22

International Handbook of Clinical Hypnosis. Edited by G. D. Burrows, R. O.

Stanley, P. B. Bloom
Pag. 310-325
Copyright 2001 John Wiley & Sons Ltd
ISBNs; 0-471-97009-3 (Hardback); 0-470-84640-2 (Electronic)

Aplicatii ale hipnozei clinice la copii

DANIEL P. KOHEN
Universitatea din Minnesota, SUA

PERSPECTIVE ISTORICE
Hipnoza la copii a fost studiat nc din vremurile antice. Multe culturi au o
istorie bogata legata de vindecare, religie i/sau ritualuri de iniiere care implic
fenomene de trans sau asemntoare transei la copii. In timpuri mai recente, aplicaia
magnetismului animal a Dr. Franz Mesmer a fost utlizat pentru tratarea copiilor, dar i a
adulilor. Cnd Mesmer a fost investigat de comisia Franklin n anul 1784, acetia au
ajuns la concluzia c efectele clinice descrise nu erau datorate magnetismului, declarnd
c manifestrile observate erau datorate imaginaiei, acum considerat un element
important n hipnoza la copii.
Inaintea inventrii anesteziei medicale, Braid i Elliotson au aplicat cu succes
strategii de hipnoz multor copii, pentru a facilita confortul acestora n timpul operaiilor
importante. La sfritul sec. al XIX-lea medicii francezi Libeault i Bernheim au aplicat
hipnoza n terapia tulburrilor comportamentale la copii i au studiat susceptibilitatea
hipnotic la copil. In manualul sau de hipnoz din anul 1903, J. Milne Bramwell, un
psihoterapeut englez, a raportat succesul folosirii terapiei prin hipnoza, in vindecarea
obiceiurilor ca rosul unghiilor sau a durerilor de cap recurente. Folosirea hipnozei la

copiii din America de Nord nu s-a bucurat de prea mare atenie pn la sfritul anilor
1950, cnd folosirea sa a fost promovat de medicii Milton Erickson si Erik Wright, iar n
anii 1960 contribuiile experimentatului doctor Franz Baumann au fcut ca acesta s
devin primul medic pediatru n funcia de preedinte a Societii Americane de Hipnoz
Clinic (ASCH).
Mai multe studii asupra aplicaiilor clinice ale hipnozei la copii (Gardner, 1976,
1978; Olness, 1975) au aprut in anii 1970. In aceeai perioada au nceput studii pentru a
evidenia eficacitatea clinic i modificrile psihofiziologice asociate cu autohipnoza la
copii. Mai mult, beneficiile aduse de practicarea hipnozei au fost observate la copiii cu
boli cronice, cum ar fi cancerul, hemofilia sau astmul.
Numrul profesionitilor specializai n hipnoza pentru copii a crescut substanial
n ultimii 25 de ani. Au aparut tot mai multe proiecte fundamentale de cercetare cutnd
s neleag efectele clinice ale acestor metode autoreglatoare i aplicarea lor cu o
precizie mai mare.
Metode hipnoterapeutice cu sau fr alt pregtire autoreglatoare (Ex:
biofeedback) (Culbert, Reaney si Kohen, 1994) ofer profesionitilor specializai n
hipnoza la copii ocazia de a facilita dezvoltarea competenei i un sens de
autoperfecionare la copiii cu care lucreaz. Aplicaii de succes ale autoreglrii includ o
centrare pe controlul personal i luarea deciziilor de catre copil i o atenie specific
acordat preferinelor copilului n folosirea aptitudinilor imaginative personale.
Cercetrile n desfurare care examineaz caracteristici ale imageriei la copii (Kosslyn,
Margolis, Barret, Goldknopf si Daly, 1990) vor furniza medicilor linii de urmat mai
precise n selectarea abordrilor hipnoterapeutice individuale la un anumit copil.

DEFINIREA SI INTELEGEREA TEORETICA

Funcional, hipnoza la copii poate fi definit ca o stare alternativ a contiinei i
strii de veghe (similare ca experien cu reveria sau imaginaia) n care atenia unei
persoane este selectiv centrat, absorbit i concentrat asupra unei idei sau imagini (cu

sau fr relaxare) cu scopul specific de a atinge un anumit obiectiv sau realizarea unui
potenial.
Din aceast perspectiv noi probabil facem hipnoz cnd implicm tinerii notri
pacieni n conversaii n care sunt absorbii, sunt ateni, ascult i rspund cererilor.
Majoritatea copiilor intr i ies din starea spontan asemanatoare hipnozei n timp ce
atenia lor este concentrat, de exemplu asupra jocurilor video, filmelor preferate (Ex:
Lion king, Pocahontas), fotbalului la televizor, jocurilor de-a mama i de-a tata,
ascultrii unei poveti, jocului cu ppuile sau alt activitate imaginativ.
Kuttner (1988) a notat c, n special copiii tineri nu au limite bine definite i trec
cu uurin, natural, i destul de des din starea de fantezie n cea de realitate.
Aceste stri hipnotice naturale, spontane sunt n general pozitive, ele fiind
caracterizate ca fiind stari hipnotice induse, datorit absorbirii n fantezie/imaginaie,
ateniei mrit i sugestibilitii nalte. Dei relaxarea faciliteaz strile hipnotice la copii
n unele cazuri, nu este universal sau necesar pentru hipnoza la copii. Dei
ncremenirea spontan i raspunsul prin relaxare poate fi observat la copii la fel ca la
aduli, copiii mai tineri, sub 6-7 ani de obicei nu prezint o relaxare vizibil (i de aceea
nici nu ar trebui s fie ateptat) n timpul hipnozei. Mai mult dect lipsa relaxrii
evidente, copiii mici aflai n stare de hipnoz, de obicei se misc n scaunul lor sau n
ncpere ca parte a absorbiei i angajamentului n fantezie. In asemenea experiene
hipnotice copiii prefer s nu nchid ochii. Contieni de acest lucru, clinicienii i
modific modul de abordare i limbajul pentru a facilita aceast hipnoz activ alert.
Exist multe ci prin care clinicianul specializat n copii poate ghida copilul spre
aceste stri ale concentrrii focusate; fie c se ncearc rezolvarea unei probleme,
controlarea

disconfortului,

uurarea

eliminarea

anxietii,

ameliorrii

unui

comportament, sau modularea evoluiei unei boli, cile disponibile fiind limitate numai
de creativitate i relatia terapeutica dintre clinician i copil: metode de inducie i strategii
pentru nceperea hipnozei sunt foarte numeroase, incluznd tehnici de relaxare i
imagerie mental virtual nelimitate (RMI), biofeedback, terapie prin art, muzic i
terapie prin micare (Olness si Kohen, 1996).

