaste ci sugestia vine efectiv din partea anumitor caractere ale operei de arta; gi b) gestul axiologic confera operei un anumit calificativ valoric. {in cazul judecifii de valoare negativa - cind se constatd lipsa valorii sau insuficienta in realizarea ei intr-o oper’ ~ ,ideea mea despre arta”, formulata pe baza experientei ,,cclorlalte opere” imi permite s& verific reactia axiologica aparent spontana, si 0 justific prin raportarea ei la o ierarhie de valori deja constituit’. Valoarea relevati se raporteazf la un ,ar trebui”, la un ideal, lao norma, care nu sunt produsul unui individ izolat,ci al unui praxis socio-cultural bine determinat. Judecati de valoare,de tipul:acest chip omenesc este hidos;conturul chinuit al chiparosilor lui Van Gogh are o mare expresivitate;primele acorduri ale Concertului nr 1 al lui Ceaikovski sunt patetice, surprind diferite modalitati ale esteticului natural gi artistic gi contin in procente diferite elementul preferential si informational. Dact judecata de existenfii, descriptiva, are un caracter informational, judecata de valoare este ‘vaportul axiologic dintre subiect gi obiect,obiectiveaz’ efectul actului de valorizare. Ea poate fi yjudecatd” sub raportul coerenfei si corectitudinii afirmatiei si informarici implicate. Libertatea receptorului de a exprima propriile sale reactii, prin intermediul limbii, implick responsabilitatea actului de judecare,Judecata de valoare aspird la universalitate, Prin cAgtigarea universalithqii judecata de valoare confera gustului estetic o stabilitate necesari,o valoare de norma social’. Judecata de valoare opereazi fie asupra ansamblului valoric al operei,fie asupra particularitatilor ci stilistico-formale de executic, fic asupra reugitei artistice globale. Tudor Vianu clasifica judecafile de valoare in a) judecati de valorizare:particulare gi universale,dar gi afirmative gi negative; b) judecati de ierarhizare; ) judeciti de caracterizare. Combinarea lor poate da nastere la judecafi de compensatie,de motivatic,etc. Gustul estetic individual este expresie a cului indivizibil, intrinsec; este produsul datelor ereditare, psihofiziologice ale eului dar gi a datelor de cultura acumulate in urma procesului educational; este fenomen social, de congtiingé, El stimuleaza procesul de creatie; propune ipoteze de lucru, verificA execufia. Gustul estetic national, teoretizat de Roger de Piles (1635- 1709) in clasicism, de Voltaire in epoca luministd, de romantici ca Th. Gautier, se refera la reperele estetice a unor popoare gi nafiuni intr-un cadru geografic gi demografic precizat. Deoarece determinirile socio-istorice si nationale se schimba, evolueaza si gustul. Gustul estetic al epocii este gustul vremurilor; ideile si gusturile se schimba dup& vremuri; gustul majoritafii dA sentinja in orice, este gustul marelui public, 6. Idealul estetic Tdealul estetic are origine in praxisul viefii sociale; este o freprezentare ‘mental in care concret - senzorialul se coreleazi cu general - rationalul; este 'postaza superioard a atitudinii estetice. Waealul estetic nu esteutopie (anticipari false sau irealizabile), nici nu estevis (proiect confuz ce Priveste o eventual stare de lucruri sau fapte); idealul 7estetic este criteriul de selectie ce guvemeaz’ crearea gi rec eptarea valorilor estetice, modelul ce trebuie respectat, etalonul valorii; el ordoneaza #i consistenf4 ansamblului de trdiri estetice; el orienteazi gi ofera gustului ca $i component psihologicd a atitudinii estetice. confers argumente Idealul estetic prezinté un grad mai mare de generalitate faji de idealul artistic; dar intre cele doua tipuri de ideal (estetic gi artistic) se stabilese fluxuri energetice reciproce. Am remareat, de la inceput, ci sfera esteticului este mult mai larga decat sfera artei, Arta, parte componenti a esteticului, nu il epuizeaz De-a lungul secolelor au irupt idealuri estetice precum ,,divina proportle” sau ,numarul de aur”, idealuri materializate in opera gi creafii (Pitagora, Platon, Leonardo da Vinci, Albrecht Dirrer, Georges Seurat, Jacques Villon - conducitor al “Sectiunii de aur”, etc.); sau idealul de m&sura si echilibru ce ar guverna stirile sufletesti si actiunile omului ca tip de ideal estetic raportat la actiunile umane (Democrit). Idealul estetic asimileazi in mod specific gi expresiv, selectiv gi sintetic, sensurile majore ale idealurilor de diferite tipuri (social, filosofic, politic, etic), pe care le transfigureaza in aspiratia spre perfectiune. Idealul estetic se concretizeaz4 intr-un produs cu o finalitate primordial estetici numai in cadru procesului de creatie artistica. Plicerea artisticé Placerea estetic& este o incheiere a procesului de interpretare a operei;aici pllicerea se identificé cu contemplarea; cAnd interpretarea-efort, incercare, tensiune, dorinf’ - se incheie apare un sentiment de satisfactie datorat detensionArii constiintei, Alerta ciutirii se transform’ in constiinja calm a posesiunii.”"Contemplarea este vedere satisfacuti, ochi care se odihinesc, admiratie senin&, imediat dobandité,viziune reculeasd gi extaticd, presiunea linistita, beneficiere netulburata, intr-un cuvant bucuric”. (L.Pareyson, op.cit., p.260). Placerea estetic’ aduce uimire adich brusca intilnire cu noutatea (Tudor Vianu), respectiv un sentiment compus din surpriza la care se adaugi contemplarea.Surpriza inseamn& perceperea unci noutifi care se impune pe neasteptate necesitA o emofie care tulburi gi riscoleste; iar contemplarea este .Incremenire” aclipei, zibovirea atentiei gi fixare a ei In fine ca ipostaz’ de dobindire a imobilititii, pl&cerea esteticd este o plicere imobild, este katharsis, este absenja emofiilor si pasiunilor, este o stare a fuxului viefii, a tumultului sentimentelor gi afectelor ce culmineaza in uitare de sine gi extaz. Educatie esteticd Educafia estetic’ are dou’ paliere: a) etapa formativi a educatici,respectiv,dezvoltarea simturilor umane,formarea aptitudinii de a infelege i recepta sintetic arta;formarea deprinderilor perceptive (de a asculta,a privi si a citi forme artistice complexe); b) etapa cultural-informativa a educaficiadic& instruirea receptorutui in datcle istoriei artelor gi initiere in specificitatea limbajului artistic. Accesibilitatea depinde si de emifitor gi de receptor.Ea exprimA un raport Intre opera gi receptor,respectiv intre nivelul de codificare a operei si gradul de ceducatie si preinformare estetici a contemplatorului. Accesibilitatea nu indic& 0 calitate sau o marime constanti a operei,ci un proces,cu caracter istoric,este o variabilA relativa Accesibilitatea nu reprezint& o concesie fficut& gusturilor rudimentare. Contemplatia estetica in problema receptirii operei de arti se pare cA suntem introdusi intr-un unde o giseste, iar varietatea gusturilor se etaleaz4 intr-un evantai multiform si Pestrit. Cei ce contempla arta o triliesc, fiecare fn felul lui, fird nici un canon. $i 1a tofi .contemplatorii", emofia artistic se traduce printr-o bucurie interna.Desigur, nu orice cmotie produsd de opera de arti este 0 emotie estetica Sunt si arte ,de satisfactie”, ,anti-arte” (Malraux) precum: fotografiile licentioase, romanele ,,populare” in care tinerii mogtenitori bogati $i seducatori se cAsatoresc cu fete sirace. Valoarea esteticd a unci opere nu are nici o legatura cu succesul ei la marele public (de exemplu, in secolul al XIX-lea, daci Stendhal era cvasinecunoscut, ,,Batista albastri” de Etienne Bequet a fost romanul cel mai de succes;sau,in secolul al XVII-lea,daci ,,Fedra” egua, »Cidul” nu obfinea decét un succes mediocru,cel mai mare succes il avea »Timocrate” a lui Thomas Comeille). Mikel Dufrenne pe buna dreptate, faicea remarca: ,a avea gust inseamna a nu avea gusturi”.$i judecata mea, departe de a fi mAsura frumosului, mA judec& pe mine. ,,Departe ca opera s& fie in noi, noi suntem in ca”, ,,Sentimentul estetic nu este un moment subiectiv al viefii unui suflet, ci conditia unei revelatii esentiale”. Placerea estetici este originala, specifich; ea nu se reduce la placerea senzuala, la emotia sexuala-cum apreciazi senzualismul - nu este nici perceptia uunei orbiri rationale, a unei logice ascunse-cum considera intelectualismul. Contemplarea esteticA incdnti,este invazia unei realitéfi obsedante gi exclusive,este prezenta in mine a unei valori de frumusefe care pune in umbra toate celelalte,care m& aduce in stare de extaz.De exemplu: ,,Maslini la $t.Remy” de Van Gogh gi al 6-lea concert brandenburgic-de Bach. Dac mislinii reali m-ar invita la cules sau,poate, la o siest& la umbra lor (ca simplu mijloc de satisfacere a unor dorinfe), dact mislinii de pe o carte postal sau de pe un tablou imediocru m-ar face si visez la odihnd, la vacant, mislinii lui Van Gogh m& smulg din propriul meu univers, ‘ma introduc in lumea jui Van Gogh care nu este nici lumea vacantei, nici Provence, o lume a unei bucurii tainice, persistente.Categoriile sunt ; nofiuni de larg’ generalitate ce exprima’ trasdturi, laturi, relatii esentiale ale obiectelor si fenomenelor, legitatile si determinirile fundamentale ale existenfei. Categoriile in istoria gandirii gsi in istoria géndirii estetice au fost concepute drept genuri gsi determinafii ultime, predictive ale existenjei . (Aristotel), drept tipare apriorice, imuabile ale spiritului ce solidificd i articuleazi impresiile ce conferd ordine gi coerenfA logic datelor objinute pe calea experienjei senzoriale (Platon, Kant) - moduri de esentialitate ale fiin{arii (Hegel) ~ ,,osie a filosofiei” (L. Blaga) - puncte de vedere supreme asupra lucrurilor (Galvano della Volpe) - impresii tipice pe care le putem primi de la arti (T. Vianu) - impresie subiectiv’ datoraté unor cauze obiective (Victor Basch) —,,alcituire intima a lucrurilor” (C. Noica, Povestiri despre om, Ed. Cartea Romaneasc&, Bucuresti, 1980, p. 56) Categortile estetice au o natura onticA afectiva de purtatoare ale valorii estetice si o natura rational-cognitiva, de instrumentar capabil si contribuie la descoperirea adevarului artistic, Ele sunt- modalititi de investigare a realititii estetice.- tipuri de reactii afective si instrumente de insugire practic spirituald a II, CATEGORIT ESTETICE | : lumii. Evanghelos Moutsopoulos ne propune urmatoarea clasificare a categoriilor estetice: 1, traditionale: frumos, urat, sublim, drigut, fermecator, grafios, simplicitate; 2. determinative: a. eidologice: poeticul, liricul, elegiacul, idilicul, epicul, dramaticul, | tragicul, b. tipologice: paradisiacul, biblicul,nostalgicul,reveria, oniricul, misteriosul, fanaticul, cogmarul, dantescul, demonicul, titanicul, bahicul,prometeicul, eroicul; ¢c. tendentiale: captivantul, imalfitorul, stimulantul, atragatorul, imbat&torul, violentul, deturnantul, minunatul, zguduitorul, pateticul, eroticul, seriosul, solemnul. 3. finale: pitorescul, exoticul, descriptivul, cosmopolitismul, folcloricul, naivul, arhaicul, avangardismul, clasicul, romanticul, primitivul, manieristul, simbolicul, etc. Charles Lalo (1887- 1953) remarca existenta a opt categorii estetice: frumosul; spiritualul; tragicul; dramaticul; comicul; umoristicul; grafiosul; 'sublinul. Ethenne Sourtan le adaugh: clegiacul, pateticul, fantasticul, eroicul. nobilul, grotescul, ete... Categorii centrale: frumos, sublim, estetic; celelalte sunt ,,modificdrile frumosului® (Hegel, Viana) sau ,pagi spre sublim” (N, Hartmann) sau simple variante ale esteticului. Prin transfer s-au incetienit in zonele esteticului categorii filosofice precum: obiect-subiect, valoare, formi-confinut, etc. categorii provenite din contactul esteticii cu stiinjele particulare (structura, functie, etc.) Unele categorii vizeaz& intreg domeniul estetic, altele doar domeniul artei sau specii i genuri ale ei, Evanghelos Moutsopolos in lucrarea ,,Categoriile estetice” (Ed. Univers, Buc, 1976) spunea cf particularitatea categoriilor estetice consta in antinomia existent fntre amploarea lor foarte generald si numérul lor nedeterminat (p. 22- 23), Categoriile ne ajuti si injelegem varietatea formelor, ne ajuté s& ne raportim la ,,trei genuri de actiuni si moduri de viata”: teoria, actul, creajia (Wladyslaw Tatarkiewicz), in esteticd fiind motive permanente, mereu vii wrevenind din cAnd in cénd aplicabile” in teoriile estetice, in istoria lor. 1, Frumosul - istoria notiunii Grecii numeau frumosul, kalon, iar romanii, pulchrum. Termenul latin s- a pistrat nu numai fn antichitate, dar gi in Evul Mediu; acest termen a disparut abia in latina epocii renascentiste, cedfind locul unuia mai nou, anume bellum, de origine foarte ciudata; din ,,bonum” (bun, diminutivat, ,bonellum”, abreviat — »bellum”/ aplicat mai int4i la dragdlasenia femeilor si copiilor, apoi extins la orice frumos gi indepfrtandu-l total pe ,.pulchrum”. Nici o limb moderna nu |-a preluat pe ,,pulchrum”, in schimb multe gi !