CicaIona

O masa, dreptunghiulara, 3 scaune cu cearceafuri pe ele.

Iona sta in mijloc si aplauda din cand in cand spectatorii, invitandu-I in casa lui.
Cele trei scaune cu cearceafuri reprezina nevasta lui care sta in capat si cei doi copii
ai sai, morti de ceva timp
Spatiul reprezinta sufrageria lui, lumea lui statica, unde de cateva zile vegeteaza si
face exercitii de dictie in soapta si din cand in cand rade(tot in soapta). Spatiul
poate fi decorat cu elemente de Craciun, daca acest lucru nu cliseizeaza prea mult
povestea.
Navodul este cearceaful, un pistol si o oglinda
De asemenea sufrageria trebuie sa fie si o oglindire a universului lui actual, a mintii
lui, usor deformata.In aceasta varianta a povestii lui Marin Sorescu, el alege sa fie
inghitit de peste, sa se izoleze si sa caute mantuire in inghitire, o spirala
descendenta din care nu iese, nu vrea sa iasa. Textul adaugat apartine unui ucigas,
care si-a ucis familia si a lasat cadavrele sa imputrezeasca in 1992, Undeva in
America precum si diverse relatari ale actorilor din secolul actual care se zbat sa
supravietuiasca in acest conglomerate artistic-economic. Practic continuand
conceptul din Vest Est, relatari din surse diferite pentru a oglindi cat mai prcis
anumite laturi sociale. Mi-am permis sa ciopartesc textul asa cum un Dj
cioparteste o piesa pentru a obtine o alta piesa. La fel ca un muzician, am samplat,
am adaugat beat-uri, am transpus tonurile si am schimbat bpm-ul pentru a obtine
un act artistic potrivnic dorintelor mele. Sper sa nu cad in pateticul artistilor care
adapteaza si cauta forme noi facand o mare greseala schimbandu-le pe cele vechi,
cu atat mai mult cu cat aici este vorba de un text consacrat.
Pe toata durata intrarii publicului, Iona sta nemiscat si continua sa aplaude, sa faca
exercitii de dictie, sa rada, toate in soapta, pentru el, scrie scrisori din partea sotiei
pentru el.Exista un singur moment aproape de inceperea spectacolului cand el se
ridica si trage o linie cu creta, separand spatial jocului de spectator dupa care se
aseaza si continua rutina.
Odata ce publicul s-a asezat,aplauzele sunt marite ca intensitate, dupa care se
opreste.
Scoate o pancarda pe care scrie
SOLITUDE
solitude (sl-td, -tyd)
n.
The state or quality of being alone or remote from others.
-

Acum incep sa...

Parca aud: poc, poc, tronc, poc! in navod.
Bolovani, nu alta.
Ca avem o mare bogata.
Ce mare bogata avem!

(Ceva ii atrage atentia)

- Cred ca nu mai au mult.
- Nici o grija. (Striga) Iona!
- (Ragusit) Iona!
- (Mai ragusit) Iona!

Ca orice om foarte singur, Iona vorbeste tare cu sine insusi, isi pune intrebari si-si raspunde, se
comporta tot timpul ca si cand in scena ar fi doua personaje. Se dedubleaza si se "strange", dupa
cerintele vietii sale interioare si trebuintele scenice. Caracterul acesta "pliant" al individului
trebuie jucat cu suplete, neostentativ.
Daca rolul va parea prea greu, ultimele doua tablouri pot fi interpretate de alt actor.
Scena e impartita in doua. Jumatate din ea reprezinta o gura imensa de peste. Cealalta jumatate apa, niste cercuri facute cu creta. Iona sta in gura pestelui nepasator, cu navodul aruncat peste
cercurile de creta. E intors cu spatele spre intunecimea din fundul gurii pestelui urias. Langa el,
un mic acvariu, in care dau veseli din coada cativa pestisori.
Saluta si tu oamenii ca stai acolo ca muta! Asta am urat la ea intotdeauna,scuza-ma ca
vorbesc de tine desi esti aici, sta acolo ca sarpele la iarba si nu zice nimic!.
Luni intregi m-am uitat la tine! Nu ziceai nimic si eu ma uitam la tine, incercam sa inteleg ce
dracu tot vrea asta sa imi zica! Uneori chiar eu taceam si nu mai ziceam nimic! Ba chiar ma
uitam in alta parte! Si acolo ghici ce? Poc se intorcea si se uita la mine! Plecam acasa distrus!
Absolut distrus! Si cum dracu sa ma duc la tine? Ce sa iti zic? De ce ma privesti asa si dupa nu
zici nimic? Sa fim seriosi!
Pana intr-o zi cand gheata s-a spart si am inceput sa vorbim, dupa am inceput sa ne plimbam,
dupa am inceput sa mancam impreuna la McDonalds si in serile in care voia sa aibe grija de
mine ma ducea la Subway! Dupa am inceput sa ne cunoastem! Si brusc a devenit un om!
IONAAAAAAA
- Nimic.
- Pustietate.
- Pustietatea macar ar trebui sa-mi raspunda: ecoul...
- (Bagand de seama ca n-are ecou.) Ei, dar ecoul?
- (Mai strriga o data sa verifice banuiala) Io...
- (Asteapta) ... na ... (Asteapta.)
- (Frecandu-si mainile a paguba.) Gata si cu ecoul meu...
- Nu mai e, s-a ispravit.
- S-a dus si asta.
- Semn rau.
- As! Poate e vreo masura mai noua luata de pescari.
- (Explicativ) Sa se termine odata cu galagia de pe mare.(Se uita spre nevasta lui si tipa in