Scri ale susceptibilitii sau ale sugestibilitii hipnozei au fost descrise la

nceputul secolului al XIX-lea n lucrrile medicilor Liebeault i Bernheim i mult mai
recent, n anul 1963 n lucrarea Londons Childrens Hypnotic Susceptibility Scale si
Morgan and Hilgards Stanford Hypnotic Susceptibility Scalefor children in anul 1979
(Olness si Kohen, 1996) (scala de susceptibilitate hipnotic Londra i scala de
susceptibilitate hipnotic Stanford pentru copii). Din pcate, nici una dintre aceste lucrri
nu au avut o valoare predictiv nsemnat n anticiparea succesului clinic sau al eecului
hipnozei la un anumit copil, la un grup de copii, sau n scop diagnostic. Totui, cercetri
n curs referitoare la proprietile i caracteristicile imageriei la copii (Kosslyn, 1990) vor
furniza mai multe linii de ghidare n selectarea abordrii clinice individuale la copil.
Studiile trebuie s defineasc i s identifice scala ideal a susceptibilitii hipnotice la
copii. Teoretic, o astfel de scal ar trebui s fie:
1. scurt (Ex: 5-15 minute)
2. interesant i atractiv
3. specific i sensibil din punct de vedere al dezvoltrii copilului
4. specific i sensibil n ce privete stilul de nvare al copilului
5. multisenzorial i probabil discriminativ senzorial
6. fr prejudeci culturale
7. predictiv (va ghida un clinician n determinarea tipului strategiei hipnotice
care este cea mai potrivit pentru un anumit copil cu un anumit stil de
nvare, la un anumit nivel de dezvoltare i cu o anumita problem)
In timp ce asteptm dezvoltarea creativ a acestui ideal, studiile existente i
creterea numrului de cunotine clinice referitoare la hipnoza la copii ne permit s
avem un punct de plecare. In practica clinic cu copii, noi presupunem c toi copiii (cu
exceptia celor cu retard mental sever sau moderat) pot avea o responsivitate hipnotic
pozitiv. Pornirea de la aceast predicie pozitiv putem identifica acei factori care ar
putea afecta rezultatul final; inclusiv istoricul personal al copilului (i a familiei sale) i
dorinele lor, motivaia i expectana unor schimbri i a unor rezultate pozitive. Deoarece
tim c hipnoza folosit de ctre clinicienii cu pregatire adecvat este sigur, eficient i

nu are efecte adverse secundare, (Kohen si Olness, 1993), ea poate deveni o poteniala
unealt important n managementul primar i secundar al varietii de tulburri ntlnite
n pediatrie.

APLICATII IN INGRIJIREA SANATATII COPIILOR

Hipnoza ofer oportuniti pentru experii n sntatea copiilor pentru a facilita
succesul i competena la copiii lor pacieni. Ca i la orice strategie de tratament care
poate fi aplicat, succesul este subordonat nelegerii pacientului asupra a ceea ce se
ntmpl i de ce, i nu numai asupra comportamentului pacientului n conformitate cu
cadrul de lucru teoretic sau ateptrile clinicianului. Metode de succes ale hipnoterapei
includ o concentrare asupra lurii unei decizii i asumrii controlului de ctre copil i
atenia acordat preferinelor copilului n folosirea aptitudinilor lor imaginative.

CONSIDERATII ASUPRA DEZVOLTRII

Ce, cnd, cum i de ce apare transa hipnotic la copii depinde de multi factori:
copil, clinician, familie i variabile circumstaniale. Vrsta nu are mare importan i este
mult mai puin important dect nivelul de dezvoltare/ maturare al copilului, abilitatea sa
de a demonstra nelegerea limbii, i abilitatea lor de concentrare i/sau atingerea unui
scop. Suntem mai interesai s tim unde se afl copilul din punct de vedere
developmental pentru a putea ti dac de la el ne putem atepta n mod rezonabil s
rspund la strategiile care ar fi utile, de exemplu n cazul copiiilor de vrst precolar.
Pentru un asemenea copil trebuie s ntrebm dac poate fi atent la o carte cu poze,
implicarea ntr-o poveste de noapte bun, sau daca ascult i particip ntr-o poveste
nregistrat pe caset.

Metodele hipnotice trebuie s fie concepute n aa fel ncat s fie congruente

nivelului de dezvoltare al copilului. Un copil de 9 sau 10 ani care este ntrziat din ounct
de vedere al dezvoltrii i funcioneaz la acelai nivel ca i un copil de 5 ani, ar trebui s
fie abordat prin hipnoz la nivelul unui copil de 5 ani. Similar, un copil precoce de 10 ani
ar putea s fie tratat mai bine ntr-un fel potrivit unui copil de 12 sau 13 ani.
Personalitatea individual, preferinele, stilul de nvare, relaiile n familie, experienele
anterioare i istoricul medical au o contribuie critic n alegerea metodelor hipnotice
specifice, strategiilor i structurrii sugestiilor pentru a ajuta pacienii.

APLICATII CLINICE
Aplicaiile clinice n hipnoza la copii poT fi mprite n ase mari categorii
(Tabelul 22.1). Aceste categorii ne furnizeaz o modalitate practic de gndire referitor la
felul n care aceste tehnici pot fi aplicate ntr-o varietate de situaii clinice la copil.
Etichetele clinice care urmeaz ilustreaz exemple ale aplicaiilor specifice, i folosirea
limbajului hipnotic att n conversaia pre-hipnotic, ct i n timpul hipnozei n cadrul
clinic.