-au insusit pe ,,bellum” - italienii sub forma ,,bello”, spaniolii la fel; francezii sub forma beau englezi beautiful; alte limbi ecuropene gi-au faurit corespondenfe din radicale proprii: piekny, krasivyl, schn. $i limbile antice si cele moderne au substantive gi adjective derivate din aceeagi ridicin’: Kallos si kallon, pulchritudo si pulcher, belleza si bello cu sens de frumusete si frumos. Substantivele au o dubla functie: desemneaza un frumos object concret (to kalon) desemneazé gi trisdtura abstractd a frumosului (kallos) 322Grecii cuprindeau sub numele de frumos nu numai luicrurile, formete culorile, sunetele frumoase, dar gi gandurile, moravurile frumoase Cel ina autentic frumos este cel spiritual, framusejea moral a caracterulal, frunmuseyen cugetirilor intelectului, Platon In Hippias Major, da ca exemple caracterele 9i logile frumonse pentru sofisti, frumos este cea ce este pldcut pentru privire gi aur * (Arttotel, Topica, 146, 21) Stoicii desemnau frumosul drept ,,ceea ce posed proporfii adecvate yi culoare atrigAtoare” (Cicero, Discutiile de ln Tusculum, [V 13-30) Grecii numeau framosul vizual symmetrla echilibral misurii;iar frumosul auditiv harmmonia sau acordul sunetelor (Stobsios, Excerpte defizica si de etied, I, 2,7 si IV,1,40) Scolasticii, printre care amintim aici pe Albert cel Mare (in Summa _ theologiae 26), deosebea frumosul: - in corportbus (in cele ale corpurilor) ~ inessengialibus (in cele esenfiale) - in spiritualibus (in cele spirituale) in Renastere Marssilio Ficino socotea ci ,frumosul se raporteazt mai mult la viz decdt la auz” ( Opera, 1561,p.1574) In secolul al XVII-lea, ,artelor frumoase” li se adaugau gi poezia gi elocventa. La sfiirgitul secolului al XVIM-lea, locul lor I-au luat muzica gi dansul. In secolul al XIX-lea, denumirea de arte frumonse a fost limitatt numai ta artele plastice (pictura si sculptura). Datele istorice arati ci teoriile despre frumos au operat cu trei nofiuni: A Fromocul tn sensu! cel mai larg, aga cum era nofiunea greceasca inifiald; - frumos estetic gi frumos etic, fapt ce se observa gi in dictonul medieval Ey et perfectum idem est” (frumosul gi perfectiunea sunt acelagi jucru). B. Frumosul cu semnificatie exclusiv esteticd; cu timpul aceasta nofi devenit notiune de bazi a culturii europene, “age c Frumosul in sens estetic, dar limitat la domeniul vizual; care uzitat de stoici 5 apare azi mai mult in vorbirea curenti, Pentru Aristotel: framosul este “ ceea ce fiind lacut” (Retorica, 1366433). Pentru Toma d’ Aquino: frumosul este pec juarchreen™ (Summa theol,q.Sa4ad1), iar pentru Kant: frumosul este “ceca ce place nu dintr-o impresie, nici Printr-o concepfie, ci place cu necesitate subiectiva, in chip pier direct si cu totul dezinteresat” (Crittea puterit de judecare,1790,C.K. Oden si J.A. Richards in The Meaning of Beauty noteazi 1¢ moduri de utilizare a framosului din care se pot refine 5 1. frumosul ¢ o simpla insusire proprie cAtorva obiecte: 2. frumosul ¢ forma speciala proprie catorva obiecte; 3. frumosule ceea ce trezeste in oameni anumite emofii deosebite; 4. frumosul ¢ manifestarea in obiecte a unui factor general (tipic, ideal); 5. frumosul inseamna expresic. Dar: afirmatia 1 sustine, de fapt, c& nu exista si nu poate exista o atare definitic; afirmatiile 2, 3 sunt doar cadrul unei eventuale definitii: - frumosul ¢ o forma special — dar care? ~ frumosul trezeste anumite emotii — care insa? (€ prezentat aici genul proxim dar lipseste diferenta specifica); afirmatiile 4, 5 sunt mai degrabé teorii ale frumosului decat definifiile lui. Anticii au faurit deja o teorie generali despre frumos numiti Marea Teorie, ce afirmi cd frumosul consti in marime, cantitate gi calitate si in taportul lor reciproc; in arhitecturé raporturile sunt spatiale (cantitatea, marimea si modul de dispunere a coloanelor), iar in muzica, raporturile sunt temporale. Marea Teorie a fost initiata de pitagoreici; dupa ci, frumusefea lucrurilor evocate constd in structura perfect, iar aceasta in proportionalitatea partilor, deci in cea ce se poate stabili strict numeric. Teoria a fost de fapt generalizarea observatiei pitagoreice privind armonia sunetelor; strunele consonau in chip armonios, dac& raportul lungimilor acestora cra un raport de numere simple. Este 0 teorie care a precedat pe toate celelalte pe tarimul conceptiilor despre muzic&. O conceptie similar’ a cuprins si plastica, sculptura, arhitectura gi chiar frumusetea corpurilor vii, adic’ domeniul vizual, intocmai ca pe cel auditiv. Vitruvius considera : ,,craniul de la barbie pind la partea superioard a frunfii gi pnd la rAddcina parului reprezint& o zecime din lungimea corpului”, si & orice se poate reprezenta numeric (proportiile unor constructii, ct si ale corpurilor omenesti) ~ (Despre arhitecturd, III.1.) Pitagoreicii considerau c& ,datorit’ numarului totul araté frumos”. [ar Platona notat: ,,pistrarea mé&surii si a proportiei e intotdeauna frumoasi” (Philebos, 64 E) Aristotel considera cA: ,,frumusefea const in marime si ordine” (Poetica, 1450 b 38); c& ,,ordinea, proportia si precizia sunt principalele specii ale frumosului”.Pentru stoici: ,,frumusefea corpurilor const’ in proportia membrelor, In acordul lor reeiproc gi-n raportul lor fai de intreg” (Stob. Eclogae physical et ethicne, 11 65,15) Plotin a criticat Marea Teoric, socotind cA frumosul rezidi nu numai in proportile gi acordul partilor; el spunea ck dup’ Marea Teorie numai obiectele compuse din parti ar putea fi frumoase, ori desi nu sunt compuse, lumina, stelele, acrul sunt frumoase; apoi frumusefea proporfiilor provine nu atat din cle {nsele, cat din sufletul care se exprima prin ele gi le strilumineaza”. Critica lui Plotin a Marii Teorii a patruns in teoria medieval despre arta prin intermediul unui seriitor anonim din sec. V en. numit Pseudo-Dionysios, care in tratatul Despre numele divine ,,spunea ci frumosul rezida in “proportie gi strilucire"( euarmostia kai aglaia). Scolasticii din secolul al XIll-lea au acceptat-o; strilucirea la ei ¢ ,claritas”, Toma din Aquino spunea: la nofiunea de frumos sau potrivit conlucreazA deopotriva strilucirea gi cuvenita proportie (Summa Theol, Theologiae) in epoca modern’, renascentigtii Academici Platoniciene din Florenja, in frunte cu Marsilio Ficino (,,Comentariu la Banchetul lui Platon”), urmand pe Plotin in definitia frumosului adugau ,,stralucirea” pe lang’ proportie. In genealogia medievald a teoriei despre frumos exista linia lui Augustin si linia lui Pseudo-Dionysios. Textul lui Augustin, devenit clasic si Numai frumosul place, in frumos-formele; in forme-proporfiile, in propo: Calititile frumosului sunt; m&sura (modus), forma (species), ordinea (ordo); framosul fiind ,,aequalitas numerosa”, ,,numerositos” (egalitatea numeric’, proporfia numerica). Marele Tratat din secolul al XIll-lea, Summa Alexandri, repeti dupa Augustin; un Iucru e frumos ,dac& respect’ misura, forma si ordinea”. fn tratatul ,,Muzica predati dupi manual” (I 195) se spune: ,,Tot ce e placut, att in ritmuri, cét gi in migcdrile ritmice, provine in mod exclusiv din numar”. Renascentigtii erau mai ales filosofi ai naturii gi nu esteticieni, aga cA reflectiile lor despre frumos sunt mai pufine. Aceasta o faceau in schimb artistii plastici in secolul al XV-lea, iar in secolu! al XVI -lea, poefii. Artisti invocau mai ales pe Vitruvius, iar autorii de tratate poetice pe Aristotel. Leon Battista Alberti — arhitect si scriitor a spus cA: frumosul este armonie gio fericitA proportie; ,acord gi consonant’ reciproca a partilor”. Marea Teorie a supraviejuit Renasterii. Pictorul francez Poussin, pe la mijlocul secolului al XTII-lea credea c&: ,,[deea frumosului patrunde material, act in ea exist ordine, misuri si forma”, iar celebrul arhitect francez Blondel 35in, Curs de arhitectura, 1675",( partea a V. frumosul ca un ,concert armonic" multumirii pe care o produce arta, Leibniz, si el nota ci: Muzica ne vrijeste, desi frumusetea ei consti numai In corespondenta numerelor", ,plicerea pe care vazul o Biseste in proportic s¢ afl chiar in natura, Precum gi accea pe care o provoaca alte simjuri” (Principes de la nature et de la grace, 17) In secolul luminilor, seculara Marea Teorie inceteazi si mai atraga Spiritele, desi esteticianul avangardist Max Bense scria in Mica esteticlabstractionista” ( 1970): c& felul artei materiei" Anticii au considerat ci Doriforul lui Policlet are proportii perfecte. Desenele lui Leonardo da Vinci, Michelangelo, calculele contemporanului nostru Le Corbussier, demonstreazi cautirile lor, ale numerelor simple sau formelor geometrice ca secrete ale frumosului. Simplificdnd istoria, putem spune ci Marea Teorie a dominat din veacul al V.-lea i.e.n. pfind fn veacul al -XVII-lea e.n.; apoi problemele frumosului au gisit alte solutii. Marea Teorie cra expusi de obicei impreuna cu teze estetice, cum ar fi cele despre: A. rationalitatea frumosului B. natura cantitativa a frumosului; C. fundamentul metafizic al frumosului ; D. obiectivitatea frumosului; E. inalta valoare a frumosului; Seale. Galilei, in ,,Dialogo della musica”, 1581 spune: ,,Simful auzului ¢ ca ch rajiunea a $i stlpdneste”. Frumosul autentic il cunoagtem prin rafiune, gi mu, sau nu numai prin simpuri, ee acdc B. Teza pitagoreic& a caracterului cantitativ al frumosului va dura a ‘ Mediu gi Astfel Robert Grosseteste scria in See lice Cv Bake saketein porter De Luca” (Despre lumina, 58); Justa alcdtuire si con fa ac in din cele $ proporfii cuprinse intre cele patru numere. Simple: acces i y Despre pen trei, patru”. In Renastere, P. Gauricus scria in lucrarea wl : Saleh Ce geometru va fi fost, mA intreb eu, cel ce I-a construit pe om?,, bj cos ice, Marea Teorie se afla departe de ee ee lege a naturi, principiul ee por mn numere gi proporti. existentei, inceputul celor ce exist (arche ton onton) “8, cartea a V-a, cap. XIV), defines » armonia fiind sursa, principiul 5; cauza wdistribuirea elementelor 36Heraclit afirma cl natura ¢ un intreg simfonic si arta nu face decAt s-o imite Platon gindea ci cel care schimba in mod indiferent proportiile ingeald natura, jar stoicii au drept cuvant de ordine: “frumoasa ¢ lumea”.Pentru Cicero “lumea ¢ perfecti in toate proportiile gi partile sale” (Despre natura zeilor, 11,7.18) Dupi Platon, adeviratul frumos s¢ afla numai in ideile eterne, era suprasenzorial. {neepand cu el, au existat doua metafizici ale frumosului; - frumosul pur exist fn cosmos, in lumea reala - frumosu! pur existd in idei (Banchetul). Frumosul perfect al ideii se opune frumosului imperfect senzual, Conceptia metafizicl a frumosului perfect era o conceptie teologici, mai inti la greci gi apoi in lumea cregtin’, Clement din Alexandria; Dumnezeu ¢ cauza a tot ce ¢ frumos. (Variafit pe teme gnostice conforme adevaratei filosofli) ,iar Athanasie: Papturile si cuvintele unei cérti il araté pe Creator” (Discurs contra neamurilor pigdne). Lumea e frumoasa fiinded e opera lui Dumnezeu, iar Dumnezeu e frumosul eter. Ulrich Engelbert din Strassbourg” (Despre frumos, 75 )"scrie: ,Dumnezeu nu € doar desivarsit de frumos, ci ¢ cauza inifiald, exemplard gi final a oricdrui frumos faurit”. in epoca Renagterii, Nicolaus Cusanus scria: ,Chipul téu, Doamne,e frumosul absolute, grafie cAruia existé toate formele frumosului” (Despre aparitia lui Dumnezeu, VI, 1). Michelangelo spune in poemul CLX dedicat lui toe wlubesc frumoasa form’ omeneascd, finde’ e reflexul lui mnezeu”, cee aoe reusit, ins, si se impun& gi fri acest suport religios, D. Teza obiectivismului ~ a fost initia de pitagoreici, de Platon 1 Aristotel, dup& care anumite Proporii 41 sisteme sunt frumoase prin ele insele gi nu fiindcd ar corespunde ae erate Mai Tool vou oe ee ee rn ho 8 te cu Marea Teorie. Marea Teorie nu putea fi recunoscuth de iii : pe pozitiile relativismului. Spune Platon in Banchetul, mai ales, ci ccea frumos nu in functie de altceva, ci frumos in