soapta)Ilincaaaaa, shtttt!!!
- Ce vacarm!
- Nu e bine sa urli pe mare.
- Pe uscat mai treaca-mearga.
- Dar pe apa ba.
- Tip eu, tipi tu, tipa celalalt. Zgomotele s-aduna.
- Valurile intra in vibratie.
- Ca un pod peste care trec soldatii, toti in acelasi timp: se darama.
- Pai, cand se pun si astia sa treaca!
- Asa si marea. Intra in rezonanta valul asta, intra celalalt. S-ar putea isca o furtuna!
- Si cand s-ar darama toata apa peste noi...
- Zau, nu e bine sa strige toti cei de pe mare o data
Se duce intre cei doi copii
- Chiar daca sunt naufragiati?
- Chiar naufragiatii, da tatii. Sa strige toti, dar pe rand.
- Inteleg, sa nu se bage de seama...
- Altfel, s-ar crede ca e o jelanie absoluta.
- S-ar infuria marea.
- (Intelept.) De-aia fiecare om trebuie sa-si vada de trebusoara lui.
- (Uitandu-se in apa) Sa priveasca in cercul sau.
- Si sa taca. (Pauza.)
- Numai ca eu trebuie sa strig. Sa-l chem pe Iona.
- (Striga) Ionaaa!
- Nimic.
- (Striga). Sa nu te prind pe aici, auzi? Nu te mai tine dupa mine, Iona! (Pauza)
Incepe si rade
- De fapt, Iona sunt eu. Psst! Sa nu afle pestii. De-aia strig, sa-i induc in eroare. Ca Iona n-are
noroc si pace.
- Pestii trebuie sa creada ca el pescuiete cine tie unde. n alt parte...
- (Rznd) Cred c-ar trebui s pescuiasc n alt mare. Poate acolo...
- Dar parc poi s-i schimbi marea?
- A, nici pomeneal.
- (Strig) Iona, s nu te apropii de locul sta, c-mi sperii norocul.
- L-ai i speriat.
- (Arunc din nou nvodul) Ce mare bogat avem!
(Catre copii)
- Habar n-avei ci peti miun pe-aici.
- (Curios) Cam ci?

- Dumnezeu tie: muli.

- (Cu uimire) O sut?
- Mai muli.
- Cam ct a numra toat viaa?
- Mai multi.
- Atunci, cat a numara toata moartea?
- Poate, ca moartea e foarte lunga.
- Ce moarte lunga avem! Daca poti numara atata bogatie... Ce mare bogata avem!
- Si cum poate marea sa-i tina pe toti pestii astia pe mancare si pe bere?
- Se descurca. Greu, dar se descurca.
- (Razand) Cred ca le da mai multa apa.
- Nu, ca ei nu beau apa.
- (concesiv) Ei, le-o fi turnand ea si apa.
- Cand ii vede pe toti cu gurile cascate...
- (Incercand navodul) Parca acum atarna mai greu.
- Cred ca l-am prins pe-al mare.
- De mult pandesc eu pestele asta. L-am si visat.
- Nu-i vorba, ca eu visez in fiecare noapte doar pesti.
O data cand eram mic m-a dus mama sa vad delfinii! Mama uite delfinii! Aparent eram
entuziasmat si chiar cred ca am fost atent, cert este ca eu imi amintesc sa ma fi uitat la
altceva tot spectacolul.M-am uitat mai mult la oamenii care aplauda, uite mama cum
iese de acolo, ahhc ahccsi aplaudau asa a prost! Mi s-a parut mai interesant sa vad
pe cineva aplaudand decat sa vad dracenia aia cum inoata, care aproponu e peste,
e mamifer.Dupa spectacol, mama s-a indepartat de mine cateva secunde sa imi
cumpere vata pe zahar, si atunciatunci.Imi aduc aminte zgomotul de masina, imi
aduc aminte carpa aia pe ochi, imi aduc aminte becul stricat care imi bazaia in ureche,
imi aduc aminte mirosul lui, barba aspra. Vocea lui. Rasul lui. Pe mama in schimb am
uitat-o.Adica o am, aicia, dar nu pot sa ii vad fata
- Dar prea m-am saturat de atata duhoare in somn.
- Visul si pestele
- Visul unu - crap.
- Visul doi - morun.
- Visul trei - pltic.
- La platica intotdeauna ma trezesc injurand. Ma foiesc in pat pana spre ziua, cand atipesc din
nou si....ce crezi ca visez?
- (Curios) Ce?
- Ghiceste.