Table 22.1 Categorii ale aplicaiilor clinice n hipnoza la copii

1

Tulburri i probleme legate de obiceiuri de exemplu sugerea degetului, rosul

unghiilor, tragerea de pr (Trichotillomania), enurezis

Probleme de comportament - de exemplu tulburari de adaptare, manie, rivalitate fa

de semeni
Tulburri biocomportamentale de exemplu astm, migrene, sindromul Tourette,
6

hipertensiune, colon iritabil, urticarie

Durere de exemplu durere acut (n cazul loviturilor, bolilor sau interveniilor
medicale) sau durere cronic i recurent (n cazul bolilor sau disabilitiilor cronice,

traume, proceduri recurente)

Anxietate de exemplu performana (tracul, recitalurile, examenele colare,
sporturile), depresii acute i jale (moarte, divor, etc.), sindromul de stres post-

traumatic (PTSD), tulburari anxioase, fobii

Boli cronice/Boli Multisistemice/Boala terminal de exemplu hemofilia, SIDA,
fibroza chistic, glaucomul, bolile cronice renale (dializa), cancer, tulburri
autoimune

TULBURARI HABITUALE
Tratarea tulburrilor habituale ale copiilor prin nvarea relaxrii i a imageriei
mentale (RMI) i auto-hipnoza (Kohen, Olness, Kolwell i Heimel, 1984; Gardner, 1978;
Sugarman, 1977) au avut foarte mult succes i au dat satisfacie clinicienilor. Cnd un
copil cu un obicei arat interes i dorin pentru ca aceast obisnuin sa ia sfrit, se
poate cu ncredere nvaa auto-hipnoza ca o metoda de elecie, inducnd familiei
expectaia c prin practic aceast problem ne ateptm s dispar. Majoritatea copiilor
care doresc s elimine o tulburare habitual inva RMI foarte usor (una sau dou edine
terapeutice). Cu o repetare regulat copiii demonstreaz nceperea rezolvrii simptomelor
n patru sau cinci edine (Kohen si altii, 1984). Dilema substituirii simpomelor, descris
n managementul hipnoterapeutic al obinuintelor la aduli, este rareori ntlnit (Gardner,
1978; Olness, Kohen, 1996) la copii.
Pentru tulburrile habituale ct i pentru majoritatea, daca nu toate, problemele
de sntate a copilului este critic pentru clinician nu numai s realizeze o alian
terpeutic cu copilul, dar n acelai timp s ofere educaie specific asupra modului n
care funcioneaz corpul n relaia cu problema lor. Este important s se formuleze ntr-un
limbaj pe nelesul copilului modul n care obisnuina a aprut. Analogiile metaforice
cu computerul sunt deseori utile n discuiile cu copiii despre ce sunt obisnuinele, cum se

dezvolt ele i pe de alt parte cum putem nva s prelum controlul asupra eliminarii
lor.
Urmtorul exemplu prezint un limbaj asemntor hipnozei i sugestiei i d tonul
pentru modelele de limbaje, expectane i sugestii care pot fi oferite n timpul pregtirii
hipnotice mai formale care urmeaz.

ENUREZISUL NOCTURN
Cu toate c la nceput enurezisul nocturn nu este probabil o tulburare habitual
adevarat, elemente ale problemei includ comportamente de obisnuin/condiionate i
prezentarea lui ca atare este de obicei eficient n influenarea copilului n favoarea
schimbrii. Inainte de introducerea hipnozei, este necesar o anamnez medical
complet, examen medical i o analiz a urinei, pentru ca att clinicianul ct i familia s
fie siguri c nu exist probleme fizice medicale uor de remediat i care ar explica udarea
patului (Olness, 1975; Kohen, 1990). Clinicienii vor trebui s se strduiasc s neleag
atitudinile i convingerile pacientului i familiei asupra originii udrii patului i
ateptrile n ce privete rolul lor n rezolvarea cu succes a problemei. O explicaie uor
de neles a fiziologiei i anatomiei genitale normale permit ca nelegerea, educarea i
eventual stapanirea sa se produca mai rapid. In acest context enurezisul poate fi prezentat
ca similar unei obinuine odat cu introducerea hipnozei ca o strategie folositoare pentru
eliminarea acestei obinuine.
CLINICIANUL: Deci cum se face c ai venit s m consuli?
COPILUL(de exemplu un baiat de 9 ani): Am o problem cu udatul patului.
CLINICIANUL: Spune-mi cte zile pe sptmn te trezesti ntr-un pat uscat.
[In absena hipnozei formale, o schimbare n limbaj i focusare ncepe s
planteze semine pentru folosirea n viitor a sugestiilor hipnotice. In acest exemplu
concentrarea pe PATUL USCAT este mai util dect centrarea pe umezire].
COPILUL: Majoritatea zilelor...uh...oh, cte sunt uscate?...Nu m-am gndit niciodat la
asta, s vedem...cam de dou, cteodat trei, cred.