eternitate gi ce © frumos ¢ Prezenta si la Aristotel: Frumos ¢ cea ce prin sine ie sine. Afirmatie (sere CST). aguas teathejes Saeviadaraigan: Gea or 1m acelagi registra spune c& ceva place See Hoe fesse pentru c& place, 8 $i nu este frumos 7Toma d’Aquino in Comentarii la tratatul Despre numele divine”, (cap IV, lectia10) intareste ideea gi spune ci “Nu e ceva frumos, fiindea-I iubim, ci-| iubim fiindca e frumos”. E. Frumosul e supremul bine Toate epocile au fost de acord in aceasta privin{a. Platon punea frumosul alituri de bine gi adevar, spundnd ca viata valoreaza ceva daca in genere valoreazd atunci cfind omul priveste frumosul in sine insusi Petrarca vorbind despre frumusejea trupeasca fi aplicd cele mai inalte epitete: ¢ alcasi, distinsa, foarte elegant’, admirabilA, rard, stralucita si excelent (Despre remediile celor doua sorfl, 1.2), iar in” De voluptate“(Opera, p.915) scria: “Cine nu laud frumosul,aceluia ii e orb sau sufletul sau trupul”, Montaigne in Eseuri 111.12. spunea:” Nu pot spune indeajuns de des,cat de mult prefuiesc frumusetea, insusire puternica si priincioasa”. Crestinii au rezerve fati de frumusejea trupeascd: “Améagitoare sunt farmecele gi degarti ¢ frumusejea” (Pildele lui Solomon 31,30) dar admira frumusefea luntric’ i spirituala. O conceptie despre artele frumoase si o stiint& ca estetica au aparut abia in secolul al XVIII-lea. Pana acum, frumosul gi arta erau legate intre ele foarte vag, iar in frumos s-a vizut mai degraba o insusire a naturii decat a artei, deci tezele: 1, frumosul constituie principala categorie a esteticii; 2. frumosul ¢ trisdtura definitorie a artei; sunt teze specifice unei perioade tarzii mai ales secolelor al XIX-lea si al XX-lea. Au existat si rezerve la Marea Teorle 1, au existat indoieli referitoare la caracterul obiectiv al frumosului, mai intéi la sofisti; un sofist necunoscut afirma c& totul e frumos gi totul e urat (Extrase,2.8.) 2. Socrate a avansat teza despre existenfa unui frumos ce consta nu in proportii, ci in corespondenta sau in acordul obiectului cu felul si natura sa; conform acestei teze, pan si un cos cu gunoi poate fi frumos, daca cl corespunde menirii sale, dar un scut de aur, ce este mai greu,dar nu ¢ facut dintr- un material corespunzator, deci nu-i frumos. De aici reiegea relativitatea frumosului. Astfel ci opinia de mijloc care afirmA c& frumosul are un dublu caracter,anume ca exista un frumos datorat proportiilor gi c& existd un frumos datorat caracterului sau corespunzitor, a dobndit cei mai multi partizani. Frumosul ¢ frumos in sens strict sau in sensul convenienjei, al adecvarii.i ‘Antichitatea stf gi la originea unei doua solutii altemative: frumosul poate jdeal sau senzual, spiritual sau trupesc, poate reprezenta 0 symmetrin obicotiv’a gio eurythmia conditionata, partial subiectiva, 3, In epoca literaturii patristice, in secolul al. IV-lea Vasile cel Mare ir ica sa Despre cele 6 zile ale Creatiunii® (cap. 7) considera ci frumosu este conditionat de un raport, insA nu numat in raportul parjilor unui obiect, dar gi in raportul obiectului fai de privire, O asemenea opinie nu relativiza frumosul, ci fl ,,relationa”. Deci frumosul ¢ relafia dintre obiect gi subiect (subiect dotat cu auz, viz, rafiune, sentimente). 4, In epoca modemA s-a procedat la limitarea domeniului frumosului Frumosul ¢ simplu, clar, lesnicios. Subtilitatea gi grafia sunt confuze gi complicate. Dar pentru manieristi subtilitatea era chiar superioard frumusetii, cu adevarat framos era numai ceea ce era subtil (,,finefea ¢ mai frumoas’ deciit frumusetes”). Gracian spunea cd armonia se naste din dizarmonic. Alta grupare de scritori gi artigti din secolul al XVI-lea incepurl sf laude gratia gi farmecul. Acestea, ca gi subtilitatea, nu mai depindeau de proportii gi de numir, Pentru multi seriitori ai Renasterii trzii si ai manierismului, teza central a fost cl frumosul este gratie; gi aceasth tezi igi are sorgintea in libertate, in neglijenti, desconsiderare, dispret (Baldasare Castiglione, Cortegiano,p. 63) $i deci nu era in acord cu Marea Teorie. 5. Treptat s-a ajuns la irafionalizarea frumosului. Frumosul ¢ un nu gtiu ce (Petrarea) gi tn alti exprimare ,Frumosul cucereste, dar nu se gtie de ce” (Lodovico Dolce, sec. XVI) Leibniz spunca cA judecttile de esteticA afirm’, nu explicd gi cle Sf aaa adnan onan tr dlgesatkiems wns co oct a Sunt ,un nu stiu ce” (Meditatit despre cunoastere, 1684, 1 79) 6. Se ajunge 1a prefatarea relativizrii yi chiar la subiectivizarea frumosului Pascal scria ci in materie de frumos decide moda iar Hobbes c ce ni se pare frumos ¢ tn functie de educatia nosstri, de spunea cA tot ceea de inteligenss. experientii, de memorie, Claude Perrault- celebru arhitect francez- ic menace Was ieee 1683, Prt 9. seam’ © chestiune de obignuinta si de asociere. C: ae la Eioporvionaltate: proporjile pliceau mumai pentru ch camenii erau depringi cuAlte teorii 1.Frumosul este unitatea in multiplicitate ;- aceasti teorie considera ch unitatea nu implicd proporfii. Pentru Duns Scot (Johannes Scotus Eriugena), frumusetea lumii const in armonie. ° 2.Frumosul consti in perfectiune - conceptie preferaté a Evului Mediu Aceasti teorie se referea gi la teoria despre frumos, despre bine si despre adevir. __ 3.Frumusefea consti in calitatea de a fi corespunzitor, in concordanta obicctului fati de natura gi felul stu. Frumos este orice este apt, adecvat, este aga cum se cuvine. Conceptia se regiseste la stoici, la Cicero, la Quintilian, iar mai térziu s-a infeles ca o complementari a teoriei principale; decorum ( adicd aga cum se cuvine) era tratat ca o varietate a frumosului. Sub denumirea de sbienseance” s-a generalizat abia la clasicii secolului al XVIUI-lea 4.Frumosul este revelatia ideii in lucruri, este ,,iluminarea” unei idei ,este manifestarea unui ,arhetip”, a unui model etern, de cea mai inalti perfectiune, absolutul. Este teoria neoplatonicienilor, a lui Plotin, a lui Pseudo- Dionysios, a lui Albert cel Mare 5. Frumosul este exprimarea psihicului, “forma dati lumii interioare” (Plotin) .Numai spiritul e frumos, lucrurile materiale sunt frumoase dar in miasura in care sunt patrunse de el. Primul care a publicat o carte despre expresie ¢ pictorul Le Brun (secolul al XVIl-lea) infelegand-o de fapt ca expresivitate sau aspect caracteristic al obiectelor si oamenilor. Legitura dintre frumos gsi exprimarea sentimentelor apare abia in secolul al XVITI-lea, iar teoria general& a frumosului ca expresie este opera secolului al XX-lea. 6. Frumosul! consti in misura. Durer (Despre pictur’, p.301)scria: “prea multul si prea-pufinul stricd orice lucru”, iar Du Fresnoy (secolul al XVII -lea ) frumosul “sta la mijloc intre doua extremititi”. Aceastd idee este preluata de la Aristotel, care o aplicase la binele moral, nu la frumos. 7. Frumosul const& in metafora, in“parlar figurato”,astfel ci existd tot atétea variante ale artelor frumoase, cite metafore pot exista. Accasti teoric a fost creajia secolului al XVIl-lea, opera a manicrismului literar, a lui Emmanuelle Tesauro indeosebi (Canocchiale, 1654) Parcelarea domeniului frumosului fusese inceputd chiar de antici, Socrate diferentia frumosul prin sine insugi de frumosul in raport cu altceva. Platon vorbea de frumosul liniilor reale si al celor abstracte, stoicii despre frumosul: trapese gi de cel spiritual, iar Civero de frumosul viril,barbitese gi cel femininde dignitas gi venustas, sau demnitatea gi farmecul, fn veacurile urmatoare, diferenticrea frumosului a mers mai departe Isidor din Sevilla despArjea frumosul deplin (decus) de frumuseje (décor) Robert Grosseteste, frumosul in numero” (in numarul-proportie) de frumosul ain gratia” (cel ce rezid tn har), Witelo diferentia, framosul ce decurge din Injelegerea a ceea ce & simplu de frumosul ce se manifest in cadrul obignuinjei, “obignuinja creeaz frumusejea” Scriitorii Renagterii disting frumosul propriu-zis de — gratie,adeprii manierismului disting, frumosul propriu-zis de subtilitate ,iar scriitorii barocului (de pilda Bouhours), frumosul propriu-zis de agrement ete, In pragul secolului al XVII-lea Claude Perrault distinge frumusejea convingatoare de cea arbitrar (beaute convaincante — beaute arbitraire). Abatele YM. Andre distinge frumosul natural de cel esengial frumosul mire{ de cel gratios (le grand- le gratleux), iar Crousaz distingea frumosul pe care-| stimam de cel care ne face plicere. Clasicistii - la raspntia secolelor al XVITIl-lea si al XIX-lea, deosebeau frumosul folositor de frumosul comod, frumosul cel rar de frumosul foarte now (de exemplu Testelin), Fr. Schlegel separa intre frumosul naiv gi cel sentimental, iar J, G. Sulzer vorbeste de un frumos gratios (anmuting), splendid (prachting), inflicdrat (feuerig). In secolul luminilor, doud au fost diferentierile fundamentale, cele ale lui Hutcheson, dintre framosul ,,clementar” deci absolut si frumosul ,,relativ” gi cea inigiatS de englezi, dar clar formulatl, la modul clasic, de Kant, dintre »frumusefea liber’” gi ,,frumusetea aderenti”. Estetica secolului luminilor renunf& la o teorie general, $i recunoaste ca unica teorie, teoria psihologica gi a triirii estetice; dar acest secol a fost bogat in curente variate; atitudinea pluralist s-a sprijinit, cum s-a vazut, pe o diferentiere notional. Lepautre, teoretician al arhitecturii, scria cA: ,Regulile artei sunt sprijinite pe ratiune” iar Laugier: ,Orice inventie... care nu poate fi argumentata prin ratiune, chiar dac& are Incuviinjarea celor mai mari, ¢ o inventie proasta gi care trebuie anulat&” (Eseu asupra arhitecturii, 1752) Sulzer, enciclopedistul artelor, definea frumosul ca in vremea veche; ,ordo etmensura” (adic& tot ce este ordonat gi masurat). In secolul luminilor gasim: ata) teoria frumosulul ca perfectiune,mai ales in Germania (Christian Wolff A, Baumgarten in” Metafizica “~ 1739 si in “Aesthetica”, 1750, Sulzer, Mendelssohn etc.), cu excepfia tui Kant, in “Critica puterii de Judecare”, considera cA “Judecata gustului este cu totul independenta fark de perfectiune". Pentru Kant, toate criteriile frumosului sunt individuale Frumosul ¢ confirmat de fiece obiect luat in Parte, $i nu inchegat din confirmiri generale, b) rispdndith era gi teoria framosului ca expresie. Astfel Condillac considera ch ideea expresiei predomina (Eseu asupra origini! cunostintelor umane (1746); in acelasi registru Alison: frumusefea sunetelor, culorilor si verbului poetic se datoreazi exprimérii sentimentelor prin aceste mijloace (Essays,1790), poezia poate exprima totul, orice insusire, ca atare ocupa locul cel mai inalt intre arte ;frumosul gi sublimul ... sunt Suprema expresie a intelectului. teoria ca frumosul decurge din idee si spirit (de sorginte platoniciana); astfel Winckelmann considera ci; Notiunea de frumos ¢ ca gi spiritul distilat de materie (Geschichte, 1764). El admira frumosul “ideal”, adicd “idealul” definit ca forma, insi nu ca forma indiferent c&rui obiect conecret. Idealul este condensare a frumosului real; este“selectia partilor frumoase” si este “reunirea lor in unitate”. In natura, idealul se manifesta partial, in detaliu, dar el este concretizat in arta, mai ales in arta antica, Secolul al XIX-lea arc ca bazi teza ci frumosul este manifestarea ideii, este “elucidarea senzuala a ideii” (Hegel) sau Victor Cousin: pentru ca un obiect si fie frumos, el trebuie si exprime o idee” (Curs de filosofie, 1836);la Herbart, estetica € construit& pe notiunea de form, estetica dezvoltati apoi de elevii sAi: R. Zimmermann gi E. Hanslick mai ales in muzic’. Cu timpul s-a atenuat interesul pentru frumos si s-a pAstrat interesul pentru arta gi pentru trdirea estetic’ (Vischer, Lipps - propunandu-i ca bazi empatia, cunoagterea prin transpunere, Guyau - funcfionarea sporiti a intelectului, VonHartmann - simfimintele aparente, Croce - expresia, O. Killpe si Jakub Segal- contemplatia). Secolul al XX-lea are ca tezi de bazi cA frumosul e o notiune atat de incompleti, incdt nu i se poate construi o teorie. Socarea contemplatorului se obfine nu numai datoriti frumosului ci gi datorit’ urdjeniei. Astfel pentru HLRead arta nu trebuie corelaté cu frumosul, “identificarea frumosului cu arta sta la baza tuturor dificultitilor noastre in ce priveste aprecierea artei, Caci arta nu ¢ frumosul absolut; nu se poate repeta lucrul acesta prea des gi prea tare”, ¢ aaSoriitorul