MTTS/MEFIC - DREPT SI INSTITUTII EUROPENE

2014-2015 sem.I
Conf.dr.ROXANA-CRISTINA PETCU
CURSUL I

PROCESUL INTEGRARII EUROPENE

Exista mai multe teorii care incearca sa explice fenomenul intregrarii europene. In cele ce urmeaza vom incerca sa
prezentam o sinteza a acestor abordari, plecand de la perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial.
INCEPUTURILE
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in 1945, Winston Churchill se referea la Europa ca la o gramada de pietris, a
casa parasita, un izvor de mizerie si ura, iar un an mai tarziu, in 1946, mai exact pe 19 septembrie, la Zurich, a tinut un
faimos discurs in care a propus o solutie pentru a remedia situatia la care se referise in 1945. Iata solutia propusa de
Churchill: reconstruirea familiei europene care sa capete astfel o structura destinata sa-i permita sa existe in pace,
siguranta, libertate, un fel de Statele Unite ale Europei.
Ideea integrarii Europei nu era noua si nu a fost Churchill cel care a mentionat-o pentru prima data. Conceptul de
unificare a Europei s-a concentrat mereu n jurul unei dezbateri care ine de esena acestei probleme, i anume
problema cooperrii/integrrii. ntrebarea care st la baza acestei dezbateri este urmtoarea: ceea ce trebuie realizat
este o unificare a Europei pornind de la apropierea ntre state, fr a atinge chestiunea suveranitii, sau este nevoie de
o autoritate supranaional comun care s aibe posibilitatea de a-i impune punctele de vedere diverselor pri ale
uniunii? De multe ori, cea de-a doua soluie este cea care a fost propus i acceptat de scriitori, poei i filosofi, de la
Dante(1306) care consider ca este necesar s existe un imprat deasupra celorlali suverani pentru a putea construi
Europa, pn la Emmanuel Kant i al su Proiect pentru o pace comun (1795) i la imperiul lui Napoleon. Secolul al
XIX-lea a fost secolul naionalismelor par excellence, aa nct nici nu putea fi vorba despre ideea european, n ciuda
celor spuse de Victor Hugo la 21 august 1848, cnd a propus unificarea Europei bazat pe votul universal, considernd c
rile europene vor fi cele care vor cere constituirea Statelor Unite ale Europei. Dar realitatea istoric era cu totul alta,
iar rzboiul din 1870(rzboiul franco-german soldat cu nfrngerea Franei i fondarea Imperiului german) a dus la
constituirea statelor europene n dou aliane rivale (Puterile Aliate i Puterile Centrale, la care se adaug Tripla Alian
i Tripla nelegere) ce purtau deja germenii unei noi nfruntri sngeroase. Relaiile dintre Marile Puteri se schimb, ca
urmare a poziiei dominante deinute de Germania, dar i a tendinelor expansioniste ale acestei ri, tendine ce se
izbesc violent de cele ale celorlalte mari puteri. Rezultatul final au fost cele dou rzboaie mondiale care nu au fcut
dect s confirme i s mreasc diviziunea Europei. Ideea european a reaprut doar dup cea de-a doua conflagraie
mondial, fiind considerat ca singurul mijloc de a evita o nou confruntare la scar mondial.
La sfritul celui de-al doilea rzboi mondial opiunea statelor din vestul Europei era fr ezitare spre cooperare,
adic spre crearea unor organizaii internaionale de tip clasic n care statele s se bucure de reprezentare egal pentru
a-i asigura salvgardarea intereselor lor reciproce. De fapt, Frana, Germania i restul rilor din Europa Occidental iau nceput integrarea fr precedent oarecum mpinse spre acest drum de Statele Unite care solicitau nfiinarea unor
organisme capabile s funcioneze ca recipiente ale fondului de ajutor al Planului Marshall, organisme cu care SUA s
poat colabora pentru administrarea acestor fonduri. Planul Marshall, propus la 5 iunie 1947, a dus la crearea OECE
(Organizaia European de Cooperare Economic) prin Convenia de la Paris din 16 aprilie 1948. OECE avea s devin
OCDE (Organizaia de Cooperare i Dezvoltare Economic) prin Convenia din 14 decembrie 1960. Integrarea
european, n sensul anumitor sacrificii din partea statelor i a unei anume abandonri a suveranitii lor n favoarea
instituiilor conductoare a organizaiilor internaionale deja nfiinate nu s-a manifestat ca idee i aplicare dect n anii
cincizeci, n primul rnd prin crearea Comunitii Crbunelui i a Oelului i apoi a Comunitii Economice Europene i
a Euratom.
Esena acestui nou experiment este o tentativ clar de a gsi o rezolvare venicei probleme a Germaniei, care
continua s fie mai mare, mai agresiv i mai eficient dect vecinii ei.Amintirea clor trei rzboaie n care fusese
implicat Germania nu dispruse, aa nct aprea ca absolut necesar s se includ Germania n toate instituiile
europene, includerea fiind considerat ca singura msur de a proteja Germania de ea nsi.Intergrarea european era
vzut ca o metod de a limita expansiunea Germaniei i de a-i crea acestei ri o comunitate de interese care avea s-i
asigure securitatea, n acelai timp protejnd restul rilor europene de fel i fel de ncercri i aventuri.
Ideea unei Europe unite a fost susinut cu mult consecven de mai multe personaliti care sunt denumite prinii
fondatori ai Uniunii Europene.Printre ei se afl n prim plan Alcide De Gasperi, Jean Monnet i Robert Schuman, dar
trebuie s-i avem n vedere pe toi cei care au contribuit la promovarea ideii de construcie european, cum ar fi Aristide
Briand, Konrad Adenauer, Winston Churchill, Paul Henri Spaak.
Aristide Briand, avocat francez, deputat, ministru, dar i jurnalist atras de ideile socialismului revoluionar, a pus pe
picioare proeictul Uniunii Europene, fiind primul care,n sec.al XX-lea, s-a referit la Statele Unite ale Europei n 1929 i
a ncercat s creeze o uniune federal format din 27 de state membre ale Societii Naiunilor.El era convins c trebuie

pus accentul pe ordinea economic i nu pe cea politic, cci, dup prerea lui, autarhia era expresia naionalismului i
egoismului.
Konrad Adenauer devine cancelar al Germaniei federale dup rzboi, iar eforturile sale se ndreapt ctre repunerea
rii sale n locul pe care l merit n Europa. A devenit simbolul Germaniei reconstruite, stabile i onorabile, o ar care
avea s joace un rol activ ntr-o Uniune construit n pace.
Belgianul Paul Henri Spaak, jurist de profesie, a fost de mai multe ori ministru n guvernele rii sale i a adoptat cu
mult entuziasm ideea Europei unite.mpreun cu alte 800 de personaliti n favoarea ideii de a crea Uniunea
European a participat la Congresul Europei din 7-10 mai 1948 la Haga. Acest Congres a marcat o cotitur care a dus la
dou realizri: (a) pe de-o parte crearea Micrii europene, un organism coordonator prezidat de Churchill, Leon Blum,
Paul henri Spaak i Alcide De Gaspei, i (b) pe de alt parte, o iniiativ care i aparine lui Gorges Bidault, ministrul
francez de externe, care a propus nfiinarea unei adunri europene formate din reprezentanii a cinci ri semnatare a
Patului de la Bruxelles (Frana, Marea Britanie, Benelux) i care s fie deschis i altor ri.

.
O alta personalitate marcanta a fost Jean Monnet. El este cel care l-a inspirat pe Robert Schuman, atunci cand a facut
celebra declaratie de la 9 mai 1950, in care a spus: "Europa va fi cladita prin realizari concrete care sa creeze o
solidaritate de facto. Jean Monnet a fost un politician francez, cu un rol marcant in crearea Comunitatii Europene. In
1943, declara: "Nu va fi pace in Europa, daca statele vor fi recosntruite pe baza suveranitatii nationale... Statele
europene sunt prea mici pentru ale garanta popoarelor lor prosperitatea si dezvoltarea sociala necesare. Statele
europene trebuie sa constituie o federatie..." In opinia sa, procesul de integrare insemna faptul ca fucntiile constructive
ale principalilor participanti, adica institutiile comune, vor genera reactiile pozitive ale elitelor economice si politice, vor
influenta comportamentul grupurilor sociale si-i vor uni pe cetatenii diferitelor natiuni. Astfel, integrarea economica va
duce treptat la constituirea solidaritatii intre natiunile participante si, ca reactie, va creea nevoia de a avea si mai multe
institutii supranationale. Este asa numitul efect de rasfrangere ( spillover effect), care actioneaza ca un bulgare de
zapada si poate fi definit astfel: o situatie in care o actiune anume, avand un scop precis definit, creeaza o situatie in
care scopul initial poate fi atins doar intreprinzand si alte actiuni, care, la randul lor, creeaza conditiile si nevoia de a
initia alte actiuni si asa mai departe.

PROCESUL DE INTEGRARE MULTINATIONALA

De fapt, Europa integrata este rezultatul unui proces de integrare multinationala. Iata cum poate fi definit acest
proces: intemeierea voita, printr-un tratat incheiat intre state independente, a unor institutii comune si elaborarea
trepatata, de catre aceste state, a unor politici comune care urmaresc obiective comune si servesc interese comune.
Elaborarea treptata de politici comune implica faptul ca integrarea multinationala este un proces aflat intr-o evolutie
permanenta, fara a avea un final previzibil. Cum procesul este voluntar, inseamna ca statele pot adera la acest proces
oricand, cu respectarea criteriilor si procedurilor stabilite de grupul respectiv, sau pot sa paraseasca acest grup, daca
considera ca politicile comune elaborate sau preconizate de grup, in conformitate cu modul in care defineste majoritatea
conceptul de interes comun, nu mai coincide cu interesele sale nationale. Scopul fundamental al procesului de integrare
multinationala este realizarea pacii si securitatii intre statele membre ca si intre ele si restul lumii. Dar, o asemnea
integrare multinationala nu se realizeaza decat treptat, prin intermediul unui numar de politici comune, care
cimenteaza interesele nationala si creeaza solidaritatea intre statele membre. Asa cum spunea Jean Monnet, parintele
intelectual al integrarii europene, "uniunea intre indivizi sau comunitati nu este un fenomen firesc; nu poate fi decar
rezultatul unui proces intelectual, al carui punct de pornire este constatarea nevoii de schimbare. Forta sa motrice
trebuie sa fie interesele comune ale indivizilor si comunitatilor.

POLITICILE COMUNE
In intelesul UE, "politicile comune" sunt acele politici care inlocuiesc elementele esentiale ale politicilor nationale
(mai precis agricultura, pescuitul, comertul exterior). Politicile comune sustin si suplimenteaza politicile nationale.
Aceste politici sunt initial doar niste obiective generale stabilite in termeni foarte largi in tratate sau de catre institutii si
care sunt consolidate treptat, prin legislatie comuna sau comunitara. De fapt, Tratatul privind infiintarea Comunitatii
Europene spune foarte clar in art.2 : "Comunitatea va avea sarcina, prin crearea pietei unice si a uniunii monetare si
economice si prin aplicarea politicilor si activitatilor comune la care se face referire in articolele 3 si 4 din Tratat, sa
promoveze la nivelul intregii Comunitati a unei dezvoltari armonioase, echilibrate si durabile a activitailor economice".
Trebuie subliniat faptul ca art.3 si 5 din Tratat constituie temeiul juridic pentru elaborarea de politici comune in multe

domenii de activitate sa si pentru masurile comune adoptate in alte domenii. Deosebirea dintre politicile comune
si masurile comune este mai degraba de ordin cantitativ si nu calitativ. Politicile comune sunt elaborare treptat de catre
participantii la acest proces si adances integrarea politica si economica dintre statele participante. Aceste politici impun
un nou concept de economie politica, dar si un nou context, care influenteaza actiunile liderilor politici si activitaile
oamenilor de afaceridin statele membre, in sensul integrarii multinationale. Astfel, o politica comuna se defineste ca o
serie de hotarari, masuri, reguli si coduri de conduita adoptate de institutiile comune intemeiate de un grup de state si
aplicate atat de institutiile comune cat si de statele membre. Politicile comune trebuie sa fie aplicate de toti participantii,
iar aplicarea lor trebuie sa fie supravegheata de autoritati executive si judecatoresti supranationale. Cu alte cuvinte, prin
adoptarea unei politici comune, participantii isi transfera o parte din puterile suverane catre institutiile supranationale.
De fapt, transferul de drepturi suverane ca parte a politicilor comune este principala hiba dar si
caracteristica fundamentala a integrarii multinationale. Se explica, astfel, de este greu de adoptat politici
comune, dar si de ce, odata adoptate, devin elemente cu forta juridica obligatorie ale structurii multinationale
Exista 4 tipuri principale de politici comune:

Politici comune fundamentale politici comune ale caror obiective de baza sunt inscrise in tratat si sunt
convenite atat de guvernele cat si de parlamentele statelor
politici comune secundare sunt definite de organele legislative comune in cadrul unor politici comune
fundamentale si in conformitate cu procesul decizional al Comunitatii

politici comune orizontale ambele tipuri de politici de mai sus pot fi orizontale daca au un impact asupra
ansamblului de conditii din economiile si societatile statelor membre (social, concurenta, protectia mediului)

politici comune sectoriale se refera la anumite sectoare din economia statelor membre (industrie,
energie, transporturi, agricultura, pescuit)

Politicile comune se materializeaza in momentul in care institutiile comune identifica foarte clar nevoia comuna
care trebuie rezolvata, obiectivul comun care trebuie urmarit si interesul comun pe care-l serveste. Inseamna ca
statele membre trebuie sa fie gata sa accepte compromisuri pentru a ajunge la solutii acceptabile pentru toata lumea.
Politicile comune pot evolua in doua sensuri:

in sensul evolutiei juridice, care trebuie sa tina seama de progresele economice si tehnice aparute in domeniul la
acer se refera
in sensul extrinderii in doemniul de competenta, proces care poate avea loc pentru a cuprinde nevoi care nu
fusesera cuprinse anterior in domeniul de aplicare al acelei politic sau pentru a include nevoi noi, aparute fie pe
parcursul procesului de aplicare al masurilor adoptate initial sau create de contextul geopolitic al momentului

APARITIA SI EVOLUTIA COMUNITATII

Pe data de 9 mai 1950, Robert Schuman (primul mistru si ministrul de externe al Frantei) a prezentat o declaratie in
care propunea crearea unei piete comune in doua sectoare importante, folosite pana atunci mai ales in scopuri militare,
si anume carbunele si otelul. Se punea problema integrarii Germaniei, din punct de vedere economic si politic, intr-o
Comunitate Europeana a Carbunelui si Otelului, alaturi de Franta si alte state dispuse s-o faca. A sustinut, de asemenea,
ideea transferului unor elemente de suveranitate ale sattelor catre o Inalta Autoritate independenta care trebuie sa
exercite puterile detinute anterior de state in acele sectoare si ale carei decizii sa fie obligatorii pentru statele membre.
Nu s-au ales la intamplare domeniile otelului si carbunelui, deoarece, la inceputul anilor 1950, erau sectoarele de baza
ale puterii industriale si militare a unei tari. Era o modalitate de a aduce impreuna resursele Frantei si Germaniei si de a
marca reconsilierea dintre cele doua state. De fapt, Schuman avea in vedere crearea unei piete comune pentru toate
produsele, la o scara comparabila cu cea a SUA. Ministrul de externe al Frantei a adresat acest apel tuturor statelor
europene, dar doar 5 au raspuns favorabil - Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxembourg, evident in afara de Franta.
Asa ca aceste 6 state au semnat Tratatul de infiintare a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, la data de 18
aprilie 1951, la Paris. Tratatul CECO a intrat in vigoare pe 23 iulie 1952, marcand astept nasterea "micii Europe a celor
sase".
In plus, cele 6 state fondatoare ale CECO dorea sa-si integreze si armatele, asa ca pe data de 27 mai 1952, tot la Pris, au
semnatr un Tratat care instituia Comunitatea Europeana pentru Aparare, scopul ei fiind crearea unei armate
supranationale, plasata sub comanda suprema a NATO. Insa, acest proiect a fost respins de parlamentul francez in 1954.

Este important sa mentionam faptul ca functionarea piatei comune a carbunelui si otelului a aratat ca integrarea
economica este posibila si ca poate fi extinsa la toate sectoarele economiei. Au inceput negocierile, conduse de ministrul
de externe al Belgiei, Paul Henri Spaak, iar pe 25 martie 1957, cei sase au semnat, pe dealul Capitoliului, la Roma, inca
doua tratate prin care se infiintau inca doua comunitati, si anume: Comunitatea Europeana a Energiei Atomice
(EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana (CEE). Aceste doua tratate au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958 si
sunt cunoscute sub numele Tratatele de la Roma sau Tratatul de la Roma. Astfel, anul 1957 este anul care marcheaza
nasterea Comunitatii Europena care avea sa devina Uniunea Europeana
Mai multe alte tari au fost atrase de succesele Comunitatii si au dorit sa adere, asa ca au avut loc mai multe valuri de
extindere, dupa cum urmeaza:
1. 22 ianuarie 1972 - se semneaza tratatele de aderare cu Marea Britanie, Irlanda si Danemarca (in ciuda opozitiei
acerbe a presedintelui Frantei, Charles de Gaulle, privind aderarea Marii Britanii).Aceste tratate au intrat in
vigoare la 1 ianuarie 1973.
2. 1 ianuarie 1981 - Grecia (depune cererea de aderare in 1975. dupa restaurarea democratiei in aceasta tara)
3. 1 ianuarie 1986 - Spania si Portugalia (cerea de aderare depusa in 1977)
4. 1 ianuarie 1995 - Austria, Finlanda si Suedia
5. 1 mai 2004 - Polonia, Ungaria, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia, Estonia, Lituania, Letonia, Cipru si Malta
6. 1 ianuarie 2007 - Romania si Bulgaria
7. 1 iulie 2013 Croatia
Procesul de extindere continua. Islanda, care incepuse negocirile de aderare, si-a retras candidatura.. In 2004 UE a
acceptat sa inceapa negocierile de aderare cu Turcia, dar acest proces de aderare va fi probabil de o mai lunga durata.
Alte state posibil candidate sunt statele din Balcani, din fosta Iugoslavie.

MTTS/MEFIC - DREPT SI INSTITUTII EUROPENE

2014-2015
Conf.dr.ROXANA-CRISTINA PETCU
CURSUL II

TRATATELE

Tratatele reprezinta izvorul primar al legislatiei europene (comunitare) si cosntituie temeiul juridic al politicilor
comune; ele sunt, de asemenea, instrumentele progreselor in ce priveste integrarea europeana.
1. TRATATUL DE LA PARIS
Robert Schuman, ministrul de externe francez, considerat unul dintre prinii fondatori ai Uniunii Europene, a fost
cel care, n discursul din 9 mai 1950 de la Roma a propus plasarea produciilor francez i german de crbune i oel
sub o autoritate comun. Acest tratat, propus de Schuman a fost dorit att de Jean Monnet ct i de Alcide De Gasperi,
care au participat activ la instituirea lui. Drept urmare, Frana, Germania, Italia i rile Benelux au semnat la Paris, la
15 aprilie 1951 tratatul de instituire a Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului. Acest document, intrat n vigoare
la 25 iulie 1952, dup ratificarea lui de ctre parlamentele naionale ale statelor semnatare are ca obiective principale
s contribuie la extinderea economic, eliminarea barierelor in calea comertului, creterea nivelului de trai, crearea de
locuri de munc n statele membre i dezvoltarea produciei de crbune i oel, crearea unei piete unice in care
produsele siderurgice si cele provenite ca si productia de carbuni a sttelor membre sa se poata misca liber pentru a
satisface nevoile locuitorilor Comunitatii, fara discriminare de cetatenie, acestea fiind dou sectoare cheie pentru rile
Europei industrializate; de asemenea, un alt obiectiv ere ca in aceste doua sectoare capitalul si lucratorii sa se poata
deplasa liber.
Elementul cel mai important al organizaiei este executivul CECO, adic nalta Autoritate care cuprinde 9 membri
numii pe 6 ani i ale crei atribuii sunt s ia decizii, s formuleze recomandri i s emit aprobri.

Regulile stabilite de statele membre urmau sa fie puse in aplicare de institutiile comunitare carea aveau sa exercite
puteri detinute anterior de statele membre in aceste domenii, hotararile acestor instituii avand forta juridica obligatorie
pentru toate statele membre:
-

Inatla Autoritate Consiliul de Ministria

Adunarea Comuna sau Europeana

Curtea Europeana de Justitie

CECO a fost prima organizatie internationala bazata pe principii supranationale, al carui scop, prin infiintarea pietei
comune pentru carbuni so otel, era sa extinda economia statelor mambre, sa sporeasca gradul de ocupare al fortei de
munca si sa creasca nivelul de trai in Comunitate. Piata avea si rolul de a rationaliza treptat distrubutia productiei la
nivel inalt, asigurand astfel stabilitate si ocuparea fortei de munca. Piata comuna perntru carbuni s-a deschis pe data de
10 februarie 1953, iar pentru otel pe data de 1 mai 1953. La 11 augusr 1953, SUA a fost prima tara (in afara de mebri
CECO) care a recunoscut Comunitatea si a declarat ca va avea relatii directe cu CECO in ce priveste carbunii si otelul,
declaratie materializata in deschiderea delegatiei americane la CECO la Bruxelles. Presedintele Monnet a raspuns
imediat prin infiintarea primei reprezentante externe a CECO la Washington D.C. Primul buletin de presa editat de
delegatia americana purta titlul "Catre un guverb federal al Europei".
Tratatul de la Paris a fost modificat frecvent, pe masura ce au evoluat si s-au extins atat Comunitatea Europana cat si,
mai apoi; UE. In anii 1990 s-a pus problema ce se va intampla cu tratatul care urma sa expire in 2002. S-a hotarat ca i se
va permite sa expire, iar domeniile care erau de copetenta acestui tratat au fost transferate in Tratatul de la Roma.
Aspectele financiare ramase in suspensie ca si fondul de de cercetare al CECO au fost cuprinse intr-un protocol anexat
Trataului de la Nisa. Tratatul de la Paris a expirat pe 23 iulie, iar in acea zi drapelul CECO a fost coborat pentru ultima
oara in fata cladirii Comisiei Europene si a fost inlocuit cu drapelul UE.
Institutiile
In afara de cele 4 institutii deja mentionate, s-a constituit si un Comitet Consultativ pe langa Inalta Autoritate, ca o a
cincea institutie care sa reprezinte societatea civila. Este prima forma de reprezentarea internationala a consumatorilor
din istorie. In 1967, aceste institutii au fuzionat cu cele ale Comunitatii Europene, cu exceptia Comitetului care a ramas
independent pana la expirarea Tratatului de la Paris in 2002. Tratatul stabilea ca amplasarea institutiilor va fi stabilita
de comun acord de catre statele membre, desi au existat discutii aprinse pe acest subiect. S-a ajuns la un compromis
temporar, iar institutiile au fost amplasate provizoriu la Luxembourg, desi Adunarea avea sediul la Strasbourg.