CLINICIANUL: Oh, deci dou zile pe sptmn te trezeti uscat. Si cum e n timpul
zilei, i uzi vreodat pantalonii?
COPILUL: Niciodat!
CLINICIANUL: Vrei s spui n fiecare zi, toat ziua eti uscat i anumite nopi 2 n
fiecare sptmn eti de asemena uscat? O sa mi fie mai uor s te ajut dect am
crezut! [Aceast reformulare n contextul discuiei de rutin n cursul anamnezei continu
s pregteasc hipnoza oficial, mai formala, care va urma]. Deci, cum faci asta?
COPILUL: Ce sa fac?
CLINICIANUL: Cum faci asta...cum rmi uscat toat ziua? [n acest context intenia
este s l nvei i s ntareti faptul c, copilul i controleaz corpul i s conduci
discuia asupra modului cum funcioneaza corpul].
Deci, cand erai mai mic [O sugestie indirecta de intarire a eului pacientului, care este
acum mai in varsta], parintii te-au invatat. Foarte curand dupa aceea ai stiut automat, nu?
Deci daca acum trebuie sa te duci la toaleta nu trebuie sa anunti in gura mare ca trebuie
sa fac pipi, si apoi sa te duci la toaleta, nu este asa? Desigur ca nu...de obicei doar te
duci, nu este asa? Sa zicem ca iti vine sa faci pipi acum, cum ai stii asta?
[Majoritatea copiilor raman perplexi pentru moment dupa care vor raspunde de obicei
spunand simt ca imi vine... care de fapt este o invitatie pentru intrebarea Da, dar cum
stii ca iti vine?. In eventualitatea c, copilul nu este informat despre nervi, semnale si
creier, este usor de adaugat De unde stii de unde vine semnalul sau mesajul si unde
merge?. Aceasta permite o evolutie naturala spre o discutie despre corp. O explicatie
simpla include descrierea inimii ca o pompa, rinichii ca un filtru sau un curatitor al
sangelui, si locul unde este facuta urina, si vezica ca un sac cu un muschi in jurul lui, de
exemplu locul care depoziteaza urina pana cand vine timpul sa urinezi. Noi punem
accentul pe prezenta unei usi sau porti la vezica, care ramane inchisa cat urina
ramane in vezica si care se deschide ca sa lase urina in toaleta, acolo unde ii este locul.
Ideea ca aceasta poarta este facuta din muschi este prezentata ca o analogie cu ceilalti
muschi ai copilului , impreuna cu:
Cine controleaz muschii tai? Ai dreptate, tu esti acela, si in special care parte a ta este
seful muschiilor? Intr-adevar, ai dreptate, computerul pe care il numim creier. Deci
cand trebuie sa urinezi cum iti dai seama...? Vezica ta trimite un semnal creierului pentru

ca sa-i spuna ca e plina...nu ti-l spune cu voce tare, dar daca ar face-o ar suna cam asa
Hei, creierule, sunt plina!; si creierul tau va primi mesajul si ii va raspunde vezicii Iti
multumesc pentru ca ai sunat, dar acesta este un ordin sa tii te rog usa inchisa, pentru ca
nu este frumos sa faci pipi pe scaunul domnului doctor!. Ai prefera sa o spui in gura
mare in modul asta sau ai prefera sa o gandesti in gandirea ta interioara, sau doar se
intampl aa in mintea ta? [In acest fel in schema de educare despre cum functioneaza
corpul aceasta este introducerea si validarea conceptului de idei subconstiente si
gandire interioara. Ca si alte schimbri n limbaj, acestea pot fi cu usurinta utilizate mai
tarziu in hipnoza formal si vor avea adaugat beneficiul de a nu fi noi pentru copil la acel
moment.]
Ai prefera sa spui in gura mare OK, picioarelor, mergeti la baie, mainilor, deschideti usa
si deschideti slitul de la pantaloni si tintiti si apoi: vezico, deschide poarta si lasa sa curga
urina in toaleta?!, sau vrei doar sa o faci? Desigur, pur si simplu ai face-o deoarece
creierul si vezica ta stiu cum sa vorbeasca una cu alta deoarece le-ai invatat cu mult
timp in urma si acum ele au obisnuinta automata de a o face fara sa te gandesti la ea.
Prin permiterea de timp intermitent pentru a raspunde la intrebari, clinicianul
poate sa avanseze spre sugestia acum ca stii asta, probabil realizezi ca aceasta problema
probabil s-a intamplat (la trecut), din cauza ca vezica si creierul nu au vorbit unul cu
celalalt noaptea din cauza ca au intrat intr-o obisnuinta accidentala (se sterge vina) de a
nu vorbi unul cu altul. Utilizand gandirea interioara cum o sa te invat eu prin hipnoza poti
sa ii ajuti pe ei sa isi faca un nou obicei astfel incat tu sa te trezesti uscat dimineata
(Referirea poti sa ajuti este un apel la eul care ajut i este in crestere al copilului.
Mentiunea ei cu referire la creier si vezica este cu o sugestie intenionat disociativa
pentru a-i distanta pe ei de responsabilitate).
Aceste explicatii au ca scop urmatoarele: (a) inceperea eliberarii de vina si rusine;
(b) furnizarea unui mod logic de gandire asupra problemei; (c) sadirea semintelor
motivatiei si a asteptariilor pozitive pentru rezolvarea problemei prin auto-hipnoza.
PROBLEME DE COMPORTAMENT

10

nvarea auto-hipnozei are valoare in mare masura ca un adjuvant in

managementul unei game largi de probleme de comportament, servind deseori pentru a
ajuta un copil si familia pentru a intrerupe tiparele comportamentale maladaptative
suficient pentru a permite schimbarilor sa se produca.
O abordare a acestui grup de probleme necesita stabilirea unor obiective specifice.
Acestea pot include o imbunatatire a adaptarii, ameliorarea anxietatii si facilitarea
obinerii unei mai bune stime de sine cu ajutorul auto-hipnozei, mai degraba decat
asteptarea rezolvarii problemelor asa cum cineva ar putea rezonabil sa se astepte in
tratarea tulburarilor habituale.
Mania copiilor sau crizele de furie temperamentala se preteaz cu usurinta la
interventiile hipnotice. Invatarea auto-hipnozei de multe ori ofer copilului ceva
constructiv, personal, si relaxant pe care el/ea poate sa o faca pentru a-l ajuta sa intrerupa
mania, neajutorarea si/sau pierderea controlului care insotesc de obicei comportamentul
furios. Copiii invata repede atunci cand practica auto-hipnoza in mod regulat cand nu
sunt furiosi, se auto-educa sa se auto-cotroleze repede cand au intr-adevar nevoie.