- O balena?
- As, n-am eu norocul asta. Ce crezi ca visez?
- (Si mai curios) O f.
- O fata?
- Asta se mai poate numi vis?
- Nu, nu se mai poate numi vis.
- Si in timpul asta cei doi copii ai mei dorm bustean.
- Cum pot dormi unii asa? (Plange ca nu se trezesc)
- O data i-am intrebat: Ma, voi ce visati de dormiti bustean?
- Si ei, cu ochii sclipind de fericire: "Marea".
- Ptiu!
- Dar poate lor le convine: viseaza marea fara peste.
- Dar apa marii, frumoasa a naibii cand te uiti la ea. Asta viseaza ei, lasand tot greul pestelui pe
mine.
- (melancolic) Daca as fi padurar, de la o vreme mi-ar veni in somn numai copaci.
- Si eu stau la umbra lor
- Si eu colo, cu capul pe-o radacina, sa ma tot uit dupa veverite.
- Veveritele nu trebuie sa le prinzi.
- Asta mi-ar mai lipsi - sa mai alerg si dupa veverite in somnul meu nenorocit.(catand spre
navod) Oare?
- Ai, sa-l scot?
- (nehotarat) Stiu eu daca a sosit momentul...:D
- De ce-o fi tragand asa greu navodul?
- Barosanul...
- De mult il pandesc eu... Stiu si cum arata. Uite, asa are o gura... (gest indicand, involuntar, gura
pestelui mare din scena)
- A, demult il pandesc eu.
- Ii cunosc fiecare solz.
- Daca mi s-a aratat noaptea?!
- De vreo cativa ani il am in cap, numai ca nu pot sa-l pun aici, in navod..
- (facandu-si curaj) Da Doamne! (trage de navod) Greu, greu...
- (scoate navodul) Nimic? (uimire)
- Nimic.
- Atunci ce naiba atarna asa?
- (da cu ochii de acvariu. vorbind cu pestisorii) Tot in voi mi-e speranta.
- (cu compatimire) Au mai fost prinsi o data.
- Ii tin pe fereastra. Lumina le face bine, ea contine fel de fel de substante. Ii ingrasa, ii
inveseleste.
- (trist) Numai ca nu le da drumul.
- (speriat) Cum sa le dea?

- Sunt pescar si trebuie sa se gaseasca oricand un peste si in casa mea. Altfel, ce-ar zice lumea?
Cand le arunc mancare dimineata, raman si eu asa, privindu-i. Uneori stau ceasuri intregi.
- Daca n-ai chef, sa te duci sa prinzi altii, zice sotia mea care ma iubeste, nu te mai uita asa la
ei. Ca mor si astia.
- Ea ma iubeste, dar nu cand stau si ma uit la pesti.
- N-ar fi exclus sa moara din privirea mea.
- Ca am o privire otravita. Pe ce-mi pun ochii, moare. Asa zice ea.
- Eu parca n-as crede. Daca era asa, nu murea si ea?
- Dar ei tot or sa se ispraveasca..
Merg cu metroul. De attea ori am mers cu el incit m ridic din instinct de pe scaun ca sa cobor
unde trebui. Ca i cum undeva, lng ureche, mi suna un clopoel. Dring! Si atunci eu stiu ce am
de fcut. S cobor. Nici mcar nu ma gndesc. Nici o data nu am greit. De fapt mint. A fost o
dat. Am mers chiar dou staii mai mult. Era foarte diminea. Era frig i foarte ntuneric. Ea
trebuia s plece din Bucureti. Aa c eu o condusesem la gara. Cu o sear nainte m sunase i
mi spusese s vin la ea cci se simte singur, iar de diminea trebuie s plece s se ntlneasc.
Cu noul ei prieten (iubit?). i c-i este urt s fac drumul cu tramvaiul, aa de diminea.
Am luat un taxi. Am ajuns la ea acas, apoi am facut bagajele mpreuna. Plecau la munte, sau aa
ceva. Oricum era vorba de o caban, nu prea putea sa fiu atent. Am mai vorbit. Un pic. Apoi eu
am inut-o n brae.Eram n pat.Ea a adormit. Eu am amorit. M uitam la ceas, vreau s spun c,
de fapt, nu-l vedeam, dar l auzeam. Ticind. M rugam s se ntmple ceva, s se opreasc
timpul (prea l simeam cum se scurge pe lng noi). M rugam sa se strice ceasul. Sa nu mai
sune niciodat.Deodat ceva mi explodeaz lng ureche. Nu fac nici o micare, atent s nu
cumva s o trezesc, pe ea. Era ceasul care suna. Ea ridic mna i opreste soneria. Eu i zic s
mai stm un pic. Ea geme i se cuibrete n braele mele. n acel moment nu tiam ce s fac. S-o
las s doarm. S o scol. Apoi am simit. Am simit cum deschide ochii. i eu m-am facut mic.i
m-am fcut mare. Ea s-a sculat brusc:
- O s ntrzii, spuse ea cu o voce suspect de treaz
- Eu cu ce pot s te ajut? O ntreb eu, cnd de fapt vroiam s-I spun: Tu o s pleci. i o s i se
fac dor.
- F o cafea, zice i se d jos din pat ndreptndu-se spre baie. Sub picioarele ei, pe covor, trosnea
ceva, scond sunete de sticl spart.Curios aprind veioza i m uit pe covor. Erau doar visele
mele. i parc i o parte din mine.
- Pesti, fiti atenti, nada mea o sa-si faca efectul! (privind acvariul apoi marea) Apa asta e plina de
nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, pestii, inotam intre ele atat de repede, incat parem
galagiosi. Visul nostru de aur e sa inghitim una, bineinteles, pe cea mare. Ne punem in gand o
fericire, o speranta, in sfarsit ceva frumos, dar peste cateva clipe observam mirati ca ni s-a
terminat apa.
Se uita peste text
- (cu solemnitatea unui cor) O, tu, pescar, care stai sus la mal, macar lasa-ne limpede drumul
pana la ea, nu ni-l tulbura cu umbra piciorelor.
- (pauza. privind acvariul) Totusi, n-am ce sa fac. Trebuie sa traiesc si eu. Hai ma, ai apucat-o?
(se apleaca peste acvariu si in clipa aceasta gura pestelui urias incepe sa se deschida. Iona