Inalta Autoritate- (precursorul Comisiei Europene) era un organism executiv cu 9 membri care guverna
comunitatea. Franta, Germania si Italia aveau fiecare dreptul de a numi cate 2 membri ai autoritatii, iar celelalte
trei state mai mici cate unul. La randul lor, membri autoritatii il numeau pe presedintele Inaltei Autoritati. Desi
membri autoritatii erau umiti cu acordul guvernelor nationale, trebuia sa se angajeze sa nu-si reprezinte
interesele nationale, ci sa depuna un juramant ca vor apara interesele Comunitatii ca intreg. Independenta le era
sustinuta de faptul ca le era interzis sa aibe vreo alta ocupatie in afara Autoritatii sau vreun alt interes de afaceri
(remunerat sau nu) in timpul mandatului si pe o perioada de trei ani dupa incheierea mandatului (art.10).
Principala inovatie a autoritatii a fost carecterul sau supranational. Avea o arie vasta de competenta pentru a se
asigura ca sunt indeplinite obiectivele tratatului si ca piata comuna fucntioneaza corect. Inalta Autoritate emitea
trei tipuri de instrumente juridice - deciziile, cu caracter juridic obligatoriu, recomandarile, care stabileau
obiective obligatorii, dar metodele de realizare erau lasate la latitudinea statelor membre si avizele, care nu
aveau forta juridica.

Adunarea Comuna (care a devenit ulterior Parlamentul European) era alcatuita din 78 de reprezentatni si
exercita puteri de supraveghere asupra executivului, adica Inalta Autoritate. Reprezentatnii din Adunarea
Comuna puteau fi parlamentari din parlamentele nationale desemnati in fiecare an de parlamentele respective
sau puteau fi alesi prin "vot universal direct" (art.21), dar asemenea alegeri nu s-au organizat decat in 1979.
Totusi, pentru a sublinia faptul ca aceasta camera nu era o organizatie internationala traditionala, Trataul de la
Paris i-a denumit "reprezentatnti ai popoarelor". Adunarea nu fusese specificate in planul initial al lui Schuman,
deoarece exista speranta ca noua Comunitate ca folosi institutiiel Consiliului Europei (Adunarea, Curtea). S-a
dovedit a fi imposibil din cauza obiectiilor formulate de Marea Britanie, asa ca au fost create noi institutii.
Adunarea a fost creata ca o contrapobdere si ca un organism democratic de verificare a Inaltei Autoritati, pentru
a o orienta, dar avand si puterea de a o concedia pe temeiul incompetentei, injustitiei, coruptiei sau fraudei.
Primul presedinte al Adunarii a fost Paul-Henri Spaak.

Consiliul Special de Ministri (actualmente Consiliul Uniunii Europene) era alcatuit din reprezentanti ai
guvernelor nationale. Presidentia era detinuta de fiecare stat pe o perioada de trei luni, iar rotatia se facea in
ordine alfabetica. Un aspect cheie era armonizarea activitatii Inaltei Autoritati cu cea a guvernelor nationale,
care aveau inca responsabilitatea politicilor economice generale ale statelor. Consiliul trebuia de asemenea sa
emita opinii pe marginea unor domenii de activitate ale Inaltei Autoritati.

Curtea de Justitie trebuia sa asigura respectarea legislatiei CECO ca si interpretarea si aplicarea

Trataului.Curtea are un numar de sapte judecatori numiti de comun acord cu guvernele natioanle pe o perioada
de sase ani. Nu exista nici o cerinta privind cetatenia judecatorilor, era doar necesar sa fie calificati, iar
idependenta lor sa fie mai presus de orice indoiala. Curtea era asistata in activitate de doi Avocati generali.

Comitetul Consultativ (echivalentul Comitetului Economic si Social) avea 30-50 membri egal distribuiti
intre grupurile de producatori, lucatori, consumatori si comercianti din sectoarele carbuni si otel. Nici aici nu
existau cote nationale iar Tratatul cerea reprezentatntilor asociatiilor europene sa-si puna la punct propriile
proceduri democratice. Trebuia sa stabileasca reguli astefel incat membrii sa fie pe deplini reprezentativi pentru
societatea civila organizata democratic. Membrii erau numiti pe o perioada de doi ani, nu aveau nici un fel de
mandata sau instructiuni din partea organizatiilor care ii numisera. Comitetul avea o adunare plenara, un birou
si un presedinte. Nici in acest caz nu s-au precizat procedurile democratice necesare, asa ca nominalizarea
acestor membri a ramas la latitudinea ministrilor nationali. Inalta Autoritate era obligata sa consulte Comitetul
si sa-l informeze.in anumite imprejurari, in care era cazul. Comitetul Consultativ a ramas un organism separat
pana in 2002, la expirarea tratatului, in ciuda fuziunii altor institutii. Dupa expirarea Tratatului, indatoririle sale
au fost preluate ce Comitetul Economic si Social.

Realizari ale CECO

In conformitate cu articolul 2, CECO avea o misiune generala, si anume: "sa contribuie la cresterea economiei, la
dezvoltarea ocuparii fortei de munca si la imbunatatirea nivelului de trai" al cetatenilor.
Printre cele mai mari realizari ale CECO se numara cele referitoare la bunastare, la nivelul de trai. de exemplu, unele
mine nu puteau function afara subventii guvernamentale, minierii aveau conditii de locuit precare, asa ca timp de 15 ani
CECO a finantat 112,500 apartamente pentru muncitori, investind US$1,770 pe apartament, ajutandu-i astfel pe
muncitori sa-si cumpere o locuinta pe care altfel nu si-ar fi permis-o. CECO a suportat de asemenea jumatate din
costurile privind redistribuirea fortei de munca in momentul in care angajatii din doemniul carbunilro si otelului au
inceput sa-si piarda locurile de munca. CECO a contrubuit financiar si la dezvoltarea regionala, investind in total $150
million pentru a crea 100.000 de locuri de munca, dintre care jumatate erau destinate somerilor proveniti din sectoarele
carbuni si otel.
Dincolo de crearea primei poitici regionale si sociale, CECO a instaurat pacea in Europa, a infiintat primul impozit
european - un impozit cu o rata unica, un impozit perceput pe productia din aceste domenii de maxim 1%.
2. TRATATELE DE LA ROMA
Tratatul de la Roma (1957): relansarea economica.
Perioada 1950 - 1954 a fost dominata de proiectul francez privind crearea unei Comunitati Europene de Aparare
(CEA). Urmare declansarii razboiului din Coreea, SUA si-a propus renarmarea Germaniei. Franta nsa, tematoare, a
propus integrarea armatei RFG ntr-o forta europeana de aparare. Tratatul privind nfiintarea CEA a fost semnat n
1952, dar din cauza votului negativ din Adunarea Frantei (august 1954), proiectul a cazut.Esecul nregistrat n politica
de aparare, a determinat tarile vest-europene sa caute un alt domeniu, respectiv cel economic. Asa s-a ajuns ca, la 25
martie 1957 sa fie semnate, la Roma, doua tratate privind crearea Comunitatii Economice Europene (CEE) si a
EURATOM-ului.Comunitatea Economica Europeana nu reproducea modelul Comunitatii Economice a Carbunelui si
Otelului, care avea competente limitate. CEE va permite exprimarea att a intereselor nationale, ct si o viziune
comunitara.
Tratatul de la Roma, semnat la 25 martie 1957, a intrat n vigoare la 1 ianuarie 1958, dupa ce au fost ratificate de
parlamentele nationale. Perioada 1959 - 1970 a fost dominata de concretizarea obiectivelor Tratatului, respectiv crearea
unei "Piete Comune", n doua sectoare principale : uniunea vamala industriala si agricultura.Eliminarea taxelor vamale
intercomunitare si suprimarea contingentelor cantitative au fost programate pe o perioada tranzitorie de 12 ani.
Perioada a fost nsa redusa cu 18 luni, ceea ce a permis sa se constate realizarea Uniunii Vamale la 1 iulie 1968. De
aceea, ntre 1968 si 1993, CEE a fost cunoscuta, mai ales sub denumirea de "Piata Comuna". Tratatele de la Roma au

fost semnate de cele 6 state member CECO si astfel a fost creata ComunitateaEconomica Europeana si Comunitatea
Europeana a Energiei Atomice (EURATOM). Semnatarii acestotratate au fost Christian Pineau in numele Frantei,
Joseph Luns din partea Tarilor de Jos, Paul Henri Spaakpentru Belgia, Joseph Bech pentru Luxemburg, Antonio Segni
pentru Italia si Konrad Adenauer in numeleRFG. Seprevedea ca tratatele de la Roma sa ramana permanent in vidoare,
spre deosesbire de Tratatul de Paris careavea sa expire la implinirea a 50 de ani. Aceste doua noi tratate au dus la
crearea uniunii vamele si comunitatii energiei nuclare, fiind, latauri de Comunitatea Economica Europena, un
important instrument aunificarii Europei, alaturi de CECO.
ntre 1958 si 1970, efectele nlaturarii barierelor vamale au fost spectaculoase: comertul intercomunitar a crescut de 6
ori, iar Produsul Intern Brut al tarilor membre a crescut n medie cu 70 %. Articolele 38 si 39 din Tratat au permis
formarea unei Politici Agricole Comune (PAC). Prin aceasta, Piata Comuna s-a realizat, odata cu deschiderea
frontierelor si n domeniul productiei agricole. arile membre ale CEE si mai ales Franta au considerat Politica Agricola
Comuna (PAC) ca principalul instrument de modernizare a propriilor agriculturi, iar Comisia ca vehicul esential de
integrare comunitara. Se apreciaza ca PAC - de care ne vom ocupa ntr-un curs special - a contribuit puternic la
procesul de unificare europeana.
Uniunea Europeana de azi constituie rezultatul unei evolutii, a unei constructii de-a lungul a peste cinci decenii.
Aceasta perioada n-a fost lipsita de reculuri, de momente de criza, precum cea dintre 1962 si 1969 din timpul
generalului de Gaulle, revenit la presedintia Frantei. Ceea ce este important nsa este faptul ca, de fiecare data, s-au
gasit personalitati - adeseori din tari mici, precum Pierre Werner, fost prim-ministru al Luxemburg-ului - care au facut
ca aceste momente sa fie depasite. n plus, motorul constructiei europene pe care l-a reprezentat alianta francogermana a functionat aproape permanent n perioada presedintelui francez Mitterand si a cancelarului german
Kohl.Fundamentala, n aceste perioade, a fost cooperarea ntre tarile membre pentru a gasi solutii unanim-acceptabile
diverselor provocari cu care s-a confruntat Uniunea. Toate aceste solutii aveau nevoie de o baza juridica, de unde a
decurs si nevoia modificarii Tratatului de la Roma din 1957.
In ciuda faptului ca erau entitati cu personalitate juridical separate, CECO, CEE si Euratom au foslosit initial in comun
Adunarea Comuna si Curtea Europeana de Justitie, desi au avut Consilii si Inalte Autoritati/Comisii separate. Pentru a
evita suprapunerile, s-a semnat un tratat de fuzionare prin care aceste organism ale CECO si Euratom au fuzionat cu
cele ale CEE. Mai tarziu, CEE a devenit unul dintre pilonii de dezvolate a UE.
In preambulul Tratatului de infiintare a CEE, statele semnatere afirmau explicit ca erau hotarate sa puna bazele unei
uniunii tot mai adanci intre poparele Europei. Astfel, statele member si-au afirmat foarte clar obiectivul politic de a
realize treptat integrarea politica.
Prin aceste tratate a fost create o noua institutie, si anume uniunea vamala.Tratatul CEE elimina cotele(contingentele
tarifare) si taxele vamela intre statele member, stabilieste tarife vamele externe commune, adica un fel de frontier
externa pentru produsele statelor member, inlocuind tarifele vamelee care existau anterior intre statele membre.
Uniunea vamala a fost insotita si de o politica comerciala comuna, gestionata la nivelul comunitatii si nu la nivelul
statului, ceea ce deosebeste total uniunea vamaal de o simpla asociere de liber schimb. Satetle member au convenit sa
elimine treptata toate barierele tarifare pe o perioada de tranzitie de 12 ani, dar perioada a durat mai putin, doar pana in
iulie 1968. In acelasi timp, s-au stability tarife commune pentru produsele importate din tari terte.
In art.2 din tratatul CEE se specifica urmatoarele: prin crearea pietei commune sir pin apropierea treptata a politicilor
economice ale statelor membre, comunitatea va avea sarcina de a promova dezvoltarea armonioasa a activitatilor
economice, extinderea continua si echilibrata, sporirea stabilitatii, cresterea accelerate a nivelului de trai si apropierea
relatiilor dintre statele member. Piata comun se bazeaza pe cele 4 libertati, adica libera circulatie a persoanelor,
serviciilor, bunurilor si capitalului. Se creeaza astfel o zona economica unica care fucntioneaza in baza liberei
concurente dintre intreprinderi. De asemenea, creaza premisele liberei concurente pentru comertul de produse si
servicii dicolo de prevederile din alte tratate (CECO si Euratom). Tratatul prevede crearea pietei commune intr-o
perioada de 12 ani, in trei etape de cate 4 ani fiecare, fiecare etapa avand o serie de obiective specific. Piata comuna se
baza pe principiul liberei concurente, astfel, prin tratat se interzic acordurile restrictive si ajutorul de stat (cu exceptia
unor derogari mentionate de tratat), deoarece asemenea acorduri ca si ajutorul de stat pot influenta negativ schimburile
comerciale dintre state, mai alesa daca duc la prevenirea, restrangerea sau denaturarea concurentei.Cu toate acestea,
piata unica nu a fost realmente realizata decat dupa aplicarea prevederilor Actului Unic European.
Anumite politici sunt prevazute ca atare in Tratat, de exemplu politica agricola comuna, politica comerciala comuna sau
politica de transport. IN conformitate cu art 235 din tratat, se pot institui alte politici, in fucntie de nevoi: daca, pe
parcursul fucntionarii pietei commune, apare nevoia unei actiuni comunitare pentru a indeplini unul din obiectivele
comunitaii, iar tratatul nu a acordat comunitatii competentele necesare, Consiliul va lua masurile necesare, prin actiune

unanima si ca urmare a unei propuneri venita din partea Comisiei si dupa consultare cu Adunarea. Elaborarea unor
asemenea politici a fost insotita de crearea Fondului Social European, scopul acestuia fiind sa sporeasca sansele
lucratorilor de a-si gasi un loc de munca, de a le spori nivelul de trai dar si de a infiinta Banca European de Investitii
pentru a facilita extinderea comunitatii prin crearea de noi resurse. In esenta, politica Agricola comuna a legiferat piata
libera a produselor agricole la nivelul CEEE si a stability politici protectioniste care garantau venituri suficiente pentru
agricultorii europeni, evitand concuurenta din partea produselor di statele terte. Pentru a finanta PAC, in 1962, a fost
creat Fondul european pentru orientare si garantare agricola.
3. ACTUL UNIC EUROPEAN
Constructia europeana limitata la integrarea economica era neterminata. Aceasta trebuia completata cu dimensiunea
politica. si astfel a luat nastere Uniunea Europeana. Crearea Uniunii Europene n-ar fi fost nsa posibila fara decizia
Consiliului European de la Milano, din decembrie 1985, care a hotart reunirea ntr-un singur text a amendamentelor
asupra Tratatului de la Roma si a dispozitiilor privind cooperarea politica. Textul fondator al Actului Unic European
este Cartea Alb iniiat de Jacques Delors, preedintele Comisiei de la Bruxelles n ianuarie 1985. Acest document
cuprinde aproape 300 de propuneri de directive, regulemente i activiti pe care statele membre sunt invitate s le
accepte pentru a putea finaliza Marea Pia Intern la 31 decembrie 1992 i a fost adoptat n decembrie 1985 la cel deal 40-lea Consiliu European de ctre efii de stat i de guvern. Actul Unic European a fost semnat de sefii de stat sau de
guvern ai statelor membre la 17 februarie 1986 si intrat n vigoare, dupa ratificare, la 1 iulie 1987. Actul Unic European
a consacrat

Institutionalizarea Consiliului European (format din sefii de stat sau de guvern si de presedintele Comisiei
Europene), ca principalul organism responsabil pentru stabilirea directiilor de dezvoltare a Comunitatii;

Extinderea sistemului de vot al majoritatii calificate n cadrul Consiliului de Ministri, pentru adoptarea
acelor decizii care au n vedere finalizarea pietei interne(unice), politica sociala, coeziunea economica si
sociala, politicia cercetarii tehnologice i mbuntirea condiiilor de munc. Se menine votul unanim
doar pentru cteva sectoare, i anume armonizarea legislaiei fiscale, libera circulaie a persoanelor, msuri
referitoare la drepturile i interesele lucrtorilor. Extinderea votului majoritar n Consiliu va permite
scoaterea CEE din impas si adoptarea a cca. 300 directive privind crearea, n perspectiva, a Pietei Interne;

ntarirea rolului Parlamentului European (PE), prin introducerea procedurilor legislative de cooperare si a
necesitatii acordului PE pentru deciziile privind aderarea de noi membri si acordurile de asociere; PE
capata drept de veto pentru subiectele eseniale referitoare la viitorul comunitii, cum ar fi aderarea unor
noi state, semnarea acordurilor internaionale, definirea obiectivelor prioritare, etc

nfiintarea "Tribunalului Primei Instante", alaturi de Curtea Europeana de Justitie (CEJ);

Cresterea numarului politicilor comune, prin adaugarea politicilor de mediu, cercetare stiintifica, coeziune
economica si sociala;

Stabilirea unei date (31/12/1992) pentru definitivarea pietei interne (notiunea de "piata interna" fiind mai
puternica dect cea de "piata comuna", implicnd nu numai realizarea celor patru libertati - libera
circulatie a bunurilor, libera circulatie a serviciilor, libera circulatie a persoanelor si libera circulatie a
capitalului - ci si implementarea a noi politici si a coeziunii economice si sociale

Pentru realizarea acestor puncte, mai ales a pieii interne, organismele comunitare au adoptat aproximativ 300 de
directive, n vederea aplicrii n practic a celor patru liberti fundamentale proclamte n Tratatul de la Roma
circulaia capitalului, mrfurilor, serviciilor i persoanelor. Aplicarea acestor instrumentele legale a dus la estomparea
distinciei dintre sectorul de stat i cel privat i a revoluionat strategia de afaceri, de vreme ce executivele au nceput s
ia n considerare ntraga pia transnaional de cteva sute de milioane de consumatori.
Se punea acut problema eliminrii barierelor fizice, tehnice i fiscale din calea liberei circulaii, ceea ce presupunea
un efort amplu de armonizare i de simplificare a formalitilor vamale (de ex., n 1978 insituirea documentului
administrativ unic) n privina mrfurilor, la 1 ianuarie 1993 toate barierele erau eliminate, dar n ceea ce privete
persoanele, se mai punea nc problema meninerii controalelor la frontier din motive de fiscalitate i de activitate
poliieneasc (lupta contra criminalitii, a traficului de droguri, a terorismului). Eliminarea acestor bariere interne
presupunea mutarea acestor controale la frontiera comun extern a Uniunii, deci armonizarea legislaiei europene n
aceste domenii, dar i n domeniul imigrrii.
Cum artam mai sus, Actul Unic European cuprinde dipoziii importante referitoare la reforma instituiilor, dintre
cele mai importante fiindcele deja menionate dar i cele referitoare la Consiliul European, adic reuniunea efilor de
stat i de guvern a crui existen juridic este recunoscut pentru prima dat. Actul prevede c acest Consiliu se
reunete o dat sau de dou ori pe an, dar nu are gradul de instituie n sensul Tratatului de la Roma.

De asemenea, Actul Unic European este primul text care include la capitolul de cooperare politic chestiuni de
securitate european, prin condiiile tehnologice i industriale prevzute, dar referindu-se la NATO i Uniunea Europei
Occidentale este clar c nu se angajeaz pe calea unei autentice aprri europene.

4. TRATATUL DE LA MAASTRICHT
Prabusirea regimurilor comuniste n Europa Centrala si de Est a condus la schimbarea peisajului politic european, ceea
ce a determinat un proces de regndire a structurii Comunitatilor Europene n scopul aprofundarii integrarii
europene.Astfel, la Roma, in decembrie 1990, au inceput doua conferinte interguverbamentale, una privind Uniunea
Economica si Monetara, iar cealalta privind Uniunea Politica.. Cele doua conferinte s-au ncheiat prin semnarea la
Maastricht,un orasel olandez, aflat la granita dintre Belgia si Olanda, a TRATATULUI ASUPRA UNIUNII EUROPENE.
Tratatul de la Maastricht a fost agreat de sefii de stat sau de guvern din cele 12 state membre de atunci cu prilejul
Consiliului European din 9 - 11 decembrie 1991, a fost semnat la 7 februarie 1992 si a intrat n vigoare abia la 1
noiembrie 1993, dupa ce a fost ratificat prin referendum-uri nationale sau de catre parlamentele nationale.
Danemarca, de exemplu, a respins initial Tratatul. n Irlanda, populatia l-a adoptat prin referendum cu o mare
majoritate, iar n Franta l-a adoptat cu o foarte mica majoritate (51 %). Aceasta rezerva a populatiei din unele tari s-a
datorat, n mare masura, faptului ca Tratatul era greoi, neinteligibil pentru marea masa a populatiei, Comunitatea
Europeana fiind perceputa mai degraba ca o birocratie distanta, necontrolabila si nedemocratica.De aceea,
Danemarcei i s-a permis sa foloseasca principiul "opt out" pentru cteva decizii, inclusiv cele privind trecerea la ultima
faza a Uniunii Economice si Monetare (UEM) si politica europeana de aparare. n Germania si Marea Britanie a fost
nevoie sa se pronunte Curtile Supreme pentru a se vedea daca prevederile Tratatului nu sunt n contradictie cu
constitutiile statelor respective. Abia dupa al doilea referendum din Danemarca, care s-a ncheiat cu un vot pozitiv si
dupa deciziile favorabile ale Curtilor supreme din Germania si Marea Britanie s-a constatat ratificarea acestui Tratat de
catre toate statele membre si intrarea sa n vigoare la 1 noiembrie 1993.
Intrarea n vigoare a Tratatului de la Maastricht a permis transformarea Comunitatii Europene ntr-o Uniune
politica, ca si ntr-o Uniune Economica si Monetara (UEM).
Structura Tratatului asupra Uniunii Europene.
Tratatul cuprinde, pe langa textul efectiv, 17 protocoale, un act final si de 33 declaratii, si constituie un
ansamblu de dispozitii juridice complexe care amendeaza Tratatul de la Roma si-l nglobeaza n snul unei Uniuni.
Articolul A al Trataului precizeaza ca "Uniunea este intemeiata pe Comunitatile Europene la care se adauga politicile si
formele de cooperare instaurate prin prezentul Tratat. Misiunea trataului este organizarea coerenta si solidara a
relatiilor dintre statele membre si popoarele lor".
Prin Tratatul de la Maastricht, Uniunea Europeana a fost organizata pe 3 piloni:
1. Pilonul 1 este pilonul comunitar, reprezentat de Comunitatea Europeana, care primeste noi competente care
merg dincolo de limitele integrarii economice. Acestea se manifesta n domeniile: piata interna, social, uniunea
economica si monetara, cercetare, politici structurale, relatii comerciale externe, transporturi, concurenta etc.;
Iata ce modificari aduce Tratatul la acest nivel:

Continuarea extinderii rolului PE, n special cu referire la aprobarea nominalizarilor Comisiei, la

introducerea noii proceduri legislative a co-deciziei (asupra anumitor subiecte , PE si mparte
prerogativele cu Consiliul);

Extinderea gamei politicilor comune (educatia si formarea profesionala, retelele trans-europene,

politica industriala, dezvoltarea cooperarii, protectia consumatorului) si ntarirea altor politici comune
deja existente (politica sociala, coeziunea economica si sociala, cercetarea si dezvoltarea tehnologica,
politica de mediu);

Instituirea cetateniei europene: toti cetatenii statelor membre pot circula si se pot stabili n alte state
membre; dreptul de a alege si de a participa la alegerile municipale si pentru PE n statele membre de
rezidenta, indiferent de nationalitate; protectie diplomatica si consulara din partea ambasadei unui alt
stat membru pe teritoriul unui stat tert si n care statul membru national nu este reprezentat; dreptul de
a trimite petitii PE si de a se adresa Avocatului Poporului European (Ombudsman-ului european);

2.