STUDIU DE CAZ: SARAH

Sarah, o fetita de opt ani, a fost adusa la Clinica de Programe Comportamentale
pentru Copii pentru probleme de comportament. Acestea includeau faptul ca ii
persecuta pe sora ei de 7 ani si pe fratele ei de 5 ani, comportamente disruptive in
programul de dupa scoala, si sfidare si izbucniri de furie aproape zilnice in interactiunea
cu parintii. Ea a intrunit criteriile pentru un diagnostic de tulburari de sfidare opozitionala
si nu a avut ADHD sau dificultati de invatare. Terapia pentru Sarah si familia ei a inclus
in principal managemantul comportamental inclusiv intalniri de familie si negocieri.
Pentru izbucnirile ei de furie, Sarah a fost invatata auto-hipnoza care inludea:
cu ochi inchisi sa ai o reverie cu un scop, despre tine, facand ceva ce iti place foarte
mult,...sa te bucuri intr-adevar de el in mintea ta ca si cand s-ar intampla chiar acum.
Poate ca vei fi mergand pe bicicleta cu prietenii tai...cand te simti foare bine imaginandu-

11

ti asta da drumul unui video si televizor imaginar intr-un colt al mintii tale. Spune-mi ce
program este (ea clatina din cap). ACUM...pentru a invata ceva cu adevarat interesant si
foarte important, urmareste un film din ziua trecuta cand te-ai simtit intr-adevar indispusa
si nervoasa acasa, in legatura cu ceva ce a facut fratele tau (ea va clatina din cap fara sa-i
fie cerut). Acum apasa STOP pe telecomanda si pune un film cu o Sarah fericita care
creste mare...vezi cum zambeste si uita-te ce mandrii sunt tatal si mama ei...si ce mandra
e ea...grozav!.
Sarah a fost invatata o a doua metoda sa stapaneasca furia: cand incepi sa simti
ca simtamantul de nebunie apare, vezi ce culoare are si ce forma...si imagineaza-ti un
robinet in marginea acelui triunghi rosu al furiei. Acum, da drumul la robinetul din
mintea ta...lasa sentimentele de furie sa iese afara din gandirea ta in fata ta, din fata ta in
gatul tau, in jos, pe umar, in bratul tau si jos in mana ta. Cand furia a ajuns cu totul in
mana ta strange mana intr-un pumn puternic, respira adanc si tine-l...tine pumnul strans in
timp ce numeri...incet...inapoi de la 5...4...3...2...1...0 si cand ajungi la 0 da drumul incet
la respiratie, asa...si te vei simti

relaxata cu totul, si imagineaza-ti ca ai aruncat

sentimentele de manie foarte departe...in gunoi, sau in spatiul intergalactic...deoarece nu

avem nevoie de ele acum ca stii eti relaxat... grozav! priveste inapoi in mintea ta si uitate in ce culoare si in ce forma s-au transformat sentimentele de furie...bine...vezi ce
culoare si ce forma are sentimentul de relaxare si de comfort...si mai controlat...si atunci
cand esti asa calma poti sa vorbesti chiar mai usor cu mama si cu tata....
In mod analog pregatirea prin auto-hipnoza centrat pe control si relaxare este un
adjuvant eficient in managemantul tulburarilor de adaptare, in crearea respectului de sine
prin intarirea eului, si un element cheie in managementul global al stresului.
O implicare cooperant si informata a familiei poate fi realizata prin invatarea
parintiilor despre auto-hipnoza (de exemplu printr-o experienta demonstrativa de hipnoza
cu ei insisi sau prin vizionarea unor scurte exemple inregistrate video) astfel incat ei sa
inteleaga ceea ce invata copilul lor. Avand aceasta contiin i informatie, parintii sunt
mult mai doritori si se simt mult mai bine cu cererea care va urma de a oferi copilului
libertate si autonomie pentru a dezvolta aceasta aptitudine, acasa fara a-i fi amintit de
catre ei, fara interferente, sau un grad ne-necesar de implicare. Aceasta poate sa includa
cererea specifica catre parinti sa nu-i aduca aminte copilului sa isi practice auto-

12

hipnoza. Pentru a facilita aceasta copiii sunt incurajati sa il sune pe clinician cand apar
intrebari, centrndu-se pe ideea ca nu parintii, ci clinicianul este antrenorul sau
profesorul pentru practicarea hipnozei. O astfel de abordare promoveaza autonomia si
face loc pentru continuarea dezvoltarii relatiei clinician-copil. Aceasta abordare este atat
potrivita cat si acceptabila pentru majoritatea familiilor cu exceptia copiilor sub 4 sau 5
ani care pot sa nu fie capabili sa isi aduca aminte, sau pot sa nu fie suficient de autonomi
sa duca la bun sfarsit exercitiile de auto-hipnoza de unii singuri. In aceste situatii este
important ca parintii sa fie instruiti sa fie antrenorul acasa cu indicatii de la clinician.
Parintii difera in ce privete acceptarea i compliana la aceste indicatii si managementul
trebuie sa fie individualizat.

TULBURARI BIOCOMPORTAMENTALE
Aceste grup de tulburari cu origini si efecte psihopatologice clar identificate a fost
traditional inteles ca avand componente psihoemotionale semnificative. Exemplele includ
astmul, migrenele, encopresisul, sindromul Tourette si colonul iritabil, toate acestea fiind
cunoscute ca incluzand stresul psihologic datorita faptului ca doar un stimul poate
declansa exacerbarea sau poate promova dificultati in legatura cu boala. Invatarea autohipnozei ca o componenta integrala a unei abordari manageriale atotcuprinzatoare are
scopul dublu de a promova un sentiment global de auto-control si de a furniza o strategie
pentru reducerea simptomelor.
In cazul unui copil cu encoprezis, de exemplu auto-hipnoza poate fi o strategie a
unui plan terapeutic multimodal care implica educarea asupra anatomiei si fiziologiei
gastrointestinale, indrumare nutritionala (spre o dieta anticonstipanta), modificari de
comportament si auto-monitorizare pentru valoarea ei in auto-reglare (de exemplu mersul
regulat la toaleta dupa mese cu un sistem de recompense cu buline pe un tablou).
Eficienta hipnozei in reglarea functiilor care in trecut se credeau a fi involuntare a
fost acum bine stabilita prin cercetari. Acestea includ demonstratii de auto-reglare a
temperaturii periferice (Dikel si Olness, 1980), raspunsul audio-evocat pornit din creier

13

(Hogan, Olness si MacDonald, 1985), fluxul de oxigen transcutanat (Olness si Conroy,