incearca sa lupte cu falcile care se inclesteaza scartaind groaznic) Ajutor! Ajutoooor!

- Eh, de-ar fi macar ecoul! (se face intuneric)
Heblu
Cand se face lumina, au trecut cateva ore doar, Iona doar si-a schimbat pozitia
- Mi se pare mie sau e tarziu?
- Cum a trecut timpul!
- Incepe sa fie tarziu in mine. Uite, s-a facut intuneric in mana drepata si-n salcamul din fata
casei. Trebuie sa sting cu o pleoapa toate lucrurile care au mai ramas aprinse, papucii de langa
pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede in jur, pana dincolo de stele, n-are nici un
rost s-o iau, va arde in continuare. Si-am lasat vorba, in amintirea mea,
- Totusi, nu mi-e asa de somn.
- Nu conteaza, trebuie sa dormi.
- De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii?
- (indemnandu-se) Hai, pune capul jos
Cineva anun c trenul staioneaz trei minute. E mecanicul metroului. Stm n statie.
M uit n jur. De abia aici am ajuns? m mir eu. M gndesc c timp de dou staii eu am trit o
noapte. Sau poate c timp de o noapte eu am trit patru minute.
M uit la femeia din faa mea. Ea era deja n metrou cnd m-am suit eu. Poate c peste ea, ntre
staii, a trecut o lun. Sau un an. Sau poate c ea nici nu-i d seama. Tipul de lnga ea mi atrage
privirea. E proaspt ras i e iritat puin pe fa. Are nite pantofi vechi, dar foarte curai. Iar
cmaa este clcat. Asta m face s m uit la minile lui, s vd dac i-a clcat singur cmaa
sau nevasta lui. N-are verighet. Pare singur i privete fix, n podea. Nu-mi dau seama ce, dar
ceva n atitudinea lui m face s fiu sigur c el doar st. El st i timpul curge pe lng el. Sau c
timpul pur i simplu nu-l bag n seam. Se nchid uile.
- Sunt inghitit.
- Tot?
- (se cerceteaza) Tot.
- Inghitit de viu sau de... (ezita)... de mort?
- Din moment ce-mi dau seama...
- (aduce argumente) Pot sa merg, uite, pot sa merg incolo. (merge intr-o directie pana se izbeste
de limita)
- (intorcandu-se calm) Si pot sa merg si incoace (merge, acelasi joc)
- Pot sa merg unde vreau.
- Fac ce vreau. Vorbesc.
- Sa vedem daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. (incearca)
- Nu, mi-e frica. (inlemneste in mijlocul scenei. pauza)
- Am auzit o poveste cu unul inghitit de un chit.
- (mirandu-se) Ei, nu mai spune, serios?
- Pescuia, tot asa, si vine chitul cel mare si "hatz", apoi "gl, gl", si gata.
- Ce, gata?
- L-a inghitit.
- (inspaimantat) Si-a mai iesit el zdravan?

- Cum sa iasa?
- Pai, te intreb si eu. Povestea ce zice, ce ne invata?
- Nu stiu, c-am auzit numai partea asta, a-ntaia.
- Asta puteam sa nici n-o mai invat.
- O aflam aici, de ce-oi fi mai pierdut vremea cu ea? De ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri
care nu le folosesc dupa moarte?
- Pe mine ma interesa partea cealalta (pauza)
- Ce tare ai fcut cafeaua
Eu sorb o gur din ceac i zic c nu mi se pare. Ne aprindem igrile. Ne uitm
unul la altul. Eu suflu fumul afar. Ea sufl fumul afar. Tcem.
- Mai vrei zahr? o ntreb.
Ea d din cap n semn c nu, se ridic i se duce s se machieze la oglinda de pe
hol. O privesc n tcere. O privesc aa cum am privit-o de attea ori. nainte, cnd
eram mpreun. De fapt si acum suntem mpreun, doar c se aranjeaz pentru el,
noul ei prieten (iubit?).
- E bine aa?
- E bine, i rspund i m in cu minile de scaun. mi venea s o srut. Probabil c
ceva n vocea mea o face s se uite la mine.i atunci am simit c o doare. C o
doare durerea mea. i iar am tacut.
Cnd am ieit din scara blocului era s cad. Pentru c pe jos era alunecos. Pentru c
afar totul era alb. i ningea cu fulgi grai i lenei. Ea era ngrijorat c o s
ntrzie, de asta cred c nu a observat. Eu mergeam pe lng ea, pe sub copacii
att de albi i att de grei, i ncercam s o fac s observe. Atunci am neles.