Crearea Uniunii Economice si Monetare: convergenta politicilor economica si monetara a statelor

membre, ceea ce a condus la adoptarea monedei comune (Euro) si la nfiintarea Bancii Centrale
Europene (BCE)

Pilonul 2 este pilonul care cuprinde Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC);
Prin instituirea celui de-al doilea pilon, cooperarea politica dintre statele membre este ridicata la statutul de
politica comuna, ceea ce nseamna includerea ei ntr-un cadrul institutional specific. Astfel, prin Tratatul de la
Maastricht, UE are o politica comuna extinsa la toate sectoarele politicii externe si de securitate si se pun bazele
unei cooperari ntre statele membre. Aceasta cooperare este caracterizata de derularea unor actiuni comune,
desfasurate pe baza de consens.
Pilonul 2 are caracter interguvernamental.

3. Pilonul 3 este pilonul care se refera la cooperarea n domeniul justitiei si afacerilor interne si curpinde
urmatoarele domenii: politica de azi; trecerea frontierelor externe si controlul acestora; politica de imigrare;
conditiile de intrare si de circulatie a resortisantilor din terte tari pe teritoriul statelor membre; combaterea
dependentei de droguri,combaterea imigratiei, a sederii si a muncii ilegale a cetatenilor din terte tari;
combaterea fraudei de dimensiuni internationale; cooperarea judiciara civila,cooperarea judiciara penala;
cooperarea vamala;cooperarea politieneasca;
Si pilonul 3 are caracter inter-guvernamental.
Trataul fixeaza obiectivele Uniunii, afirma principiul unicitatii cadrului institutional si confirma rolul conducator al
Consiliului European, care reuneste sefii de stat sau de guvern din tarile membre. Dispozitiile anexa la Tratat pun sub
semnul ntrebarii regula clasica a actiunii comune acceptata si aplicabila n toate statele membre.
Tratatul de la Maastricht este tratatul cunoscut sub numele de Tratatul Uniunii Europene care nglobeaz att Uniunea
politic ct i Uniunea Economic i Monetar.Tratatul a permis trecerea de la logica integrrii economice, specific
pentru Comunitatea Economic European, la logica integrrii politice, adic logica Uniunii, deoarece obiectivul final al
acestui tratat, chair dac nu este explicit formulat, este crearea unui fel de stat federal european, cci se pune o ntrebare
legitim ce le va mai rmne statelor din suveranitatea lor atunci cnd va exista o moned comun, o politic extern
i de securitate comun i chiar o politic comun n domeniul poliiei, n special n ce privete frontierele?
Prin dispoziiile tratatului se nfiineaz Curtea de Conturi, n sensul de organ de contrul i nu n sesnul juridic, cci,
n mod surprinztor nu existase anterior. De asemenea, a instaurat noul Comitet al Regiunulor ca semn de recunoatere
pentru acceptarea tot mai larg a identitii subnaionale i locale. Tratatul cuprinde i prevederile referitoare la
nfiinarea unei agenii europene de poliie numit Europol.
Tot n conformitate cu tratatul se stabilesc cinci criterii de convergen n sensul Uniunii Economice i Monetare, n
vederea identificrii statelor care se vor califica pentru aceast uniune.Iat criteriile:
inflaie nu mai mare de 1,5%, peste media celor mai buni trei candidai ai CE
rate ale dobnzilor pe termen lung nu mai mari dect 2% deasupra mediei dintre cei mai buni trei candidai
deficite bugetare nu mai mari de 3% din PIB
datorii publice nu mai mari de 60% din PIB
practicarea unei rate de schimb n limitele impuse de Sistemul Monetar European, timp de doi ani de zile.

5. TRATATUL DE LA AMSTERDAM
Tratatul de la Amsterdam (1997) reprezinta un nou pas n directia adncirii integrarii europene. Tratatul, care
modifica Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene, a fost semnat la 2 octombrie 1997 si a intrat n vigoare la 1
mai 1999. Uniunii Europene i se atribuie noi sarcini, rolul cetatenilor Uniunii este subliniat mai puternic; caracterul
democratic al institutiilor europene este ntarit.n timp ce constructia europeana se dezvolta n jurul unor obiective
economice, accentul este pus de acum ncolo pe responsabilitatile politice n interiorul Uniunii, ca si fata de restul
lumii.
Noul Tratat are 3 axe principale:
-

Uniunea Europeana si cetatenii

Identitatea externa;

Institutiile Uniunii.

n privinta drepturilor cetatenilor, Tratatul de la Amsterdam insista asupra a trei aspecte:

-

Obligatia Uniunii de a respecta drepturile fundamentale, n special a celor nscrise n Conventia

europeana privind salvgardarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, adoptata de Consiliul
Europei n 1950. Pentru prima data se prevede ntr-un document ca statele membre care nu respecta de o
maniera grava si sistematica aceste drepturi pot suferi sanctiuni, mergnd pna la suspendarea dreptului
de vot n snul Consiliului. n ceea ce priveste tarile candidate la aderare, respectarea drepturilor
fundamentale devine o conditie a aderarii lor la Uniune, ceea ce s-a si statuat, n iunie 1993, de catre
Consiliul European de la Copenhaga;

Dreptul recunoscut Uniunii de a combate orice forma de discriminare bazata pe sex, rasa sau origine
etnica, religie sau convingeri politice, handicap, vrsta sau orientare sexuala;

Obligatia Uniunii de a promova, n toate politicile sale, egalitatea sanselor ntre barbat si femeie,
acceptndu-se chiar principiul "discriminarii pozitive" atunci cnd unul din cele doua sexe este vizibil
discriminat.

Aceasta dispozitie a fost completata cu recunoasterea dreptului la protectia datelor persoanelor detinute de
institutii - drept ce devine tot mai important pe masura dezvoltarilor din domeniul informaticii.
Trebuie sublinia faptul ca Tratatul de la Amsterdam contine si raspunsuri la preocuparile cetatenilor atunci cnd unele
din drepturile lor nu sunt respectate. Este vorba de adoptarea unor reguli noi n urmatoarele domenii:
-

Munca si social: definirea de catre Uniune a unei strategii privind sporirea locurilor de munca, iar de
catre statele membre a unor programe nationale pentru munca, evaluate anual. n plus, Uniunii i se
ncredinteaza responsabilitatea de a lupta mpotriva saraciei si a excluderii sociale;

Securitate, libertate si justitie: Uniunea a definit un program pe 5 ani n masura sa conduca la crearea
unui spatiu de libertate, securitate si justitie. Deja prin Acordurile de la Schengen - care reunea toate tarile
membre cu exceptia Angliei, Irlandei si Danemarcei - a fost suprimata cea mai mare parte a controlului la
frontiere. Aceste acorduri au fost incluse n "acquis-ul" Uniunii.

Mediu, sanatate si drepturile consumatorilor: dezvoltarea durabila - care tine seama de exigentele
protectiei mediului - devine un obiectiv esential al Uniunii. De aceea, Tratatul nsereaza, printre
competentele Uniunii, promovarea dreptului la informare si educatia consumatorilor, ndeosebi dreptul lor
de a se organiza pentru a se proteja mai bine.

Tratatul cuprinde si cteva valori si aspiratii ale cetatenilor, care nu sunt incluse n dispozitii obligatorii, formnd nsa
niste angajamente politice precum: abolirea pedepsei cu moartea; recunoasterea rolului voluntariatului; nevoile
persoanelor cu handicap; situatia specifica a regiunilor insulare; libertatea presei si de expresie; protectia animalelor.
Tratatul stabileste principiile care trebuie sa ghideze politica externa a Uniunii, Tratatul prevede numirea unui nalt
Reprezentant pentru Politica externa si de securitate comuna, care conduce actiunea Uniunii n acest domeniu,
urmnd deciziilor Consiliului si n cadrul unei "troika", n care mai intra reprezentantul Presedintiei Consiliului si al
Comisiei Europene.
n privinta institutiilor europene, Tratatul de la Amsterdam s-a aplecat mai ales asupra sporirii eficacitatii adoptarii
deciziilor n institutiile sale. n acest sens:
-

Rolul Parlamentului European a fost ntarit. Daca nainte, Parlamentul nu putea emite dect un aviz
asupra candidaturii pentru presedintia Comisiei, Tratatul de la Amsterdam prevede ca presedintele este
desemnat dupa acordul Parlamentului European. Acest drept se adauga celui deja detinut prin Tratatul de
la Maastricht prin care Parlamentul aproba numirea ntregii Comisii. n plus, Parlamentul a obtinut drept
de co-decizie n unele domenii;

Parlamentelor nationale le este permis sa-si spuna cuvntul asupra unor proiecte de reglementari,
nainte ca guvernele sa o faca n cadrul Consiliului Uniunii si sa aiba o vedere generala asupra functionarii
Uniunii;

Consiliul poate lua decizii cu majoritate calificata;

Rolul Comisiei Europene ramne neschimbat si, mai ales, dreptul sau de initiativa. n schimb, creste
rolul presedintelui Comisiei - legitimat de votul din Parlamentul European:

Participa la alegerea si desemnarea membrilor Comisiei, n acord cu statele membre;

Atribuie sau modifica responsabilitatile n snul colegiului;

Fixeaza orientarile politice ale Comisiei.

Sporeste rolul Comitetului Regiunilor, care reprezinta punctul de vedere al autoritatilor regionale si locale.

6. TRATATUL DE LA NISA
Functionarea institutiilor europene a cunoscut un permanent proces de adaptare la evolutiile si realitatile cu care se
confrunta constructia comunitara. nainte de a se lansa un nou val de largire a UE fara precedent era necesar ca liderii
europeni sa defineasca proiectul politic care sa permita noului ansamblu sa functioneze. Cei 15 s-au angajat, n
decembrie 1999, la consiliul European de la Helsinki, sa ajunga cu prilejul reuniunii de la Nisa la o reforma a
institutiilor UE pentru a fi pregatiti sa primeasca primele tari candidate n Uniune. Mai mult, Comisia Europeana a
aprobat, la data de 1 martie 2000, si un proiect ambitios privind reforma administratiei sale, pe care dorea sa o
transforme ntr-un model de eficienta si transparenta. Acest proiect a fost prezentat sub forma unei Carti Albe, la
Bruxelles, n fata Parlamentului European, de catre presedintele de atunci al Comisiei, Romano Prodi.
Tratatul de la Nisa a fost semnat de ctre statele membre (15) la data de 26 februarie 2001 avnd ca scop pregtirea
instituiilor UE, reformarea structurii UE n vederea viitoarei extinderi. (cele 10 state care au aderat la UE la 1 mai 2004
i apoi Romnia i Bulgaria care vor adera probabil n 2007 sau 2008). La Nisa, in decembrie 2000, principalele puncte
aflate in discutie au fost reforma institutionala si a procesului decizional, drepturile omului, politica de aparare. Astfel,
la Nisa s-au luat hotarari importante, dupa cum urmeaza:

reprezentarea fiecarui stat membru printr-un comisar n cadrul Comisiei Europene;

Determinarea numarului de voturi n Consiliu prin reflectarea criteriului demografic;

Extinderea deciziilor adoptate cu vot majoritar calificat la un numar de noi domenii n care se apreciaza ca
actiunea la nivel comunitar este mai rationala si mai eficienta dect la nivel national.
Renuntarea la dreptul de veto referitor la voturile exprimate de Consiliul de Ministri; potrivit Tratatului de la
Nisa, majoritatea de care va fi nevoie n Consiliile de Ministri pentru adoptarea unor decizii va trebui sa
corespunda unui procent de 62 % din numarul de locuitori ai celor 27 de membre ale UE
Reforma Comisiei Europene;
repartizarea voturilorla nivelul institutiilor Uniunii. Cele mai avantajate au fost tarile candidate, care si-au vazut
numele trecut alaturi de tarile membre, ceea ce reprezinta un angajament al acestora fata de primirea lor n
structurile comunitare.
Flexibilizarea sistemului cooperarilor consolidate.

Tratatul avea misiunea de a ncorpora n continutul sau cele patru tratate anterioare ale Uniunii si va
include referiri clare la modalitatile n care va fi exercitata puterea si la ce nivel (comunitar, national, regional), cum pot
diferite instante legislative sau administrative sa coopereze mai eficient etc. Tratatul cuprinde n continutul sau si Carta
Drepturilor Fundamentale.
Tratatul de la Nisa a intrat n vigoare la 1 februarie 2003.

7.TRATATUL CONSTITUTIONAL AL UE
La Consiliul European de la Nisa din decembrie 2000, sefii de stat si de guvern ai celor 15 state membre au ajuns la un
acord privind o noua revizuire a tratatelor n baza carora functiona Uniunea Europeana. Prin aceasta se dorea
continuarea reformei institutionale, nceputa destul de timid prin Tratatul de la Nisa.Pe aceasta baza, un an mai
trziu, adica la 15 decembrie 2001, Consiliul European de la Laeken (Begia) a adoptat "Declaratia asupra viitorului
Uniunii Europene", cunoscuta ndeobste, sub denumirea de "Declaratia de la Laeken". Prin acest document se exprima
nevoia ca Uniunea sa devina mai democratica, mai transparenta si mai eficienta, prin elaborarea unei Constitutii, care
sa raspunda aspiratiilor popoarelor europene. Consiliul European a hotart convocarea unei Conventii asupra
Viitorului Europei, care sa reuneasca principalii actori ai dezbaterii, si anume: reprezentantii guvernelor celor 15 state
membre si ai 13 tari candidate la aderare; reprezentantii parlamentelor nationale ai acestor tari; reprezentanti ai

Parlamentului European si ai Comisiei Europene; 13 observatori din partea Comitetului Regiunilor si ai Consiliului
Economic si Social; reprezentanti ai partenerilor sociali europeni si ombdusaman-ul european (similar avocatului
poporului din Romnia). "Conventia asupra viitorului Europei" a fost condusa de fostul presedinte al Frantei, Valery
Giscard d'Estaing si a reunit 105 membri plini si 102 supleanti.
Conventia a fost nsarcinata sa formuleze propuneri n legatura cu 3 subiecte:

apropierea cetatenilor de proiectul european si de institutiile europene;

structurarea vietii politice si a spatiului politic european ntr-o Europa largita;

sa faca din Uniune un factor de stabilitate si un reper n noua organizare a lumii;

Rezultatele Conventiei au fost transmise de presedintele Giscard dEstaing Consiliului European de la Salonic, la 20
iunie 2003, care a servit ca baza de lucru pentru Conferinta Interguvernamentala ce s-a reunit n 3 octombrie 2003.
La aceasta Conferinta, 25 state au participat cu drepturi depline (15 tari membre + 10 tari care urmai sa adere la 1 mai
2004), iar cele 3 tari candidate (Romnia, Bulgaria si Turcia) au avut statut de observator. Constitutia Europeana a
fost adoptata n Consiliul European din 18 iunie 2004 de catre sefii de stat sau de guvern ai celor 25 de state membre
ale Uniunii.Acest Consiliu European din iunie 2004 a solutionat doua ultime probleme ramase n discutie si care
blocau adoptarea Constitutiei. Este vorba de:

Ponderea voturilor n Consiliul de Ministri pentru calculul "majoritatii calificate". n decembrie 2003, aceasta
problema se lovise de opozitia hotarta a Spaniei si Poloniei care cereau respectarea Tratatului de la Nisa, care
le avantaja. n final, s-a convenit ca "majoritatea calificata" sa fie definita ca reunind 55% din state,
reprezentnd 65% din populatie, cu conditia ca 55% sa nsemne cel putin 15 state iar o eventuala minoritate de
blocaj sa includa cel putin 4 state.

Componenta Comisiei Europene. S-a stabilit ca, ncepnd cu 2014, numarul membrilor Comisiei sa reprezinte
2/3 din numarul statelor membre, n conditiile n care Consiliul European nu va modifica aceasta cifra prin
unanimitate de voturi

Acordul asupra Constitutiei - obtinut dupa 6 luni de negocieri aspre, desfasurate n urma esecului din decembrie
2003 de la Bruxelles - a fost primit cu usurare n principalele capitale europene. A fost apreciat ca "eveniment istoric
pentru Uniune, n care toata lumea a avut de cstigat, "o zi importanta pentru Europa! Sau "un succes pentru Europa".
n final, Constitutia Europeana a fost semnata de sefii de stat sau de guvern, la Roma, la 25 octombrie 2004, dar
avea sa intre in vigoare numai dupa ratificarea de catre toate statele semnatare, fie prin referendum, fie de catre
parlament. Dar, Franta si Olanda au respins Constitutia prin referendum, asa ca pana la urma acest tratat nu a mai fost
adoptat.

MTTS/MEFIC - DREPT SI INSTITUTII EUROPENE

2014-2015
Conf.dr.ROXANA-CRISTINA PETCU
CURSUL III

TRATATUL DE LA LISABONA

Europa nu mai este cea din anii 50, asa cum nici restul lumii nu mai este la el. Lumea secolului al XXI-lea este o lume
noua, in continua schimbare, in care Europa se confrunta cu noi provocari: globalizarea, schimbarile demografice,
schimarile climatic, nevoia de resurse durabile de energie si noi amenintari la adresa securitatii europene. Aceste
provocari nu tin cont de granite. Statele membre UE nu le pot infrunta singure, dar, actionand ca o entitate, UE poate da
rezultate si poate face fata nelinistilor opiniei publice. Ca sa poata rezolva aceste proble, Europa trebuie sa se
modernizeze.Iata de ce are nevoie de instrumente eficiente, coerente, care sa-i permita sa functioneze asa cum trebuie
si sa recationeze rapid la schimbarile din lumea globala. De aceea, este necesar sa fie regandite unele dintre regulile de
baza ale activitatii in comun.
Tratatul semnat la Lisabona pe 13 decembrie 2007 are exact acest obiectiv. Tratatul de la Lisabona defineste ce poate si
ce nu poate face UE ca si ce mijloace poate folosi. De asemenea, modifica strutura institutiilor UE si modul care
fuctioneaza. Astfel, UE devine mai democratic, iar valorile sale de baza sunt mai bine deservite.

Tratatul este rezultatul negocierilor dintre statele membre, constituite intr-o conferinta interguvernamentala, in care au
fost implicate Comisia Europeana si Parlamentul. Tratatul a fost ratificat de cele 27 de satate membre. Fiecare stat
mebru a ales procedura de ratificare in conformitate cu propria constitutie.A intrat in vigoare la 1 decembrie 2009, cf.cu
prevederile art.6. Tratatul de la Lisabona modifica tratatele UE si ale CE, fara a le inlocui. Pune la dispozitia UE cadrul
legal si instrumentele necesare pentru a putea raspunde la provocarile viitoare si la cererile cetatenilor. La 13 decembrie
2007, liderii Uniunii Europene au semnat Tratatul de la Lisabona, ncheind astfel mai muli ani de negocieri pe tema
aspectelor instituionale.
Tratatul de la Lisabona modific Tratatul privind Uniunea European i Tratatele CE, n vigoare n prezent, fr a le
nlocui. Tratatul va pune la dispoziia Uniunii cadrul legal i instrumentele juridice necesare pentru a face fa
provocrilor viitoare i pentru a rspunde ateptrilor cetenilor.
Tratatul de la Lisabona confirma trei principii ale guvernarii democratice in Europe:
Egalitatea democratic institutiile europene trebuie sa acorde aceeasi atentie tuturor cetatenilor UE
Democratia reprezentativa PE capata un rol mai mare iar parlamentele nationale se bucura de o mai mare
implicare la nivel European
Democratia participativa noi forme de interactiune intre cetateni si institutiile europene, cum ar fi initiativa
cetatenilor - un milion de cetateni europeni au reptul sa inainteze o propunere legislativa catre Comisia
Europeana.
1.

O Europ mai democratic i mai transparent, n care Parlamentul European i parlamentele naionale
se bucur de un rol consolidat, n care cetenii au mai multe anse de a fi ascultai i care definete mai clar ce
este de fcut la nivel european i naional i de ctre cine.

Un rol consolidat pentru Parlamentul European: Parlamentul European, ales direct de ctre cetenii
Uniunii Europene, va avea noi atribuii privind legislaia, bugetul Uniunii Europene i acordurile internaionale.
Prin faptul c se va recurge mai des la procedura de codecizie n cadrul elaborrii politicilor europene,
Parlamentul European se va afla pe o poziie de egalitate cu Consiliul, care reprezint statele membre, n ceea ce
privete adoptarea celei mai mari pri a legislaiei Uniunii Europene.

O mai mare implicare a parlamentelor naionale: parlamentele naionale vor participa ntr-o msur mai
mare la activitile Uniunii Europene, n special datorit unui nou mecanism care le permite s se asigure c
aceasta intervine numai atunci cnd se pot obine rezultate mai bune la nivel comunitar (principiul
subsidiaritii). Alturi de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor naionale va
conduce la consolidarea caracterului democratic i la creterea legitimitii aciunilor Uniunii.

O voce mai puternic pentru ceteni: datorit iniiativei cetenilor, un milion de ceteni din diferite
state membre vor putea cere Comisiei s prezinte noi propuneri politice.

Cine i ce face: relaia dintre statele membre i Uniunea European va deveni mai clar odat cu
clasificarea competenelor.

Retragerea din Uniune: Tratatul de la Lisabona recunoate explicit, pentru prima dat, posibilitatea ca un
stat membru s se retrag din Uniune.

O Europ mai eficient, cu metode de lucru i reguli de vot simplificate, cu instituii eficiente i moderne
pentru o Uniune European cu 27 de membri, capabil s acioneze mai bine n domenii de prioritate major
pentru Uniunea de astzi.

Un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificat din Consiliu va fi extins la noi domenii
politice, astfel nct procesul decizional s se desfoare mai rapid i mai eficient. ncepnd din 2014, calcularea
majoritii calificate se va baza pe sistemul dublei majoriti, a statelor membre i a populaiei, reflectnd astfel
dubla legitimitate a Uniunii. Dubla majoritate se obine atunci cnd o decizie este luat prin votul a 55% din
statele membre, reprezentnd cel puin 65% din populaia Uniunii.

Un cadru instituional mai stabil i mai eficient: Tratatul de la Lisabona creeaz funcia de preedinte al
Consiliului European, ales pentru un mandat de doi ani i jumtate, introduce o legtur direct ntre alegerea
preedintelui Comisiei i rezultatele alegerilor europene, prevede noi dispoziii referitoare la viitoarea structur a
Parlamentului European i la reducerea numrului de comisari i include reguli clare privind cooperarea
consolidat i dispoziiile financiare.

