Cntec (Inima se varsa printre coaste)

Inima se varsa printre coaste,

sufletul cadea cu fluturare.
Se tineau de inelare, minile noastre,
ntr-o veche, grea nserare.
Eu ma rugam la umarul tau,
ma rugam cu un fel de cuvinte albastre.
Ma rugam astfel, mereu,
pna se-naspreau secundele noastre.
Tu erai piatra, tu erai norul,
tu erai vulturul, tu erai ora
din care-si curmau asupra-ne zborul
secundele dndu-se tuturora.
Astfel ne trecea viata, astfel muream,
deveneam transparenti, de gheata.
Privelistea lumii trecea ca prin geam
prin lipsa noastra verticala de viata.
Numai pasarile lovindu-se, foarte mirate,
n noi si varsau zborul.
Eu ma rugam n cuvinte ciudate.
Tu erai piatra, tu erai norul.
autor Nichita Stanescu