- Mai bine ma lasa in pace. (in navod cad vreo zece pesti)
- (nu se poate opune evidentei) Totusi progresul e progres.
- A, nu, nu s-apuca nimeni sa-l conteste.
- (ducandu-si mana la cap) Numai ca nu ma simt eu asa de bine. Sa-l pot gusta dupa pofta inimii.
- Zau, nu prea sunt in apele mele. (se clatina) Care-o fi cauza?
- Tare curios as fi sa stiu dac-a mai iesit omul acela(el) din chit.
- Nu cred, cine-ti mai iese afara pe vremea asta?
Dring!! Am auzit clopoelul lng ureche i atunci am tiut ce trbuie s fac. S
cobor. M-am ridicat de pe scaun i l-am vzut pe brbatul de lng femeia care
sttea n faa mea. Femeia coborse (acum o sptmn?). El privea n continuare
podeaua. M gndeam ce bine este de el. C timpul l ocolete pur i simplu. Oare
cum o fi? Apoi am cobort.Mi-au dat lacrimile. Singure. Dar nu cred c mi-au splat
faa.
Am ncercat s fug, s fiu altcineva, s par beat, dar numele ei a nceput s ard pe
trupul meu.

Vesnica mistuire, vesnica mistuire,/ Vesnica mistuire, vesnica mistuire./ Vesnica mistuire, vesnica
mistuire.
(Iona se intoarce cu fata spre public, are lacrimi in ochi. Mica pauza. Deodata izbucneste in ras.)

Numai in transportul public contemplarile sunt veridice.Dupa ce am terminat liceul, cativa ani
am perindat.Nu imi aduc aminte decat iernile acelea lungi si grele si contemplarile mele din
transportul public.Aparent numai atunci contemplarile sunt cu adevarat veridice.Sa te Fereasca
Domnu de statii multe..Si atunci am realizat.Atunci am intrat.Nu stiu daca am facut-o din
plictiseala, din frica, din nevoia de a fi auzit, de a fi aplaudat, de a cersi atentie sau dintr-un soi
de handicap emotional.Cu totii acolo avem probleme, altfel nu am mai fi aplicat.Tata imi spunea
cand eram mic ca eu trebuie sa ma fac actor dar nu l-am bagat de seama niciodata.
Nu mi-a fost usor.Imi aduc aminte ca prin anul II trebuia sa rad intr-o scena si nu imi iesea.Oricat
de mult ma chinuiam, nu imi iesea.Si incercam, din nou, si din nou si din nou! Era important
rasul meu ca altfel nu se putea merge mai departe. Si cu o noapte inainte de examen, colegii mau chemat sa repetam.Si am incercat, din nou , si din nou, si din nou, dar nu puteam.Nu era nimic
haios.Cert este cacolegii mei s-au imbatat, m-au legat, m-au batut.Si radeau.Cu siguranta asta
era ceva haios.Si tipau la mine sa rad,ca dau in mine pana rad cu lacrimi si am incercat, din nou,
si din nou si din nou pana cand am inceput sa rad, acum rad tot timpul.Rad tot timpul
- (scoate cutitul) Ca sa vezi ce-nseamna sa te pripesti la-nghitit.
- Ar trebui pus un gratar la intrarea in orice suflet.
- Ca sa nu se bage nimeni in el cu cutitul.
- (invartind in mana cutitul) Daca ma sinucid?
- (pipaindu-si cureaua) Sau ai prefera sa am spanzur?
- N-am de ce sa agat streangul. Coastele tale se clatina. Nu exista nici un val fix. Marea e-n
naruire. Mi-ar veni toate astea in cap.
- (pauza, schimband tonul) Dar cutitul putea sa mi-l ia.
- Sau cumva sunt primul pescar pescuit de el. O fi tanar, fara experienta. Oriunde se intampla sa
dai peste indivizi tineri.
- E si normal, nu?
- Desigur.
- Altfel, numai cu babalci.
- (meditand) Intr-adevar, nu cred sa fie el trecut prin multe ape.
- (razand) Puteam sa-l caut de dinti.
- De fapt, ar trebui sa ne gandim la toate. (cautand un alt loc sa-l strapunga)
- Pe unde o fi mai subtire?
-Nu vezi cum pute? Destul ca tragi duhoarea asta pe nas!
- Am auzit ca unii, dimpotriva, isi oblonesc porii.
- Bravo lor. Destepti. (ii e rau) Ah, nu stiu ce am. Deschide putin fereastra aia.
Il bufneste rasul
- Care?
- Aha. N-au facut fereastra. Pe unde o fi mai subtire? Trebuie sa sparg zidul... (se clatina de colocolo prin scena)
- Daca as avea mijloace, n-as mai face nimic altceva decat o banca de lemn in mijlocul marii.
Constructie grandioasa de stejar geluit, sa respire pe ea, in timpul furtunii, pescarusii mai lasi. E
destul de istovitor sa impingi din spate valul, dandu-i oarecare nebunie; vantul, el, mai degraba,
s-ar putea aseza acolo din cand in cand. Si sa zica asa, gandindu-se la mine: "N-a facut nimic
bun, in viata lui, decat aceasta banca de lemn, punandu-i de jur-imprejur marea". M-am gandit
bine, lucrul asta l-as face cu draga inima. Ar fi un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul
sufletului.