1985), imunoglobulina salivara (Olness, Culbert su Uden, 1989), migrenele (Olness,
MacDonald si Uden, 1987), functiile pulmonare (Kotses, Harver, Segreto si altii, 1991;
Kohen, 1995 b), si ticurile si sindromul Tourette (Kohen si Botts, 1987; Kohen, 1995 a).
Copiii cu astm invata cu usurinta sa foloseasca auto-hipnoza si biofeedback-ul
pentru a modula episoadele acute de sufocare/ wheezing. (Kohen, 1986; Kotses si
altii,1981; Kohen si Wynne, 1997; Kohen, 1995 b). Copiii cu astm care invata autohipnoza au mai putine vizite la camera de urgenta, mai putine zile lipsa de la scoala si un
mai bun simt al controlului (Kohen, 1995 b). Tinerii cu migrene juvenile care invata RMI
sunt mai eficienti in a reduce intensitatea, frecventa si durata durerilor de cap, decat
grupul de pacienti din grupul de control sau pacientii care iau propranolol (Olness,
MacDonald si Uden, 1987).
La toate hipnoterapiile cu copiii, sugestiile hipnotice precise depind de imaginatia
personala a copilului (de exemplu activitati favorite), de intelegerea intelegerea
individuala a problemelor lor, si de sentimentele si imaginile la care ei se raporteaza in
asociere cu modulatia problemelor lor. O fata de 11 ani cu migrene, a fost rugata sa
realizeze un desen cu migrena si un desen cu comfortul (de exemplu fara durere de cap).
Ea a desenat o amestecatura haotica de linii mazgalite rosii, negre si albastre pe care le-a
intitulat Migrena; dupa care a desenat o scena cu o plaja completata cu cearceaf de plaj,
o umbrela, o carte, un casetofon si o bautura cu un pai. Cand a venit timpul sa selecteze
imaginea hipnotica unde nimic nu te deranjeaza si unde nu ai avut niciodata o durere de
cap, alegerea a fost clara (Kohen si Olnes, 1993).

STUDIU DE CAZ: BARRY

Barry este un baiat de peste 12 ani la care i-a fost prescrisa hipnoza de catre
neurologul pediatru pentru migrene. Un baiat destept, Barry a spus am dat peste
recomandarea doctorului _____ care a spus ca as putea sa invat sa ma hipnotizez singur
pentru migrenele mele...daca as putea sa scap de migrene ar fi nemaipomenit.... Barry si-

14

a detaliat cei 7 ani de istorie a durerilor de cap care au inceput la gradinita.

Acetaminofenul a fost de ajutor dupa care a incetat sa mai functioneze. Ibuprofenul a
fost descris ca ajutand in aproximativ jumatate din durerile de cap, dar ei preferau sa nu
utilizeze medicamente. Tipic pentru migrene, durerile de cap ale lui Barry apreau in
zona frontal i de multe ori, incepand unilateral si cateodata ocular. El era sonofobic si
fotofobic in timpul durerilor de cap, i a sesizat declansatori care includeau lumini
stralucitoare ca televizorul sau computerul, stres, de exemplu asteptarea unui test scolar si
de a fi foarte mic si un pic imbrancit. Barry descrie oboseala si lipsa poftei de mancare
ca fiind asociate cu dureriile lui de cap. Majoritatea dureriilor de cap durau 1-2 ore cu
toate ca unele au durat toata ziua. El a prezentat dureri de cap zilnice, in special in ultima
luna, cu jumatate din ele fiind normale si jumatate fiind migrene.
Ideea unei rigle gradate a durerilor de cap de la 0 la 12 a fost introdusa. Barry a
prins repede ideea si a spus de obicei e un 3 sau 4...fara ibuprofen cea mai mare va fi 9,
cea mai mare din toate cate au fost a fost 10 sau 11 si de obicei trebuie sa fie 6, inainte ca
sa cer medicamente. Asta face durerea de cap sa coboare la 2 sau 1 sau 0. El spune ca
poate sa redevin el nsui cand este 1 sau 2. Scopul lui Barry a fost sa reduca durerea de
cap sub 2, poate chiar 1,75.
Barry avea deasemenea alergii respiratorii de la varsta de 6 ani, era mic de statura
(cel mai mic din clasa sa- clasa a aptea), iar odata a fost descoperit incercand sa
paraseasca casa in mijlocul noptii, in somn.
La a doua sedinta de tratament, calendarul lui Barry arata dureri de cap aproape
zilnice in ultimele 2 saptamani, iar aprecierile facute de el erau de 7. El si familia lui au
urmarit o caseta video cu alti copii care invatau auto-hipnoza. El a fost invatat un
exercitiu de hipnoza prin care trebuia sa se concentreze asupra unei loc preferat, relaxare
progresiva, si imaginandu-si durerea de cap rigla in mintea sa, ajustand-o in orice fel
dorea. Au fost spuse povesti despre alti copii care isi ajustau riglele lor, de exemplu am
cunoscut o fetita de 7 ani care avea dureri de burta si de fiecare adata cand o durea burta
isi inchipuia un lift in mintea ei si in functie de cat de dureros era, ea se afla la acel
nivel...deci daca era un 4 ea isi inchipuia ca se afla la etajul 4 si se intindea si apasa
butonul liftului sa coboare la 3... lumina se va stinge la 4 si se aprinde la 3...dupa aceea se
stinge la 3 si se aprinde la 2...asta-i. Dupa aceea 1 si apoi 0 si cand se dadea jos din lift

