Sunteți pe pagina 1din 17

Cateterismul venos central

Generalitati

Cateterul venos central sau dispozitivul pentru acces vascular este un tub lung, subtire si
flexibil, folosit pentru administrarea substantelor medicamentoase, lichidelor, substanelor
nutritive sau produselor din snge pentru perioade indelungate, in general cateva
saptamani sau mai mult.
Cateterul se va insera prin piele intr-o ven a gtului sau toracelui. Este impins prin aceasta
vena pana ajunge la nivelul unei vene din apropierea inimii.
Cateterele venoase centrale sunt folosite pentru:
- administrarea pe termen lung a tratamentelor pentru durere, infectie, cancer sau
suplimentelor alimentare;
- cateterul venos central poate fi mentinut mai mult timp decat un cateter venos
periferic, prin care se administreaza medicatia la nivelul unei vene superficiale (de
sub piele)
- administrarea medicamentelor cu actiune cardiaca, mai ales daca se doreste un
efect rapid
- pentru masurarea presiunii la nivelul venei cave superioare, care ajuta la
diagnosticarea anumitor afeciuni cardiace.
Tipuri de catetere venoase centrale
Exista mai multe tipuri de catetere venoase centrale.
Un PICC (un cateter central cu insertie periferica) este un cateter venos central inserat intro vena a bratului fata de alte tipuri ce se insera intr-o vena a gatului sau toracelui.
Un cateter tunelizant este inserat chirurgical intr-o vena a gatului sau toracelui si este
fixat subcutanat. Numai capatul cateterului este adus la suprafata pielii, in vederea
administrarii medicatiei. Trecerea cateterului sub piele faciliteaza fixarea mai buna a lui, il
face mai putin restrictiv si mai putin vizibil.
Un implant cu orificiu este asemanator cateterului tunelizant dar este dispus in totalitate
sub piele. Substantele medicamentoase sunt administrate prin piele in cateter. Unele
implante includ un rezervor mic care poate fi umplut in acelasi mod. Odata incarcat,
rezervorul elibereaza lent substantele in circulatia sanguina. Un implant cu orificiu este mai
putin vizibil si cere mai putina ingrijire decat un cateter tunelizant. Influenteaza mai putin
activitatea unei persoane decat un PICC sau un cateter tunelizant.
Complicatii
Posibilele complicaii:
angerare, cauzata de inserarea cateterului in vena
colaps pulmonar (alipire a peretilor alveolari provocata de turtirea plamanilor prin
pneumotorax),
riscul de colaps pulmonar depinde de abilitatile persoanei care insera cateterul si de
regiunea anatomica unde este plasat; este mai frecvent in cazul inserarii la nivelul
toracelui,
desi
riscul
este
totusi
mic
infecie care necesita tratament cu antibiotice sau scoaterea cateterului
infundarea sau rasucirea (torsiunea) cateterului; irigarea regulata a cateterului previne
instalarea blocajului, iar in cazului torsiunii este necesara repozitionarea cateterului
durere la nivelui locului de insertie in vena a cateterului

deplasarea cateterului, un cateter care s-a deplasat poate fi repozitionat uneori, daca nu
este posibil se va inlocui cu altul.

Operatia de bypass coronarian

Bypass-ul coronarian este o interventie de revascularizare, folosita pentru a imbunatati


fluxul sanguin al inimii la pacientii cu afectiuni severe ale arterelor coronare.
Afectiunile arterelor coronare apar atunci cand aceste artere care aduc sange pentru
muschiul cardiac (numite artere coronariene) devin blocate datorita obstructiei cu un
material numit placa ce se formeaza la interiorul vasului de sange. Daca blocajul este
sever, pot apare dureri toracice (numite si angina), dificultati de respiratie si, in unele
cazuri, infarct miocardic.
Bypass-ul coronarian este un tratament pentru aceste afectiuni. In timpul acestei operatii, o
vena sau o artera sanatoasa este recoltata din alta parte a corpului si este grefata pe artera
bolnava. Vena sau artera grefata ocoleste portiunea blocata din artera coronara. Acest nou
pasaj va aduce sange bogat in oxigen pentru muschiul cardiac. Pot fi inlocuite pana la patru
artere coronare in timpul unei interventii de bypass.
Aceasta este una dintre cele mai frecvente operatii pe cord deschis realizate in
lume.
Medicii care o realizeaza se numesc chirurgi cardiotoracici.
Bypass-ul coronarian nu poate fi facut oricarui pacient cu arterele coronare bolnave. Multe
persoane cu aceste afectiuni pot fi tratate prin alte mijloace, cum ar fi schimbarea stilului
vietii, medicamente, sau alte proceduri de revascularizare numite angioplastie.
Bypass-ul coronarian poate fi o optiune de tratament daca pacientul are un blocaj sever pe
o artera coronara mare care alimenteaza cu sange o zona importanta din muschiul cardiac
mai ales daca actiunea de pompare a inimii a fost deja afectata.
Poate fi o optiune si daca blocajul coronarian nu poate fi rezolvat prin angioplastie In
aceasta situatie bypass-ul este considerat cel mai eficient.
Daca pacientul este candidat pentru bypass coronarian, scopurile interventiei
sunt:
- imbunatatirea calitatii vietii si scaderea frecventei crizelor de angin pectoral si a altor
simptome ale bolilor coronariene,
- reluarea unui stil de viata mai activ,
- imbunatatirea capacitatii de pompare a inimii daca aceasta a fost afectata de un infarct
miocardic,
- scaderea riscului de aparitie a infarctului miocardic (la unii pacienti, cum sunt cei cu
diabet zaharat
- imbunatatirea sanselor de supravietuire.
Repetarea operatiei poate fi necesara daca artera sau vena grefata devine
blocata, sau daca un nou blocaj se dezvolta in alte artere care anterior erau
sanatoase.
Administrarea medicatiei conform retetei si schimbarea modului de viata pot duce la
scaderea sanselor de blocare a arterei grefate. La pacientii care sunt candidati pentru acest
tip de chirurgie, rezultatele sunt de obicei excelente, 85% dintre ei au o reducere