O via mai bun pentru europeni: Tratatul de la Lisabona amelioreaz capacitatea UE de a aciona n
diverse domenii de prioritate major pentru Uniunea de azi i pentru cetenii si precum libertatea, securitatea i
justiia (combaterea terorismului sau lupta mpotriva criminalitii). ntr-o anumit msur, Tratatul se refer i
la alte domenii, printre care politica energetic, sntatea public, schimbrile climatice, serviciile de interes
general, cercetare, spaiu, coeziune teritorial, politic comercial, ajutor umanitar, sport, turism i cooperare
administrativ.

O Europ a drepturilor, valorilor, libertii, solidaritii i siguranei, care promoveaz valorile

Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale n dreptul primar european, prevede noi mecanisme de
solidaritate i asigur o mai bun protecie a cetenilor europeni.

Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specific i consolideaz valorile i obiectivele care stau la
baza Uniunii. Aceste valori sunt menite s serveasc drept punct de referin pentru cetenii europeni i s arate
ce anume are de oferit Europa partenerilor si din ntreaga lume.

Drepturile cetenilor i Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la Lisabona menine drepturile

existente i introduce altele noi. n mod special, garanteaz libertile i principiile nscrise n Carta drepturilor
fundamentale i confer dispoziiilor acesteia for juridic obligatorie. Se refer la drepturi civile, politice,
economice i sociale.

Libertate pentru cetenii europeni: Tratatul de la Lisabona menine i consolideaz cele patru liberti,
precum i libertatea politic, economic i social a cetenilor europeni.

Solidaritate ntre statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede faptul c Uniunea i statele membre
acioneaz mpreun ntr-un spirit de solidaritate n cazul n care un stat membru este inta unui atac terorist sau
victima unui dezastru natural sau provocat de mna omului. De asemenea, se subliniaz solidaritatea n domeniul
energiei.

Mai mult siguran pentru toi: Uniunea va beneficia de o capacitate extins de aciune n materie de
libertate, securitate i justiie, ceea ce va aduce avantaje directe n ceea ce privete capacitatea Uniunii de a lupta
mpotriva criminalitii i terorismului. Noile prevederi n materie de protecie civil, ajutor umanitar i sntate
public au, de asemenea, obiectivul de a ntri capacitatea Uniunii de a rspunde la ameninrile la adresa
securitii cetenilor europeni.

Europa ca actor pe scena internaional instrumentele de politic extern de care dispune Europa vor fi
regrupate att n ceea ce privete elaborarea, ct i adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona va oferi
Europei o voce mai clar n relaiile cu partenerii si din ntreaga lume. Va utiliza fora dobndit de Europa n
domeniul economic, umanitar, politic i diplomatic pentru a promova interesele i valorile europene pe plan
mondial, respectnd, n acelai timp, interesele specifice ale statelor membre n domeniul afacerilor externe.

Numirea unui nalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate, care va fi i
unul din vicepreedinii Comisiei, va crete impactul, coerena i vizibilitatea aciunii externe a UE.

Noul Serviciu european pentru aciune extern va oferi naltului Reprezentant sprijinul necesar.

Uniunea va avea o personalitate juridic unic, ceea ce i va ntri puterea de negociere determinnd-o s
fie mai eficient pe plan mondial i un partener mai vizibil pentru rile tere i organizaiile internaionale.
Progresele n domeniul politicii europene de securitate i aprare vor menine unele modaliti decizionale specifice,
facilitnd totodat o cooperare consolidat n cadrul unui grup mai mic de state membre.
Tratatul de la Lisabona nu schimb fundamental structura instituional a Uniunii, care se va baza, n continuare, pe
triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie. Cu toate acesta, Tratatul introduce cteva elemente noi menite s amelioreze
eficiena, coerena i transparena instituiilor, astfel nct acestea s poat rspunde mai bine exigenelor cetenilor
europeni.Numrul instituiilor se ridic acum la apte: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul UE,
Comisia European, Curtea European de Justiie, Banca Central European i Curtea de Conturi.
Schimbarile aduse de Tratatul de la Lisabona
Parlamentul European
Parlamentul European i reprezint pe cetenii statelor membre. Tratatul de la Lisabona sporete competenele
acestuia la nivel legislativ, bugetar i n materie de aprobare a acordurilor internaionale. De asemenea, Tratatul
modific structura instituiei: numrul parlamentarilor europeni nu poate depi 751 (750 plus preedintele), iar
repartizarea locurilor pe state membre se face dup principiul proporionalitii degresive. Altfel spus, deputaii din
rile cu mai muli locuitori vor reprezenta un numr mai mare de ceteni dect cei din rile cu populaie mai mic.
Tratatul mai precizeaz c numrul de parlamentari reprezentnd fiecare stat membru poate fi minim 6 i maxim 96.
Tratatul de la Lisabona sporeste competentele legislative ale PE, deoarece include 40 de noi domenii in procedura de codecizie, procedura in care PE si Consiliul au drepturi egale ca organe legislative. Printre aceste domenii se numara
agricultura, securitatea energetic, imigratia, justitia si afacerile interne, sanatatea si fondurile structurale. Parlamentul
dobandeste un rol mai mare in stabilirea bugetelor diverselor institutii, deoarece prin eliminarea capitolelor bugetare
intitulate cheltuieli obligatorii si cheltuieli neobligatorii, PE are putere de decizie asupra intregului buget al UE la
egalitate cu Consiliul. De asemenea, PE voteaza prin consimtamant o gama larga de acorduri international negociate de
UE, mai ales in domeniul comertului international.

PE este direct impliat in procesul de selectare a candidatului pentru functia de presedinte al Comisiei Europene. Iar
Comisia, ca intreg, inclusiv inaltul reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, necesita
aprobarea PE pentru a putea sa-si preia official mandatul.
De asemenea, Tratatul de la Lisabona acorda PE dreptul de a propune modificari ale trataului.
Consiliul European
Consiliul European, care are misiunea de a impulsiona elaborarea politicilor, devine, la rndul su, o instituie UE, fr
a primi ns noi atribuii. Este creat totui un nou post, cel de preedinte permanent. Acesta este ales de Consiliul
European pentru un mandat de doi ani i jumtate i are rolul de a asigura pregtirea i continuitatea lucrrilor
Consiliului i de a gsi soluii care s conduc la obinerea consensului ntre statele membre. Preedintele Consiliului
European nu poate ocupa alte funcii la nivel naional.
Consiliul Uniunii Europene
Consiliul reprezint guvernele statelor membre. Rolul su rmne n mare msur neschimbat. Consiliul continu s
mpart prerogativele legislative i bugetare cu Parlamentul i i menine rolul central n materie de politic extern i
de securitate comun (PESC) i de coordonare a politicilor economice.Schimbarea esenial adus de Tratatul de la
Lisabona se refer la procesul decizional. n primul rnd, deciziile Consiliului se iau acum prin vot cu majoritate
calificat, cu excepia cazurilor n care tratatele prevd o alt procedur, cum ar fi votul n unanimitate. n practic,
aceasta nseamn c votul cu majoritate calificat a fost extins la numeroase domenii de aciune (de exemplu, imigraie
i cultur).
n 2014, se va introduce o nou metod de votare: votul cu dubl majoritate. Propunerile legislative vor fi aprobate de
ctre Consiliu printr-un vot exprimnd nu doar majoritatea statelor membre ale UE (55%), ci i pe cea a populaiei UE
(65%). Acest tip de vot va reflecta dubla legitimitate a UE - o uniune a popoarelor i a naiunilor, n acelai timp - i va
conduce la consolidarea transparenei i a eficienei legiferrii. El va fi completat de un mecanism nou, similar
compromisului de la Ioannina, care ar permite unui numr mic de state membre (apropiate de minoritatea de blocare)
s-i manifeste opoziia fa de o decizie. ntr-o asemenea situaie, Consiliul va trebui s fac tot ce-i st n putin
pentru a obine, ntr-un interval de timp rezonabil, o soluie satisfctoare pentru ambele pri.
Comisia European
Principala responsabilitate a Comisiei Europene este aceea de a promova interesul public european. Tratatul ofer
fiecrui stat membru posibilitatea de a avea un reprezentant n cadrul Comisiei, n timp ce, potrivit tratatelor de pn
acum, numrul comisarilor ar fi trebuit s fie redus pentru a deveni mai mic dect cel al statelor membre.O alt
schimbare important const n faptul c este prevzut o legtur direct ntre rezultatele alegerilor pentru
Parlamentul European i alegerea candidatului la preedinia Comisiei.Rolul preedintelui Comisiei este consolidat,
acesta avnd autoritatea de a demite comisarii europeni.
naltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate / Vicepreedinte al
Comisiei
nfiinarea acestui post este una dintre inovaiile instituionale majore ale Tratatului de la Lisabona, care ar urma s dea
mai mult coeren aciunilor externe ale Uniunii.naltul Reprezentant are o dubl misiune: pe de o parte, este
mputernicitul Consiliului pe probleme de politic extern i de securitate comun, iar pe de alt parte, este comisar
european pentru relaii externe. Responsabil pentru elaborarea politicii externe i a politicii de aprare comun, naltul
Reprezentant prezideaz reuniunile periodice ale minitrilor de externe ai statelor membre (Consiliul Afacerilor
Externe). n plus, reprezint politica extern i de securitate comun a Uniunii pe scena internaional, fiind asistat de
un serviciu european pentru aciune extern, format din funcionari ai Consiliului, Comisiei i serviciilor diplomatice
naionale.
Alte instituii europene
Rolul sau competenele Bncii Centrale Europene (BCE) i ale Curii de Conturi nu au suferit schimbri notabile. Totui,
Tratatul de la Lisabona extinde domeniul de intervenie al Curii Europene de Justiie, mai ales n materie de cooperare
penal i poliieneasc i introduce cteva modificri procedurale pentru aceast instituie.

Parlamentele naionale
Cu toate c parlamentele naionale nu fac parte din structura instituional european, ele joac un rol esenial n modul
de funcionare al UE. Tratatul recunoate i consolideaz rolul parlamentelor naionale. De exemplu, dac un numr
suficient de parlamente naionale consider c este preferabil ca o iniiativ legislativ s fie luat la nivel local, regional
sau naional, Comisia trebuie fie s i retrag propunerea, fie s justifice c iniiativa respectiv nu contravine
principiului subsidiaritii.
PROCEDURA DE AUDIERE IN PE A COMISARILOR DESEMNATI (CANDIDATII PROPUSI PENTRU
POSTURILE DE COMISAR)
Mandatul Comisiei Europene, executivul UE, dureaza 5 ani. Inainte ca o noua Comisie (un nou Colegiu al Comisarilor)
sa se instaleze in functie, are nevoie de aprobarea PE. Conform Tratatului de la Lisabona, Comisia este alcatuita din cate
un reprezentatnt desemnat de fiecare stat membru, adica 27 de membri in acest moment 26 de comisari plus un
presedinte. Fiecare comisar raspunde de un portofoloiu anume. Unii dintre acesti 26 de comisari sunt si vice-presedinti
ai Comisiei si, tot in conformitate cu Tratul de la Lisabona, unul dintre vice-presenti este inaltul reprezentant al UE
pentru afaceri externe si politica de securitate.
Cf. Art.17 din Tratatul UE, procedura de aprobare a Comisiei de catre PE este un proces cu doua etape: in prima etapa,
PE alege candiatul propus pentu functiA de presedinte al Comisiei Europene. Jose Manuel Barroso a fost reales pentru
un al doilea madat in aceasta functie pe data de 16 septembrie 2009. In a doua etapa, PE aproba intreaga Comisie in
bloc. In etapa pregatitoare a acestui vot, PE organizeaza audieri ale comisarilor desemnati (candidatii). Comisarii
desemnati sunt propusi de Consiliu cu acordul presedintelui Comisiei, in conformitate cu portofoliile de care se vor
ocupa.
Parlamentul evalueaza candidaturilecomisarilor desemnati pe baza competentelor pe care le au, a angajarii fata de ideea
europeana si a independentei personale. De asemenea, evalueaza capacitatea de comunicare si cunoasterea portofoloilui
de care se vor raspunde. PE acorda foarte multa atentie nevoii de echilibru intre sexe, tocmai de aceea poate sa-si
exprime opinia fata de modul in care a alocat posibilele portofolii presedintele ales al Comisiei.
Procedura de aprobare la nivelul PE este stabilita in Anexa XVII a Regulamentului de procedura si cuprinde urmatorii
pasi:
PE primeste CV-urile candidatilor si declaratiile de interese financiate
PE adreseaza candidatilor o serie de intrebari scrise care se refera la prioritatile candidatilor privitoare la
respectivele domenii de responsabilitate
Candidatii raspund in scris, iara aceste raspunsuri scrise constituie baza etapei orale audierea
Fiecare candidat este invitat la o audiere publica de 3 ore, rganizata de comisia parlamentara de resort. Audierea
permite comisiei parlamentare de specialitate sa se familiarizeze cu personalitatea candidatului si sa aibe un larg
schimd de vederi pe marginea prioritatilor si a respectivului domeniu de competenta
Comisiile parlamentare evalueaza fiecare candidat in parte. Comisia PE verifica nu numai daca acel candidat are
calitatile necesare de a deveni membru al Comisiei Europene dar si pe cele necesare de ase ocupa de respectivul
portofoliu. tat
Daca un candidat este respins la audiere, statul membru care l-a desemnat trebuie sa desemneze alt candidat, iar
procedura este reluata.Intr-un asemenea caz, se considera, teoretic, ca a fost respinsa intreaga Comisie, dar, in
fapt, procedura se reia doar pentru candidatul respins.
Rezltatele audierilor sunt trimise Presedintelui PE si sunt analizate de Conferinta Presedintilor, adica acel organ al PE
alcatuit din presedintele PE si liderii grupurilor politice ca si din presedintii comisiilor parlamentare.
Presedintele Comisei prezinta Colegiul Comisarilor desemnati intr-o sesiune plenara a PE (la Strasbourg), la care
participa de asemenea reprezentantii Consiliului Uniunii Europene. Prezentarea este urmata de o dezbatere.
In final, Comisia Europeana in bloc este supusa votului PE. Abia apoi, noua Comisie poate fi numita oficial in functie de
catre Consiliul European, prin majoritate calificata.

MTTS/MEFIC - DREPT SI INSTITUTII EUROPENE

2014-2015
Conf.dr.ROXANA-CRISTINA PETCU
CURSUL V

INSITUTIILE

Deocamdata UE este un amestec neobisnuit intre doua elemente:

1. In primul rand, continua sa fie unsistem care faciliteaza cooperarea intre statele membre, acestea pastrandu-si
controlul asupra propriei politici externe, a dreptului penal si, cu anumite exceptii limtate, dar importante,
asupra propriului system de fiscalitate.
2. In al doilea rand, in anumite domenii, au aparut institutii cu adevarat supranationale, care au competente
independente de cele ale statelor membre, inclusiv, in anumite cazuri, dreptul de a da instructiuni si de a
impune sanctiuni statelor membre
Politicile commune, esenta procesului de integrare multinational, sunt rezultatul negocierilor intense dintre statele
membre. Pentru a putea fi acceptate de catre statele membre, conceptia politicilor comune trebuie sa satisfaca sau, cel
putin, sa nu lezeze interesele nationale ale statelor membre, asa ca toate guvernele statelor membre trebuie sa participle
la procesul decizional, fie direct, fie indirect. Deciziile in privinta politicilor comune fundamentale, care implica noi
transferuri de suveranitate, sunt luate de guvernele participante si sunt cuprinse in tratate, care sunt semnate de
guverne si apoi ratificatede parlamentele nationale.
Deciziile privind politicile comune secundare, adica acele politici necesare pentru a realize obiectivele stabilite in
tratate, inclusive orientarile generale ale politicilor ca si instrumentele juridice bazate pe aceste tratate sunt luate de
institutiile comune infiintate prin tratate, conform procedurilor si formelor legale convenite prin tratate. In procesul de
integrare multinational, guvernele statelor membre direjeaza acest process din culise, locul in prim-plan fiind ocupat de
reprezentantii guvernelor, numiti fie de acste guverne, fie de cetateni. Principalii actori ai integrarii europene sunt
institutiile. Vorbim de cinci organism principale care participa la procesul decisional si astfel la guvernarea Comunitatii:
Consiliul European, care stabileste obiectivele politicilor comune
Comisia Europeana, care face propuneri pentru deciziile care urmeaza sa fie luate si care raspunde in
principal de punerea in aplicare a politiclor comune
Parlamentul European
Consiliul de Ministri (Consiliul Uniunii Europene) care ia decizii impreuna cu PE
Curtea de Justitie, care controleaza legalitatea acestor decizii
1. CONSILIUL EUROPEAN
Dup semnarea Tratatului de la Roma n 1957, care nu prevedea nimic privind ntrevederile la vrf, efii de stat i de
guvern din cele ase membre au simit nevoia s se ntlneasc oficial, pe probleme specifice, pentru a face bilanul dar
i pentru a schia viitorul construciei europene. Au luat astfel natere ntlnirile la nivel nalt dintre efii de stat i de
guvern, care au loc de cel puin dou ori pe an.
Primele apte reuniuni la cel mai inalt nivel au avut o conjunctur politic. n 1967 a avut loc cea de-a treia asemenea
intrevedere de la Roma, cnd s-au srbtorit 10 ani de existen a Pieii Comune i s-a luar act de cererile de aderare
prezentate oficial de Danemarca, Irlanda i Marea Britanie
In 1974, la Paris, ca urmare a unei iniiative franco-germane,aceste reuniuni au devenit Consilii Europene oficiale i
periodice.Anunul a fost fcut de Valery Giscard dEstaing, preedintele de atunci al Republicii Franceze, el propunnd
instituionalizarea acestor reuniuni de trei ori pe an i ori de cte ori se impune o cooperare politic.
Prima reuniune oficiala a Consiliului European a avut loc la Dublin in 1975.
Se adopt o declaraie privind Conferina pentru securitate i cooperare n Europa (CSCE)
Se lanseaz un proiect de creare a unui comitet compus din reprezentanii fiecrei naiuni pentru a coordona mai
eficient energia i preui acesteia, ceea ce dovedete c reuniunile CE nu mai sunt doar simple mtlniri
consultative, ci sunt destinate s stabileasc obiective precise ce trebuie atinse.
Apoi, CE emit comunicate finale din ce n ce mai consistente i precise
- Roma 1975, acordul privind desfurarea alegerilor pentru Parlamentul European
- Bruxelles, 1977, hotrrea de a introduce unitatea de cont european (UCE) pentru bugetul comunitii.
UCE (European Currency Unit) a fost adopatat la 21 aprilie 1975 de ctre Consiliul de Minitri pentru a
exprima sumele acordate ca ajutoare n zona Africa, Caraibe, Pacific. Cu timpul, aceast unitate a fost
extins la toate sectoarele de activitate comunitare. Valoarea sa era egal cu media ponderat a valorii
monedelor din rile membre, n diverse procente. Prin rezoluia Consiliului European din 4-5 decembrie
1978 de la Bruxelles, efii de stat i de guvern au hotrt nfiinarea SME (Sistemul Monetar European),
iar din martie 1979, apare moneda noului sistem, numit ecu.

Actul Unic Europeani instituionalizeaz CE, determinndu-i organizarea- reunete efii de stat sau de guvern ai statelor
membre i pe preedintele Comisiei Comunitilor Europene, asistai de ctre minitrii de externe i de ctre un menbru
al Comisiei.Prevede dou reuniuni anuale, la finele fiecrui semestru.Se poate convoca o a treia reuniune n caz de
urgen, chiar i o a patra. Exist o adevrat preocupare de a conferi Consiliului o responsabilitate mai mare n
rezolvarea chestiunilor delicate, tensionate, dar continu s existe o anume ambiguitate privind natura i competena
acestei instane. Multa vreme a fost considerat fie un organ de cooperare politic, fie un spaiu de relecie pentru
definirea orientrilor comunitare majore
Comunicate finale continu s fie scurte, dar importante cci se refer la problemele momentului, cum ar fi:
- perspectiva european n domeniul social i consecinele accidentului de la Cernobl (Haga, 1986)
- reforma politicii agricole comune (Londra, 1986)
- dezbaterea reformelor ce trebuie introduse n punctele eseniale de blocaj atribuite PAC, n fondurile
structurale i n bugetul comunitar (Copenhaga, 1987)
- acordurile de principiu pentru reformele progresive referitoare la cele trei domenii manionate mai sus
(Bruxelles, 1988)
Consiliul European de la Bruxelles din 1987 marcheaz o schimbare instituional, deoarece este primul la care a fost
invitat i Preedintele PE.De asemenea, stabilete un acord n vederea Actului Unic European, acord acceptat de 11 state,
deoarece Marea Britanie refuz s se asocieze.
CE de la Maastricht ncoace
Tratatul de la Maastricht stipuleaz faptul c, mai mult dect oricnd, Consiliul European rmne autoritatea
suprem consacrat.
Rolul CE de a impulsiona dezvoltarea i de a defini orientrile politice generale
Obiectivul CE de a prezenta Parlamentului un raport la ncheierea fiecrei reuniuni i un raport anual scris cu
privire la progresele nregistrate de Uniune
Dar, CE nu este nicieri calificat drept instituie. Dei continu s aibe un rol important n construcia european
Birmingham 1992 - sublinierea importanei principiului subsidiaritii pentru a comunitate mai transparent i
mai aproape de ceteni
Edingurgh, 1992 se acord Danemarcei o derogare pentru organizarea unui al doile referendum privind
Tratatul de la Maastricht
CE din 1994 lupta contra euroscepticismului; ajutorul umanitar din Bosnia; strngerea relaiilor cu SUA n
negocierile din Runda Uruguay de la nivelul Organizaiei Mondiale a Comerului; aciuni contra omajului ca
fenomen
1997 efii de stat i de guvern i exprim dorina de a se ntni mai des, n consilii extraordinare, pentru a
reglementa diverse probleme care tin de Uniunea Economic i Monetar

