Euridice.

Se scurge viata usor

un fir tocit pe mosor
Noroc, babele s oarbe
Si foarfeca i departe
Stelele se sting
lumanarile se aprind
Siluete negre varsa lacrimi sarate
Sufletul lor- o mare de pacate
Le ascult pe rand pe toate
Eu in cimitir tresar cteodat
Cand pe deasupra lespezii trece pas de fata
mbrcat in matase fina
O rochie cu crinolina
Cu parul plin a flori
Si buze in culori
Asa eram si eu
Dragul meu Orfeu.
Si eu in cimitir tresar cateodata
Cand se arunca n genunchi indurerat un tata.
Sa l strang in brate as vrea
Sa i curm toata durerea
Tresar cand ploua afara,
Imi aminteste doara,
Cum fugeam si noi,
Printre atatea ploi.
Si cum rasul tau cutremura corzile lirei,
Imi incalzea mainile reci,
Rezona prin vene si muream frumos.