semnificativa a simptomelor, un risc mai mic pentru infarct miocardic ulterior si scaderea
riscului de deces in urmatorii 10 ani de la operatie.
Tipuri de bypass coronarian
Bypassul coronarian traditional
Acesta este cel mai frecvent tip de bypass coronarian. Se foloseste atunci cand cel putin
una dintre arterele coronariene au nevoie de bypass. In timpul operatiei, toracele este
deschis pentru a avea acces la inima. Sunt administrate medicamente pentru a opri bataile
inimii, si aparatul cord-pulmon artificial este folosit pentru oxigenarea tesuturilor
organismului in timpul operatiei. Acest lucru permite chirurgului sa opereze pe o inima
oprita. Dupa operatie, inima este repornita folosind socuri electrice de intensitate mica.
By-pass-ul coronarian fara pompa
Acest tip este similar cu cel traditional in aceea ca toracele este deschis pentru a avea
acces la inima. Totusi, inima nu este oprita si nu se foloseste aparatul cord-pulmon artificial.
Se opereaza in timp ce inima continua sa bata. Acest tip de interventie poate reduce riscul
de aparitie al unor complicatii atunci cand este folosit aparatul de cord-pulmon artificial si
poate face ca recuperarea dupa operatie sa fie mai rapida.
By-pass-ul coronarian minim invaziv
Aceasta operatie este similara cu cea de mai sus, dar in locul inciziei mari pentru
deschiderea toracelui, se realizeaza mai multe incizii mici pe partea stanga a toracelui, intre
coaste. Interventia se foloseste in special pentru arterele de pe fata anterioara a inimii. Este
o procedura noua, care se foloseste mai rar decat celelalte. Acest tip de operatie nu este
pentru toti pacientii, mai ales daca mai mult de una sau doua artere coronariene au nevoie
de interventie.
Operatia de by-pass coronarian
Este folosita pentru a trata pacientii cu afectiuni coronariene severe, care ar putea duce la
aparitia infarctului miocadic. Medicul poate recomanda bypass-ul daca alte tratamente,
cum ar fi modificarea stilului de viata sau medicamentele, nu au avut rezultatul dorit. Poate
recomanda bypass-ul si in cazul in care pacientul are blocate una dintre arterele mari care
vascularizeaza o zona importanta a inimii mai ales daca forta de pompare inimii este
scazuta.
Bypass-ul poate fi folosit si daca angioplastia nu poate rezolva afectiunea
coronariana. Medicul va evalua oportunitatea operatiei, luand in considerare mai multi
factori: prezenta si severitatea simptomelor afectiunii coronariene, severitatea si localizarea
blocajelor pe arterele coronariene, raspunsul la alte tratamente, calitatea vietii pacientului
si alte probleme medicale pe care le are acesta. In unele cazuri operatia de bypass
coronarian poate fi efectuata in urgenta, cum ar fi dupa sau in tipul unui infarct miocardic.
Examinarea fizica si testele pentru stabilirea diagnosticului
Pentru a determina daca un pacient este candidat pentru bypass, medicul va realiza o
examinare fizica care implica verificarea sistemului cardiovascular, concentrandu-se pe
inima si plamani. Medicul va pune intrebari despre simptomele pe care le prezinta
pacientul, cum ar fidurerea toracic sau dispneea, cat dureaza, cat de des apar si cat de
severe sunt.
Se realizeaza teste pentru a afla care artere sunt blocate, cat de blocate sunt si cat de tare
a fost afectata inima. Aceste testari includ:
- ECG (electrocardiograma). Un ECG este un test simplu care detecteaza si inregistreaza
activitatea electrica a inimii. Acest test este folosit pentru a determina si localiza sursa
problemelor cardiace. Un ECG arata cat de repede bate inima, daca ritmul cardiac este
regulat sau neregulat, in ce regiune a inimii incepe activitatea electrica, si daca aceasta
traverseza inima pe cai normale.
- Testul la stres. Unele probleme cardiace sunt mai usor de diagnosticat atunci cand
inima este in activitate sustinuta si bate mai repede decat in repaus. In timpul testului la
stres pacientul realizeaza o activitate fizica (celor care nu pot li se administreaza un
medicament) pentru ca inima sa munceasca mai mult si sa bata mai tare in timpul realizarii