La ora actuala
Reuniunea sefilor de stat si de guvern, plus presedintele Comisiei Europene, precum i din preedintele su
Consiliului. naltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate particip la lucrrile
Consiliului European. Ca invitat, poate participa si presedintele PE
La intalnirile Consiliului participa toti sefii de stat din statele membre, plus primul ministru si ministrul de
externe, presedintele Comisiei ca si unul dintre vice-presedinti
In situatia in care la Consiliu se discuta chestiuuni de natura economica sau de uniune monetara, sunt invitati
ministri de finante. Fie ii inlocuiesc pe minsitri de externe, fie stau alaturi de ei
Consiliul European i alege Preedintele cu majoritate calificat. Mandatul Preedintelui este de doi ani i
jumtate, cu posibilitatea rennoirii o singur dat.
Consiliul European se reunete de doua ori pe semestru, adica de 4 ori pe an, de obicei la Bruxelles, n cldirea
Justus Lipsius. Daca este nevoie, presedintele CE poate convoca o reuniune extraodrinara
Este asistat de Secretariatul General al Consiliului.
Consiliul European ia deciziile prin consens. n anumite situaii, se aplic regula unanimitii sau a majoritii
calificate, n funcie de prevederile Tratatului.Preedintele Consiliului European, preedintele Comisiei i naltul
Reprezentant pentru politica extern i de securitate nu voteaz.
Lucrarile Consiliului European sunt relatate catre exterior prin intermediul unui grup de stenografi (note-takers
in engleza). Este vorba despre un reprezentant al Secretariatului Consiliului care se afla in incaperea unde se
desfasoara lucrarile consiliului si ia note. La fiecare sfert de ora este inlocuit de o alta persoana, iar el iese afara

ca sa faca o informare orala adresata asistentilor personali ai reprezentantilor permanenti (numiti ANTICI) care
se afla intr-o zona a cladirii numita zona rosie, unde nu se permite accesul delagatiilor nationale. Apoi, ANTICI
isi transmit notele propriilor delegatii nationale, aflate intr-o alta zona a cladirii numita zona albastra .
Asadar, informatiile se transmit indirect, astefl incat delegatiile nationale sa afle ce se petrece in incaperea
consiliului, dar indirect, fara a avea posibilitatea sa atribuie respectivele afirmatii vreunui participant anume.
In general, Consiliul European dureaza doua zile, care se desfasoara dupa cum urmeaza: Ziua 1- 1. Poza de grup;
2.alocutiune rostita de presedintele PE (obiceiul dateaza din anii 1980); 3.sedinta plenara a consiliului (inclusive
la pranz) pentru a dezbate diversele puncte din ordinea de zi; 4. Seare, de regula, sefii de govern si ministrii de
externe iau cine separate; 5. Seara, un grup de reprezentanti ai presidentiei, secretariatului consiliului si comisiei
redacteaza un proiect de concluzii ale consiliului; textul este modificat si completat tinand cont de de discutiile
din prima zi. Proiectul trebuie sa fie tradus in toate limbile oficiale ale UE pana in zori. Ziua 2 - 1. Fiecare sef de
govern primeste proiectul de concluzii si le analizeaza la micul dejun impreuna cu asistentul sau; 2.Consiliul se
reuneste si isi petrece dimineata si, daca este nevoie, o parte a dupa-amiezii, pentru a finalize concluziile;
3.conferinta de presa.
Initial reuniunile consilului aveau loc in tara presidentiei, dar din mai 2004 s-a stability ca vor avea loc numai la
Bruxelles. Decizia a fost clar motivata de ratiuni practice si de securitate, ca sa nu mai vorbim de cele financiare.
De notat ca in reuniunile consiliului, sefii de stat si de govern nu adopta instrumente juridice cu forta juridical
obligatorie pentru statele membre
Consiliul European este un locus al puterii care are o serie de trasaturi:
- autoritatea Consiliul European reuneste personalitatile politice care, in calitatea pe care o au in
statele nationale, sunt factorii supreme de decizie. Ca organism colectiv, in context European, considera
ca au o insarcinare similara. In esenta, se reunesc pentru a lua decizii si se asteapta ca aceste decizii sa fie
respectate. De aceea, concluziile Consiliului sunt foarte specifice. In sensul strict al termenului,
concluziile Comnsiliului nu au forta juridical obligatorie, sunt un fel de legislatie neoficiala de care
Comisia Europeana si PE trebuie sa tina cont sip e care trebuie sa o respecte
- lipsa de formalism- Consiliul European a acordat permanent o importanta deosebita lipsei de
formalism a reuniunilor sale. Consiliul fucntioneaza ca reuniuni restranse ale sefilor de stat si de guvern,
alaturi de care sunt ministrii de externe, asezati fata-n fata, folosind persoana a doua singular si numele
mic ca forma de adresare, iar principiile dupa care functioneaza sunt principiile caracterului privat si al
contactului direct, desi de multe ori reuniunile sunt furtunoase si apar multe confruntari directe.
- Relatii inegale de putere theoretic vorbind, toti sefii de satt si de guverb sunt egali, asa cum si
statele au un statut egal in conformitate cu dreptul international. Dar Consiliul European este un locus al
puterii, asa ca unii dintre participanti au mai multa putere decat altii deaorece reprezinta un satt mai
mare, fapt care se observa imediat si este inteles implicit de toata lumea. Statele mai mici se tem de
puterea crescanda a Consiliului European tocmai pentru ca stiu ca sunt mai putin protejate la acel nivel
decat in institutiile guvernate de reguli de drept si proceduri stricte. Situatia este identica si pentru
Comisia Europeana. In cazul Consiliului de Ministri (consiliul UE), drepturile si ciompetentele Comisiei
sunt bine definite si protejate de Tratat, dar la Consiliul European nu mai este cazul.
- vechimea- in Consiliul European balanta puterii este influentata de vechime, deaorece numarul de
aprticipanti este mic, iar relatiile personale sunt importante. Sefii de guvern din statele mai mici se pot
astepta sa exercite mai multa influenta dupa o prezenta de mai multi ani si mai ales dupa ce au detinut
presidential Consiliului UE si a fost un success. (ex. Jean Claude Juncker, prim ministru al Luxembourgului din 1995, ministru de finante si presedinte al zonei euro din 2005, care exercita o influenta
considerabila, multumita calitatilor personale si prezentei sale deosebit de indelungate in Consiliu).
- ambivalenta- faptul ca se poate considera Consiliul European ca un locus al puterii poate ii explica
ambivalenta institutionala. Spre deosebire de alte institutii europene, competentele, procedurile si
procesul decisional la nivelul Consiliului nu sunt determinate de tratat. Consiliul se ocupa de orice
problema doreste sa se ocupe, in modul pe care il considera cel mai potrivit. Rolul sau nu este clar definit
nicaieri, cu toate ca este funadamental pentru existenta UE. Consiliul accepta aceasta ambivalenta,
deoarece se apleaca mai ales asupra exercitarii de facto a puterii si nu asupra puterii de a lua decizii care
sa aiba forta juridical obligatorie.

Consiliul European are 5 functii principale:

o
orientare politica generala si imbold este dreptul de a lansa noi domenii de activitate
(Roma, decembrie 1975, Coniliul European decide a initiere cooperarea in doemniul luptei
impotriva terorismului si a crimei organizate). De fapt, Consiliul European fixeaza programul UE
si este locul unde se stabilesc orientarile stategice. Un exemplu de orientare politica este deciza de
o importanta monumentala luata la reuniunea de la Copenhaga in decembrie 1993 privind
extibderea UE, cand s-a oferit posibilitatea aderarii statelor din Europea centrala si de est, fara
nici un fel de dezbatere publica.

Factor decisional supreme desi, initial, Consiliul European nu era considerat organul
suprem de decizie, acum a devenit un fel de instanta de apel unde se rezolva problemele prea
complexes sau prea delicate dpdv politic pentru a fi rezolvate la nivelulConsiliilor de Ministri.
Astfel, Consiliul European a ajuns sa aibe reuniuni tematice (de ex. ocuparea fortei de minca la
Luxembourg, justitia si afecrile interne la Tamperen, politica economica si soaciala la Lisabona,
iar in ultima vreme problemele zonei euro nenumarate le reuniuni de la Bruxelles)
Vizibilitate in afacerile externe in calitate de agent extern, Consiliul European
fucntioneaza ca un sef de stat colectiv. De-a lungul anilor, Consiliul a aprobat o serie de
declaratii referitoare la evenimente petrecute in toate partii lumii ca si diverse evolutii in
domeniul diplomatiei. Statele member folosesc Consilul European pentru a=si exprima pozitiile
comune asupra afacerilor internationale.
Ratificarea solemna a documentelor semnificative fiecare Consiliu European aproba o
serie de documente, rapoarte, planuri de actiune si contributii. Sunt documente supuse aprobarii
Consiliului deaorece s-a ceut acest lucru la o reuniune anterioara sau pentru ca reprezinta o
aplicare a unei decizii luate anterior de Consilul European sau pentru ca autorii (Comisia
Europeana, Consiliul UE, presidentia) considera ca respectivele texte trebuie sa fie aprobate la
acest nivel.
Negocierea modificarilor tratatului Consiliul European este forumul cheie care hotaraste
reforma tratatului.

2.CONSILIUL DE MINISTRI (CONSILIUL UNIUNII EUROPENE)

Consiliul de minsitri ia decizii in domenii specifice de politica. Consiliul de ministri fcuntioneaza in mai multe
formatiuni, organizate pe domenii de activitate. Fiecare formatie ii reuneste pe ministrii de resort din statele member
(unul sau mai multi), care au dreptul de a angaja guvernul statul membru respectiv, cu alte cuvinte, daca ministri convin
asupra unui punct in consiliu, se intelege ca au sustinerea guvernelor statelor membre, iar instrumentul legislativ astfel
aprobat va fi aplicat in statele menbre. Exista 10 configuratii ale Consiliul, n funcie de subiectele dezbtute, alcatuite
din ministri care raspund de domeniul respectiv de formaiunea Afaceri Externe cuprinde minitrii afacerilor externe,
formaiunea Justiie i Afaceri Interne pe cei ai justiiei i afacerilor interne etc. Iata cele 10 formatiuni-Afaceri
Generale, Afaceri Externe ,Afaceri Economice i Financiare (ECOFIN), Justiie i Afaceri Interne (JAI), Ocuparea Forei
de Munc, Politic Social, Sntate i Consumatori, Competitivitate (pia intern, industrie, cercetare i spaiu),
Transporturi, Telecomunicaii i Energie, Agricultur i Pescuit, Mediu, Educaie, Tineret, Cultur i Sport
Consiliul afaceri generale si afaceri externe (alcatuiut din ministri de externe) este principala formatiune a Consilului;
are reuniuni separate pe doua teme mari: a) pregatirea si urmarirea ulterioara a reuniunilor Consiliului European,
probleme institutionale si adminsitartive, dosare orizontale care afecteaza mai multe politici ale UE si b) actiunea
externa a UE, adica politica externa si de securitate comuna, comertul exterior, dezvoltarea cooperarii si ajutoarul
umanitar.
Anumite formatiuni (afaceri generale si afaceri externe, Ecofin, agricultura si mediul) au reuniuni lunare, celelalte de
doua sau trei ori pe an, in fucntie de subiectele discutate, iar celelalte o data la 6 luni. In general, reuniunile consiliilor
au loc la Bruxelles, dar, ca urmare a unui acord cu Luxembourg, in lunile aprilie, iunie si octombrie, reuniunile
consiliilor au loc la Luxembourg.
Competentele Consiliului
Consiliul rspunde de luarea deciziilor i de coordonare.
Consiliul Uniunii Europene adopt legi, legifernd, n mod normal, mpreun cu Parlamentul European.
Consiliul coordoneaz politicile economice generale ale statelor membre.
Consiliul definete i pune n aplicare politica extern i de securitate comun a UE, pe baza liniilor directoare
stabilite de Consiliul European.
Consiliul ncheie, n numele Comunitii i al Uniunii, acorduri internaionale ntre UE i unul sau mai multe
state sau organizaii internaionale.

Consiliul coordoneaz aciunile statelor membre i adopt msuri n domeniul cooperrii poliieneti i judiciare
n materie penal.
Consiliul i Parlamentul European constituie autoritatea bugetar care adopt bugetul Comunitii
Poate interveni n revizuirea tratatelor i se poate constitui n garant al respectrii idealurilor democratice
(drepturile omului, libertile, etc)

Preedinia
Se schimb din ase n ase luni, la 1 ianuarie i 1 iulie. Iniial alternana se fcea alfabetic, dar acum principiul a
fost modificat. De la 1 iulie 2000, preidenia a aparinut Franei, apoi Suediei, Belgiei, Spaniei, Danemarcei,
Greciei, Italiei, etc.Modificarea se datoreaz instituirii PESC (Politicii externe i de Securitate Comuna) i anume
sistemului numit troica sau trio (mai nou), adic un triunghi format din preedintele care iese din funcie, cel
aflat n funcie i cel care urmeaz s preia funcia. Trio-ul exista din mai 2004. Este o procedur care a fost
stabilit pentru a garanta n permanen patronajul unui stat puternic. De exemplu, primul stat fost comunist
care a detinut presidentia a fost Slovenia (prima jumatate a anului 2008), precedata de Germanis si urmata de
Franta.
Preedintele este primus inter pares, dar fiecare preedinte ncearc s lase o puternic amprent a rii sale
asupra Uniunii, cu att mai mult cu ct fiecare preedinte trebuie s-i publice programul la nceputul fiecrui
mandat.
Consiliul este ajutat de peste 2.000 de funcionari i dispune de un secretariat general.
Cand prezideaza o reuniune a Consiliului, reprezentantul presidentiei are obligatia oficiala de a cauta terenul
comun intre statele membre care au opinii diferite, propunand solutii de compromis.
La inceputul fiecarui mandate de 6 luni, presidential isi face public un program de prioritati legislative, care
include de regula masuri legislative amanate de multi ani deoarece nu se gasisie nic un acord care sa deblocheze
negocierile. Alegerea prioritatilor se bazeaza pe un program satrtegic de 3 ani adoptat de Consiliul European, nu
este o alegere intamplatoare.
Presidential organizeaza o serie de conferinte, seminare si alte evenimente la care invita eurodeputati,
comisari,parlamentari din parlamentele nationaleca si alte personalitati pentru a discuta problemele cele mai
pregmante ale momentului
Fiecare tara foloseste aceasta ocazie pentru a-si promova cultura, finantand vizite la Bruxelles ale scriitorilor,
artistilor, trupelor de teatru, etc
In numele Consiliului, presidential raspunde in fata PE. Inainte de a-si prelua mandatul, primul ministru al
statului care detine presedintia rotativa isi prezinta programul in sedinta plenara a PE, apoi reprezentantii
presidentiei (ministrii de resort) participa la sedintele plenare ale PE cand se discuta legislatie care tine de
domeniul lor de competenta pentru araspunde la intrebarile puse de eurodeputati. La sfarsitul celor 6 luni de
mandat, presidentia face un bilant al realizarilor sale, tot in sedinta plenara a PE.
Funcia
Este oragan legislativ al Comunitii, alaturi de PE, este organul care adopt regulamentele i directivele.
n cea mai mare parte a cazurilor, Consiliul decide cu majoritate calificat prin vot ponderat. Voturile atribuite
variaz ntre 10 pentru statele mai populate i 2 pentru cele mai mici. n condiiile a 15 membrii ai UE era vorba
de un total de 87 de voturi, majoritatea calificat fiind de 62 de voturi.
Comitetul Reprezentanilor Permaneni (COREPER)
A fost creat prin tratatul de fuziune
Pregtete lucrrile Consiliului i execut misiunile ncredinate de acesta
Este alctuit din reprezentani permaneni ai statelor membre cu rang de ambasador i poate beneficia de
ajutorul experilor. COREPER pregateste activitatea Consiliului si se ocupa si din alte insarcinari incredintate de
consiliu. COREPER se reuneste in doua formatiuni: Coreper 1, alcatuit din adjunctii reprezentantilor
permanenti, care examineaza dosarele tehnice in intregime si Coreper 2, alcatuit chiar din ambasadori, care se
ocupa de aspectele politice ale dosarelor examinate.
Comisia participa la toate reuniunile expertilor nationali, ale COREPER si ale formatiunilor consiliului pentru asi explica pozitia si pentru a asista presidentia in incercarea de a ajunge la un acord pe marginea respectivei
propuneri legislative.
Dupa examinarea unei chestiuni, COREPER fie prezinta Consiliului un raport, pregatind terenul pentru discutii
si atragand atentia asupra aspectelor politice care merita o atentie speciala sau, daca exista un acord unanim
intre Coreper si Comisie, Coreper recomanda Consiliului adopatrea textului fara discutii.
Reuniunile

Consiliul este convocat la iniiativa preedintelui, la cererea unuia dintre membri sau la cererea Comisiei, iar
aceasta are dreptul de a participa la dezbateri i de a-i apra punctul de vedere.
De obicei ordinea de zi cuprinde dou pri : (A) punctele pentru care aprobarea se d pe loc i (B)punctele care
presupun o dezbatere, iar n cazul unor dezacorduri chestiunea respectiv poate fi remis COREPER
Din 1992 dezbaterile pot fi transmise n direct dac se hotrte aa n unanimitate, iar hotrrile voturilor pot fi
fcute publice.

Votul
In Consiliu se voteaza prin majoritate simpla, majoritate calificata (fiecare stat are un numar de voturi alocate in
fucntie de numarul de locuitori) sau unanimitate, in functie de domeniul aflat in discutie. Tratatul de la Lisabona
a introdus dubla majoritate, adica cel putin 55% dintre state care sa reprezinte 65% din populatia europeana (se
va aplica dupa 31 octombrie 2014).
Consiliul este ajutat in activitatea sa de Secretariatul general, alcatuit din reprezentanti ai statelor membre, altii
decat cei de la Comisie. Secretariatul general este condus de un secretar general, numit de consiliu prin unanimitate. De
obicei este un diplomat sau un politician cu experienta (actualmente Javier Solana) care este asistat de un secretar
general adjunct responsabil cu funcionarea Secretariatului general. Secretarul general i secretarul general adjunct sunt
numii de Consiliu. Secretariatul general este implicat ndeaproape i continuu n organizarea, coordonarea i controlul
coerenei lucrrilor Consiliului i a aplicrii programului su anual. Sub responsabilitatea i ndrumarea preediniei,
Secretariatul general asist Consiliul la cutarea soluiilor. Secretariatul este impartit in 9 directii generale, cel mai mare
fiind cea administrativa. Celelalte 8 sunt functionale, in functie de formatiunea consiliului pe care o deservesc. Toata
aceasta structura este deservita de un Serviciu Juridic orizontal.
3. COMISIA EUROPEANA
Numele oficial: Comisia Uniunii Europene
Originea acestei instituii este nalta Autoritate a CECO, aceasta avnd cele mai evidente competene dintre toate
cele trei comisii existente nainte de fuziune. Iniial, Comisia era compus din 20 de membri, dei Declaraia nr.15
anexat Actului final al Tratatului UE prevedea ca problema structurii Comisiei s fie examinat pn la sfritul anului
1992. Numrul poate fi oricnd modificat de ctre Consiliu, ceea ce este ns puin probabil. Din perspectiva extinderii,
s-a hotrt ca fiecare stat s fie reprezentat de o singur naionalitate, cu posibilitatea unei modificriulterioare a
ponderii n Consiliu.
La nceput, guvernele rilor interesate i desemnau reprezentanii n Comisie pe o perioad de 4 ani, existnd
posibilitatea s fie realei, cu alte cuvinte fiecare stat i propunea candidaii, dar ncepnd cu 1981, din perioada
preedeniei lui Gaston Thorn, s-a instituit un vot de investitur, deoarece exista deja un Parlament ales prin vot
universal, dei acest vot nu era cerut de nici unul dintre tratate i, teoretic vorbind, un vot negativ nu ar fi putut s
constrng Comisia s se retrag.
Ca urmare a prevederilor Tratatului de la Maastricht, Comisia beneficiaz de un mandat de 5 ani, iar investitura
urmeaz o procedur complex care reunete guvernele i Parlamentul. Parlamentul are puterea de a supune fiecare
candidat unei audieri foarte amnunite. Este un mecanism apropiat de cel parlamentar i poate prefigura trsturile
caracteristice ale unui viitor guvern al Europei.
Echipa format din 27 de comisari, cte unul din fiecare stat membru, este desemnat o dat la cinci ani.
Consiliul European nominalizeaz un candidat pentru postul de preedinte al Comisiei. Acesta trebuie s obin votul
majoritii membrilor Parlamentului European. Dac deputaii europeni resping propunerea, Consiliul trebuie s
nominalizeze un alt candidat n termen de o lun. Preedintele ales i formeaz echipa de comisari, analiznd
propunerile rilor UE i stabilind portofoliul fiecrui membru.Lista comisarilor este trimis spre aprobare (cu
majoritate calificat) Consiliului de Minitri i Parlamentului. La finalul procedurii, Consiliul desemneaz oficial noua
Comisie.
Preedintele.
Aparent, atribuiile sale sunt mai ales adminsistrative i protocolare, preedintele fiind primus inter pares , dar
lucrurile se pot schimba, dovada fiind rolul esenial jucat de Jacques Delors n evoluia instituiilor europene. Noul
regulament interior al Comisiei ine cont de aceast evoluie deoarece stabilete c presedintele trebuie s se bucure de
o larg putere discreionar n repartizarea sarcinilor ca i n orice remaniere a acestor sarcini pe parcursul
mandatului.Comisia are i 2 vicepreedini de la 6 iniial, ei fiind nominalizai de Comisie, pe ct vreme anterior erau
nominalizai cu acordul statelor membre.
Statutul
Independena. Dei membrii sunt propui de guverne, nu depind de acestea. Sunt alei din motive de competen
general i trebuie s li se asigure toate garaniile de independen, cf. prevederilor Tratatului de fuziune.

 Pentru a-i ndeplini obligaiile, membrii Comisiei nu solicit i nici nu accept instruciuni de la nici un guvern
naional i nici de la o alt organizaie.
Ei se abin de la orice act incompatibil cu funcia lor.
Se bucur de imunitate diplomatic, dar aceasta poate fi ridicat chiar de ctre Comisie.
Nimic nu i mpiedic s fie angajai politic, cum de altfel se i ntmpl, mai ales n cazul unor ri cu dou partide
naionale puternice, unde de regul se desemneaz un comisar provenit din majoritate i unul din opoziie. Bineneles
pot aprea uneori conflictele de interese, generate de legturile unui comisar cu anumite ntrepinderi sau industrii,
situaie n care respectivul comisar este nevoit s se retrag. Mandatul unui comisar poate fi ntrerupt fie prin votul
colectiv (moiune de cenzur), fie individual (deces), fie prin demmisie sau din oficiu (situaii de invaliditate
permanent cnd este necesar nlocuirea pe toat durata mandatului)
Responsanilitatea. Comisia este responsabil n mod colectiv n faa Parlamentului, iar acesta poate constrnge
Comisia s demisioneze votnd o moiune de cenzur, cu dou treimi din voturile exprimate i cu majoritatea absolut a
votanilor.(arm destul de delicat, ex. votul privind ESB boala vacii nebune cnd s-au strns doar 118 voturi).
Funcionarea. Comisia este situat la Bruxelles i este organizat dup modelul unui guvern.
Funcioneaz pe baza principiului colegialitii
Se reunete de regul o dat pe sptmn (miercurea) i oride cte ori preedintele sau unul dintre membri
consider c este necesar
Prezena este obligatorie.
Fiecare comisar se ocup de un sector specific i conduce serviciul sau serviciile aferente
Hotrrile sunt luate n prezena majoritii membrilor, de aceea n practic se prefer unanimitatea sau mcar
majoritatea.
Dezbaterile nu sunt publice.
Deciziile apar ca un ansamblu.
Servicii i direcii. Comisia este concentrat la Bruxelles, dar parial funcioneaz i la Luxemburg. Are aproximativ
16.000 de angajai (aprox. 2000 de traductori). Secretarul general joac un rol foarte important, stabilitatea fiind un
element cheie.
Comisia este mprit n direcii generale; iniial au fost 36 numerotate, acum sunt 24, fiecare dintre ele avnd un
nume (ex. DG Interpretation,DG Translation, DG Agri). Direciile sunt aistate n activitatea lor de un serviciu juridic, de
un oficiu statistic i de un biroul al publicaiilor oficiale.
Competenele
Initiativa legislativa propune noi legi si masuri. Nici Consiliul nici PE nu au initiativa legislativa. Prpunerile facute
de Comisie sunt discutate de organul legislative dublu (Consiliul si PE), prin procedura de codecizie (de cele mai multe
ori).
Interesul comunitar
Rolul Comisiei este determinant n multe direcii, dar mai redus n altele (politica extern i de securitate comun,
justiie i afaceri interne).
Pe de alt parte, apar de multe ori interse contracdictorii (ale statelor, cele ncredinate Consiliului de Minitri, cele
ale Comunitii) ceea ce face ca delimitarea competenelor s fie o chestiune dificil. n acelai timp, aplicarea
principiului subsidiaritii proclamat de Tratatul de la Maastricht ar fi trebui s reduc activitatea Comisiei, dar situaia
nu este nc aa.
Paznicul tratatelor
Comisiei i revine misiunea de a supraveghea aplicarea tratatele comunitare, adic de a sanciona activitile
infracionale, cu alte cuvinte nclcarea prevederilor tratatelor europene. Cu alte cuvinte sarcina Comisiei este de a
veghea la buna aplicare a dreptului comunitar.
Comisia particip la construcia comunitar formulnd propuneri de directive i regulamente ctre Consiliul de
Minitri.
Comisia este abilitat s se informeze pe lng state i ntreprinderi i poate efectua verificri pe loc.
Dac unul din statele membre i-a nclcat una din obligaii Comisia i poate adresa o ecomandare.
Ea poate aplica sanciuni unor firme n cazul nclcrii regulilor liberei concurene (amenzi, constrngeri)
Poate controla acordurile i subveniile publice (ajutorul de stat).
Comisia are puterea de decizie asupra aplicrii tratatelor, dei nimic nu se hotrte fr aprobarea Consiliului, cu
toate c acesta, n principiu nu este dect un organism consultativ.