W, Somerset Maugham in romanul Cakes and Ale opineazh ch drumosul a fost supraestimat gi ch exist gi alte lucruri nu mai pufin prejtoase decat framosul."Cred cf niciun poet n-a scris ceva mal fuls decit Keats tn primal vers al tui Endymion (,,frumosul ¢ 0 eterna bucurie A thing of beauty ts a joy for ever"). Un lucru frumos actioneaz asupra mea tn chip magic, ined ‘eurdind mintea mea fuge de acest frumos; fi ascult cu neincredere pe cei ce pot privi ore Intregi cu inciintare la un tablou. Frumosu! inseamn& extaz - asta-1 0 treabA simpla ca un bi, Tot ce poate spune un critic despre Coborfrea in mormént a lui Tizian, care poseda probabil, dintre toate tablourile de pe lume, frumusejea cea mai pura, doar atiit: du-te si priveste, Tot ce s-ar spune ar fi de domeniul istoriei, al biografiei gi cine mai stie ce! Oamenii tind s& adauge frumosului alte merite - mirefie, cerinje umane, sensibilitate - gi tocmai c& frumosul nu-i mulfumeste. Frumosul e perfectiunea, iar perfectiunea - aga ¢ firea noastra - ne refine atentia doar pentru scurt timp (. Nimeni n-a stiut vreodat& s4 lAmureascl de ce templul doric de la Paestum e mai frumos decat un pahar cu bere rece, doar dacd sau luat In consideratie obiecte neavand nimic comun cu frumosul. Frumosul e ca un impas, ¢ ca un munte pe care il pofi urca, insd de acolo mai departe nu exist nici o cale”. Deci, in rezumat: a. frumosul nu ¢ chiar atat de atractiv pe cat fl pretinde traditia, si oricum nu este susceptibil de a refine mult timp atentia consumatorului; b. frumosul e un lucru simplu, imposibil de definit, de analizat, de explicitat. Herbart in secolul al XIX-lea si Croce in secolul al XX-lea atrag atentia asupra extinderii nejustificate asupra frumosului (mai ales in vorbirea curent&) gi asupra obiectelor care ne procurd doar o distractie, o informative instructiva, un stimulent, un motiv de veselie. Apoi, in sistemul nofional, frumosul poate fi - gi trebuie - limitat la cele mai inalte realiziri, T, Thore Burger, scria in acest sens: ,,Frumosul este o raritate, ¢ © exceptie”, este treapta supremi a scirii valorilor, ce coboara pnd la prapastia urijeniei”. (Nol directii in arta secolul al XIX- lea, Ed. pol., 1972, p. 15), citfindu-l pe Byron care a scris: “ In viaja mea am vizut o singura femeie frumoasa, un singur cal frumos si un singur leu frumos”, Pentru alte obiecte sunt ‘indeajuns numirile de simpatic, dragut, estetic, etc,Criteriite framosulal Clasie, criteriile frumosulul sunt col = senzual ~ unele objecte sunt framoase cici exerciti un farmec gi intelectual — (altele degteapta sentimentul de prejuire), Coeficientul framosului este de obicei fie farmec (charm - cum zice Roger Foy), fie approval (aprobare). Natura e, cel mai adesea, fermecitoare, in schimb multe obiecte de art desteapth doar sentimentul de stima, de prejuire. Sunt 5 obiccte cdrora li se pot aptica ambele criterii, astfel c& pot fi desemnate ca framoase qumai obiectele ce corespund celor doud eriterii. fn aceastd directic tindea definitia kantiand a frumosului. fn zilele noastre, “frumosu!” ¢ uzitat mai mult in practic& decit in teorie, in conversatii decat In c&rfi. El a devenit un mod de exprimare colocvial. Concluzit 1, S-a trecut de Ja nofiunea larg’ despre frumos la 0 nofiune pur esteticd. Frumosul moral s-a mentinut pani la finele antichitatii in curentul platonician; dar la sofisti, aristotclicieni si stoici, frumosul era in mod precumpinitor numai de ordin estetic; scolasticil considerau frumosul numai sub aspectul sau limitat - ,frumoase sunt lucrurile care plac, cand sunt privite”; Ja fel umanistii Renasterii — ,,frumos ¢ obiectul perfect cunoscut prin vaz". fn perioada Evulu! mediu, Sfantul Augustin spunea ci frumosul este proportie a partilor dublati de suavitatea culorii; pentru Sfantul Toma d’Aquino frumosul este sinteza dintre integritate, proporfie gi stralucire, iar Sfantul Tertulian considera c& religia are valoare moral nu arta (pozitie asemandtoare, apropiat de Platon). fn Renastere se revine, oarecum la ideile antichititii, la tendinfele desacralizante ale artei. Astfel Alberti, Leonardo, Diirer considerau arta ca oglind’ a realititii; pentru Michelangelo gi Darer, frumosul este ascuns, este decelabil doar prin de dezvaluire; pentru Dante si Petrarca, frumosul natural este obiect al gi sursi de inspiratie; pentru Leonardo, pictura este mai adevirati” decat poezia, ca este reflectarea direct a realitdfii; pentru Giordano Bruno, nu poezia ia nastere din reguli ci regulile iau nastere din ii; pentru ‘Campanella, arta, frumosul sunt semne al binelui. aneAlberti pune accent pe desfiitarea estetic’, cste inainte mergitor in chestiunea perspectivei, iar Albrecht Direr si Pierrodella Francesca au contributii majore in studiul proportionalitatii Pentru Descartes; Cuvantul frumos pare in mod particular si se raporteze Ja simtul vazului” E ' : fn secolul Juminilor s-a separat frumosul de sublim: tot ce era frumos in afari de domeniul estetic aparfine sublimului. 2. S-a trecut de la nofiunea general a frumosului la nofiunea frumosului clasic Frumosul estetic - cra totusi o nofiune ampla cAci - cuprindea frumosul artei clasice ca si pe cel al oric&rei alte arte. Hobbes in Leviathan, 1651 considera cA engleza nu poseda un termen atét de general ca vechiul latinesc ,,pulchrum”, ci doar numerosi termeni de semnificatie speciali: dragut, amabil, convenabil, plicut, elegant, demn de atentie, sublim sau frumos ~ care nu este decdt unul din acesti termeni speciali, ce nu-i cuprinde (nu poate) pe alfii, nu este mai general decdt alfii. Lista termenilor speciali de estetic&, stabilit’ de Hobbes, a sporit in veacul urmator prin numiri ca: pitoresc, caracteristic, neobignuit, surprinzitor, etc. frumosul clasic ramfndnd s& constituie o parte nu prea mare a frumosului sensu largo,ins& cu-atét mai insemnat cu cAt prezenta partea pentru intreg (pars pro toto). In secolul luminilor intervine 0 schimbare: - decorului in stil rococo fi corespundea mai curand calificarea de ,,gratios” - peisajelor preromantice — calificarea de ,pitoresti”, - literatura preromanticd era ,,sublima” si numai operele clasice erau ,,frumoase”. 3. De Ia frumusetea lumii la frumusetea artei Grecii antici admirau perfectiunea, framusetea lumii naturale, Cum lumea e frumoasi, opera omului - ca imitafie a ei - este la fel, poate fi frumoasa, trebuie si fie aga. Teoria frumusefii universale, »pankalia”, fusese Proclamati nu numai de grecii mai vechi, dar gi de cei mai tarzii, ca si de romani. Pentru Plutarh: ,Lumea ¢ frumoasi, aceasta se vede din forma, culoarea, maretia si multimea stelelor ce-o ‘inconjoaré” (Despre sfaturilefilosofilor, 879c). Cicero: ,,.Lumea are-n sine atata frumusete fncat nu te poti gandi la nimic altceva mai frumos” (De oratore),Au adus laude frumusetii lumii, gi pirintii bisericii orientale (Vasile cet Mare - secolu! al XIV-lea), invafatii vremii carolingiene (Scotus Eriugena), victorienii in secolul al XII-lea, scolasticti in secolul al XITI-lea, L.B. Alberti spunea ci natura necontenit gi din belgug rivipeste prisosinga frumosului, Montaigne prefer si contemple natura, priveligtile ei decit operele de arta, iar Bernini este convins cA natura confera lucrurilor ,,tot ce ¢ necesar frumusetii lor’. Simptome de schimbare: ~ In antichitate, pentru Filostratos, gi Kallistratos, frumusejea artei se afla pe primul plan; pentru Thoma d’Aquino, arta confine o frumusefe inexistent in natura, in secolul al XIX-lea, exista un frumos al naturii yi un frumos al artei fin secolul al XX-lea, exista un frumos exclusiv al artei (C. Bell, Arta,1914); frumosul era forma semnificantd; artistul este cel ce da formelor semnificatii. 4. De la frumosul perceput prin intelect Ia frumosul perceput prin instinet Leibniz spunea c& noi nu posedim o stiin(& rational despre frumos. Cea ce nu Inseamna totusi ci n-am avea nici una, Ea ¢ fundamentatt pe gust. Spunem despre un obiect cA ¢ frumos sau nu, desi nu putem explica de ce ¢ aya. E un simy inrudit cu instinctul, fn secolul al XVIlI-lea era raspdnditi teza ca gustul recunoaste frumosul, imaginatia fl redi ,iar in secolul al XIX-lea ca gustul si imaginafia servesc frumosului exact ca gi regulile gi gandirea rajionala. 5, De la infelegerea obiectiva la cea sublectiva a frumosulul {ncepind cu sofigtii s-a exprimat gi subiectivismul estetic, dar acesta este precumpinitor abia in epoca ‘modernd; initiator a fost Descartes, urmat de Pascal, Spinoza au urmat literatul Addison gi, mai radical, Hobbes. Burke a dat teoriei subiectivismului un aspect mai echilibrat iar Kant, a acceptat principiul subiectivismului, dar I-a limitat, spundind c& judeciile despre frumos, cu toat& subiectivitatea lor, pot aspira la generalizare apoi desi majoritatea esteticienilor au stiruit pe pozitia subiectivititii frumosului, i-au cdutat elementele obiective gi generale.6. De la grandoarea la dectinul framosulai Maretia ideii de framos a durat indelung, dar pind tn seoolul huminilor cind incepe s8 se clatine. Cauze: a. atunci ead frumosul incepe 4 fle interpretar subiectiv; b. atunci cind nofiunile de subtilitate, pitorese, sublim ay fos: detagate de frumuseje; c .atunci cand frumosul © divoviat de formele clasicismutui, ce igi pierd atractivitatea tn folosul formelor romantice Pentru Fr. Schlegel : Temelul artei contemporane nu rezidA in ce ¢ framos, ci In ce ¢ caracteristic, interesant, filozofic” (Despre studiul poeziei grecesti, 1797), H. Read (1964, The Meaning of Arte) afirma cl toate generalititile In materie de apreciere a artei provin din identificarea ei cu frumosul, iar J Stolnitz , de o maniera gi mai categoricl in ,,Beauty”) va ajunge sf afirme pur 9 simplu c& Frumosul s-a retras, ba chiar a dispirut din teoria contemporand a esteticii”, Moduri de existentA a frumosutui: - frumesul natural (al primiverii, al cerului albastru, al pajigtii ete.) de Provenienti extraestetic’ — asigurat de clemente mecanice, fizice, chimice, biologice ale naturii;Frumosul natural este cel al unei flori, al unui animal, al ‘unui chip, al unui apus de soare. © flinjA vie este frumoasi pentru cf sesizim in ‘ea © perfect adaptare a formelor la funcjiile sale. In general, frumusejea unei fiinge vii pare sf fie legat& de tinereje, de sinitate, de exuberanja vital. Un cal frumos este cel cu membrele subtiri s1 puternice, cu forme suple ce sugereazi ‘iujeala alergarii, tinerete 51 vitalitate. ‘Care este ins criteriul obiectiv al frumusetii lucrurilor neinsufletite : 0 ‘Fock, © stincl, un apus de soare? Dupi Charles Lalo, aici frumusejea este puterea. ..Dintre doua stiinci cea mai frumoasA este cea mai greu de distrus, cea ‘mai impundtoare. Dintre dow’ ceruri senine, cel mai strilucitor, cel mai impecabil, dintre dou’ furtuni cea mai teribilA yi chiar dintre doud degerturi, ce! ‘mai dezolant, mai silbatic gi mai monoton"(Introduction & lestethique, Armand Colin). Judecata privind frumusetea apare aici deosebit de subiectiva, relativa la ‘gusturile fiecdiruia, la epoca gi la diverse civilizafii. Frumusefea natural este inainte de orice ceea ce rispunde unui sentiment Personal, ceca ce trezegte in noi admiratia, bucuria. .Ceea ce numim frumos Innaturd, este fnainte de toate fiinja sau lucrul cu care am fi deosebit de ferici{i si ne intovirigim"(Charles Lalo), - — frumosul uman - al corpului gi al sufletului ormului (frumuseje etics, frumusetea locului gi rezultatele muncii omenesti); - frumosul artistic: “creatie niscutf gi reniscutli din spirit (Hegel) Esteticianul roman Liviu Rusu a simfit nevoia de a autonomiza cele trei valori: gnoseologic, etic i estetic, ,,spuntind ch adeviirul ne arati ce este, bincle ne arati ceca ce trebuie sf fie; frumosul ne arath ceea ceeste sub forma care trebuie si fie” (Logica frumosulul, E.L.U., Buc, 1968, p. 22,38). 