testului.Se inregistreaza ECG, tensiunea arteriala, in timp ce pacientul merge sau alearga
pe un covor rulant sau pedaleaza la o bicicleta.
Alte teste cardiace, cum ar fi imagistica cu izotopi radioactivi sau ecocardiograma pot fi
realizate in acelasi timp. Acestea vor fi recomandate daca medicul are nevoie de informatii
mai detaliate despre fluxul sanguin sau capacitatea inimii de a pompa sange, decat poate
oferi testul la stres.
Daca pacientul nu poate face exercitii fizice, un medicament poate fi injectat intravenos
pentru a face inima sa bata mai puternic si mai repede, ca si cum pacientul ar face exercitii
la
covorul
rulant
sau
la
bicicleta.
In cazul imagisticii cu izotopi radioactivi, un izotop radioactiv este injectat in sange, si cu
ajutoul unui aparat special se pot observa fluxul de sange prin inima si artere.
Ecocardiografia foloseste ultrasunete pentru a arata fluxul de sange prin camerele si
valvele inimii si pentru a arata cat de bine bate inima.
Medicul poate recomanda si alte doua teste ce se pot face in timpul testului la stres, daca
are nevoie de informatii mai detaliate despre activitatea inimii. Cele doua teste noi sunt
imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) si tomografia prin emisie de pozitroni
(PET). IRM arata imagini detaliate ale structurii si a felului in care bate inima, ceea ce ajuta
medicul sa evalueze mai bine partile inimii care sunt lezate. Acest test poate ajuta medicul
se determine daca fluxul sanguin prin arterele coronarieine este suficient. Un test
PET poate arata scaderea fluxului sanguin determinat de o boala sau un muschi lezat care
ar putea sa nu fie identificate prin alte metode de diagnostic.
- Ecocardiograma. Acest test foloseste ultrasunete pentru a crea o imagine in miscare a
inimii. Ecocardiograma ofera informatii despre forma si mariea inimii si despre cat de bine
functioneaza camerele si valvele inimii. Testul poate identifica de asemeni, un flux sanguin
slab, zone ale inimii care nu se contracta normal si leziuni anterioare ale muschiului inimii
determinate de fluxul sanguin sacazut. Exista mai multe tipuri diferite de ecocardiograme,
printre care si ecocardiograma la stres. In timpul acestui test, se realizeza o
ecocardiogarama atat inainte cat si dupa ce pacientul primeste un medicament sau face
exercitii
pe
covorul
rulant
sau
bicicleta.
Ecocardiograma la stres se realizeaza de obicei pentru a identifica disfunctii de pompare ale
inimii.
- Angiografia.Angiografia foloseste o cerneala speciala care se injecteaza in sange si cu
ajutorul careia se vizualizeaza interiorul arterelor la radiografie. O angiograma va arata
locul precis si severitatea blocajelor de la nivelul arterelor.
Pentru a decide daca un pacient este candidat pentru bypass coronarian, medicul
va lua in considerare si urmatoarele:
istoricul medical si tratamentul administrat pentru afectiunea cardiaca, inclusiv
operatii, interventii sau medicamente,
istoricul altor boli si afectiuni,
varsta si starea generala de sanatate,
istoricul personal de afectiuni coronariene, infarct miocardic sau alte boli cardiace.
Inainte de a decide interventia chirurgicala se vor incerca medicamentele si alte
proceduri. De cele ai multe ori sunt folosite medicamente pentru scaderea
colesterolului, antihipertensive si medicamente care imbunatatesc fluxul de sange
prin arterele coronare.
O procedura numita angioplastie coronariana (numita si angioplastie cu balon)
poate
fi
incercata.
In timpul acesteia, un tub subtire cu un balon sau alt dispozitiv la capat este introdus in
vasele de sange din zona inghinala sau brat si impins pana la artera coronara ingustata sau
blocata. Odata ajunsa la locul ingustarii, balonul este umflat petru a impinge placa de
aterom la peretele arterial, marind lumenul arterei si permitand fluxului de sange sa circule
spre inima. In multe cazuri, dupa angioplastia initiala un tub mic numit stent este introdus
permanent in zona respectiva pentru a mentine artera deschisa.
Descrierea interventiei

Inaintede operatia propriu-zisa se pot fi efectuate teste de pregatire pentru operatia de