HEBLU
- Cred ca-l pandea de mult (reconstituind). Parca-l vad pe raposatul: ma inghitise si, cu burta
plina de mine se retragea si el undeva sa ma ferece.Sa-i tihnesc.
- Satul, mergea asa prin apa, cam distrat, si de nepasator ce era, dadea din coada.
- Precis dadea din coada. Ca asa fac cand sunt si ei fericiti.
- Da' astalalt, care-l pandea de mult.
- Cam de cat timp?
- Stiu eu cum o fi intre pesti? Oamenii, ma rog, isi poarta, asa, ranchiuna si-o viata-ntreaga.
- Bine, asta e alta poveste. Noi, oamenii, avem rabdarea mai dresata, mai evoluata.
- Dar dumnealui era peste si nu mai putea de foame.
- Ar fi vrut sa dea si el din coada...
- Sa zicem ca-l pandea de doua zile.
- Maximum trei.
- Asa, cum inota ragaind, deaodata "hat".
- (scena se zguduie din nou) Aoleu. Ce s-o mai fi intamplat afara?
- (blazat) Aa! Evenimentele...
Apropo de evenimente.Eu terminasem.Scaunele in teatru erau toate ocupate, asa ca m-am asezat
pe podea.Dar nu iti platesti facturile stand pe podea.Si am inceput sa ma duc la
evenimente.Ciudat este ca dupa ce m-au batut in noaptea aia, tot timpul radeam si eram jovial.
Puteam sa imi gasesc altceva de munca, dar daca faceam asta insemna ca m-am resemnat.Pe
vremea aceea imi era frica de pesti.Ea a ramas insarcinata.Asa ca m-am angajat la o firma. Am
invatat sa fac balonase, sa nu te las sa cazi in piscina ca esti retard si sa iti arat cum banutu din
mana mea dispare.Truc care apropo nu mi-a fost greu sa il invat.Si tu copil fiind, te minunai si
ziceai wow, si eu ajungeam acasa, facture la lumina, telefonul, caldura si ziceam si eu wow,
numai ca eu cand ma uitam dupa ureche nu era nici un banut acolo sa ma ajute sa le platesc.
Povesti!
-nu vezi cum te-nvalmuiesc toate?
- Pana ies eu, poate se mai limpezesc lucrurile. (rade) Pana
ma "nasc" de-aici.
-(speriat) Dar daca intr-adevar sunt mort si-acum se pune problema sa vin iar pe lume?
-Povesti!
-nu vezi cum te-nvalmuiesc toate?
-sunt copii care vorbesc in burta mamei.
-vrei sa spui ca si eu. (nu-si termina gandul)
-fugi.
-ba eu cred c-as fi in stare: doar ma cunosc destul de bine.
-toate au o limita.
-(se da mai langa perete si incearca sa se masoare) In orice caz, sunt destul de marisor.
-si copiii nenascuti vorbesc intre ei.
-doar gemenii. Femeile insarcinate se strang mai multe la un loc - sa mai stea copiii de vorba.
Asa se zice.

-pun viitorul la cale. (pauza. Iona se plimba prin incapere, apoi se opreste ingrozit) Daca sunt
geaman?
-cu cine?
-e aci, numai ca nu-l vad.
-(certandu-se) de mult trebuia sa-mi pun eu ochelari. Neglijezi azi, neglijezi maine, ajungi sa nuti mai vezi fratele.
-geaman.
-doi e o cifra.

-patru! suntem patru.

-si voi? Daca nu va recunosteam, credeam ca
Usor usor a intrat in depresie.
Chiar am chinuit-o si imi cer scuze pentru asta acum.Meritai o viata mult mai buna.Nu trebuia sa
suferi pentru alegerile mele.Stiu ca sunt egoist.Nu meritai asta.Imi pare rau.Ca femeie ai si tu
nevoile tale, vrei sa iti iei una alta.Eu nu puteam sa ii ofer nimic.Pe langa asta, eram din ce in ce
mai plecat de acasa.Ca sa fac rost de bani, ma duceam la evenimente.Iar cand nu ma duceam
laevenimente, ma duceam la repetitii.Singura mea alinare defapt.Aceasta piesa pe care recent am
inceput sa o repet.Fac drumul obisnuit pana la repetitii.5 statii, la a 6-a cobor.Nu gresesc
niciodata. Mi se face foame, iau un covrig.Cu susan, cu mac nu ca imi ramane intre dinti.Mai
merg trei stradute, ajung.Fumez o tigara, ma schimb, ma pun pe podea , imi pun textul intre
picioare si incep - Parca aud: poc, poc, tronc, poc! in navod.
- Bolovani, nu alta.
- Ca avem o mare bogata.
- Ce mare bogata avem!
Eeeee???