2. Despre comic Comicul, fenomen antropologic real, are cauze biologice,psihologice, sociologice. Lui ii atasim dimensiuni: lingvistice, comunicationale de cunoastere,metafizice. Fenomenul comic nu este brut, ci dependent de aprecierea umana, de valorile omenesti . Comicul implica solidaritate: “se rade cu”gi excluziune: “se rade de”. RAsul poate fi intelegitor, blfind, generos; nemilos, cl exprimé uri,dispret, invidie, resentiment. Rasul poate fi de acceptare sau de excludere, sanctionat gi sanctionator. Formele umorului in viziunea lui N. Hartman: a. simplu amuzament in fata comicului ; b. gluma (folosirea comicului ca poanti ¢. ironia (punerea in valoare a propriei superioritati printr-o coborfre aparenti a eului); d. sarcasmul (respingerea amara, disprejuitoare, nimicitoare, sub forma recunoasterii exagerate). Pentru Aristotel: comicul const intr-un defect sau o uratenie ce contrariazi -idealul ordinii gi armonici. Defectul (,,insuficienta”) $i urdjenia (,,slufenia”) trebuie si fie ,,firi durere” gi ,,fird prere de riu”. Comicul este, deci, _ reprezentarea a ceea ce este mai slab in om gi inceteazi acolo unde incepe ‘suferinta serioasi gi durerea amara, Slabiciunea - condifie esentialé a comicului = nu duce la pieire cum se intémpla in tragic. in Renastere si in modernitate apare teza rolului subiectului care resimte comicul gi comicitatea situatiilor. Apare, acum, gandul ca in comic se afla wascuns ceva”, ca el, comicul ,,ne ingeala”, sau c& ceva neasteptat se (poate) intampla.Jan-Mare Defays analizeazi ca forme ale comiculiti - grotescul, ,,mijlocire intre Frumos gi Uri”, - umorul, ,,mijlocire intre Bine gi Rau"; -fronia, ,mijlocire intre Adevar gi Fals” Deoarece comicul este mijlocire, formele lui sunt multiple, dinamice 9 /sau incircate mereu de relativ $i relativiziri , Pentru a fiinja, comicul are nevoie de disimulare, ambiguitate gi/sau duplicitate, H. Bergson reduce numirul procedeelor comune tuturor formelor comicului Ja trei principii canonice: 1, repetifia ; 2. inversiunea, Zinterferenta seriilor, Avem, dupa Bergson, un comic de migcare, un comic de cuvinte, un comic de caractere si un comic de formh (cind se atribuie cuiva ceva ce nu existi), de exemplu cfnd cineva se face c& schiopita. fn concluzie comicut oscileaz’ fird incetare intre abatere de 1a regula gi reglementare, intre recunoagtere gi discreditare, intre excludere gi integrare. Prin intermediul comicului putem demonetiza orice, putem vedea in frumos gi uritul, in sublim gi ridicolul (prin cddere), in gratios gi penibilul, in miarefie gi josnicie etc. Pentru Evanghelos Moutsopoulos (Categorii estetice), comicul este o categorie esteticl determinativa, ce oglindeste lupta vieyii umane. Comicul este o categorie ideologic, dinamica, alaturi de epic, dramatic gi tragic. Poeticul, liricul gi iditicul sunt gi ele categorii eidologice, dar statice nu dinamice, Comicul poate fi evaluat prin raportare 1a: caricatural, ironic, diform, sarcastic, umoristic, spiritual, categorii care prin tehnici gi convenfii specifice preschimba formele canonice ale frumosului, Toate aceste categorii se raporteazi la om gi la moralitatea lui, deci sunt antropocentrice. N. Hartmann considera ci numai in creafia poeticd este cu adevirat dominant comicul. Dar el este prezent gi in arta desenului, in pictur& -rar - in muzica programatict, (prin mijlocirea cuvAntului acompaniat de muzici) Comicul - apreciazi Hartmann este cu totul strain muzicii gi arhitecturii. Viaja este ins, desigur plind de comic. far risul poate fi cauzat de orice stingicie, orice alunecare, orice migcare nepotrivitd. ,,Luarea fn ris” ca opus risului scoate in lumina gi amplificd intentionat slibiciuni, este riuticios, respinge, nimiceste, wucide”, Ca atare este nedreaptt. Rasul este o trisitura de infelepciune, ,,luarea in ras” inclina spre frivolitate si aroganta, in ambele situafii, plicerea este plicere esteticl; aceasth placere este pur obiectiva si fird interes practic. Ea priveste fenomenul, intémplarea ca atare, nu priveste niciodath persoana lovitd.Rasul este provocat de slibiciunca (omenease’), de micimea, meschinaria, de aroganfa si de prostie ~ mai ales cind acestea se dau drept infelepciune gi importanta. Rasul, hazul sunt un mod de a ne elibera de slibiciuni, sunt terapie a caracterului gi sufletului nostru, Relatia comic - umor este aidoma relatici muzica - muzicalitate, relatiei legitatea numerelor - megtegugul calculului. Caci umorul fine de cel care contemplA sau de cel care creeazi (poctul, actorul), in timp ce comicul fine de obiect, este calitatea acestuia, Comicul este voluntar cfind omu! face constient, din sine, obiect de comic gi este involuntar, cdind el nu controleazi fenomenul. Categoriile comicului sunt: - distractiv (la povestitorul de anecdote); = surdzAtor (la observatorul neroziei) ; - manios (in situatia soldatului care cu 0 vorba de duh se taraste afari din noroiul cu care |-a acoperit o grenada). Categoriile umorului acoperA o realitate faptic’, evenimentiald dar gi scenic& de (re)prezentare. Comicul produs de cuvinte, de aranjamentul lor, il numim Spirit. O forma de comic este umorul ( din limba francezi, humeur adic& secretie interna). Umorul schimba dispozifia omului; are la baz’ elemente contradictorii, sentimente compuse (amestec’ seriosul cu glumetul, tristefea cu veselia, simpatia cu antipatia). Un proverb francez glasuia ; “iau un aspect vesel pentru ca s& nu izbucnese in plans “. Umorul este apropiat de desfaigurarea obignuiti si normala a vietii. El este realist, este un sentiment total si amestecat. © alt& forma de umor este burlescul. ici valoarea sau o pretentie de valoare este redusi la ceva trivial, care fine de animalic, de functiile fiziologice: foame, sete, instinct sexual. Marii lacomi, marii biutori, care fac din bautura si din méncare scopul existenjei lor, clovnii, revistele teatrale produc fenomene de Durlesc. Cand Napoleon - in unele reprezentiri (cabarete, reviste) apare in pantaloni scurti, el este un personaj burlesc. Burlescul este un cinic care fagreeazi gluma groasi, parodia gi risul grosolan, Cinismu! este, la réndul lui, 0 reintoarcere la primitivitate, o combatere a ceea ce este modernism (de exemplu Rousseau care preamlireste naturalismul sau Bergson care protesteaza contra fenomenului de civilizatie sunt cinici). Grotescul — alt& forma de comic — este exagerarea unui caracter individual, ‘exagerarea caracteristicului. Grotescul se apropie de urfit pentru cf exagercazi pana la monstruozitate, gi astfel iese din cadrul frumosului.Formele de grotesc : caricatura sf pamfletul a clind se prezintt infirmitifi sau deformiri fizice ale unor personaje importante; b. cAnd se critica ‘vanitatea, prostia; ¢. cfind se reduc la absurd actiunile unor oamen: politici Caricatura ~ exagereazi un defect fizic, g1 pentru a compromite pe cineva, ajunge pani la deformare;caricatura trateazh 0 fizionomic, dar legat de o trisituri moral; caricatura izoleazA un caracter (ambijic, vanitate), in timp ce toate celelalte trec neobservate Alti forma de comic este tronia - céind printr-o formA gravi, serioas’ se ‘expune un fond usor, banal. Cel care ironizeaz’ are o contin} ascufita, are o lips& de gravitate fayi de lume gi viajd, realizeaz4 o ,.risturnare a valorilor printr- © atitudine per contrario”. In ironic exist 0 dozi de cinism si de indiferengs sentimentald. Ironicul socoate ch lucrurile sunt treciitoare, nu pune baza pe esenta lor yi ca atare va reugi ca In viata si nu aib& surprize de nic&ieri. Tronicul trlieste dup’ o lege de economie, nu se iroseste si nu se fixeazs. Efectul estetic al ironiei este scos prin mijloace teatrale. Ironicul in fond are o congtiint prea clari pentru a avea pasiuni, este nesentimental gi sceptic.43, Tragicul ~ repere fundamentale Tragicul desemneazi irosirea sau disparitia unor valori fundamentale umane. Spiritualitatea greco-latind gi iudeo-crestin’ este, in primul rand ", ceea ce inseamnA ca. tragicul se giseste in forma concentrat& gi specializata in tragedic. Dar tragicul nu se reduce la tragedie desi este puternic legat de ea. Fenomenul tragic este mult mai larg decAt ceea ce este confinut gi reprezentat in tragedia insigi, El se regaseste gi in alte genuri literare gi in alte arte decat cele dramatice propriv-zise: in pictura gi sculpturi, in dramaturgia muzicala, in opera gi balet, in oratoriu gi cantata, in simfonismul european sau in forma sonatei, in muzica de camera. Se poate face o legaturi intre arta dramatica tragic’ si teoretizirile cu privire la tragedie. De exemplu, intre tragediile lui Eschil, Sofocle si Euripide si teoria aristotelich a katharsis-ulul; intre piesele lui Corneille gi Racine $i consideratiile lui Boileau asupra ,,unitifil celor trei reguli”; intre Shakespeare si considerafiile lui Voltaire asupra ,,noii etape” clisabetane in dezyoltarea tragediei; intre piesele lui lonesco, Brecht sau Becket si evaludrile lui Camus asupra ,,viitorului tragediei” in epoca noastra, etc. Aristotel considera cA tragedia trebuie si arate intr-o limba frumoasa, deosebit ca forma, cu o anumitd intindere a actiunii, “o actiune a unui caracter nobil, clevat” care inspiri teroare gi mili, dar purific’ emofiile. Aristotel spunea c& Euripide este cel mai tragic dintre cei trei mari dramaturgi . La Euripide, mai mult decat la Eschil gi Sofocle, personajele cad in nenorocire gi isi aratd suferinja, Aristote! nu realizeazi ins& cA esenta tragicului const in infruntarea in cadrul personajului tragic dintre o fatalitate si o libertate, c& spectacolul nenorocirii este necesar dar nu suficient intr-o tragedie. Tragicul inainte de a fi pe scena, pe panze, in muzicd este evident in viafi, in istorie gi in existenta in genere. ‘Tragicul poate fi explicat si interpretat prin intermediul categoriilor de necesitate (respective fatalitate) gi libertate. Anumite situafii limit’ sau exceptionale de via{i, care implicd suferinta nelimitatd, durere. nenorociri, ‘moarte chiar, au un caracter implacabil gi ireversibil, gi desi omul s-ar putea si a Ponpinneree cuumle gi consecinfele actiunii sale, el este (trebuie si Siler si chiar vinovat pentru faptele gi actele sale, Lucru pe care |-au greci, in orizont ontologic. Homer adauga: ,,nici micar zeii nu pot a ficut observajia cd ,,tragic 52gchimba cursul trecut al evenimentelor”.Iar Sofocle nota: ,nimeni pe lumea aceasta nu este scutit de nenorociri” Viafa omeneascd si istoria sunt pline de evenimente tragice: suferin,a, dureri nemeritate, nenorociri gi moarte ndpraznici. Tragicul presupune insi distrugerea valorilor $i raspunsul la intrebarea: de ce cel bun gi valoros piere?; ce gens au cAderea gi moartea croului tragic? Deci, tragicul presupune: -valori absolute: viata, libertatea, demnitatea, egalitatea, dreptatea; - transcendenta; - sensul moral si metafizic al vietii si zbaterii omenesti. Tragicul, in pofida tuturor nedemnitatilor, nelibertatilor si nonsensurilor exprim& in mod paradoxal exemplara reusita a valorilor general-umane adici Irdirea demnA, libera gi cu sens a vietii. ‘Tragicul vizualizeaz’ capacitatea omenirii de a se autoregenera moral. Cu mult tle, semnificativ, Pascal a consemnat ; ,Omul poate fi zdrobit de fortele oarbe ale existentei, dar el nu poate fi infrant”. K. Jaspers ,care a facut o analiza a celor patru tipuri de culpe ale poporului german de sub nazism (criminalA, politic’, morala si metafizic&) a insistat asupra Tegenerarii substanfei morale prin sentimentul vinovatiei, inclusiv prin cel al “vinovatiei fara vina”, Plecnd de la Hegel: existenta ca tot, este natura rationald gi de la Kirkegaard: ,,cxistenta in ansamblul ei este de sorginte irationala”, D.D. Rosca, in ,,Existenta tragic&” a concluzionat: ,,lumea, existent in intregul siu nu este nici numai rafionala gi nici numai irationalA, ci, si rational si irationala”, Deci omul poate fi distrus de forfele oarbe ale naturii gi ale istoriei, dar nu poate fi infrant ct timp, chiar prin cAdere, suferinfa, moarte, se afirm& un sens transindividual, o valoare moral substantiald. Pentru D.D. Rogea, constiinta tragic’ a existenfei poate fi definitd plecdnd de 1a cinci atitudini metafizice fundamentale: 1. non-atitudinea ( indiferenja); 5. eroismul, in cuprinsul constiinfei tragice a existenfei, sunt legitime doar afirmatiile patru si cinci. Ele surprind paradoxul tragicului, anume cf, valoarea piere irenagte ca o fortd noua, iar personajul, tragic este yi vinovat gi inocent, aga cum este gi autor gi victima a proprici sale nenorocirl Gabriel Liiceanu in ,,Tragicul ~ 0 fenomenologie # limite! si a depasirli” ne propune teza-concluzie: ,,dach-i depycsti limitcle esti pedepsit, daca nu fi le depagesti nu egti om”. Pentru Moutsopoulos tragicul este 0 categorie inchisi, spre deosebire de dramatic care este, mai degraba, o categorie deschisa, deoarece, dacd tragicul yadmite o singuri iegire, ciderea definitiva gi de neocolit a eroului”, in cazul dramaticului ,,situafiile determinate nu au un