bypass, incluzand teste de sange, ECG, ecocardiograma, radiografie toracica, cateterizare
cardiaca
si
angiografie.
Medicul va oferi instructiuni specifice pentru a pregati pacientul pentru operatie. Vor fi
instructiuni despre cat si cand sa manance si sa bea, ce medicamente sa ia si ce activitati
sa
intrerupa
(cum
ar
fi
fumatul).
Operatia de bypass coronarian necesita o echipa de experti. Un chirurg cardiotoracic va
efectua operatia cu ajutorul unui anestezist, perfuzionist (specialist in folosirea apratului de
cord-pulmon
artificial),
alti
chirurgi
si
asistente.
Exista mai multe tipuri diferite de bypass coronarian. De la tipul traditional in care toracele
se deschide pentru abordul inimii pana la metodele netraditionale in care se efectueaza
doar mici incizii pentru abord.
Operatia traditionala de bypass coronarian
Acest tip de operatie de obicei dureaza intre 3 si 5 ore, in functie de numarul de artere care
ar trebui sa fie operate. Exista mai multi pasi de urmat in timpul acestei
interventii.Anestezia este facuta pentru a adormi pacientul si pentru a nu simti durere. In
timpul operatiei, anestezistul monitorizeaza bataile inimii, tensiunea arteriala, nivelul de
oxigen din sange si respiratia. Un tub pentru respirat este introdus in plamani, prin laringe
i trahee si este conectat la un ventilator.Incizia se face pe mijlocul toracelui. Apoi sternul
este taiat si cutia toracica este deschisa pentru ca medicul chirurg sa poata ajunge la
inima. Se folosesc medicamente pentru a opri inima, lucru care ii permite chirurgului sa
opereze pe o inima care nu bate. Un aparat care se numeste cord-pulmon artificial mentine
circulatia sangelui bogat in oxigen in interiorul corpului. O artera sau o vena este recoltata
dintr-o alta parte a corpului, cum ar fi pieptul sau piciorul, si este pregatita pentru a fi
folosita
la
bypass.
In operatia in care se fac mai multe bypass-uri, se folosesc in mod obisnuit o
combinatie de artere si vene.
- Grefele arteriale. Acest tip de grefa are un risc mai scazut de a deveni blocate mai
tarziu in timpul vietii. Artera mamara interna stanga este cel mai frecvent folosita ca si
grefa. Este localizata in interiorul toracelui, aproape de inima. Uneori pot fi folosite, de
asemeni, si alte artere recoltate din brat sau din alte parti ale corpului.
- Grefele venoase. Desi venele sunt deseori folosite ca grefe, ele au un risc mai mare de a
dezvolta placa de aterom si sa se obstrueze in timp. Vena safena o vena lunga ce se
gaseste pe fata interna a membrului inferior este de obicei folosita.
Cand operatia este incheiata, inima va fi pornita cu ajutorul unor socuri electrice de
intensitate mica. Pacientul este deconectat de la aparatul cord-pulmon si se introduc tuburi
de drenaj in interiorul toracelui, pentru a colecta lichidul ce se va forma dupa inchiderea
toracelui. Chirurgul va folosi fire de sutura care vor ramane permanent in corpul pacientului
pentru a inchide cutia toracica si capse sau fire mai subtiri pentru suturile la piele. Tubul de
intubatie va fi indepartat cand pacientul este capabil sa respire singur.
Bypass-ul coronarian netraditionalInclude bypass-ul fara aparat cord-pulmon si bypassul minim invaziv
Bypass-ul coronarian fara aparat cord-pulmonAcest tip de interventie poate fi folosit
pentru bypass-ul oricarei artere coronare. In cazul acestui tip de interventie inima nu este
oprita si aparatul cord-pulmon nu este folosit. In schimb, partea de cord care va fi operata
este
tinuta
in
loc
de
un
dispozitiv
mecanic.
Acest tip de interventie poate reduce riscul de complicatii care pot apare la folosirea
aparatului cord-pulmon artificial, in special la pacientii care au avut in antecedente un
infarct miocardic sau accidente vasculare cerebrale minore, la pacientii care au varsta
peste 70 de ani, la cei cu diabet zaharat, afectiuni pulmonare sau renale.
Alte avantaje ale acestui tip de interventie sunt:
- reduce sangerarea din timpul interventiei chirurgicale si scade riscul de folosire a
transfuziei de sange,
- scade riscul de infectii, accident vascular cerebral sau afectiuni renale,
- scade riscul de complicatii cum ar fi pierderi de memorie, dificultati de concentrare a
atentiei si dificultati de a gandi clar,
- grabeste recuperarea postoperatorie.

Bypass-ul coronarian prin tehnica minim invazivaExista cateva tipuri de bypass


coronarian minim invaziv. Ele difera de tipul traditional deoarece necesita doar mici incizii si
nu deschiderea cutiei toracice pentru a ajunge la inima. Aceste tehnici folosesc uneori
aparatul cord-pulmon.
Tehnica directa.Aceasta tehnica se foloseste doar cand una sau doua artere trebuie
operate. O serie de incizii mici sunt facute intre coaste pe partea stanga a toracelui, direct
deasupra arterei care va fi operata. De obicei inciziile au o lungime de aproximativ 7,5 cm
(incizia in interventia traditionala are intre 15-20 de cm lungime). Cel mai frecvent artera
mamara interna stanga este folosita ca grefa. Aparatul cord-pulmon nu este folosit in
aceasta
procedura.
Procedura prin port-acces. Aceasta interventie se realizeaza prin incizii mici (port) facute
la nivelul toracelui. Se folosesc grefe de artere sau vene. Aparatul cord-pulmon este folosit
in timpul acestui tip de operatie.
Tehnica asistata de robot. Acest tip de interventie se realizeaza prin intermediul unor
incizii foarte mici. O camera de vederi mica este introdusa printr-una dintre incizii pentru a
vizualiza inima, in timp ce chirurgul foloseste instrumente chirurgicale controlate de la
distanta pentru a realiza operatia. Aparatul decord-pulmon este uneori folosit in cazul
acesei tehnici.Avantajele tehnicilor minim invazive sunt inciziile mici, cicatrici mici,
recuperare mai rapida, spitalizare mai scurta, sangerare mai mica, mai putine complicatii
infectioase si mai putina durere.
Dupa operatie, pacientul va petrece una sau doua zile in sectia de terapie intensiva. Vor fi
monitorizate continuu pulsul si tensiunea arteriala in tot acest timp. De obicei se
administreaza medicatie intravenoasa pentru a regla circulatia sangelui si tensiunea
arteriala. Apoi pacientul va fi mutat intr-o alta sectie a spitalului pentru 3-5 zile inainte de a
fi externat.
Recuperarea la domiciliu
Medicul va oferi pacientului instructiuni specifice in ce priveste recuperarea la domiciliu:
- cum sa ingrijeasca inciziile pentru a se vindeca fara complicatii,
- cum sa recunoasca simptomele de infectie sau alte complicatii,
- cand sa solicite ajutor medical de urgenta,
- cand sa se programeze la control.
De asemeni, pacientul va primi instructiuni despre cum sa faca fata efectelor adverse ale
operatiei. Aceste efecte pot dispare in 4-6 saptamani dupa operatie si pot include:
- disconfort sau mancarimi la locul inciziei,
- tumefierea zonei din care s-a recoltat vena sau artera care a fost folosita pentru grefare,
- durere musculara sau senzatie de strangere la nivelul umerilor sau al partii superioare al
spatelui,
- oboseal modificari ale dispozitiei sau depresie,
- dificultati de adormire sau pierderea apetitului,
- constipaie
- dureri toracice in jurul inciziei (mai frecvente in cazul interventiei traditionale).
Recuperarea competa dupa bypassul traditional se realizeaza in 6 pana la 12 saptamani
sau chiar mai mult. Un timp de recuperare mai scurt este necesar in cazul folosirii tehnicilor
netraditionale.
De asemeni, medicul va oferi instructiuni si in ce priveste reluarea activitatii fizice. Aceasta
variaza in functie de pacient, dar exista si niste termene prestabilite. Majoritatea pacientilor
isi pot relua activitatea fizica dupa 4 saptamani, iar sofatul dupa 3 pana la 6 saptamani.
Reluarea serviciului se realizeaza de obicei dupa 6 saptamani, cu exceptia situatiilor in care
serviciul implica activitate fizica intensa. Unii pacienti au nevoie sa gaseasca servicii care
implica efort fizic mai mic si sa aiba pentru inceput un program mai scurt.
Ingrijirea continuadupa operatie poate include controale medicale repetate. In timpul
acestor controale este posibil sa fie efectuate diverse teste pentru a vedea cum
functioneaza inima. Testele pot fi ECG, teste de stres si ecocardiografia.
Bypass-ul coronarian nu vindeca afectiunile arterelor coronare. Pacientul si medicul
sau ar trebui sa dezvolte impreuna un plan de ingrijire care sa includa schimbari in stilul de
viata care il pot ajuta pe pacient sa ramana sanatos si sa reduca riscul de imbolnavire a