Puterile ce i revin Comisiei nu sunt arbitrare, deoarece ele se exercit sub controlul Curii Europene de Justiie,
fiind posibil atacarea hotrrilor Comisiei sau ale Curii orin recurs. Se poate spune c acum Comisia are mai ales
sarcini adminsitrative, pierzndu-i funcia politic.
Competene specifice
Comisia poate face recomandri n privina politicii economice
Poate supraveghea datoria public
Poate avea putere de decizie n domeniile specifice prevzute n tratate
Elaboreaz un proiect preliminar de buget care va fi punctul de plecare pentr Consiliu
Execut bugetul dup aprobarea lui
Putearea de execuie
Este organul executiv al UE. In Actul Unic European se prevede c, fr excepie, Consiliul va conferi Comisiei
competenele de execuie a regulamentelor pe care le stabilete, modalitile de aplicare fiind fixate printr-o decizie
numit "Comitologie", emis la 13 iulie 1987, unde sunt enumerate procedurile de consultare, gestionare sau
reglementare.
Putearea de gestionare
Comisia adminsitraz bugetul Uniunii, naintea tuturor fondurilor destinate finanrii investiiilor publice ale
Comunitii (fonduri precum FSE(Fodul social european) , FEOGA(Fondul European de orientare i garanie agricol),
FEDER(Fondul European de dezvoltare Regional), FED(Fondul European de Dezvoltare)).
Clauzele de aprare
Comisia se pronun asupra cererilor statelor membre doritoare s beneficieze de acest tip de clauz, care, cu titlu
excepional, permite o derogare provizorie de la regulile n vigoare.Comisia examineaz situaia, strduindu-se s nu
aduc nici o atingere integritii tratatului.Asemenea caluze sunt de interes doar n perioade de tranziie, dei n general
Comisia acord derogri cu mare parcimonie.
Competene internaionale
Comisia negociaz acorduri tarifare sau comerciale, consultnd comitetele speciale desemnate de ctre Consiliu i
respectnd hotrrile acestuia.
Comisia ajuns s simbolizeze din ce n ce mai mult Europa, iar preedintele Comisiei apare din ce n ce mai des n public
ca preedinte al Uniunii, ceea ce este eronat din punct de vedere juridic, dar mijloacele materiale i umane de care
dispune Comisia ca i dorina de integrare manifestat continuu permit att instituiei ct i preedintelui ei s joace un
rol de prim importan n Europa i n procesul de construire a unui continent unit.
SERVICIILE COMISIEI
Comisia are doua brate- (1) bratul politic Colegiul comisarilor si (2) un brat administrative serviciile Comisiei..
Serviciile Comisiei sunt organizate ca Directii Generale, al caror numar a crescut permanent, pe masura ce Comisia a
capatat noi responsabilitati referitoare la diverse domenii de activitate. O Directie generala este impartita in directorate,
conduse de directori. In medie, o directie generala are 3-6 directorate, iar un directorat este impartit in unitati sau
divizii conduse de un sef de unitate sau divizie. Directiile generale
- agricultura, buget, concurenta,dezvoltare, economie si afaceri financiare, educatie si cultura, ocuparea fortei de munca
si afaceri sociale, energie si transport, extindere, intreprinderi, mediu, control financiar, pescuit, sanatate si protectia
cosumatorilor, societatea informatica, piata interna, interpretare (SCIC), justitie si afaceri interne, personal si
administratie, politica regionala, cercetare, fiscalitate si uniunea vamala, comert, traduceri. n.
Alte servicii
- Oficiul European anti-frauda, Eurostat, Oficiul european pentru cooperare si ajutoare, Oficiul pentru ajutor umanitar,
Centrul comun de cercetare, serviciul juridic, presa si comunicare, oficiul pentru publicatii, secretariatul general.
4. PARLAMENTUL EUROPEAN
Denumirea oficial
nc din 1951, prima Comunitate (a Oelului i Crbunelui) numr printre instituiile sale o adunare comun. Tratatul
de la Roma(1957) prevede crearea unei instituii similare, iar Convenia din 25 martie 1957 propune clar nfiinarea unei
Adunri unice. Vorbim astfel de o serie de denumiri neutre deoarece statele membre au reticene n a recunoate o
dimensiune cu adevrat parlamentar unui organism care prin propriile sale rezoluii, din 1958 i 1962, se
autodenumete Adunarea parlamentar european i apoi Parlamentul Europei. Cea de-a doua i actuala denumire
a fost consacrat oficial de Actul Unic European n 1986. Parlamentul European seamn cun un parlament naional
tradiional n privina structurii, organizrii i atribuiilor sale.

Structura
Statutul de parlamentar se definete prin modul de desemnare i prin statutul dobndit
Desemnarea se face prin vot universal direct conform unei proceduri stabilite uniform, ceea dce era n logica
unei instituii compuse din reprezentanii popoarelor din statele reunite ale Comunitii. Aceasta nseamn c
iniial reprezentanii n aceast adunare erau desenai direct prin vot universal indirect de ctre parlamentarii
diferitelor ri. Ca urmare a acordului din 20 septembrie 1976 alegerea PE are loc prin vot universal direct. Se
organizeaz alegeri n fiecare stat membru i se voteaz de joi pn duminic, n funcie de stat. Modul de votare
difer de la stat la stat poate fi vorba de regula majoritii la un tur de scrutin (Marea Britanie) sau
reprezentarea proporional pe circumscripii naionale (Austria, Damenarca, Frana, grecia, Luxemburg,
Portugalia, Spania, Suedia) sau regionale (Belgia, Irlanda, Italia i Marea Britanie de acum nainte). Exist ns
i formula intermediare alese de germania i Finlanda. Mult vreme electoratul a fost stabilit pe baza
principiului ceteniei, doar autohtonii avnd dreptul s participe la alegeri europene n propria lor ar, dar
Tratatul UE a nlturat criteriul de reedin i a stabilit c orice cetean UE care triete ntr-un stat membru,
dei nu este originar din acesta, are drept de vot i de eligibilitate n aceleai condiii ca cei originari din statul
respectiv.
Repartizarea
Din 1951 i pn n zilele noastre numrul de deputai a crescut de la 78 la 626
Tratatul de la Amsterdam (2 octombrie 1997) impune o limit rezonabil maximun 700 de membri
Probabil din 2014 numrul de deputai europeni va ajunge la 750, avnd n vedere Uniunea de 27 de state
membre
Numrul deputailor difer n funcie de importana economic i demografic a statului respectiv
Pn n prezent au avut loc ase alegeri pentru Parlamentul European inunie 1979, iunie 1984, iunie 1989,
iunie 1994, iunie 1999,iunie 2004
Statutul
Tratatul de la Amsterdam a prevzut ca Parlamentul, cu avizul Comisiei i aprobarea unanim a Consiliului, s
fixeze n mod detaliat atribuiile i prerogativele parlamentarilor europeni:
Mandatul are o durat de 5 ani i poate fi cumulat cu mandatul parlamentar naional
Exist cazuri de incompatibilitate apartenena la un guvern, la Comisie, la Curtea European de Justiie sau la
Curtea de Conturi, iar fiecar stat are libertatea de a aduga propriile interdicii la aceast list
Privilegiile i imunitatea asigur protecia deputailor pentru orice opinie sau vot exprimate n exercitarea
funciei, le asigura libera circulaie cnd se deplaseaz pentru a participa la reuniunile de lucru.
Pe teritoriul unei alte ri nu pot fi arestai sau urmrii n justiie, dar n ara de origine se supun legislaiei
statului respectiv
Imunitatea se aplic pe durata unei sesiuni, iar Parlamentul trebuie s specifice n regulamentul su c aceste
sesiuni dureaz un an i se continu fr ntrerupere pe toat durata mandatului
Indemnizaiile sunt foarte diferite de la un stat la altul, de aceea s-a hotrt stabilirea progresiv a unui sistem de
compensaii
Organizarea
Structurile interne
Parlamentul este condus de un preedinte ales pe 2,5 ani prin vot secret cu majoritate absolut (n trei tururi
de scrurin) la propunerea unui grup politic sau a cel puin 32 de parlamentari
Preedintele conduce ntreaga activitate a Parlamentului i-i asigur reprezentarea
Este asistat de 14 vicepreedini care-l pot inlocui i de 5 chestori cu sarcini adminsitrative i financiare
Parlamentarii se grupeaz conform afinitilor politice n grupuri care cuprind reprezentani din mai multe
state, minimul cerut fiind cu att mai mic cu ct sunt mai multe naionaliti
Desfurarea lucrrilor parlamentului este asigurat de comisii parlamentare permanente sau temporare
Funcionarea
Locul reuniunii Secretariatul general i are sediul la Luxemburg, edinele plenare se in la Strasbourg i
Comisiile i au sediul la Bruxelles.Tratatul de la Amsterdan a confirmat printr-un protocol soluia dat de
Consiliul de la Edingurgh n 1992 i a stabilit sediul PE la Strasbourg.
Calendarul anul prevede o sesiune anual care ncepe n a doua zi de mari a lunii martie.PE fixeaz 12
perioade de sesiuni plenare de 5 zile care pot fi completate de perioade adiionale la cererea Comisiei, a
Consiliului sau a majoritii membrilor PE
Sesiunile parlamentare au o ordine de zi adoptat de PE, n baza unui proiect al Conferinei preedinilor

 Conferina voteaz durata interveniilor de care dispune fiecare grupare politic dup un sistem ce ine cont
att de egalitatea ntre formaiuni ct i de proporionalitatea ntre efective
Cnd se supune ceva la vot, este nevoie de un cvorum de o treime dintre parlamentari, iar n cazul n care 32
de deputai nu-i cer preedintelui s constate absena cvorumului, este valabil votul personal i individual, n
general prin ridicarea minii
Atribuiile
Instituiile parlamentare au prin tradiie trei tipuri de prerogative autoritatea de control, cu o mare ncrctur
politic, autoritatea bugetar, vital dpdv material i autoritatea normativ.
Autoritatea de control
PE poate interveni n structura i chiar n existena altor organisme i instituii
PE se poate informa sau i poate exprima prarea cu privire la activitile comunitare
Poate exercita un control organic, cu rezultate pozitive, adic aprob prin vot nominalizarea (investirea)
preedintelui i a celorlai membri ai Comisiei, sau cu rezultate negative, adic poate depune o moiune de
cenzur, iar dac aceasta se aprob, poate constrnge Comisia s demisioneze.
Moiunea de cenzur este un instrument clasic al regimului parlamentar ns este o msur foarte restrictiv
ce nu poate fi pus n aplicare dect cu ndeplinirea foarte multor condiii
Controlul financiar dispune de multe mijloace de informare (chestionare, anchete, adunarea i examinarea
rapoartelor Comisiei sau Consilului) i propune dezbaterea i adoptarea unor hotrri prin proceduri adecvate
Orice cetean al UE (precum i persoanele care i au reedina sau un sediu social ntr-un stat membru) are
posibilitatea s sesizeze mediatorul european ori s adreseze o plngere Parlamentului n legtur cu o
problem personal sau referitoare la domeniile de activitate ale comunitii.
Cand se alege o noua Comisie, noii comisari nu pot fi numiti fara aprovarea PE, care organizeaza audieri
individuale pentru fiecare candidat in parte
Parlamentul adreseaza intrebari Comisiei si Consiliului, la care aceste institutii trebuie sa raspund
PE analizeaza petitiile cetatenilor prin comisia parlamentara de resort
Presedintele PE este invitat sa tina o alocutiune la fiecare reuniune a Consiliului European pentru a prezenta
vederile PE pe tema respectiva
Autoritatea bugetar
PE se poate exprima asupra modificrilor din proiectul de buget. Se poate vorbi de dou categorii de
cheltuieli, cele numite obligatorii, indispensabile pentru onorarrea unor angajamente i cheltuielile
neobligatorii. Pentru cheltuielile obligatorii Consiliul are ultimul cuvnt, dar PE are dreptul de amendament
asupra cheltuielilor neobligatorii.
Dac nu exist un acord asupra bugetului cade n sarcina preedintelui s hotrasc bugetul, cu toate c este
o autoritate formal.
Execuia bugetar cade n sarcina Comisiei, ns doar PE poate aproba, ncepnd cu 1975, descrcarea
bugetului, aa cum o i poate refuza.
Participarea la autoritatea decizional
iniiativa normativ este un drept caracteristic funcionrii parlamentelor naionale, chiar dac acest
iniiativ aparine de fapr executivului
n sistemul comunitar monopolul iniiativei aparine Comisiei, iar Parlamentul are posibilitatea prin
majoritatea membrilor si s cear Comisiei s supun Consiliului dezbaterea unui act normativ
accesul la codecizie este o cucerire fundamental a PE, acesta putnd fi coautor la unele acte comunitare,
atunci cnd nu deine singur autoritatea normativ
PE este astzi un colegislator foarte important n domenii cum ar fi libera circulaie a forei de munc,
recunoaterea reciproc a diplomelor, apropierea legislaiilor, protecia consumatorilor.
Cu toate acestea, PE nu poate fi comparat cu un parlament statal, deoarece nu dispune nici de dreptul de a
vota impozitele, nici de a elabora legislaia.
Actualmente PE are 754 de deputati din cele 27 de state membre.
Europarlamentarii nu alcatuiesc grupuri nationale, ci in opt grupuri politice cu anvergura europeana. Ei reprezinta
marea varietate a spectrului politic european privind integrarea europeana, de la cei care sustiun puternic federalismul
si pana la cei eurosceptici declarati:

Grupul Partidului Popular European (Cretin Democrat) (PPE)

Grupul Alianei Progresiste a Socialitilor si Democrailor din Parlamentul European (PSD)
Grupul Alianei Liberalilor i Democrailor pentru Europa (ALDE)
Conservatorii i Reformitii Europeni (ECR)

Grupul Verzilor/Aliana Liber European (EFA))

Grupul Confederal al Stngii Unite Europene/Stnga Verde Nordic (GUE/NGL)
Grupul Europa Libertii i Democraiei (EFD)
Grupul independentilor (non-attached)

Activitatea PE este impartita in doua etape:

Pregatirea poentru plenara in comisiile parlamentare de resort. Probleme respective sunt discutate si in
grupurile politice.
Plenara de obicei la Strasbourg (o data pe luna) si uneori la Bruxelles (doua zile, asa-numitele mini plenare).
La plenara, PE analizeaza propunerile legislative si voteaza amendamentele inainte de a vota. Pe ordinea de zi a
plenarelor pot fi incluse comunicari ale Consiliului si Comisiei sau subiecte referitoare la directia de evolutie a
UE sau a lumii.

ALTE INSTITUTII SI ORGANISME CONSULTATIVE

Arhitectura institutionala a UE cuprinde si un numar de organisme mai putin cunoscute, dintre care doar Comitetul
Economic si Social European a fost mentionat in primele tratate. Celelalte sunt rezultatul evolutiei si integrarii
europene.
1.Banca Centrala Europeana - creata prin Tratatul de la Maastricht.
Banca Central European (BCE), cu sediul la Frankfurt, n Germania, administreaz moneda unic european, euro i
asigur stabilitatea preurilor n UE.De asemenea, BCE rspunde de definirea i punerea n aplicare a politicii
economice i monetare a UE. BCE este instituie independent. Nici BCE, nici bncile centrale naionale din Eurosistem
i niciun membru al instanelor nsrcinate cu luarea deciziilor nu pot cere sau accepta instruciuni de la un alt
organism. Toate instituiile UE i toate guvernele naionale trebuie s respecte acest principiu.
Misiunea
s menin stabilitatea preurilor (adic s in inflaia sub control), mai ales n rile care utilizeaz euro
s menin stabilitatea sistemului financiar, asigurndu-se c pieele i instituiile sunt supravegheate
corespunztor.
BCE colaboreaz cu bncile centrale din toate cele 27 de state membre. mpreun, formeaz Sistemul European al
Bncilor Centrale.
De asemenea, BCE stabilete cadrul cooperrii dintre bncile centrale ale celor 17 state membre care au adoptat moneda
unic i alctuiesc mpreun zona euro. Cooperarea existent la nivelul acestui grup restrns poart numele de
eurosistem.
Competente
fixeaz ratele de referin ale dobnzilor
pentru zona euro i ine sub control masa monetar
gestioneaz rezervele valutare ale zonei euro, cumpr i vinde valut atunci cnd este necesar pentru a menine
echilibrul ratelor de schimb
se asigur c instituiile i pieele financiare sunt supravegheate corespunztor de ctre autoritile naionale i
c sistemele de pli funcioneaz corect
autorizeaz bncile centrale ale rilor din zona euro s emit bancnote
monitorizeaz evoluia preurilor i evalueaz riscul pe care aceasta l poate reprezenta pentru stabilitatea zonei
euro.
Structura organismelor de decizie
Comitetul executive (consiliul de administratie) gestioneaz activitatea cotidian. Este format din 6
membri (preedintele, vicepreedintele i ali 4 membri) desemnai de liderii zonei euro pentru un mandat de 8
ani.
Consiliul guvernatorilor definete politica monetar a zonei euro i fixeaz ratele dobnzilor la care bncile
comerciale pot obine bani de la Banca Central. Este alctuit din cei 6 membri ai Comitetului executiv i din
guvernatorii celor 17 bnci centrale din zona euro.

 Consiliul general contribuie la aciunile de consultare i coordonare ale BCE i ofer sprijin rilor care se
pregtesc s adere la zona euro. Este format din preedintele i vicepreedintele BCE i guvernatorii bncilor
centrale din toate cele 27 de state membre.

2. CURTEA DE CONTURI
nc de la nceput, Comunitile au ncercat s creeze acele instiutii care s le confere aspectul unui viitor stat
european. Astfel, multe instituii care nu existau pn atunci dect la nivel naional, s-au impus i n cadrul UE, fie de la
bun nceput fie prin prevederile tratatelor. Acesta este cazul Curii de Conturi, nfiinat prin Tratatul de la Bruxelles din
22 iulie 1975. Curtea a nlocuit Comisia de control CEE-CEEA (a Comunitii Economice Europene i a Comunitii
Europene a Energiei Atomice), deoarece modificrile intervenite n timp, cum ar fi atribuirea de resurse proprii n 1970
i ntrirea puterii bugetare a Parlamentului n 1975 necesitau verificri din ce n ce mai amnunite.
Organizarea i funcionarea
are sediul la Luxemburg, unde a fost instalat n 1977
cf.Tratatului de la Maastricht are rang de instituie
este format din 15 membri, numii pe o perioad de 6 ani de ctre Consiliu, dup consultarea
Parlamentului.Membri sunt alei dintre personalitile care dein calificarea special pentru a ocupa aceast
funcie, adic persoane care aparin sau au aparinut Curii de Conturi din statele naionale, dar funciile pe care
le vor avea trebuie s fie exercitate n interesul UE i nu al statului din care provin
Preedintele este desemnat chiar de Curte pe o perioad de trei ani.
Membri Curii, n afara preedintelui, sunt repartizai n dou grupuri de audit i au n sarcin cte un sector
Competene
Prerogativele sale au fost stabilite prin tratat i a devenit astfel organ de control
n ciuda numelui pe care l poart nu este o instan n sensul strict al cuvntului deoarece nu are un caracter
jurisdicional
Curtea formuleaz avize, public un raport anual i controleaz execuia cheltuielilor
Controlul gestiunii
Una dintre sarcinile principale este examinarea calculelor privind ncasrile i cheltuielile Comunitii, ale
CECO(Comunitatea Economic a Crbunelui i Oelului), precum i ale unui numr de instituii precum FED )
Fondul European de Dezvoltare), Agenia de aprovizionare Euratom sau Fundaia european pentr
mbuntirea condiiilor de trai i munc.
Curtea ntocmete un raport privind credibilitatea acestir cifre i l prezint Consiliului i Parlamentului.
Raportul se refer i la frecvena i legalitatea operaiilor efectuate
Curtea are putere de investigare pe loc asupra banilor, mai ales n rile membre, dei acestea nu sunt
ntotdeauna cooperante, n ciuda Tratatului de la Amsterdam care a extins mijloacele de investigare inclusiv
asupra proprietilor oricrei persoane care beneficiaz de vrsminte de la buget.
Asistena
Pentru a avea o imagine asupra a ceea ce se petrece, Curtea public un raport anual transmis cel mai trziu pn
la 30 noiembrie. Este un document important deoarece Parlamentul se poate sprijini pe observaiile sau
concluziile sale atunci cnd trebuie s dea socoteal n faa Comisiei
Curtea ntocmete un raport i pentru CECO, dar acesta nu se d publicitii din motive de confidenialitate
Curtea mai poate adopta rapoarte speciale pe chesiuni specifice, poate formula opinii, poate furniza informaii i
acorda asisten
Curtea este asociat procedurii de justificare a Comisiei, care trebuie aprobat de Parlament. Este o procedur
care poate crea mari disensiuni, mai ales dac Parlamentul refuz s voteze actul de descrcare a bugetului (de
ex. n 1982)
Curtea are i o funcie consultativ, dei aciunile sale n acest sens nu au fost ntotdeauna fructificate cum trebuie de
celelalte instituii cu care este n legtura.
ORGANISME CONSULTATIVE
4. Comitetul Economic si Social European

Comitetul Economic i Social European a fost nfiinat n 1957, prin Tratatul de la Roma, ca for de discuie pe marginea
aspectelor legate de piaa unic. CESE le ofer grupurilor de interese din Europa - sindicate, angajatori, fermieri posibilitatea de a se exprima oficial n legtur cu propunerile legislative ale UE.n medie, CESE elaboreaz anual 170 de
avize i documente consultative. Toate avizele sunt transmise ctre organismele decizionale ale Uniunii i apoi publicate
n Jurnalul Oficial.
CESE este format din 344 de membri, reprezentani ai grupurilor de interese economice i sociale din toat Europa.
Acetia sunt propui de guvernele naionale i numii de Consiliul Uniunii Europene pentru un mandat de 5 ani, care
poate fi rennoit. Membrii CESE nu sunt remunerai, dar primesc alocaii pentru a-i acoperi cheltuielile de transport i
cazare ocazionate de participarea la reuniuni.

n cadrul CESE exist trei grupuri: angajatori, angajai , interese diverse (ex. fermieri, grupuri ale consumatorilor).
CESE este organismul care ii reuneste pe reprezentanii angajatorilor, ai salariailor sau ai altor grupuri de interese i
pot exprima punctul de vedere cu privire la aciunile UE prin intermediul Comitetului Economic i Social European
(CESE). Acesta este o adunare consultativ care emite avize ctre instituii mai mari - n special Consiliul, Comisia i
Parlamentul European.

