Celestina

Fernando de Rojas

Cata putere de apasare ai dat Tu amorului, ca indragostitul musai cade prada

chinurilor!
Jalnic lucru sa te socoti mare dascal cand niciodata n-ai fost invatacel!
Socotiti ca departarea e in stare sa stinga neclintitul meu amor si focul ce-mi mistuie
inima? Oriunde ma duc, te port cu mine, esti cu mine. Nu te mahni, nici nu ma chinui
mai mult decat am patimit eu singur panacuma.
A prinde momentul si a nu scapa prilejul, iata ce aduce bunastare omului.
Dragostea staruitoare biruie pana la urma.
In cele rele sa alegi putinta implinirii mai degraba decat faptul implinit.
Nu-i sarac cine are putin ci acela care doreste prea multe.
Quien torpemente sube a lo alto, ms ana cae que subi (Cine se inalta prin necinste,
cade mai repede decat s-a inaltat!)
Numai o inima bolnva nu-i in stare sa indure fericirea. Cine poate oase roade, cine nu,
nici carne moale.
E o ratacire sa nu crezi in nimic, si un pacat sa crezi in toate.
Greseala e omeneasca, incapatanarea e a dobitoacelor.
Ceea ce incepe bine, sfarseste si mai bine.
Stii tu cat e de dulce pentru cei tristi sa-si jeleasca dragostea?
Sa te gandesti mereu la dragoste, iata chinul cel mai mare; s-o uiti, iata ogoirea.
Cui ii incredintezi tainele tale, i-ai vandut si libertatea.
Mal me quieren mis comadres porque les digo las verdades, bien me quieren mis
vecinas porque les digo las mentiras (Imi vor raul cumetrii mei fiindca le spun
adevarul, bine imi vor vecinele pentru ca le torn minciuni = Cine spune adevarul
umbla cu capul spart)
De m-oi frige cu ciorba, oi sufla apoi si-n iaurt.
Nimic mai firesc la cei amorezati ca nerabdarea. Orice zabava ii chinuie, niciun fel de
amanare nu li-i pe plac. Intr-o clipit vor sa-si vada gandurile implinite.
Departarea dintre case nu poate raci dragostea dintre inimi.
Batranetea nu-i decat cuib de boala, salas de ganduri negre, prietena zazaniilor,
zbucium necurmat, rana de nevindecat, prihana a trecutului, durere a prezentului, trista
grija a viitorului, vecina mortii, coliba fara sita, de-o ploua din toate partile, toiag de
rachita care se indoaie la cea mai mica greutate.
Averile nu te fac bogat, ci-ti sporesc grijile.
Mai multi sunt cei stapaniti de bogatii, decat cei ce le stapanesc. Multora le-a pricinuit
moartea, tuturor le rapeste placerea, iar bunelor obiceiuri nimic nu le este mai daunator
ca bogatia.

Numai cel lipsit de judecata si de minte tine doar la ceea ce-a pierdut.
Cel mai daunator madular al unui barbat rau sau al unei femei rele este limba.
Nicio furtuna nu dureaza o vesnicie.
Sangelui tanar nu-i trebuie decat un pic de caldura ca sa fiarba.
De omul manios trebuie sa cati sa te departezi pentru catva vreme, iar de dusman
pentru totdeauna.
Dumnezeu nu l-a facut pe om ca apoi sa-l lase prada deznadejdii.
Dragostea este o valvataie ascunsa, o rana placuta, un delicios venin, o dulce
amaraciune, o durere desfatatoare, un chin voios, o rana scumpa si cruda, o moarte
fermecatoare.
Nimic nu-l face mai sarac pe bogat ca zgarcenia.
Tristetea aduce cu ea noian de ganduri, iar gandurile alunga somnul.
A pedepsi un nevinovat este mai grav decat a achita un vinovat.
Cand dormi nu ai nicio graba.
Suferinta, oricat de cumplita ar fi, are si ea o margine si un sfarsit. Multe nu se mai pot
repara pe lume, dar in schimb se pot razbuna. Caci razbunarea e lucru sigur si depinde
numai de noi.
Tristetea face casa buna cu singuratatea.
O noua iubire o sa te faca sa le uiti pe cele vechi.
Un inlocuitor readuce placerile si amintirile vesele de altadata.
Durerea de a pierde pe cineva e mai mare decat nadejdea de a castiga pe cineva.
Nimic nu apara mai bine cinstea unei fecioare decat maritisul.
Care fata mai implineste astazi cele patru conditii care se cer pentru o casatorie? Intai,
intelepciune, cinste si nevinovatie, apoi frumusete, apoi vita veche si nobila si, in
sfarsit, avere.
Sa nu te doara niciodata nenorocirea altuia sau moartea cuiva mai mult decat l-ar
durea pe el pentru tine.
O zi din viata unui intelept pretuieste mai mult decat toata viata unui om prost.
Pentru asta ti-a dat Dumnezeu doua urechi, doi ochi si o singura limba. Ca de doua ori
sa auzi si sa vezi, dar de vorbit sa vorbesti o singura data.
Sa n-ai incredere in prietenul care-ti cunoaste taina, pentru ca tu insuti nu stii s-o
pastrezi.
Invidia, acolo unde apuca sa se cuibareasca, e ca o boala fara leac, un oaspete ce-si
chinuie gazda, si care, in loc de rasplata, intotdeauna se bucura de raul altuia.
Oh, bucurie inca netraita, ce grabnic mi te-a alungat durerea!
Indura si nenorocirea cu curaj, daca pentru clipele de fericire ai avut curajul sa te pui
in primejdie.
Nestapanirea durerii e incercarea ce tradeaza inimile slabe.
E o nebunie sa plangi ceea ce nu mai poti reinvia.
Oh, iubire, iubire! Nu credeam sa ai puterea si curajul sa-ti ucizi robii! Si mie mi-a
fost tineretea ranita de tine, si eu m-am perpelit pe jarul tau.
Nu stiu daca ranesti cu taisul cutitului, sau arzi cu fierul rosu, deoarece lasi neatinse
vestmintele, dar vatami inima. Tu faci ca uratul sa para placut si frumos. De unde ai
atata forta? Cine ti-a dat numele atat de nepotrivit ce-l porti? Daca ai fi iubire cu
adevarat, ti-ai iubi robii, iar daca i-ai iubi, nu i-ai face sa sufere.
Dulce nume ti s-a dat, dar amare-ti sunt faptele! Eroul numelui tau aduce bucurie, dar
felul in care te porti cu noi, numai nenorocire.

 Impinsi de nu stiu ce nebunie a mintii lor, Amor te-au numit unii, si zeu te-au facut.
Dumnezeu ii cheama la El pe cei pe care El Insusi i-a creat, tu-i omori pe cei care te
urmeaza.
Dusman al prietenilor, prieten al dusmanilor, de ce nu te conduci dupa nicio lege, dupa
nicio randuiala?
Amor, de mana omului apari pictat ca un copilas orb si sarman, iar in mana ti se pune
un arc, cu care tintesti orbeste. Ma orbi ca tine sunt insa cei ce te slujesc, ce nu vad
niciodata cat de amara-i painea ce-o castiga slujindu-te. Sageata ta e fulger arzator, ce
nu se stie unde va cadea.
Spune-mi, de ce m-ai lasat trist si singur in hac lachrymarum valle? (=in aceasta vale a
lacrimilor).