15

durerea de burta disparea. i a mai fost un baietel de 11 ani care avea dureri de cap i si
inchipuia ca el calatoreste in interiorul propriului sau corp, ca urca la computerul central
numit creier, gaseste intrerupatoarele pentru durere de cap si le opreste... Nu stiu ce ci
vei descoperi tu, dar le vei gasi.... El a fost invat auto-hipnoza in timpul acestei prime
experiente si a fost de acord sa faca exercitii zilnice.
La a treia edin, cu doua saptamani mai tarziu, Barry a raportat cu mandrie
practicarea auto-hipnozei zilnic la ora de culcare si numai trei dureri de cap in ultimele 2
saptamani. La a patra edin, cu inca 2 saptamani mai tarziu, a raportat 2 dureri de cap,
de care am scapat in 5 minute cu auto-hipnoza. Mama lui Barry a fost entuziasmata sa
noteze diferentele uimitoare ale lui, notand nu numai absenta durerilor de cap, dar si
faptul ca nu mai venea de la scoala extenuat, si cu totul parea mult mai fericit.
DUREREA
Copiii cu dureri acute sunt de obicei cei mai usor de tratat pacienti cu ajutorul
tehnicilor hipnotice deoarece ei sunt foarte motivati in a se simti mai bine, sa
restabileasca un sentiment de control in viata lor, si sa se scape cu totul sau cel putin sa
scada discomfortul. Intr-un cabinet, camera de urgenta, centru medical de urgenta, sau
chiar la locul unui accident, este foarte important sa vorbesti cu un copil ranit sau bolnav
intr-o maniera convingatoare si totodata linistitoare si credibila. Copiii intr-o situatie de
urgenta de durere acuta sunt deja intr-o stare hipnotica spontana si negativ focalizata,
negativa in concentrarea acuta focusata pe rana, pe sangerare si pe frica, ca lucrurile vor
merge mai prost (Kohen, 1986; Olness si Kohen, 1996; Kuttner, 1997). Din acest motiv
trebuie sa ne alegem limbajul de comunicare foarte cu grija si sa modulam ceea ce
spunem si cum spunem pentru a canaliza atentia inspre sentimentele pozitive, asteptari si
cooperare. Cand un clinician spune empatic unui pacient copil in camera de urgenta Uh,
asta chiar doare aceasta identifica imediat clinicianul ca un bun observator, canalizeaza
dorinta si abilitatea copilului de a fi atent la clinician si deschide oportunitatea de alte
sugestii hipnotice spre usurare: de exemplu, ma bucur ca ai venit la doctor, probabil ca
in curand nu o sa mai doara asa de tare sau probabil ca o sa continue sa doara pana
cand nu o sa mai trebuiasca sa doara...acum esti aici si stii ca o sa primesti ajutor....

16

Asemenea reformulri pozitive pot fi usor intrite prin metode hipnotice creeate pentru a
permite copiilor sa-si schimbe parerea in legatura cu discomfortul; de exemplu am putea
spune Ar fi ok sa te ducem cu gandul in alta parte? sau Ce vei face cand o sa ajungi
acasa, dupa ce ne ocupam de asta?. Mai presus de distragere, aceste afirmatii ofera
copilului o convingere ca ea/el va ajunge acasa. Similar, copiii cu dureri acute, de obicei
accepta permisiunea directa sau sugestiile, pentru a-si disocia durerea; de exemplu
Inchide-ti ochii, gaseste butoanele din mintea ta care controleaza discomfortul...gaseste-l
pe acela pentru picior...ce culoare are el in mintea ta?...ce forma? Este un intrerupator, sau
o rotita, sau este o maneta? Acum opreste-o...apoi 123, s-a oprit, observa cat de diferit
te simtifoarte bine!. Adaugand relaxarea, disocierea spre un loc preferat,
hipnofantezia, sau analgesia prin curatarea partii lovite a corpului cu un lichid special
care este recomfortant, sunt strategii aditionale care ar putea functiona, in special in
cazul cand sunt adaptate nevoilor copilului (Kohen si Olness, 1993; Olness si Koben,
1996).
Pentru injectii, vaccinuri, luare de sange, perfuzii, o fractura, sau deplasare de
coloana, este de obicei posibila planificarea tratamentului si asistentei hipnotice. Aceasta
permite si ar trebui sa includa o explorare creativa a tehnicilor care pot fi aplicate cel mai
bine la un anumit copil, i repetiia o anumita procedura. Nenumratele metode de control
a durerii (si anxietate) prin hipnoza (Olness si Kohen, 1996) includ:
1. Recreerea sentimentului de amoreal din rememorarea anesteziilor (locale)
precedente
2. practicarea discomfortului modulator in timpul opririi butonului durerii
3. alungarea discomfortului prin eliminarea sa in bule de aer (la propriu si
imaginar)(Kuttner, 1986, 1988, 1997, 1999; Sugarman, 1997)
4. imaginarea unei calatorii aventuroase in interiorul corpului pentru a instala o
bariera de protectie impotriva semnalului care vine de la o potentiala sursa de
durere, spre creier. Cand procedurile sunt recurente si ce este anticipat este
incarcat emotional din durerea rechemata dintr-o procedura precedenta,
adaugarea amneziei hipnotice poate fi benefic.

17

Amintirile dintr-o durere anterioara pot afecta dramatic perceptia copilului si

comportamentul sau in timpul unui urmtor episod dureros n cadrul unui sindrom
recurent (de exemplu dureri abdominale recurente, migrene, colon iritabil, etc.) sau in
asociere cu boala cronica. In ceea ce priveste problemele biocomportamentale, aplicarea
hipnozei in managementul durerii cronice sau recurente, la copii sau adolescenti, este cel
mai bine vazuta si inteleasa ca o strategie in cadrul programului comprehensiv de
management al durerii bazat pe nevoile personale ale copilului (Kuttner, 1990).

ANXIETATEA
O evaluare si un istoric complet impreuna cu o evoluie adecvat n timp a alianei
terapeutice in devenire, vor da nastere in mod regulat ideilor despre adevaratul rol al
hipnoteraiei pentru un anumit copil. Pentru comuna anxietate de performanta sau tracul
de scen, sau palpitatii, sau fluturi in stomac inaintea unui meci important sau a unui
recital, este mai usor de obicei de demonstrat copiilor ca aceste raspunsuri, ca o
obisnuinta, eu devenit o reactie conditionata, asociata cu expectatii negative si ca poate fi
similar invatat sa fie schimbat sau stapanit.
Acest obiectiv poate fi atins cu usurinta prin discutarea fenomenelor yilnice ale
raspunsurilor psihologice la evenimentele stresante. Un exemplu usor de inteles este acela
dintre inrosirea obrajilor si rusine. Un clinician poate explica faptul ca prima data cand
incercam ceva nou, va urma o reactie a sentimentului de rusine, urmata aproape
instantaneu de un raspuns psihic al inrosirii, care la randul sau poate conduce la
sentimente de rusine. Cand clinicianul ii intreaba pe copii daca ei raman inrositi, acestia
raspund de obicei ca ei pot actiona si chiar o fac, pentru a ameliora sentimentul de jen, i
astfel inlturnd roeaa obrajilor.. Aceasta scurta conversatie poate furniza un exemplu
zilnic despre cum o schimbare in modul unui copil de a simti furnizeaza o schimbare in
raspunsul psihic (de inrosire) fara a ne gandi la ea. Reprezentari grafice ale schimbarilor
in rspunsul autonom ca reacie la modificri de simtire sau gandire pot fi demonstrate
mai dramatic la copii, prin reflectarea biofeedback-ului computerizat n EMG-ului