Misiunea CESE
Angajat n construcia european, CESE contribuie la consolidarea legitimitii democratice i a eficacitii Uniunii
Europene, oferind organizaiilor societii civile din statele membre posibilitatea s i exprime punctele de vedere la
nivel european. Comitetul ndeplinete trei funcii principale:
s contribuie la o mai bun adaptare a politicilor i legislaiei europene la realitile economice, sociale i civice,
acordnd asisten Parlamentului European, Consiliului i Comisiei Europene, utiliznd experiena i
reprezentativitatea membrilor si, dialogul i eforturile de a asigura consensul n slujba interesului general;
s promoveze dezvoltarea unei Uniuni Europene mai participative, mai apropiate de ceteni, care s acioneze
ca un forum instituional de reprezentare, informare, exprimare i dialog al societii civile organizate;
s promoveze valorile pe care se bazeaz integrarea european i s militeze, n Europa i n lume, pentru cauza
democraiei, a democraiei participative i pentru dezvoltarea rolului organizaiilor societii civile.
2. Comitetul regiunilor
Comitetul Regiunilor este un organism consultativ care reprezint autoritile locale i regionale din Uniunea
European., infiintat in 1994 prin Tratatul Uniunii Europene. Rolul Comitetului Regiunilor este de a face cunoscute
punctele de vedere locale i regionale cu privire la legislaia UE. n acest sens, Comitetul emite rapoarte sau avize pe
marginea propunerilor Comisiei.
Comisia, Consiliul i Parlamentul trebuie s consulte Comitetul Regiunilor nainte de luarea unor decizii n domenii care
privesc administraia local i regional (de ex. ocuparea forei de munc, mediul, educaia, sntatea public).
Comitetul Regiunilor este format n prezent din 344 de membri (i tot atia membri supleani), provenind din toate
cele 27 de state membre.n contextul unei viitoare extinderi a UE, numrul membrilor (i al membrilor supleani) nu va
putea depi cifra de 350.
Membrii i membrii supleani sunt numii de ctre Consiliu, la propunerea rilor din care provin, pentru un mandat de
5 ani. Fiecare ar are libertatea de a-i stabili propriile criterii de desemnare a membrilor, ns delegaiile trebuie s
reflecte o repartiie echilibrat din punct de vedere politic, geografic i regional/local.
Membrii Comitetului sunt membri alei sau factori de decizie n cadrul autoritilor locale sau regionale din zona de
provenien.
Comitetul Regiunilor se ntrunete de 5 ori pe an n sesiune plenar pentru a defini liniile politice generale i pentru a
adopta avize.

RO

Exist 6 comisii care se ocup de diferite domenii politice i pregtesc avizele care urmeaz a fi dezbtute n sesiunile
plenare:

Coeziune teritorial
Politic economic i social
Educaie, tineret i cultur
Mediu, schimbri climatice i energie
Cetenie, guvernan, afaceri instituionale i externe
Resurse naturale

De asemenea, Comitetul adopt rezoluii cu privire la diverse aspecte politice.

La nivelul Comitetului Regiunilor sunt reprezentate principalele grupri politice europene:

Partidul Popular European (PPE)

Partidul Socialitilor Europeni (PSE)
Grupul Alianei Liberalilor i Democrailor pentru Europa (ALDE)
Uniunea pentru Europa naiunilor - Aliana European (UEN-AE).

Un rol mai important, conferit de Tratatul de la Lisabona

n baza Tratatului de la Lisabona, Comisia European are obligaia de a se consulta cu autoritile locale i regionale i
cu asociaiile acestora ct mai devreme posibil n etapa prelegislativ. Comitetul Regiunilor, n calitatea sa de portavoce
a autoritilor locale i regionale, este profund implicat n aceast procedur.
Dup ce nainteaz o propunere legislativ, Comisia trebuie s se consulte din nou cu Comitetul Regiunilor, dac
propunerea respectiv vizeaz unul dintre domeniile politice cu impact direct asupra autoritilor locale i regionale.

MTTS/MEFIC - DREPT SI INSTITUTII EUROPENE

2014-2015
Conf.dr.ROXANA-CRISTINA PETCU
Cursul VI -

PROCESUL LEGISLATIV IN UE

Competentele si responsabilitatile UE sunt definite prin Tratatul de la Roma si prin modificarile ulterioare. Tratatele
reprezinta sursa legislatiei primare a UE. De la inceput, Comunitatea a raspuns de politicile comune, mai ales cele
referitoare la agricultura, pescuit si comertul exterior. La acestea se adauga si alte responsabilitati, cum ar fi transportul,
protectia mediului, protectia cosnumatorilor, promovarea coeziunii economice si sociale, cooperarea cu tarile in
dezvoltare.
Astfel, competentele Comunitatii deriva din
Tratatul de la Roma (desi unele nu au putut fi exercitate din cauza unei serii de probleme politice reiesite din
interesele nationale ale statelor membre)
Din fiecare etapa oficiala de integrare care adauga competente noi
Sau, in unele cazuri, UE se gasesti in situatia de a exercita in practica unele competente de care se bucura dj in
teorie
DIFERITE FORME DE INSTRUMENTE JURIDICE
Legislatia secundara a UE imbraca forme diferite. Vorbim despre instrumente juridice obligatorii si instrumente juridice
fara forta juridical obligatorie.
1. Instrumente juridice obligatorii
Directivele
Stabilesc obiectivele unei politici, dar trebuie transpuse in legislatia nationala, ceea ce lasa o anumita marja de
manevra statelor membre pentru ca acestea sat ina seama de conditiile specifice din tara respective.

O directiva este un instrument legislative al UE care cere statelor membre sa atinga un anume rezultat fara a
dicta mijloacele de a atinge acel rezultat.
Sunt obligatorii in baza prevederilor tratatului.

De obicei se impune un termen limita (2 ani) pentru a transpune directive in legislatia nationala (de multe ori
termenul este incalcat).
Daca se incalca termenul sau Comisia nu este convinsa ca transpunerea in legislatia nationala a fost facuta
adecvat, ultimul cuvant il are Curtea Europeana de Justitie
Initial, directivele nu aveau character obligatoriu, dar CEJ a elaborate doctrina efectului direct daca nu sunt
aplicate in statele membre sau daca sunt aplicate prost, ceea ce are un efect juridic direct. CEJ a constatat ca
statele membre pot fi obligate sa plateasca daune persoanelor fizice sau juridice care au suferit efectele negative
ale neaplicarii unei directive

Regulamentele
Au aplicabilitate imediata pe tot teritoriul UE, fara a fi necesara transpunerea in legislatia nationala.
Regulamentul este direct aplicabil in toate statele membre simultan.
Sunt obligatorii conform tratatului. Constituie unul dintre cele mai puternice instrumente legislative ale UE.
Este nevoie de multa atentie pentru redactarea si formularea lor.
La intrarea in vigoare a unui regulament UE, acesta are precedenta fata de legislatia national ape acelasi subiect.
Orice instrument legislative adoptat la nivel national ulterior unui regulament trebuie sa fie formulat in lumina
acelui regulament.
Deciziile
Obligatorii pentru organismul sau organismele carora le sunt adresate (un satt membru, o persoana juridica sau
o persoana fizica)
De obicei, se folosec pentru hotararile Comisiei privind propunerile de fuziune dintre companii sau chestiunile
zilnice din agricultura
In baza jurisprudentei CEJ, pot avea effect direct, adica pot fi invocate de persoanele fizice in fata instantelor
nationale
Institutiile UE pot alege ce tip de instrument legislative ste mai potrivit pentru un domeniu anume, dar, de cele mai
multe ori, tratatele sunt cele care stabilesc acest lucru.
Procedura legislative adoptata variaza in fucntie de subiectul care se legifereaza. Procedura de codecizie necesita un
acord si permite formularea de amendamente atat de catre PE cat si de catre Consiliul UE. Procedura aprobarii
(assent in engleza) necesitata atat acordul PE cat si al Consiliului UE, dar PE poate fi de acord sau isi poate exprima
dezacordul fata de intregul text, nu poate prezenta amendamente. Procedura de consultare necesita doar acordul
Consiliului UE, PE fiind doar consultat asupra textului. In anumite domenii, cum ar fi concurenta, Comisia poate emite
singura decizii, de exemplu.
2. Instrumente juridice fara forta juridical obligatorie
Recomandarile
Folosite atat de Comisie cat si de Consiliu, dar nu sunt obligatorii pentru statele membre
Se negociaza si se voteaza dupa o procedua stabilita, in ciuda caracterului neobligatoriu; au greutate politica.
Reprezinta un instrument de actiune indirecta, avand scopul de a pregati legislatia din sattele membre.
Pot fi folosite de Comisie pentru a elimina barierele din calea concurentei provenite din legislatia nou-adoptata
sau modificata in statele membre. Daca un stat membru nu se conformeaza cu o recomandare, Comisia nu poate
propune adoptarea unei directive adresata altor state membre pentru a elimina acea distorsiune a concurentei.
Avize
Nu este nevoie de explicatii
De eexmplu, CESE sau Comitetul Regiunilor pot emite avize pe marginea diferitelor propuneri legislative
inaintate de Comisie. Aceste comitete pot emite si avize din proprie initiativa pe matginea unor probleme pe care
le cosnidera relevante sau importante la un moment dat.
Comunicari

Emise de Comisie documente in care Comisia isi expune punctual de vedere asupra unei probleme specifice

Declaratii
Emise de Consiliu
Rezolutii
Emise de PE
Se refera la chestiuni asupra carora PE nu are nici o competenta, dar unde spera sa poata exercita vreo influenta
La fiecare sesiune plenara, PE adopta rezolutii referitoare la cazurile de incalcare a drepturilor omului sau la
diversele crize umanitare dincolo de domeniul sau de competenta
PE are comisii care nu se ocupa de proouneri legislative, cu execptia participarii la procedura de consultare,
deoarece PE nu are competenta in acele domenii..
Fiecare dintre institutiile majore ale UE joaca un rol crearea si aplicarea legislatiei europene. Rolul lor este determinat
de tipul de instrument legislativ ales si de domeniul la care se refera. Pentru fiecare instrument legislative trebuie sa
existe un temei juridic care se gaseste in tratate. Cu alte cuvinte, Comisia formuleaza propuneri legislative numai daca
poate face trimitere la un articol din tratat care da Comisiei autoritatea sa legifereze in acel domeniu. Temeniul juridic
poate fi contestat la CEJ, Curtea avand puterea de a hotari daca este legal sau nu. Alegerea temeiului juridic este
cruciala, deoarece de aceasta depinde ce tip de instrument legislativ se alege, si astfel, masura in care PE sau Consiliul
isi pot exercita infleunta aproband, respingand sau modificand acea propunere, ceea ce trebuie sa faca prin unanimitate
sa prin majoritate calificata.
Votul cu majoritate calificata inseamna ca se pot impune unui stat membru legi la care statul respective se opune. Pot
exista cai de aparare impotriva acestei situatii, dar nu prea se pot folosi in practica. Votul cu majoritate calificata a fost
extins in la noi domenii de fiecare data cand au fost modificate tratatele, de la Actul Unic European incoace. In acest
moment, numai chestiunile de o mare sensibilitate politica au ramas in seama votului unanim, adica operatiunile de
apararea, majoritatea aspectelor legate de fiscalitate ca si politica culturala.
Procedura legislative
Procesul decisional al UE implica diverse institutii, mai ales

Comisia Europeana are initiative legislativa (face noi propuneri de legislatie)

Parlamentul European

Consiliul Uniunii Europene (impreuna cu PE alcatuieste organul legislative al UE)

De regula, Comisia este cea care face propuneri legislative, dar co-legiuitorii sunt Parlamentul si Consiliul Uniunii
Europene. In anumite cazuri, Consiliul poate actiona independent.
1. Codecizia
Este procedura legislative obisnuita in UE. PE si Consiliul UE participa in calitate de co-legiuitori cu drepturi egale.
Daca PE si Cosniliul UE nu ajung la un acord pe marginea unei propuneri de legislatie, aceasta este supusa unui cmitet
de conciliere, alcatuit dintr-un numar egal de reprezenatnti ai Consiliului si ai PE. Reprezentantii Comisiei participa ca
mediatori. Daca la acest comitet de conciliere se ajunge la un acord, textul este retrimis in parlament si la Consiliu
pentru a fi adoptat ca lege.
Procedura de codecizie a fost introdus prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea European (1992) i a fost
extins i eficientizat prin Tratatul de la Amsterdam (1999). Prin intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1
decembrie 2009, procedura legislativ ordinar a devenit principala procedur legislativ a sistemului decizional al UE.

Descrierea procedurii de codecizie

Procedura legislativ ordinar acord astfel aceeai importan Parlamentului i Consiliului Uniunii Europene ntr-o
gam larg de domenii (de exemplu: guvernan economic, imigrare, energie, transport, mediu i protecia
consumatorilor). Marea majoritate a legilor europene sunt adoptate n comun de ctre Parlamentul European i
Consiliu.
Etapele
Comisia trimite propunerea sa Parlamentului i Consiliului.

Aceste instituii o examineaz i o discut n dou lecturi succesive.

Dac nu ajung la un acord dup a doua lectur, propunerea este transmis unui Comitet de conciliere format dintr-un
numr egal de reprezentani ai Consiliului i ai Parlamentului.
Reprezentanii Comisiei asist, de asemenea, la ntrunirile Comitetului de conciliere i particip la discuii.
Odat ce Comitetul ajunge la un acord, textul convenit este trimis Parlamentului i Consiliului pentru o a treia lectur,
astfel nct acesta s poat fi adoptat n final ca text legislativ.
Acordul final al celor dou instituii este indispensabil pentru adoptarea textului.
Chiar i n cazul n care comitetul de conciliere ajunge la un acord asupra unui proiect comun, Parlamentul poate
respinge actul propus cu majoritatea voturilor exprimate.
Desfasurarea procedurii
De obicei, Comisia este cea care prezint o propunere de act legislativ. Totui, i Parlamentul European poate adopta o
propunere legislativ i, n cazul spaiului de libertate, securitate i justiie, propunerea poate fi fcut fie de Comisie, fie
de un sfert din statele membre. Curtea de Justiie i Banca European de Investiii pot solicita i ele adoptarea unui act
legislativ, iar Banca Central European poate propune o recomandare de act legislativ.Propunerea legislativ este
prezentat Parlamentului European i Consiliului i este pus la dispoziia parlamentelor statelor membre.n termen de
opt sptmni, parlamentele naionale pot trimite preedinilor Parlamentului European, Consiliului i Comisiei un aviz
motivat care menioneaz dac un proiect de act legislativ respect sau nu principiul subsidiaritii.
Prima lectur
Parlamentul adopt poziia sa n prim lectur cu privire la propunerea legislativ. Nu exist niciun termen pentru
prima lectur.Raportorul Parlamentului pregtete un proiect de raport care este discutat apoi n cadrul grupurilor
politice i modificat de comisia (comisiile) PE competent (competente). n plen, Parlamentul adopt poziia sa prin
majoritate simpl.Poziia poate conine amendamente la propunerea legislativ iniial.n cazul n care poziia
Parlamentului nu conine amendamente, iar Consiliul accept, de asemenea, propunerea iniial a Comisiei, actul este
adoptat de Consiliu cu majoritate calificat, apoi semnat de preedinii Parlamentului European i Consiliului i
publicat n Jurnalul Oficial.n cazul n care Parlamentul adopt poziia sa cu amendamente; dac Consiliul aprob toate
amendamentele i nu aduce alte modificri la propunerea iniial, actul este adoptat de Consiliu cu majoritate calificat,
iar apoi semnat i publicat;
dac Consiliul nu aprob toate amendamentele sau le respinge, acesta adopt poziia sa cu majoritate calificat ,i o
transmite apoi Parlamentului pentru a doua lectur. Consiliul trebuie s informeze Parlamentul cu privire la toate
motivele care l-au condus la adoptarea poziiei respective. Comisia informeaz Parlamentul cu privire la avizul su
A doua lectur
n a doua lectur, Parlamentul analizeaz poziia Consiliului. n termen de 3 luni (cu posibilitatea de prelungire la 4
luni), acesta poate:
aproba poziia Consiliului sau poate s nu ia nicio decizie n termenul stabilit. Actul se consider, prin urmare,
adoptat i este apoi semnat i publicat;
respinge poziia Consiliului cu majoritatea absolut a membrilor si. Procedura se ncheie astfel definitiv;
propune amendamente la poziia Consiliului cu majoritatea absolut a membrilor si. Poziia Parlamentului este
apoi supus Consiliului i Comisiei. Consiliul dispune de 3 luni (cu posibilitatea de prelungire la 4 luni) pentru a
aciona;
n cazul n care Consiliul aprob toate amendamentele Parlamentului, actul se consider adoptat i este apoi semnat i
publicat.
n cazul n care Consiliul nu accept toate amendamentele Parlamentului, acesta informeaz Parlamentul n consecin
i, ulterior, n termen de 6 sptmni, este lansat procedura de conciliere.
Concilierea i a treia lectur
Proiectele care nu au putut fi adoptate n primele dou lecturi fac obiectul procedurii de conciliere.
Este convocat un comitete de conciliere, alctuit din reprezentani ai celor 27 de state membre i un numr egal de
deputai n Parlamentul European, grupai ntr-o delegaie PE, care ine seama de importana fiecrui grup politic.
Comitetul analizeaz poziia Consiliului i amendamentele Parlamentului din a doua lectur. Acesta are la dispoziie
ase sptmni (cu posibilitatea de prelungire la opt sptmni) pentru a ajunge la un compromis i a elabora un proiect
comun.
n cazul n care comitetul de conciliere nu ajunge la un acord asupra unui proiect comun n termenul stabilit, actul se
consider neadoptat i procedura se ncheie.
n cazul n care comitetul de conciliere aprob proiectul comun, acesta este supus spre aprobare Consiliului i
Parlamentului. Consiliul i Parlamentul au la dispoziie ase sptmni (cu posibilitatea de prelungire la opt sptmni)

pentru aprobare, cu majoritate calificat, n cazul Consiliului, i cu majoritatea voturilor exprimate, n cazul
Parlamentului. Dup ce ambele instituii au aprobat textul, acesta este semnat i publicat.

2. Aprobarea
n anumite domenii legislative, Parlamentului European i se solicit s i dea aprobarea, ca procedur legislativ
special n conformitate cu articolul 289 alineatul (2) din Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene (TFUE).
Procedura de aprobare confer Parlamentului drept de veto. Astfel, Parlamentul are rolul de a aproba sau de a respinge
propunerea legislativ fr alte amendamente, iar Consiliul nu poate ignora avizul Parlamentului. Aprobarea, ca
procedur nelegislativ, este necesar i atunci cnd Consiliul adopt anumite acorduri internaionale.
Cunoscut anterior sub denumirea de procedur de aviz conform, aceasta a fost introdus n 1986 de Actul Unic
European n dou domenii: acordurile de asociere i acordurile de aderare la Uniunea European. Domeniul de aplicare
al procedurii a fost extins prin toate modificrile ulterioare ale tratatelor.
Ca procedur nelegislativ, aprobarea (avizul conform) se aplic de obicei n cazul ratificrii anumitor acorduri
negociate de Uniunea European sau n special n cazurile de nclcare grav a drepturilor fundamentale, n temeiul
articolului 7 din Tratatul privind Uniunea European (TUE) i, de asemenea, n cazul aderrii unor noi state membre
sau pentru retragerea din UE.
Ca procedur legislativ, aceasta trebuie utilizat i n cazul adoptrii de noi acte legislative n domeniul combaterii
discriminrii; procedura acord n prezent Parlamentului European drept de veto i atunci cnd se aplic temeiul juridic
general privind subsidiaritatea, n conformitate cu articolul 352 din TFUE .
3. Consultarea
n conformitate cu articolul 289 din Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene (TFUE), consultarea este o
procedur legislativ special prin care Parlamentului i se solicit avizul cu privire la legislaia propus, nainte ca
aceasta s fie adoptat de Consiliu. Parlamentul European poate aproba sau respinge o propunere legislativ sau poate
propune amendamente la aceasta. Consiliul nu are obligaia legal de a ine seama de avizul Parlamentului, ns, n
conformitate cu jurisprudena Curii de Justiie, nu trebuie s adopte o decizie n lipsa acestuia.
Iniial, Tratatul de la Roma din 1957 acorda Parlamentului un rol consultativ n procesul legislativ; Comisia formula
propuneri, iar Consiliul adopta legislaia.
Actul Unic European (1986) i tratatele de la Maastricht, Amsterdam, Nisa i Lisabona au extins n mod succesiv
prerogativele Parlamentului. n prezent, acesta poate juca rolul de colegislator, pe picior de egalitate cu Consiliul, n
marea majoritate a domeniilor (a se vedea "Procedura legislativ ordinar"), consultarea devenind o procedur
legislativ special (sau chiar o procedur nelegislativ) utilizat ntr-un numr limitat de cazuri
Aceast procedur se aplic n prezent ntr-un numr limitat de domenii legislative, cum ar fi derogrile de pe piaa
intern i dreptul concurenei. Consultarea Parlamentului, cu titlu de procedur nelegislativ, constituie o cerin i n
cazul adoptrii de acorduri internaionale n cadrul politicii externe i de securitate comune (PESC).
Procedura de consultare se foloseste in domenii cum ar fi agricultura, fiscalitatea sau concurenta. Parlamentul poate
aproba propunerea Comisiei, o poate respinge sau poate solicita amendamente. Daca PE solicita amendamente,
Comisia le evaluaeaza. Daca le accepta, trimite Consiliului o propunere modificata. Consiliul examineaza propunerea si
fie o adopta fie o modifica. Modificarea propunerii Comisiei nu se poate face decat prin unanimitate.