Altfel innebuneam.Trebuie sa repet.In curand am sa joc.In curand o sa ma vada jucand si o sa fie

mandra de mine.Vreau sa fie mandra de mine.
-altfel, mai aveam putin si-nebuneam. E stramt aici, dar ai unde sa-ti pierzi mintile. Nu e prea
greu.
-e chiar o nimica toata.
-pentru ca exista anumite conditii.
-Anumite? Toate.
-Dar, uite, voi, pentru ca ati fost doi, v-ati incurajat unul pe altul (imitand) "Nu te lasa, mai tata" "Nu ma las, taticule!" - "Nu te lasa, taticule" - "Nu ma las, mai tata". (pauza) Si uite, unde-ati
ajuns. Mare noroc, zau!
-(curios) Ei, cum a fost?
"Unde ma? Unde-i duci?".
-meserie nenorocita.

-ce sa-I faci?

-poti sa te opui?
-trebuie sa traiasca si el, nu?
-toti trebuie sa traim.
-tocmai asta spuneam si eu - toti traiesc. pe-acolo, pe unde-or fi. Si nici nu stii cand o sa te
pomenesti ca-ti bat, cioc, cioc, noaptea, in geam.
-prostul de mine! Eu le tot turuiam din gura, si ei or fi avut de lucru!
-greu se mai castiga o bucata de paine.
-(chibziund) si eu trebuie sa-mi vad de-ale mele. (scoate cutitul si pe panoul din fundul scenei
incepe sa-si taie un fel de fereastra)
-daca nu exista ferestre, ele trebuie inventate (scpa cutitul jos, da sa-l ridicee, apoi se
razgandeste) da' unghiile? De ce mi-au crescut ca la vii si nu ca la morti? (zgaraie cu unghiile de
la mana dreapta locul inceput cu cutitul. Se aude "hsc!", apoiun zgomot ca de ferastrau) parca
sunt cutite! Cu zece cutite sam altfel de vorba! (incepe sa lucreze cu amandoua mainile, dedgajat,
ca si cand ar trage la doua ferastraie)
-(zambind) as fi putut sparge aceasta toba chiar cu genele
-(descoperire) si in loc de gene, am acum tot unghii.
-si in loc de par in cap, am acum tot unghii.
- Altul.
- ma miram eu sa se termine asa de repede.
- si ce liniste!
- (cu un calm fortat) Altul.
- (si mai calm) si ce liniste!
- (sculandu-se) nu vezi ce intuneric e?
- (usor regret) celalalt parca era mai luminat.
- nu-l vorbi de bine, aici, fata de prezentul.
- acum, dupa ce l-a inghitit, cred ca-i e totuna.
- daca-i era totuna, nu-l mai inghitea.
- o fi gresit.
- inainte ma gandeam aproape tot timpul la sotia mea. acum, cu cat trec zilele, sotia se intuneca
parca in minte si mama se lumineaza. ca la fantanile cu doua galeti. una se coboara, alta se inalta.
acum nu se intalta doar mama.
- ce clar o vad!
Oare cum o fi? Ce mai face?A luat copii si a plecat la munte cu noul ei prieten,
(iubit).Am condus-o la gara.Apoi am cobort.Mi-au dat lacrimile. Singure. Dar nu
cred c mi-au splat faa.
Am ncercat s fug, s fiu altcineva, s par beat, dar numele ei a nceput s ard pe
trupul meu.

- poate ca tocmai in momentul acesta si ea se gandeste la mama ei. daca-ar trai bunica-sa, si
bunica s-ar gandi acum tot la mama ei. sunt coincidente de-astea. eu cred ca exista in viata lumii
o clipa cand toti oamenii se gandesc la mama lor. chiar si mortii. fiica la mama, mama la mama,
bunica la mama... pana se ajunge la o singura mama, una imensa si buna...

- ce liniste trebuie sa fie atunci pe lume!