arterelor coronare. Modificarile in stilul de viata pot include renuntarea la fumat, schimbari
in dieta, efectuarea de exercitii fizice regulate, scaderea stresului si managementul
acestuia. In unele cazuri pacientul poate fi trimis la un program de reabilitare cardiaca.
Aceste programe au ca scop recuperarea prin activitate fizica supervizata si educatie
despre cum sa reduca riscul pentru afectiuni cardiace in viitor si il ajuta pe pacient sa-si reia
stilul
de
viata
de
dinainte
de
operatie.
Medicii supervizeaza acest tip de programe care includ consiliere pentru modificarea stilului
de viata si exercitii fizice pentru cresterea fortei si a energiei.Administrarea medicatiei
prescrise este de asemeni un pas important in ingrijirea dupa operatie. Medicamentele pot
fi prescrise pentru controlul durerii in perioada de recuperare, pentru scaderea
colesterolului sau a tensiunii arteriale, pentru prevenirea formarii cheagurilor de sange,
pentru controlul diabetului sau tratamentul depresiei.
Riscurile operatiei
Desi aparitia unor complicatii in urma bypass-ului coronarian este improbabila,
riscurile pot fi legate de:
- sangerarea sau infectarea plagii operatorii,
- reactiile la anestezie,
- febr,
-durerea,
- accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic sau chiar decesul.
Unii pacienti pot dezvolta febra asociata durerilor toracice, iritabilitate si scaderea
apetitului. Acestea se datoreaza inflamatiei care poate afecta plamanul sau pericardul,
poate apare la 1 pana la 6 saptmani de la operatie deoarece aceasta a implicat taierea
pericardului. Aceasta afectiune este usoara, autolimitata, dar sunt si pacienti care pot
dezvolta lichid in pericard care sa necesite tratament.
Folosirea aparatului cord pulmon artificial poate, de asemeni, sa determine complicatii:
pierderi de memorie sau alte modifiari, cum ar fi dificultati de concentrare a atentiei sau de
gandire clara. Aceste modificari apar de obicei la pacientii mai varstnici, care au
hipertensiune arteriala sau afectiuni pulmonare, sau care sunt consumatori cronici de
alcool. Aceste efecte secundare deseori se amelioreaza in urmatoarele catreva luni dupa
operatie.
Aparatul cord-pulmon, de asemeni, creste riscul de aparitie a cheagurilor de sange la
nivelul vaselor. Aceste cheaguri pot ajunge la creier sau in alte parti ale corpului, blocand
fluxul sanguin si determinand infarct sau alte probleme.
In general, riscul de aparitie al complicatiilor este mai mare atunci cand operatia de bypass
este facuta in urgenta (spre exemplu, cand este efectuata in timpul unui infarct miocardic),
daca pacientul are varsta peste 70 de ani si daca are un istoric de fumator. Riscul este mai
mare si la pacientii care au si alte afectiuni cum ar fi diabet zaharat, afectiuni renale sau
pulmonare sau afectiuni ale circulatiei periferice.
Puncte cheie
- operatia de bypass coronarian este un tip de chirurgie folosit pentru a imbunatati fluxul
sanguin spre inima la persoanele cu afectiuni coronariene severe,
- in timpul operatiei, o artera sau o vena sanatoasa recoltata din alta parte a corpului este
grefata la nivel arterei coronariene afectate pentru ca fluxul de sange sa poata ocoli zona
blocata. Aceasta ocolire va avea ca rezultat imbunatatirea vascularizatiei muschiului
cardiac,
- bypass-ul coronarian este un tip de interventie pentru afectiunile coronariene severe.
Nu toti pacientii cu afectiuni coronariene au nevoie de bypass. La pacientii care sunt
candidati pentru aceasta operatie, rezultatele sunt de obicei excelente, 85% dintre acestia
avand o reducere semnificativa a simptomelor, risc mai mic pentru un viitor infarct
miocardic, si sanse de deces mai mici in urmatorii 10 ani dupa operatie.
- Medicul este cel care decide care pacienti sunt candidati pentru aceasta operatie. Se vor
incerca mai intai alte interventii cum ar fi medicamentele sau angioplastia.
- Desi de obicei operatia este facuta cu programare, exista si situatii in care este facuta in
urgenta, cum ar fi in timpul unui infarct miocardic
- Desi complicatiile sunt rare, exista riscul de aparitie a sangerarii sau infectarii plagii
operatorii, reactii la anestezie, durere sau febra, infarct miocardic sau accident vascular
cerebral
sau
moarte
subita.