BUGETUL
Pentru aprobarea bugetului exista o procedura bugetara specifica. UE are 4 surse de venituri, numite venituri proprii:
import tariffs 75% goes direct to the EU, while MS retain the rest in respect to administrative costs
levies on agricultural imports (including a special levy on sugar). Again the EU gets 75% of the proceeds
VAT-based contributions until 2003, 0.75% of VAT receipts was paid to the EU. In 2004, it was reduced to
0.5%.
Contributions based on GNP (Gross National Product) open to constant negotiations, but was set at 1.02% for
2003.
Procedura bugetara

Parlamentul European i Consiliul Uniunii Europene constituie mpreun autoritatea bugetar a Uniunii Europene, care
stabilete, n fiecare an, cheltuielile i veniturile acesteia. Procedura de examinare i apoi de adoptare a bugetului are loc
din luna mai pn n luna decembrie. Prin intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul a devenit cu
adevrat colegislator pentru ntregul buget anual al UE, lund decizii n aceast privin n strns colaborare cu
Consiliul.
Parlamentul European i Consiliul trebuie s respecte limitele cheltuielilor anuale stabilite n perspectivele financiare
multianuale.
Cum este adoptat bugetul?
Principiul anualitii bugetului nseamn c acesta este adoptat pentru un an (anul bugetar ncepe la 1 ianuarie i se
termin la 31 decembrie).
Comisia pregtete un proiect de buget, pe care l prezint Consiliului i Parlamentului.
Pe baza acestuia, Consiliul adopt poziia sa, pe care o transmite Parlamentului European.
Parlamentul adopt poziia sa n funcie de prioritile sale politice. n cazul n care Parlamentul aprob poziia
Consiliului sau nu adopt nicio poziie, bugetul se consider adoptat. n mod normal ns, Parlamentul adopt
amendamente, proiectul de buget modificat este retrimis Consiliului i Comisiei, iar Preedintele PE convoac o
reuniune cu comitetul de conciliere.
Comitetul de conciliere are sarcina de a prezenta un proiect comun n termen de 21 de zile; n cazul n care
reprezentanii Consiliului i ai Parlamentului nu pot conveni asupra unui proiect comun, Comisia trebuie s
prezinte un nou proiect de buget.
n cazul n care comitetul de conciliere ajunge la un acord asupra unui proiect comun, Parlamentul i Consiliul
dispun de 14 zile pentru a-l aproba.
Preedintele Parlamentului European este cel care semneaz forma final a bugetului.
Daca bugetul nu este votat pana la 1 ianuarie, UE trebuie sa-si finanteze activitatile printr-un sistem numit al
douasprezecimilor provizorii.
Este o idee preluata din SUA, prin care se aloca pentru fiecare luna o suma echivalenta cu a douasprezecea parte
din bugetul anului anterior
Cum este controlat bugetul?
Comisia pentru control bugetar supravegheaz n permanen cheltuielile Uniunii.
Parlamentul European, la recomandarea Consiliului Uniunii Europene, decide cu privire la acordarea descrcrii
de gestiune Comisiei n ceea ce privete execuia bugetar (procedura anual de acordare a descrcrii de
gestiune se desfoar, n mod normal, din noiembrie pn n aprilie).
Fazele procedurii bugetare
n prezent, Parlamentul are ultimul cuvnt n cadrul procedurii de adoptare a bugetului descrise la articolul 314 din
Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene.
Prima faz: Comisia ntocmete proiectul de buget
Conform procedurii, toate instituiile UE ntocmesc, nainte de 1 iulie, o situaie estimativ pentru proiectul de buget, n
conformitate cu regulamentul lor de procedur. Comisia grupeaz aceste situaii i ntocmete proiectul anual de buget,
care este prezentat Parlamentului i Consiliului cel trziu pn la 1 septembrie.
A doua faz: Consiliul i adopt poziia
Consiliul adopt poziia sa privind proiectul de buget i o transmite Parlamentului pn la 1 octombrie. Acesta
informeaz Parlamentul cu privire la motivele care l-au condus la adoptarea poziiei respective.
A treia faz: poziia Parlamentului
Parlamentul dispune 42 de zile fie pentru a aproba poziia Consiliului, fie pentru a adopta amendamente, cu majoritatea
membrilor care l compun. Votul n plen are loc n perioada de sesiune octombrie II de la Strasbourg.
A patra faz: concilierea i adoptarea bugetului
n cazul n care Parlamentul a adoptat amendamente, proiectul astfel modificat se transmite Consiliului, iar
Preedintele Parlamentului, n consens cu preedintele Consiliului, convoac imediat comitetul de conciliere.
Comitetul nu se ntrunete n cazul n care, n termen de zece zile, Consiliul informeaz Parlamentul c aprob
toate amendamentele sale.Comitetul de conciliere, ce reunete membrii Consiliului sau reprezentanii acestora i
tot atia membri reprezentnd Parlamentul European, dispune de 21 de zile pentru a ajunge la acord privind un
proiect comun.
n cazul n care comitetul de conciliere ajunge la un acord asupra unui proiect comun, acesta este prezentat
Parlamentului i Consiliului spre aprobare n termen de 14 zile. Votul n plen privind proiectul comun este
programat pentru perioada de sesiune noiembrie II de la Strasbourg.
Atunci cnd procedura este ncheiat, Preedintele Parlamentului declar c bugetul a fost adoptat definitiv.

n cazul n care procedura de conciliere eueaz sau n cazul n care Parlamentul respinge proiectul comun,
Comisia prezint un nou proiect de buget.
n cazul n care proiectul comun este respins de Consiliu, n timp ce Parlamentul l aprob, Parlamentul poate
decide s confirme n totalitate sau n parte amendamentele pe care le-a adoptat n plen n perioada de sesiune
din octombrie.
n cazul n care un amendament nu este confirmat, se reine poziia adoptat n cadrul comitetului de conciliere,
iar bugetul se consider adoptat pe aceast baz.

Execuia bugetar, descrcarea de gestiune

Comisia execut bugetul general anual pe proprie rspundere.
Curtea de Conturi examineaz execuia bugetului anual din anul precedent i prezint propriul raport anual
Parlamentului, n noiembrie. Acesta marcheaz nceputul descrcrii de gestiune anuale.
Consiliul examineaz observaiile Curii de Conturi i face o recomandare Parlamentului.
Parlamentul European acord Comisiei descrcarea de gestiune, pe baza recomandrii comisiei sale de control
bugetar, care analizeaz raportul anual al Curii de Conturi i examineaz alte documente, precum i audierile
comisarilor. Aceast descrcare conine recomandri pentru ameliorarea execuiei viitorului buget.
Parlamentul poate, de asemenea, amna acordarea descrcrii de gestiune. O decizie privind amnarea trebuie
s menioneze condiiile n care descrcarea ar putea fi totui acordat. Refuzul de a acorda descrcarea de
gestiune poate fi interpretat ca o moiune de cenzur.

MTTS/MEFIC - DREPT SI INSTITUTII EUROPENE

2014-2015
Conf.dr.ROXANA-CRISTINA PETCU
Cursul VII

POLITICILE UE

Politica monetara
Uniunea monetara
La 1 ianuarie 1999 a fost lansat moneda euro, marcnd o etap fundamental, o cotitur n procesul de integrare
european, deorece reprezint finalizarea unei etape de cooperare economic i politic fr precedent. Este vorba
despre un proces care a transformat profund structura i modul de funcionare a economiei europene i a contribuit de
o manier decisiv la prosperitatea i stabilitatea ei. Prin introducerea monedei euro s-a dinamizat procesul de integrare
economic i politic i se consolideaz poziia pe care UE o ocup pe planul economiei mondiale.
n acest nou cadru instituional, ntrindu-se instrumentele de supraveghere i coordonare, politicile economice din
zona euro sunt elaborate pe fundamente solide, ducnd astfel la realizarea unei creteri substaniale i durabile n ceea
ce privete creterea economicp i ocuparea forei de munc. Problema locurilor de munc a devenit prioritatea central
a politicilor economice, iar introducerea monedei euro i buna funcionare a Unitii Economice i Monetare ofer
cadrul necesar. Pentru realizarea pe termen mediu a unei creteri economice i a unui nivel ridicat de ocupare a forei de
munc este nevoie de o strategie global i corent cu trei elemente principale ale cror efecte se susin reciproc:
a) politici macroeconomice sntoase, ce pot genera cretere economic, noi locuri de munc i stabilitatea
preurilor, ceea ce nseamn c Pactul de stabilitate i cretere trebuie s fie pe deplin respectat, iar evoluia
salariilor trebui s fie corespunztoare;
b) politici care s mbunteasc funcionarea pieei muncii i care s acioneze ca un factor favorizant al dorinei
de angajare, al spiritului ntreprinztor, capacitii de adaptare i egalitii de anse, prin punerea n practic
hotrt, rapid i transparent a principiilor generale privind locurile de munc, adaptate la situaia fiecrui
stat membru;

c) reforme economice care s permit creterea eficienei i flexibilitii pieelor de bunuri, servicii i capitaluri,
promovnd n acelai timp politici de protecie a mediului.Aceasta presupune supravegherea atent a pieei
interne, o politic ferm n domeniul concurenei, msuri de reglementare precum i sisteme fiscale mai
eficiente.
UNIUNEA ECONOMIC I MONETAR
Tratatul de la Maastricht a prevzut introducerea monedei unice pentru statele Comunitii care aveau s ndeplineasc
anumite condiii, acest proiect ne putndu-se disocia de progresele realizate n integrarea economiilor naionale, aa
cum o demonstreaz i noiunea de Uniune Economic i Monetar menionat n Tratat.
Justificri pentru uniunea monetar
a) continuarea procesului de integrare economic Obiectivul Tratatului de la Roma era constituirea pieei interne
unice, nsoit de politici comune sau, cel puin, armonizate.Libera circulaie a mrfurilor a sfost stabilit nc
din 1968, dar cea a serviciilor, capitalurilor i pesoanelor (prevzut n Actul Unic European) era mai greu de
realizat, deoarece nu toate frontierele erau terse, iar existena monedelor naionale implica costuri de tranzit ce
trebuiau luate n calcul. Euro era menit s elimine aceste bariere indirecte din calea existenei unui spaiu
european, ntrind concurena i schimburile comerciale, ceea ce poate stimula creterea i mbuntirea
nivelului de trai.
b) Prelungirea mecanismelor Sistemului Monetar European rile comunitare au ncercat nc din 1972 s evite
problemele datorate suspendrii de ctre SUA a convertibilitii dolarului n aur i a introducerii progresive a
schimburilor fluctuante prin punerea n aplicare a unor mecanisme de stabilitate financiar, cci stabilitatea
monetar era esenial pentru o uniune pe cale de elaborare. Astfel, din martie 1979, ncepe s funcioneze SME
prevzut cu mecanisme de legtur solide:
- un etalon comun, ecu (european currency unit), avnd forma unui co cu devize europene, rolul su fiind
stabilirea paritii oficiale a fiecrei monede (numit curs pivot)
- o disciplin de schimb care limiteaz fluctuaiile n jurul acestei pariti de 2,25% (excepie fiind lira
italian)
- proceduri de susinere financiar de meninere a cursului pivot, n cazul slbirii unei monede i apariiei
unui dezechilibru economic.
SME a jucat un rol stabilizator incontestabil, ajutnd la depirea mementelor de
criz din 1992 i 1993 prin lrgirea marjelor de fluctuaie autorizate pn la 15%
(dup august 1993), dup care i-a regsit echilibrul. Experina dobndit de
statele membre subliniaz ct de indispensabil este stabilitatea i soliditatea
monetar n interiorul unui spaiu european din ce n ce mai integrat i deschide
calea monedei unice.
c) Necesitaea unei stabiliti n contectul unei liberalizri a capitalurilor la 1 iulie 1990 se instituie libera
circulaie a capitalurilor, un alt motiv n favoarea uniunii monetare, din cauza deplasrilor de capital dintr-o ar
n alta, aceste micri putnd fi ample, rapide, deci cu variaii puternice ale monedei din ara respectiv. Numai
moneda unic poate elimina riscurile de instabilitate n acest domeniu.
d) Consolidarea rolului Europei n lume Art.2 al Tratatului UE stabilete un numr de obiective (promovarea
dezvoltrii armonioase, echilibrarea activitilor n ansamblul comunitii, extinderea durabil i neinflaionist,
gradul nalt de convergen a realizrilor economice, crearea de locuri de munc, nivelul ridicat al progresului
social, ridicarea nivelului i calitii vieii) ce pot fi stimulate de diversele motoare ale dezvoltrii pe care le poate
impulsiona moneda unic, cum ar fi: consumul, prin intensificarea schimburilor; investiiile, prin exigena
sporit de competitivitate i de consolidare a concurenei, comerul exterior. Moneda unic trebuie s joace un
rol tot mai important n tranzaciile comerciale i financiare, permind Europei s ocupe un loc potrivit cu
importana i potenialul su n raport cu dominaia dolarului i ponderea crescut a yenului.
Probleme abandonarea suveranitatea, peiderea unui atribut al identitii naionale
- dar, singura ans a Europei s fac fa mondializrii schimburilor i creterii concurenei.
Procesul de realizare a Unitii Economice i Monetare
Moneda unic a fost botezat Euro la 16 decembrie 1995.
Principiile UEM
fixarea irevocabil a ratelor de schimb i instaurarea unei monede unice, adic pariti intangibile pentru
eliminarea speculaiilor i a riscurilor de schimb pentru operatori. Fixarea trebuie s fie absolut i definitiv

 creare unei autoriti comune, nsrcinat cu definirea unei politici monetare unice i dirijarea interveniilor pe
piaa schimburilor fa de devize tere (dolar, yen, etc). Este vorba despre instituire Bncii Centrale Europene al
crei capital este repartizat ntre statele membre conform criteriilor populaiei i PIB-ului. BCE se bucur de o
mare autonomie i are dou organe de decizie un Consiliu al Guvernatorilor care decide orientrile i ia
msurile adecvate n materie de politic monetar i un Consiliu Director compus dintr-un preedinte i un
vicepreedinte care au rolul de a aplica caeste msuri.
Determinarea unei politici monetare comune definirea obiectivelor i instrumentelor de aciune unice, mai
ales paritile directoare, pentru a regla masa monetar i volumul creditelor din piaa european.
n contextul liberei circulaii a capitalurilor, politicile financiare nu pot fi independente deoarece astfel nu s-ar ajunge la
rate de schimb fixe, iar celelalte politici economice trebuie s fie i ele coordonate, pentru a facilita convergena dintre
state. n domeniul bugetar exist doi indicatori determinai i urmrii de Comisie raportul dintre deficitul bigetra i
PIB s fie mai mic de 3%, iar cel dintre datoria public i PIB nu mai mare de 6%. n cazul depirii acestor raporturi
Ecofin poate face recomandri i poate stabili sanciuni financiare subforma unui depozit aferent Comunitii, fr
dobnd. Statelor membre i se interzice s mai finaneze deficitul prin mijloace monetare create de banca central
(avansuri din Trezorerie sau subscripii directe de titluri de valoare publice). Pentru a se ajunge la o dezvoltare
armonioas a tuturor zonelor spaiului european s-a prevzut i o politic activ de amenajare a teritoriului i de
ajutorare a celor mai defavorizate regiuni.
Criteriile de convergenta
1. Realizarea unui grad ridicat de stabilitate a preturilor; inflatia (evaluata pe baza evolutiei preturilor bunurilor de
consum) atinsa ntr-un stat membru, ntr-o perioada de un an naintea examinarii situatiei sale, sa nu depaseasca cu
mai mult de 1,5% pe aceea a celor trei tari membre care vor avea cele mai bune rezultate n materie de stabilitate a
preturilor;
2. Caracterul suportabil al situatiei finantelor publice; respectarea acestui criteriu este apreciata pornind de la doua
valori de referinta; deficitul public prevazut sau efectiv nu trebuie sa fie mai mare de 3% din PIB al respectivei tari si
3. datoria publica sa nu fie mai mare de 60% din acelasi indicator;
4. Respectarea marjelor normale de fluctuatie prevazute prin mecanismul ratelor de schimb al SME cel putin timp de
doi ani, fara devalorizarea monedei n raport cu aceea a unui alt stat membru;
5. Caracterul durabil al convergentei atinse de catre respectiva tara membra n conditiile participarii sale la mecanismul
cursurilor de schimb ale SME, reflectate prin nivelurile ratei dobnzii pe termen lung; n practica, o tara este
considerata ca ndeplineste acest criteriu atunci cnd n anul precedent examinarii situatiei sale, rata nominala a
dobnzii pe termen lung nu depaseste cu mai mult de 2% media ratelor dobnzii din cele trei tari membre cu cele mai
bune rezultate n materie de stabilitate a preturilor
Calendatul stabilit
S-au prezvut trei faze, cea de-a treia ( de la 1 ianuarie 1999) fiind cea mai important i presupunnd
anumite criterii de convergen pentru trile candidate:
- rata slab a inflaiei, care s nu depeasc timp de un an cu mai mult de 1.5% media retelor celor trei
state membre cu cele mai bune rezultate n materie de stabilitatea preurilor
- o situaie normal a finanelor publice, apreciat cu ajutorul celor doi indicatori sus-menionai
- rata de schimb stabil, adic meninerea timp de doi ani a monedei n mecanismul de schimb al SME,
fr ca aceasta s se devalorizeze (cu marjele autorizate)
- rata dobnzilor pe termen mediu-lung care s nu depeasc n cursul anului care precede examinarea
candidaturii, cu mai mult de dou puncte media celor trei ri cu cea mai slab cretere de preuri.
n acest context era clar c unele state vor deveni membre UEM (in states) iar altele nu (pre in states).
Scopurile proiectului
scopul principal introducerea monedei unice
multe probleme de rezolvat:
- identitatea statelor admise s participe la moneda unic, stabilit de Comisie pe baza unui raport de
verificare a ndeplinirii criteriilor.Iniial au fost 11 state, apoi 12 prin aderarea Greciei. Marea Britanie,
Danemarca i Suedia nu au dorit s participe la moneda unic.
- Paritatea n raport cu euro la 1 ianuarie 1999, stabilit prin cursurile pivot n vigoare la vremea
respectiv. Paritile n raport cu moneda euro au fost stabilite irevocabil (de ex. fa de marca german
aproximatix 2 mrci la un euro, sau fa de francul francez, 6,60 franci la un euro, etc).

Valoarea viitoare a euro n raport cu cea a monedelor internaionale solide, menionndu-se riscul unui
euro putrenic, care ar fic putut dezavantaja Europa n competiia internaional. n realitate, n 1999 euro
a czut sensibil fa de dolar i yen, infirmnd aceast temere.
Unificarea instrumentelor monetare utilizate de diferitele bnci centrale
Adaptarea sistemului de pli ntre instituii i a procedurilor contabile i informatice practicate de bnci
pentru tranzacii
Stabilirea precis a calendarului cf. cruia euro avea s ia locul monedelor naionale
Configurarea operaional a SME bis pentru rile rmase n afara euro.

Consecinele pentru diverii participani la viaa economic

ntreprinderile beneficiaz de faciliti noi create de dispariia monedelor naionale, ceea ce consolideaz
concurena att n cadrul spaiului european ct i n afara acestuia
Bncile i reduc activitatea de schimb i sunt stimulate s obin ctiguri din productivitatea muncii i din
economiile de proporii
Persoanele fizice profit de simplificarea introducerii euro deoarece se faciliteaz tranzaciile i deplasarea lor n
cadrul Comunitii.

POLITICA AGRICOLA COMUNA

Agricultura este domeniul economic unde procesul de integrare a fost realizat n profunzime. PAC a fost pus n practic
n 1962 de cele ase state membre ale CEE, obiectivele acestei politici fiind deja menionate n Tratatul de la Roma:
- creterea productivitii
- asigurarea unui nivel de via echitabil pentru populaia din agricultur
- stabilizarea pieelor
- garantarea securitii aprovizionrii
- asiguarea unor preuri rezonabile pentru productori
Succesul acestei politici depindea de aplicarea principilor necesare pentru stabilirea unei veritabile piee comune:
- crearea pieei unice prin eliminarea barierelor vamele, armonizarea regulilor sanitare i a normelor
tehnice
- unitatea preurilor, deci instituirea unor mecanisme de reglementare
- soliditatea financiar (resurse alocate cheltuielilor comune i nu n funcie de contribuiile statelor
membre)
Principiile de baz ale PAC
circulaia liber a produselor agricole
organizarea comun a pieei (pre fixat, unic n interiorul CEE pentru fiecare produs, peste preul mondial
pentru a asigura un venit suficient productorului)
preferina pentru produsele comunitare
soliditatea financiar crearea unor mecanisme de intervenie (preuri garantate, export de produse
excedentare) i a structurilor necesare. Acestea sunt controlate prin FEOGA (Fondul European de Orientare i
Garanie Agricol) creat n ianuarie 1962
Mecanismul preurilor garantate
preurile sunt fixate anual, n mod uniform, pentru fiecare produs, de ctre Consiliul de Minitri ai Agriculturii,
la propunerea Comisiei.
Se stabilete un pre orientativ care servete drept referin teoretic i este considerat un obiectiv de atins n
cursul campaniei agricole
Se atabilete un pre de prag (mai mic dect precedentul) care se aplic importurilor la intrarea n CEE, cu scop
protecionist. Din acesta se face o prelevare la import (un fel de tax vamal).
Se stabilete un pre de intervenie, adic un minimum garantat, cu care organismele n drept cumpr
produsele excedentare ca s le stocheze sau s le distrug. ntre acest pre i cel mondial exist o diferen care
permite aa-numitele restituii la export, atribuite agricultorilor care sunt nevoii s-i vnd surplusul de
marf n exterior.
Acest mecanism de garantare total a preului nu acoper toate produsele agricole (grul este acoperit n totalitate, dar
zahrul este tratat diferit, de ex.)

Aplicarea PAC a dus, pe parcursul unei generaii, la furnizarea de produse agricole de calitate la preuri accesibile, la
modernizarea mijloacelor de producie i creterea productivitii de pn la 4 ori, reducerea de pn la de 3 ori a nevoii
de for de munc din acest domeniu. PAC a permis transformarea radical a agriculturii i integrarea sa n economia de
pia i evident modernizarea agriculturii europene, cu influene pozitive asupra:
- condiiilor de producie, prin mecanismele de garantare a preului cau au favorizat unele cercetri n
domeniul creterii productivitii muncii i a randamentului
- fluxurilor comerciale, nmulindu-se schimburile ntre rile partenere, dar i cu restul lumii.CEE a
devenit al doilea exportator mondial de produse agricole, dar a rmas i primul importator
- structurilor, crescnd dimensiunile medii ale explotaiei agricole, dei s-a pstrat i agricultura familial,
n limitele rentabilitii.
Pe parcursul evoluiei sale, PAC a trebuit s fie adaptat prin reforme succesive, viznd:
- ameliorarea structurilor (1972) adaptarea agricultorilor la noile condiii de pia, doatrea exploataiilor,
formarea personalului, ncurajarea prsirii activitii cnd nu mai era rentabil
- reabsorbia excedentelor (1984) instarurarea unui control cantitativ al produciilor excedentare prin
impunerea cotelor i a cantitilor maxime garantate
- controlul cheltuielilor agricole (1988) se plafoneaz cheltuielile agricole, limitnd creetrea anual a
bugetului FEOGA la 74% din nivelul de cretere a PIB-ului comunitar
- reorientarea ajutoarelor agricole (1992) politica de susinere a preurilor este nlocuit de o politic de
susinere a veniturilor
- politica de mediu i de dezvoltatre a potenialului natural al zonelor rurale
- n Agenda 2000 se prede ca PAC s fac fa provocrilor viitorului, adic dezechilibrele structurale ale
pieei, extinderea UE, noul ciclu de negocieri co OMC provond liberalizarea agriculturii la nivel mondial
- organizaiile comune de pia (care reglementau fiecare produs sau grup de produse) au fost simplificate
pentru a ine cont de cererea i oferta din anumite sectoare
- se ncurajeaz dezvoltarea ruralprin alocarea unor cheltuieli agricole mai mari pentru amenajarea
teritoriului i pentru a promova o agricultur bazat pe protecia mediului
- se fixeaz un cadru financiar de 40,5 miliarde euro pe an pentru ase ani, lund n calcul efectele
extinderii UE (se constituie o rezerv cu titlu de instrument structural pentru rile candidate SAPARD
instrumentul structural de sprijinire a agriculturii i dezvoltrii rurale) i nlocuind regimul de
sprijinire a preurilor prin plile directe.