18

(elecromiografie), EDA (activitate electrodermic), sau schimbarea temperaturii

periferice in timpul hipnozei/relaxarii si imageriei (Culbert, Reaney si Kohen, 1994).
Cogniia va permite apoi abordrii hipnotice s ntreasc orice abordare pentru
eliminarea anxietatii. Aceasta poate include abordara cu ajutorul ecranului divizat in
care copilul se imagineaza acasa exersand un discurs pe care-l realizeaz cu succes i
fr greeal, un sut la fotbal, dans, un solo la vioara; apoi se imagineaza hipnotic
transferandu-se pe o scena a unui auditoriu, sau la locul unui meci mare. Alte optiuni pot
include ideea de manete pentru a invata copilul trage maneta acelui semnal nervos de
la 4 la 3...asa...de la 3 la 2...perfect...acum fie de la 2 la 0, sau de la 2 la 1 si dupa aceea 0,
in functie de ce preferi.. Sugestiile motivante de ntrire a eului pot include asa numita
idee a proieciei n viitor, prin care copiii isi imagineaza spectatorii care aplauda, cat
de mandrii se simt si ce cuvinte frumoase spun mama si tata, care sint si ei foarte mandri
de ei.
Alte reactii de anxietate, cum ar fi fobiile, sau tulburarile de stres post-traumatice
ar putea necesita un tratament hipnoterapeutic mai intens si va ncorpora elemente de
desensibilizare. Descrieri detaliate ale integrarii hipnozei in psihoterapie pot fi gasite in
alte surse (Hammond, 1990; Rhue, Lynn si Kirsch, 1993; Olness si Kohen, 1996).
Folosirea hipnoterapiei ca un adjunct pentru consilierea suportiv este de obicei
foarte eficienta in ajutarea copiilor si familiilor cu o problema comuna de anxietate de
separatie. Aceasta include simptome ca tristetea si altele, care au legatura cu mutarea de
langa prieteni vechi, revenirea la scoala dupa o vacanta lunga, sau ajutarea copiilor cu
naturalul, dar dificilul proces de doliu, in urma decesului unuia dintre bunici, unui
prieten, sau a unui animal de casa. Utilizarea imageriei pozitive cu amintiri vesele retrite
prin regresia de varsta, pot oferi un moment de respiro de la sentimentele de singuratate,
cat si o punte pentru a invata despre moarte si a o accepta (Kohen si Olness, 1996).

BOLI CRONICE, BOLI MULTISISTEMICE, BOALA TERMINAL

19

Se cunosc mult mai putine lucruri despre influenta hipnozei si auto-hipnozei in

desfasurarea bolilor maligne, decat despre anxietate. Copiii cu cancer invata repede
strategiile RMI si le aplica intr-o varietate de moduri pentru a-i ajuta in a face fata bolii.
In filmele informative si optimiste Fara frica, fara lacrimi si in urmatoarea Fara frica,
fara lacrimi 13 ani mai tarziu (Kuttner, 1986, 1999), copiii care aveau cancer au
demonstrat gama larga de utilizare a tehnicilor hipnotice in ajutarea lor pentru a modifica
discomfortul, pentru a trece mai uor prin proceduri medicale dificile si repetate, si
pentru a stpni efectele acestor tratamente.
Studiile arata si faptul ca copiii sunt capabili sa utilizeze hipnoza pentru a reduce
greata si voma asociate cu chemioterapia (Zeltzer si LeBaron, 1982; LeBaron si Hilgard,
1984; Jack Now, Tschann, Lynk si Boyce, 1994). S-a demonstrat de asemenea (Olness si
Singher, 1989) faptul ca copiii utilizeaza RMI-ul cel mai eficient atunci cand ei invata
tehnica curand dupa diagnosticul initial (LaClave si Blix, 1989). La copiii in stare
terminala hipnoza a fost in special o modalitate eficienta in a-i ajuta pe ei si familiile lor
sa se adapteze si sa triasc ultimele nomente din viata (Gardner, 1976; Olness si Kohen,
1996).
CONCLUZIE
Hipnoza si hionoterapia sunt ambele strategii efective si eficiente cand sunt
folosite cu grija de clinicieni experimentati si bine pregtii. Ca in oricare modalitate
terapeutica, clinicienii trebuie sa urmeze o pregatire corespunzatoare in hipnoza clinica
pediatrica, sa o aplice si sa o integreze in ingrijirea pediatrica generala sau speciala.
Clinicienii descopera in majoritatea cazurilor ca pacientii lor invata hipnoza prin
aplicarea aptitudinilor imaginative innascute dupa cum a fost descris si aici, si in cadrul
acestui proces isi dezvolta un simt incredibil de stapanire in contextul maturizarii in
desfasurare. In timp ce multe interventii terapeutice pot avea efecte secundare nedorite,
majoritatea efectelor secundare ale hipnoterapiei la copii sunt cele pe care speram si ne
straduim sa le promovam, adica simtul competentei crescute.

20

NB: pregatirea in hipnoza clinica pediatrica este disponibila prin Societatea Pediatrica
pentru Dezvoltare siComportament (c/o Ms Noreen Spota, 19 Station Lane, Philadelphia,
PA 19119-2939), Societatea Americana de Hipnoza Clinica (130 E. Elm Court, Suit 201,
Roselle, IL, 60172-2000, USA, FAX 630 351 8490) si Societatea pentru Hipnoza Clinica
si Experimentala (SCEH, PO Box 642114, Pullman, WA 99164-2114. Telefon 509 332
7555 FAX 335-2097. email sceh@pullman.com).

21