- Recuperarea postoperatorie se face in 6-12 saptamani sau mai mult. Majoritatea


pacientilor isi reiau activitatile obisnuite la 6 saptamani dupa operatie.
- Ingrijirea dupa operatie poate include controale medicale periodice, modificari ale stilului
de viata pentru prevenirea agravarii afectiunii coronariene si administrarea medicatiei
prescrise.

EKG-GHID DE INTERPRETARE RAPID


DETERMINAREA RITMULUI CARDIAC
RITM NORMAL=ritm sinusal =unde P pozitive in toate derivaiile, ( cu excepia derivaiei
aVRunde este negativ) in relaie stabil cu complexul QRS ( T1).
RITMURI PATOL OGICE
=ritm al sinusului coronar = unde P negative in DII, DIII, aVF (T2).
=ritm nodal superior =unde P negative inaintea complexelor QRS, in relaie stabil cu
acestea(T3).
=ritm nodal mediu = unde P absente.
=ritm nodal inferior =unde P negative, la sfaritul complexelor QRS, in relaie stabil cu
acestea.
=ritm vagabond (Wandering pace-maker)=undele P se negativeay progresiv i se apropie
decomplexele QRS, dup care se pozitiveaz progresiv i intervalul PQ se normalizeaz.
Acestemodificri sunt determinate de migrarea centrului activator de la nodulul sinusal spre
nodulul atrio-ventricular i invers.
DETERMINAREA FRECVENEI CARDIACE
Frecvena /min.= 6000: distana RR.6000 = numrul de sutimi de secund dintr-un
minut.distana RR= numrul de milimetrii dintre 2 unde R X 0,02 sec. pentru viteza de
50mm/sec.X 0,04 sec. pentru viteza de 25 mm/sec.
Utilizarea riglelor de calcul (au incluse modul de utilizare).
Memorarea urmtoarei formule:300,150,100,75,60,50,42, pentru viteza de 25mm/sec.
(pentru viteza de 50 mm/sec. cifra obinutse nmulete cu 2).Numrul de csue dintre 2
vrfuri R ( 1 csu = 5 mm ) indic frecvena (T1).
DETERMINAREA AXEI ELECTRICE
Se determin utiliznd derivaiile DI, DII, DIII.- unda R mare in DI, DII, DIII.= ax normal (T1)
- unda R mare in DI + und S mare in DIII = ax stang (T4).
- unda S in DI + R mare in DIII = ax dreapt (T5).DETERMINAREA COMPONENTELOR EKG
HIPERTROFIILE ATRIALE
Mecanisme :
- obstacol la ieirea din atriu in timpul sistolei atriale (St.mitral, St tricuspid)
- creterea cantitii de sange evacuat in timpul sistolei atriale (unt dr-stg., unt stg-dr.)
- regurgitarea in timpul sistolei (insuficien mitral, insuficien tricuspidian)
- alterarea calitii peretelui atrerial prin modificri ale miocardului.
HAS
o Alungirea duratei undei P peste valorile normale, cu aspect in cocoae (P mitral). Duratm
axim admis :
o Cauze: stenoza mitral, insuficiena mitral, stenoza aortic, HTA, cardiopatie ischemic,c
oarctaie de aort.
HAD
o Amplitudinea undei P depete 3mm (P pulmonar), cu aspect simetric ascuit bine vizibil
mai ales in DII-V1
Cauze: cord pulmonar cronic, hipertensiune pulmonar primitiv, stenoz sau insuficienp
ulmonar, stenoz sau insuficien tricuspidian, malformaii congenitale cu unt stg.-dr.
HBA
* ambele semneHIPERTROFIILE VENTRICULAREMecanisme : solicitare de volum sau
rezisten.
HVS
- ax electric stg. (criteriu neobligatoriu)- unde S adnci in derivaiile precordiale dr.
- unde R ample n deriv. precordiale stg.SV
- modificri de repolarizare ventricular (neobli -gatorie).- prezena undei Q ample hipertrofi
e septal.- absena undei Q in derivaiile precordiale stg.
tulburri de conducete intraventricular astimulului intr-un muchi excesiv hipertrofiat.
- Durata deflexiunii intrinsecoide (trecerea undei
de depolarizare pe sub electrodulexplorator), in derivaiile precordiale stg. > 0,005sec.
Deflexiunea se msoar de la inceputulundei R pan la perpendiculara coborat din varful
acesteia.