rezultat determinant” Tragicul este - dup Moutsopoulos- categoria esteticd cea mai legati de nelinisti metafizice gi existenfiale, ar principala problem& metafizicA consta in efortul de realizare a irealizabilului, dupi cum principala problem existentiala const& in efortul trairii a ceea ce este de netrait. Dar, ,,atingerea inteligibilului” trebuic si aib’ loc pe un fond estetic: adicd 84 existe contemplare gi totodata, purificare, indljare in chiar actul receptarii. Ton Tanosi, estetician cu un discurs academic elevat,fin, de larga intindere, dar si profund , al cArui student am fost la Universitatea din Bucuresti, spunea ca: tragicul este frumusefe inversatd, gi reafirmata chiar prin inversare. Tragicul presupune prezenfa unor valori etice gi estetice, dar mai ales, este imboldul de a fauri alte frumuseti, de a largi (implini) sfera axiologicului. N. Hartmann, estetician de seami al secolului al secolului al XX-lea considera cf tragicul este o specie a sublimului, care sublim este un frumos augmentat. Tragicul nu este fenomen pur estetic, ci in el sunt gi considerafii pur etice. Deci tragicul estetic, nu este pribugirea insdgi, ci aparijia acesteia. Placerea -aici - nu lezeazi sentimentul etic. Evanghelos Moutsopoulos aprecia c&: din punct de vedere istoric, tragicul se subordoneazA dramaticului. Eroul tragic intra in lupte, conflicte, este in miezul violenfei situafiilor, este combativ, este in miezul antagonismelor gi opozitiilor de tip heraclitian, al opozitiei de tip parmenidian dintre fiinf& gi nefiinta, al opozitiei de tip Empedocle dintre discordie gi intelegere. In tragic - spune Frienne Souriau, un alt mare teoretician ~ conflictul este Pondere inegala, cici forjele opuse sunt inegale gi neechilibrate. Astfel ci ‘opozitia (contrariilor) inceteazA de a mai avea referire la frumos gi se inalfi la sublim, fn cazul dramaticului, sublimul se nagte in sufletul eroului, in cazul tragicului, sublimul este impus tocmai de inegalitatea exterioar’ a fortelor.In primal caz, dezechilibrul fortelor se mediag’, opositiile (sublime) sunt neutralizate, tensiunile situatiitor dramatice se umanizeara, In cary! tragioutui deaechilibrat forelor gi inegalitatea sunt nemijlocite; eroul tragic luptt cu puter: superioare, Eroul tragic este singurul care se Andoiegte de sfArgitul stu, ori {i ignord, Bi este prins tn capeana unor forge de neinvins, astfel oA revultatul eonflictului tragic este dinainte stabilit. Dar gi eroul gi Spectatoral aoceptt devaatrul, dar contest indreptijirea dezastrului cdci au congtiinfa inegalitayii —confruntirli fortelor opuse. Astfel cA gi Fecunoasterea Infrdngerii este, gi pentru erou i pentra spectMor, Un protest Impotriva acestel inegalitayi, Categoria tragicului este categoria cea mai legat de nelinigti metafizice wl existentiale. Problema metafizicl consti in efortul de realizare a irealizabilutui, feme, dou tonalititi ori dou’ grupuri de instrumente). La Beethoven avem gi ‘dramatic si tragic (vezi Simfonia a V-a), {tn prima parte a ,Simfoniet nr, 8° de Schubert, dezvoltarea tematict trece Pe neasteptate de la tonalitatea de si bemol la cea de do benol, se redau particularizirile tragicului unde conceptele de invincibil $i intangibil sunt la ele seasi. Sau ,este tragicd tcerea ce leagl partea principal’ de epilog in Don Juan” de Richard Strauss, dup cum tragict este imobilitatea in migeare, ‘$i pictura se preteaz minunat la exprimarea dramaticului gi tragicului. Dramaticul este reprezentat nu numai prin elemente anecdotice sau tematice de exemplu ‘abloul ~Cal InspAimdntat de furtund” (1826) a luiDelacrotx ~ ci gi Prin elemente inteme ~ de exemplu, conflictul culorilor ca tn tablourile Iai tematic si alegoric, nu doar prin intermediul luptei culorilor, Rodin - sculptor ~ este dramatic in ,Flul risipitor™ (1856); tragic in »CAderea ingerului” (1885),fn arhitectura, dramaticul se exprima prin lupta clementelor, coloanelor 9 arcelor intre ele, sau prin asimetrie formala, iar tragicul este continul in (de) ruine (de pilda, anumite temple indice sunt de un tragic incontestabil). Relafionarea forjelor opuse cu omul face nevatamat sa fie dramatic, iar o furtund din care sd iegi vatamat, omoriit, sf fie o calamitate (tragica). Dramatica este lupta fiinfelor intre ele, tragic este efortul fri speranta de salvare. Dramaticul si tragicul se (pot) exprima in natura gi in arti, la nivel pur estetic, in chip autentic, Ele sunt cum spune Evanghelos Moutsopoulos categorii estetice determinative eideologice. Pentru T. Vianu, tragismul presupune o metafizici, un fundal de reflectie filosofici asupra constituirii realitatii, un sentiment pesimist al viefii, dar o atitudine eticd afirmativa si eroic’. T. Vianu apreciaza c& tragismul nu putea apare in India antic, in India veche, cdci desi putem vorbi de o metafizicd pesimisti, sirul ideilor se desfasura astfel incdt omul nu ajunsese s& se prefuiasca, iar ideea individualitaqii ca bunul cel mai inalt al viefii nu aparuse inca. Omul (indian) nu se smulsese (de multi vreme) din starea mistic& si individualitatea lui (fraged, tinir&) avea oroare $i teroare de a purta singur lupta aspra a viefii. Astfel cA el dorea (mai bucuros) reintoarcerea in vechea unitate primitivi, decdt s4 ajunga la chinuitoarea constiinta de sine. fn schimb grecul (omul grec) se teme de realitate, dar o i iubeste; din aceasta ambivalenfa gi tensiune se nagte tragismul grec. Constiinta individual — la tragicii greci — ajunge pani la constiinta nobletii individuale. Tragismul grec este o forma gi un factor de promovare a individualitafii, a méndriei eroului tragic. Astizi, in zilele noastre, in epoca moderna - zice Tudor Vianu ~ sentimentul tragic se coaguleaza din trei parti: 1. erestinismul proiecteaz& asupra culturii noastre o imens umbra tragic’; 2. tragismul apare ca reactie la optimismul stiinfifist si progresist al vremii ce amenin{a , uneori, 84 incarce fiinta omeneasc& cu suficient4; tragismul ne reaminteste nesfargitele regiuni ale necunoscutului care ne inconjoard dar si, imperfectiunile puterii noastre tehnice; 3. societatea modern’ ameninji slabirea constiinjelor _ individuale, incadrandu-le riguros in rosturile colective. Ori individualitatea se scoala gi tragismul apare in posibila sufocare a constiinjei individuale. 0 furtund din care poft epi 56Pentru Ton Fanogt sensul tragicului se bazeaz& pe non-sens, cdci firesc ar fi ca valorile 8 supraviefuiascA si non-valorile si dispar’; dar se intinpla invers Miarejia este injositi, noblefea este intinati, energiile par irosite in zadar, pozitival ajunge negat, Dar paradoxal, negarea igi dezvaluie plenar virtutile afirmatoare, Valoarea piere gi renagte cu o nou fori. Pribugirea nagte dorinta reconstructiei, filurirea altor framuseti, implinirea sferei axiologicului. Tragicul nu se confundi cu groaznicul, cu deciderea, descompunerea, Acesta se integreazA intr-o viziune axiologica pozitiva. Groaznicul in sine are o natur& precumpanitor asocialA mecanica, fiziologicd, biologica; in timp ce esenfa tragicului este obligatoriu sociala, umana, istoricd, Nu sunt tragedii propriu-zise filmele de groaza, pisele ,,tari”, romanele wnegre” ci aici groaznicul este fel, nu mijloc. Cand acordim o atentie exacerbati cazului morbid, patologic sau sexual-patologic tocim simul tragic, chiar fl elimindm, Nicolai Hartmann a teoretizat latura sublimd a tragicului. El vede tragicul in viaf& ca prabugire a ceva omeneste de inalta valoare. Apoi orice bun este resimfit ca plin de valoare, abia (sau ce! mult) in clipa in care el ne este rapit sau retras. Valoarea gi plicerea estetic& sunt legate nu de pribusire ci de maretia ‘umana insiigi. Marefia aceasta umand este pusi abia prin simpatia dureroas& pe care ne-o provoaci pribusirea ei. Aceasta poate fi numiti vraja estetica a tragicului. Ea este un fel de transfigurare a umanului. Cu cat mai clar se oglindeste prabusirea in suferinta si infringerea luptitorului, cu att devine mai puternic farmecul tragicului. Nu prabugirea binelui, ca atare, este sublima, ci binele insugi este transfigurat, in c&derea lui, in sublim, Libertatea este calea gi spre bine si spre ru. Pasiunea in sine este neutra: apis fi destructiva, dar si constructiva (iubirea uriasa in ,,Romeo gi Julieta” si in Othello”, pasiunea domniei gi ambifia in ,Macbeth”, curajul si energia lui Richard al IL -lea demne de 0 cauz& buna”, mai buna). Sublima este méarefia wman’ in sine, chiar cfind se indreapti spre rau, chiar cfind ea se decide principial pentru acesta, : Libertatea apare gi in voinja riului, la fel de pura ca in voinga binelui. Cand Vina trece peste ceea ce poate suporta omul, cind vina fl paralizeaza interior, atunci ea, vina, se manifesta ca destin, ca destin interior, pregatit de subiectul {nsugi, {ntr-o vini mai mare, hotirdtoare gi ‘Impovaratoare pentru viafa, tragicul ‘se ridic& la sublim, 74, Subtiniet Sublin eate un fermen din literatura latina, eu sensul de Indljime, elevatie, ca stare reaté a hiohueilor gi care, prin degvoltarea literard Inseamna azi perfectiune gi grandoare fh euprinal aperel artiste, Prin deviatie, sublimul exprimé caracterul elevat al stitalai La nivel terminologic ainoninul su eantitativ este ,,mare”, iar cel otalitativ’ cate mare” Sublinul este 6 prelungire direett a frumusetii, 0 aecentuare a ei in linic dreaptd, © potenjare eantitativa care pagte @ noud calitate, Sublim este gi Prometen, cel care lea dat oamenilor seoretul foculul stimind ménia tui Zeus, sublim este gi Herakles, cel mai puternic dintre oameni care a zdrobit cAtugele lui Prometeu gi isa simula din plept pironul de fler ou care fusese jintuit de stinca. $1, exemplele pot continua, Sublimul se afla tn dose corelafii cu tragicul yi cu frumosul, Ins méretia nu este din capul locului gi In mod fatal condamnati de infringere, aga cum destinul multor “obidifi gi urnilifi" poate fi progaie, Tragicul exprima picirea unor valori umane, este tniljare prin oldere, este ,,izbanda eyecului”, este frumusefea picirii ‘Tragicul se intruchipeazd fn soarta lui Oedip, a Antigonei, a lui Hamlet si a rogelui Lear, Tragicul apare in mai dese rénduri sublim decdt invers cdci Tnftangeroa sau picirea tragicA presupune de obicei prezenja unor valori umane Insemnate, Tragediile au fost gi sunt adesea aureolate eroic, insi numeroase manifestirl eroive sunt scutite de un deznodamént tragic, Daca frumosul presupune armonia dati, sublimul are in vedere o armonie ce abia urmeazi a fi cuceriti, Din conflictul intre ceea ce ar trebui sf fie si ceea ce ‘este, poate sil rezulte © situatie yi o actiune sublima, desfagurate pe un trim tragic sau tn afara lui, Sublimul ¢ corolarul estetic al afirmarii omului in univers, al inaintdrii sale istorice, al Ingenuncherii naturii de litre el in infruntirile sociale. Parafrazindu-| pe Protagoras, cheia sublimului este omul, “misurd a tuturor valorilor estetice”. Tn sublim igi giseste intruchiparea unitatea etic ~ estetic, moralitate ~ frumusete. Sublimul certifiod trecerea spre mai mult gi spre mai mare spre,, mare{”, el certified idealuri puternice, perspective temerare, Sublimul ¢ © calitate umand, subjectiva gi obicctualizata, Insiigi natura devine sublimi doar ca mediu al viefii umane, susfindndu-l sau opundndu-i rezistenta. Paméntul, deyi are dimensiuni precise, este mare sau mic in comparafie cu luna ‘ :sau soarele, este mare sau mic pentru cei care au invatat sf-! compare cu corpurile ceresti, cu propriile lor dimensiuni lduntrice gi exteriorizate Sublimul este legat de om gi de activititile Ini, este un frumos prelungit, concentrat la maximum, o depiigire a imprejuririlor ostile, o tendinii de autodepisire a omului, de a supune gi transforma natura,de a injelege 91 a lumina cadrul istoric, o punere in relief a virtutilor moral-politice yi de cunongtere ale omului. Sublime sunt: nesfargirea oceanului gi a nisipului pustiului, ceru! plin de stele, vraja si fosforescenja peisajului marin dar gi gestul eroic al lui Prometeu, jertfa patriotic’ a marilor revolujionari, Domul din Florenja, Palatul Dogilor din Piaja San Marco, Capela Sextind a Vaticanului cu celebra ci ,,Judecati de apoi”, ete, in literatura, Hamlet, pringul de Danemarca, cunoaste friméntirile veacului si se ridic& pe planul constiintei deasupra abuzurilor, crimei, inechit&pii, El anima sentimentul libertifii, spiritul justifiar, patosul rizbunarii, intuieste o nout