- in momentul acela, daca ar striga cineva ajutor, cred ca ar fi auzit pe-ntreg pamantul.
- (cautand in jur) daca ar fi vreo sticla goala pe-aici, as scrie un biletel, l-as pune inauntru si l-as
lansa pe mare.
- mama, - as scrie - mi s-a intamplat o mare nenorocire.
- (rugator, exaltat) mai naste-ma o data!
- prima viata nu mi-a prea iesit ea. cui nu i se poate intampla sa nu traiasca dupa pofta inimii? dar
poate a doua oara...
- si daca nu a doua oara, poate a treia oara. si daca nici a treia, poate a patra oara. poate a zecea
oara. tu nu te speria numai din atata si naste-ma mereu. (pauza)
- ne scapa mereu cate ceva in viata, de aceea trebuie sa ne nastem mereu. - (mai uitandu-se o data
in jur) as putea sa pun biletul in bashica asta. (o arata intr-un colt)
- (in dubiu) O da-o?
- (explicandu-se) omul e dator sa-ncerce.
- un sfert de viata il pierdem facand legaturi. tot felul de legaturi intre idei, flutturi, intre lucruri si
praf. totul curge asa de repede si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat. trebuie sa-i
dam drumul vietii, asa cum ne vine exact, sa nu mai incercam sa facem legaturi care nu tin. de
cand spun cuvinte fara sir, simt ca-mi recuperez ani frumosi din viata (gaseste jos scrisoarea)
- am inceput sa primesc si scrisori.
- (razand) crede ca eu pot sa-l salvez!
- scriu nenorocitii, scriu...
- plictiseala.
- (isi arunca ochii pe scrisoare) Se vaita ca un copil... Sa stea pe lumea cealalta daca se smiorcaie
asa! a avut ghinionul sa dea peste belea si-acum vrea sa induioseze lumea cu soarta ei
nenorocita... sa-si lase fiecare treba lui si sa porneasca pe valuri! Afla de la mine: n-o sa miste
nimeni uun deget. nimeni din sat. nimeni de pe pamant. nimeni din cer.
- cat e pamantul de mare, sa treaca scrisoarea asta din mana in mana, toti or sa-ti dee dreptate, iar
sa intre in mare dupa tine - nici unul.
- pe omenire o doare-n fund de soarta ta.
- (mai calm) ce, cand ti-a fost bine, cand te-ai inchis in casa cu femeia ta, ai urlat ca esti fericit?
- si chiar de-ai fi urlat, pe omenire ar fi durut-o- n fund de fericirea ta.
- baiete, dedscurca-te si tu cum poti.
- si macar pe maica-ta n-o mai necaji cu vesti asa de proaste.
- las-o sa creada ca feciorul ei e bine sanatos. si nu te teme de singuratate. (arunca scrisoarea.
pauza)
- de ce m-oi fi infuriat atata?
- nu pot sa ma fixez pe-o singura stare.
- ca si muschiul de copac pe o singura directie.
- uneori, uit unde ma aflu si zambesc asa, fara motiv.
- cateodata sunt vesel. (rade)
- vesel de tot.
- pentru ca uit de mine. ma pierd pe undeva, in vreun loc departat, cum ai uita o carte pe
fereastra.
- acum sunt vesel ori...?

- asa si-asa.
- simt o moleseala...
- (pauza) Ce pustietate!
- as vrea sa treaca Dumnezeu pe aici.
- mi-e dor sa vad pe cineva mergand pe drum. sa apara de acolo si sa dispara dincoace. cativa
pasi prin dreptul meu.
- cand ies de aici, am de gand sa opresc primmul om intalnit si sa-l intreb: "Ce mai faci?"
- sunt plin de planuri.
- vezi sa nu crapi.
- (uitandu-se atent intr-o parte) Sunt ochii mei aceia care ma privesc?
- ti se pare. nu e nici o oglinda pe aproape.
TABLOUL IV
- (striga) Hei, oameni buni! (nimic)
- (striga) Hei, oameni buni...
- (iluminat deodata) Iona.
- (strigand) Ionaaa!
- mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona. (pauza.)
Spectacolul a iesit! Ea nu a venit! Replica, scaunu gol, pauza, scaunu gol.Final cu aplauze,
scaunu gol.Am ras Ilinca! Uite ca rad! Ilincaaaa
Dring!! Am auzit clopoelul lng ureche i atunci am tiut ce trbuie s fac. S cobor. M-am
ridicat de pe scaun i l-am vzut pe brbatul de lng femeia care sttea n faa mea. Femeia
coborse (acum o sptmn?). El privea n continuare podeaua. M gndeam ce bine este de el.
C timpul l ocolete pur i simplu. Oare cum o fi? Apoi am cobort.Mi-au dat lacrimile. Singure.
Dar nu cred c mi-au splat faa.
Am ncercat s fug, s fiu altcineva, s par beat, dar numele ei a nceput s ard pe trupul meu.
Nu m-am oprit dect afar. Iar afar : Ce porcrie!! Ningea.Atunci eu m-am uitat n sus, cu furie.
La El. Iar El s-a uitat la mine Oamenii din jur s-au oprit. Toi preau de piatr. Niste statui. Iar eu
m plimbam printre statui.
si acum, daca stau sa ma gandesc, tot eu am avut dreptate. am pornit-o bine. dar drumul, el a
gresit-o. trebuia s-o ia in partea cealalta.
- (Baga cutitul in cearceaf, in cadavre) Iona, Ionaaa! E invers. totul e invers. dar nu ma las. plec
din nou. de data asta, te iau cu mine. ce conteaza daca ai sau nu noroc? e greu sa fii singur.
Mi-am adus aminte: Ionaaaaa. Eu sunt Iona
Se opreste
Am tiut c nu brbatul din metrou sttea n aceeai pozitie nemicat. Ci c noi eram nemicai i
el se plimb printre noi.
- (scoate cutitul) Gata, Iona? Razbim noi cumva la lumina.
Heblu

Cand se aprinde situatia de lumina, Iona e cu o alta pancarda in mana pe care scrie
ESTRANGED
estrange (-strnj)
tr.v. estranged, estranging, estranges
1. To make hostile, unsympathetic,
Synonyms: estrange, alienate, disaffect
disruption of a bond of love, friendship, or loyalty. harmonious relationship has been
replaced by hostility or indifference
- Acum incep sa...
- Parca aud: poc, poc, tronc, poc
Pe ultimul poc
Heblu