1.HVS de volum (diastolic) modificri minore de faz terminal.


2.HVS de rezisten (sistolic) modificri importante de faz terminal.

TULBURRI DE CONDUCERE ATRIO-VENTRICULARE


BLOC A-V GR.I
Intarzierea transmiterii stimulului de la atrii la ventricole, tradus pe EKG prin
alungireaconstant a intervalului PQ peste valoarea normal de varst i frecven.Cauze
:a)congenitale
b)dobandite- fiziologice la vagotoni- patologice (cardita reumatismal,
interesri miocardice, dup digital, propranolol,verapamil).
BLOC AV GR. II
1.Tip Mobitz I (perioade LucianiWenckebach)intarzierea progresiv a transmiterii impulsului de la atrii la ventricole pan
lablocarea conducerii, dup care ciclul se reia. Traducerea
electric - intervalul PQ sealungete progresiv pan la blocarea unei unde P, dup care
ciclul se reia.
2.Tip Mobitz II
(periodic o und P este blocatblocul de grad inalt apare in caz de toxicitate digitalic.
aceleai cauze ca la Mobitz
BLOC AV GR. III
( total sau complet)Intreruperea total a transmiterii impulsului intre atrii i ventricole,
fiecare contractandu-sedatorit impulsurilor din centrii proprii.Intre undele P i complexul
QRS nu exist nici o legtur.
TULBURRI DE CONDUCERE INTRAVENTRICULAREBRS
Deviaia axial stg. (neobligatorie).
Alungirea complexului QRS peste 0,12 sec.
Complex QRS cu aspect in dom, bine vizibil in DI, DII, aVL, derivaiile precordialestg.
Deflexiunea intrinsecoid mai mare de 0,06 sec. in derivaiile precordiale stg.
Modificri de repolarizare ventricular (neobligatorie).
BRD
Deviaie axial dr. (neobligatorie).
Alungirea complexului QRS peste valoarea normal, bine vizibil in V1.
Complex QRS cu aspect inMin V1, V2.
Und S impstat in DI, V5, V6.
TULBURRI DE RITM CARDIACTahicardia sinusal
ritm cardiac accelerat peste valorile normale de varst i sex. Apare in: efort fizic,
distoniineuro-vegetative cu predominan simpatic, hipertiroidie, stri febrile, consum
exagerat de cafea,ceai, alcool.
Bradicardia sinusal
ritm cardiac incetinit. Apare in: spotivi de performan, btrani, hipervagotonie,
hipotiroidie,hipertensiune intracranian, crize dureroase abdominale i toracice, sindromul
dehiperexcitabilitate al sinusului coronar.
Aritmia sinusal= variaii ale ciclului cardiac.- aritmie respiratorie (fazic) const in
creterea frecvenei in inspir, scderea in expir.- aritmia nerespiratorie (nefazic) - distana
RR variabil
Aritmia extrasistolic
a)Extrasistole atriale - und P modificat + complex QRS normal.b)Extrasistole nodale
(joncionale)
-Superioare: und P negativ inaintea complexului QRS
-Medii: und P absent + complex QRS normal
-Inferioare: complex QRS + und P negativ
c)Extrasistole ventriculare: und P absent + complex QRS modificat

Tahicardia paroxistic
-frecven cardiac mare, fix (interval RR fix) survenit
-In crize cu debut i sfarit brusc.
-Supraventricular: und P prezent + complex Qrs fin
-Ventricular: und P absent + complex QRS modificat
Fibrilaie atrial
O sistola i diastola atrial lipsesc, fiind transformate in contracii parcelare foartefrecvente
(400-600/min), haotice i ineficiente. Traducerea electric: unde P absenteinlocuite cu unde
f de fibrilaie + complexe QRS normale, neregulate.
Flutter atrial-contracii atriale cu ritm regulat, frecven mare (250300min) ineficiente, ce inlocuiescsistola i diastola atrial. Rspuns ventricular sistematizat
sau nu. Traducere electric:unde P absente inlocuite cu unde F de flutter.
Fibrilo-flutter =ambelemodificri.
Fibrilaia ventricular
este cea mai sever tulburare de ritm. Ventricuii se contract parcelar, anarhic, cufrecven
mare, nefiind capabili s realizeze o sistol ventricular. Traducerea electric: ondulaiicu
morfologie, amplitudine i durat diferite.
Flutterul ventricular
ventriculii se contract in totalitate, slb, nefiind capabili s realizeze o sistol
eficient.Traducerea electric: complexele ventriculare prezint o morfologie intermediar
intre tahicardia ifibrilaia ventricular.
SINDROAME DE PREEXCITAIE VENTRICULAR
Sunt determinate de activarea unui teritoriu din miocard (ci accesorii) inaine i
independentde stimulul sosit pe ci normale.
a) Sindromul WPWeste dat de fascicolul Palladino-Kent (T15)
-interval PQ scurt
-complex QRS lrgit pe seama undei deltaTipuri :
tip A = cale accesorie A.S. - V.S. post unda delta pozitiv in toate deriv.
tip B = cale accesorie A.D. - V.D., cel mai frecvent intalnit, axa electric la stg undedelta
negative n V1V2.
tip C = fascicul A.S - V.S. anterior, unda delta negativ n V5V6.
b)Sindromul L.G.L. ( Long Ganong - Levinne)
preexcitaia se datoreaz unor fibre ceunesc atriul cu zona inferioar a nodulului AV.
Stimulul se conduce rapid, iar ventriculii sedepolarizeaz normal.Interval PQ scurtComplex
QRS normal (unda delta absent).
c)Sindromul Mahaim
- cile accesorii emerg din parte inferioar a nodulului AV sau dintrunchiul comul
Hiss.Interval PQ normalComplex QRS lrgit pe seama undei delta.
DEXTROCARDIA (T22)
Unda P negativ n DI, pozitiv n AVRComplex QRS cu aspect inversat ntre DI i AVR.
MODIFICRI EKG DE CAUZ IATROGEN I DISELECTROLITICModificri EKG de
cauz digitalic (supradozaj)
-Subdenivelare ST cu aspect n covat
-Scurtarea intervalului QT
-Und T negativ sau difazic
-Interval PQ alungit
-Apariia tulburrilor de ritm sau conducere AV
Hiperpotasemie
Semnele EKG apar la valori mai mari de 6mEq/l
Unda T ampl, simetric, cu bazangustat
Interval PQ scurt
Creterea duratei undei P cu aplatizarea acesteia
La valori mai mari de 8 mEq/l apar blocuri AV de diferite grade, modificri demorfologie a
complexului QRS.
La valori mai mari de 10 mEq/l pot apare fibrilaia sau asistolia ventricular.
Hipopotasemia
O Aplatizarea progresiv a undei T cu creterea progresiv a undei U
O Subdenivelarea segmentului ST