lume, intr-un cuvant este sublim. ‘Sau Delavrancea in drama istoric, di viaj’ la modul sublim figurii lui $tefan cel Mare,literar magnific tn felul de a vorbi, gandi gi actiona. Prin intermediu! omului gi al practicii umane prevenim gi absolutizarea metafizicA a determinarilor. Un trisnet a infricogat pe omul primitiv, dar igi schimba “sensul” in noile condifii tehnice, sociale de trai. Nu se poate stabili pentru totdeauna ce este si ce nu este sublim. Sublimul riméne astfel o calitate esteticd, un atribut estetic in raport cu fenomene §i fore obiective foarte importante pentru societate si individ in condifii date de dezvoltare. Sentimentul sublimului gi corespondentu! siu real cuprind vaste sfere extraartistice aflate in interactiuni complicate si determinari reciproce cu arta (nesfirgirea cerului instelat, imensitatea degertului , mungii fnz&pezii, etc.), ce provoacé trairi cu coloratura estetica. Monumentalul e intalnire a sublimului intensiv gi extensiv, a conjinutului larg,intins si al formei grandioase( piramidele egiptene, mall-urile, parcurile si grldinile japoneze, pelerinajele, etc.). Ideea gi termenul de sublim pot fi gAsite in fragmentele heraclitice, in textele pitagoricilor, in dialogurile platoniciene: ,Fedru”,,, Fedon”,, Filebos”, in »Poetica” si ,Retorica” lui Aristotel, in insemnarile lui Marcus Aurelius, in retoricile latine ale lui Demetrios, Dionisos din Halicarnas, Cicero, etc,a os Termenii de hypsos, in greased, de sublimus ~ in latin’ exprimau mai direct, departarea sau infljimea, lar prin extensie, sugereazi un mod de fiintare elevati a Jurnid sau a omulud, Alaturarea, oarecum paradoxald, a dou’ lucruri contradictorii: ceva aflat dedeaubt (* sub) cu ceva aflat deasupra (~ limen) sti la baza termenulai compus sublimen, adic efortul care nizuiegte s& ating’ pragul de sus al oricdvei situasli, Deci este vorba in esenfa de trecerea la ceea ce este inalt, ta modul propriu, la ceea ce este elevatul, mireful, grandiosul, in sens figurat, Platon tn dialogurile (,,Lysis", ,Simposion”, ,Menon”, ,,Fedon”) a redexehis frumosul spre sublim spre ,, un frumos mai mult decat frumos”.in wLysis”: frumosul este ,alunecos”, ceva care ,,ne scapa gi fuge de noi”. fn »Simposion” , treptele inifierii, framusetea fizicd, morala, a cunoasterii, absoluta, presupun niizuinja elitre infelepciune, o Injelepciune care implicd prezenta unor sgdndiri gi vorbe frumoase, mirefe”. In ,,Fedon” este notat ca Socrate din ajunul morfii, nagte In sufletele celor din preajma un amestec cu totul neobisnuit de plicere gi in acelagi timp de durere”. Tot in” Fedon” se vorbeste de opozifia dintre sufletul treciitor yi sufletul nevazut, nemuritor gi infelept, sufletul ca o wesenti mai mult divin’ decdt o armonie”, In ,,Legile” se face remarca dupi care exist un frumos usor, o arté moderati, feminin’, dar gi un frumos grav, o arti mare, care prin miretie (,megaloprepes”) tine de “firea birbateasc’” . Aristotel, atunci cfind vorbeste de catharsis, o numeste purificare, sublimare gi Innobilare a pasiunilor prin intermediul sentimentului de mila, Ciind face considerafii despre arta retoricii, Aristotel vorbeste despre dou’ stiluri distincte, anume: a. lucrurile simple nu se cuvin a fi exprimate in ,,stil ales” si 'b.- nici lucrurile importante gi grave, nu se cuvin a fi exprimate prea simplu. Cieero, in De Oratore” yi ,Orator” distinge intre genul umil, genul medioore gi genul grande care este ,,maiestuos, bogat, sublim, eclatant”. Quintilian in ,,Arta oratoric&” distinge intre stilul atic, ,,cizelat si fin", ,,cu gust”, ,mAsurat” gi stilul asianic ,exagerat, emfatic, umflat gi steril”. in ultima instanta topologic, stilul aticist este sinonim cu stilul clasic, conservator, patronat de categoria frumosului, iar stilul asianic este echivalentul stilului modern, novator, aflat sub cupola categoriei sublimului. Demetrios deosebeste patru genuri de sublim si anume: simplu, maret, Slegant , energic i afirmi ci mfrejia sublimului are trei izvoare: géndirea,expresia gi structura corespunzitoare a frazei. Maretia sublimului rezulti dintr-un obiect mare ce rezoneazi in sensibilitatea receptorului. fn ,,Tratatul despre sublim™ (sec. I e.n.) — atribuit pe nedrept {ui Longinus, de fapt un tratat anonim ~ se spune: ,,daci cele vremelnice vor cresic tol ce e mare gi nobil se vestejeste gi nu mai are cdutare”. ,,Tratatul "pune sublimul in legatura cu starea de coplegire a sufletului gi consider’ ca aparifia lui const intr-o ,desdvargitd Indlfime a expresici”’. Surse sublimului sunt - dupa ,,Tratat” - a, Noblefea gi miretia gandurilor adicé ,,fericiti indriizneala de idei”; b, pasiunea navalnica gi insufletita (patosul); c, ,,formarea de figuri (de cugetare si de cuvinte)"; d._,expresia nobila”- alegerea cuvintelor potrivi . ,agezarea gi legarea cuvintelor dupa demnitatea gi maretia lor”. Dihotomia frumos — sublim Dupa Hegel, frumosul este sinonim al idealului si temei general ale artelor. $i adeviiral gi ideea sunt ideale, dar adevirata este ideea goald, frumoasi ¢ ristrdngerea ei sensibild. Ideea este deci sublima, obiectul concret este frumos. Frumosul artistic ¢ interiorul exteriorizat, generalitatea erijati in individualitatea vie, Pentru Hegel, arta simbolic&’ este expresia adecvatd a ideii; arta clasicA ¢ unitatea dintre conjinut si forma; arta romantic’ este depasirea de catre Spiritualitate a reprezentirilor individualizate. Dupi Hegel, conform notatiilor sale, sculptura elin& realizeazA echilibrul perfect dintre idee si sensibilizarea Sublinu! finaly’ absolutul deasupra gi dincolo de orice existenta nemijlocita; aici ideea depayeste existenta exterioard ei. Indljarea prin simbol a substantei deasupra fenomenului particular ar fi ilustrate de arta Orientului antic, de anume plismuiri lipsite de forma gi de misur’ ale artei indice panteiste si de preamarirea puterii si grandorii Unicului din poezia ebraic’, Sublimul autentic al acestei etape rezida in corelarea mirginirii omenesti cu mirginirea divind. Astfel “ Psalmii” se ‘Intemeiaz’ pe confruntarea dintre nimicnicia omului, a lucrurilor, a unei lumi trecitoare gi puterea grandioas’, veynicd, stipdnitoare a Unicului, o confruntare esenfiala, dar exterioar, deschisa, antiteticl. Poezia sacri ebraich sau arabia ¢ sublima, nu doar frumoasa. Sublimitatea ¢ opusi naturalului, nemijlocitului, sensibilului, marginiri finitului, ingustimii spirituale. In aceast& viziune, sublinitatea cunoaste trei faze: ~ faza presublima, incongtient neadecvati — arta indica; ~ faza constient neadecvata — arta tudalcd; 61- faza frumoasa, particular — adecvati — arta greaci; arta greaci antici imbin& sculptural generalitatea abstract cu singuratatea scopului, innoadi in chipul omului - zeu gi a Zeului - om sensibilul cu spiritualul. Boileau in ,Arta poetici” defineste sublimul cu rostul masurii, limpezimii, bunului gust. El reclama sentimente nobile neinsofite ins& de strigite, simfiminte care s4 placa fara a soca, virtuti elevate dar i elegante. El recomanda cu precidere pe Virgiliu si Racine. in 1674, Boileau traducea ,.Tratatul” in francezA; el preaméreste clasicul si frumusefea armonioasé, echilibrat4, msurata, perfecta. Shaftesbury spune c4 sublimul e miraculosul, pomposul Edmund Burke care reprezinti un moment central si convergent al tendinjelor preromantice din estetica englezi a timpului, adept al metodelor psiho-fiziologice vede sursa frumosului in placerea bucuriei si cea a sublimului in plicerea suferinjei, Sublimul ar presupune ideea fricii si a pericolului, teribila si terifiant, mai puternicd decat a placerii nemijlocite. Edmund Burke in ,,A Philosophical Enquiry into the Origin of our Ideas ofthe Sublime and Beautiful” (1757), argumenteazi dintr-o perspectiva empirista dihotomia dintre frumos si sublim. Burke considera: a.- ci temeiul frumosului este dragostea, ,,socictatea sexelor”, adica sentimentele de simpatie, imitatie, ambitie (emulatie); b.- gi temeiul sublimului este instinctul de conservare. Frumosul semnaleazi gratia, eleganta, netezirea, potrivirea, armonia; sublimul semnaleaz’ empiric ,,o spaim’ incAntitoare” si face apel la ,,consideratia de sine”. Edmund Burke considera ca sentimentele de teama, de oroare resimfite de suflet genereaz’ trdiri sublime: vanitatea, singurAtatea, ticerea, bezna. Aceste trairi sunt prezente, sunt reprezentative pentru arta gi literatura romantica (Byron, Schelley, Novalis, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, Goethe, Schiller, Leopardi, Lamartine, Victor Hugo, Petoffi, Eminescu). Daci obiectele sublime sunt vaste in dimensiunile lor, cele frumoase sunt comparativ mici; dac&d mareful este aspru si neingrijit, frumusefea e neteda si jucioas&; dac& méareful este intunccat, frumusefea nu ar trebui s& fie obscura; mireful trebuie si fie solid si chiar masiv, frumusetea trebuie si fie usoar’ gi delicata. Dac pictura este arta prin excelent& frumoas’, poezia este mai capabili de reliefarea sublimului, mai ales a pasiunilor puternice. Maretia e absenta unor hotare precise, intermediare, ilimitare.Taurul este sublim pentru cA este distrugator, boul este nesublim (desi ¢ mare). Calul, animalul domestic si folositor nu poate fi sublim spre deosebire de Jeu, tigru, pantera. Cauzele sublimului sunt : forja, intunericul, singurdtatea, ticerea, vastitatea, extensiunea, in lungime, inaltime si addncime, in genere infinitul. Alte surse ale sublimului sunt: ,,dificultatea, ,,magnificenta” de exemplu a cerului inalt gi miret. Comparativ cu lumina, intunericul declangeaz& stari sublime superioare. Un cer innorat este mai sublim dec4t unul albastru, coloritul vesel ( alb, verde, galben, albastru, rogu-deschis, violet) nu este atfit de puternic precum cel sumbru, melancolic (negru, cafeniu, intens purpuriu). Sunetele puternice sunt mai impresionante; sublime sunt si senzafiile violente. Deci sublimul e opus frumosului; se invecineaza cu urftul, desi nu se reduce lael. Kant in ,,Critica Facultitii de Judecare" (1790) in partea ,,Critica facultatii de judecare estetice”, in sectiunea ,,Analitice", are 22 de paragrafe pentru ,,Analitica frumosului” si 7 paragrafe pentru ,,Analitica sublimului”. Kant considera opozifia frumos - sublim drept baza si consecinti a apriorismului categoriilor intelectului gi a Ideilor ratiunii, Astfel: + frumosul se nagte din jocul liber al facultdtilor cunoasterii, adicé a intelectului si al imaginatici; - sublimul se naste din nepotrivirea Ideilor ratiunii cu materia imaginatiei. Kant menfine, imbogateste si rafineazi opozifia frumos - sublim. Pentru Kant, - frumosul este calitativ, limitat, format; sublimul este cantitativ, nelimitat, lipsit de forma; -frumosul se bizuie pe obiect; are atingere cu sensibilul;sublimul este strict subiectiv; presupune suprasensibilul; -frumosul se raporteazi la modul de simfire; sublimul se raporteaza la un mod de gandire. La Kant, de asemenea, ~ frumosul e contemplatie, inspiri dragoste; sublimul ne migca printr-o wplicere negativa”, se bazeazi pe respect neconditionat; ~ frumosul este bazat pe acordul dintre cunoastere, intelect, imaginatie; sublimul se bazeazA pe dezacord, pe conflict, pe nepotrivire, intre materia imaginatiei si Ideile rafiunii.Kant vorbeste de 1. sublim matematic, al mirim{i definit ca mare in mod absolut; gi de 2. sublim dinamic, al naturii, adici natura care este © forts (respectiv, capacitatea de a deplsi mari obstacole), dar care mu are nici o putere (respective, forta ce depageste forta) asupra noastra Kant considera cA sublimul este gi un semnalizator al eticulu: - patronat de libertate. in .Intemeterea metafizicii moravurilor” (1785) dar i In,, Critica rativnti practice” (1788), Kant considera ch singurul sentiment ce poate surprinde 5) defineste esenta moralititii este sentimentul de respect. Ori, sublimul presupune respectul. Tar respectul il instalam, atit In raport cu propria noastré ilimitatt capacitate de extensiune, edt si in raport cu propria noastri capacitate de intensiune. Kant vorbeste de ,cerul Instelat deasupra mea” gi .legea morala in mine” Ble ne umplu sufletul cu mereu noua $i cresciinda admiratie gi venerafie”, sar gindirea se ocupa de ele ,,mai ales gi mai stiruitor”. Kant vorbeste de actiunea morala din datorie. Aceasta presupune gi acordul ~ one ictionistil); aici nu se poate 5. ate ca tristiturd caracteristicl faptul de a suscita triiri estetice (definiti:

S-ar putea să vă placă și

• Quenot Michel Icoana Fereastra Spre Absolut

  

  Document86 pagini

  Quenot Michel Icoana Fereastra Spre Absolut

  Madalin Cristian Brebeanu

  67% (3)
• Principiile Si Practica Designului Grafic de David Dabner

  

  Document194 pagini

  Principiile Si Practica Designului Grafic de David Dabner

  Felipe Evans

  89% (9)
• Proportiile Corpului Uman PDF

  

  Document40 pagini

  Proportiile Corpului Uman PDF

  Apolinaria Apolinaire Ghita

  100% (1)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• A.A. ROBU - Curs Introductiv de Tehnica Iconografica

  

  Document30 pagini

  A.A. ROBU - Curs Introductiv de Tehnica Iconografica

  Apolinaria Apolinaire Ghita

  Încă nu există evaluări
• Istoria Artei R I, Sem. II

  

  Document9 pagini

  Istoria Artei R I, Sem. II

  Apolinaria Apolinaire Ghita

  Încă nu există evaluări
• Teorii Autism

  

  Document69 pagini

  Teorii Autism

  Apolinaria Apolinaire Ghita

  100% (4)
• Teorii Autism

  

  Document69 pagini

  Teorii Autism

  Apolinaria Apolinaire Ghita

  100% (4)
• Constantin - Ciobanu - Pictura Din Moldova

  

  Document388 pagini

  Constantin - Ciobanu - Pictura Din Moldova

  ancuticutica

  100% (1)
• Enciclopedia Istoriografiei Româneşti

  

  Document462 pagini

  Enciclopedia Istoriografiei Româneşti

  paslariuc

  Încă nu există evaluări
• PR Viorel Sava - Ostenitori Si Rodiri in Ogorul Teologiei Practice

  

  Document191 pagini

  PR Viorel Sava - Ostenitori Si Rodiri in Ogorul Teologiei Practice

  the_doctor1990

  Încă nu există evaluări