O Pot apare extrasistole, tahicardie, fibrilaie ventrticular


Hipercalcemie
-Scurtarea intervalului QT
-Pot apare blocuri AV i extrasistole ventriculare
Hipocalcemie
Alungirea intervalului QT pe seama alungirii segmentului ST

Diagnostic de Nursing - PACIENT CU INFARCT MIOCARDIC


NEVOILE
FUNDAMENT
ALE
1. Nevoia
de a respira

DIAGNOSTICU
L DE
NURSING
Dificultate n
respiraie
dispnee din
cauza durerii

2. Nevoia
de a se
hidrata,
de a bea i
a mnca

Dificultate n a
bea i a mnca
din
cauza durerii i
imobilizrii la
pat

3. Nevoia
de a elimina

Dificultate n a
elimina,
transpiraii
abundente, pre
zena
vrsturilor
din
cauza tulburril
or de tranzit
iimobilizrii la
pat

4. Nevoia
de a se
odihni

Imposibilitatea
de a se odihni
din cauza crize
lor
dureroase cu
caracter specifi
c
Plusanxietate

5. Nevoia de
a evita
pericolele

Imposibilitatea
de a evita
pericolele
dincauza durer
ii, anxietii,
tulburrilor
de ritm

OBIECTIVE
Restabilirea
respiraiei
normale

Asigurarea
unui regim
dietetic
corespunz
tor i
supravegher
ea acestuia
la nevoie

Facilitarea
eliminrilor
n
mod normal

Ajutarea
bolnavului s
se
odihneasc

S
reducemdur
erea ianxi
etatea
i tulburril
e cardiace
de ritm

INTERVENII
Intervenii autonome
Intervenii
delegate
ajutarea bolnavului s
determinarea
verse
cantitii de
lichide pierdute;
monitorizarea
administrarea de
numrului de
vrsturi;
antivomitive,
antidiareice;
instalarea i
administrarea de
supravegherea sondei
vezicale(condiii de
laxative uoare
asepsie perfect);
n constipaie.
captarea scaunului i
notarea;
clismele evacuatoare,
la nevoie pregtite i
efectuate;
ngrijirea tegumentelor
i a mucoaselor
camera s fie bine
administrarea de
aerisit, clduroas,
tranchilizante.
linite;

poziie comod a
pacientului;
discuii cu bolnavul
explicnd starea
actual;
linitea bolnavului.
ajutarea bolnavului s
determinarea
verse
cantitii de
lichide pierdute;
monitorizarea
administrarea de
numrului de
vrsturi;
antivomitive,
antidiareice;
instalarea i
administrarea de
supravegherea sondei
vezicale (condiii de
laxative uoare
asepsie perfect);
n
constipaie.
captarea scaunului i

notarea;
clismele evacuatoare,
la nevoie pregtite i
efectuate;
ngrijirea tegumentelor
i a mucoaselor
camera s fie bine
administrarea de
aerisit, clduroas,
tranchilizante.
linite;
poziie comod a
pacientului;
discuii cu bolnavul
explicnd starea
actual;
linitea bolnavului.
poziionarea
EKG, radiografii
bolnavului n decubit
cord-pulmon;
dorsal ridicat;
recoltez snge
oprirea efortului fizic
pentru TGP,
cu repaus total;
TGO, glicemie,
observarea, aprecierea VSH, leucocite i

cardiac cu
scderea
debitului
cardiac

6. Nevoia
de a se
mica, de a
avea
postura
dorit

7. Nevoia
de a pstra
tegumentel
e curate

Imposibilitatea
n efectuarea
micrilor,
datorit fricii
s nu se
instaleze
durereprecor
dial, dup un
repaus absolut
la pat

Ca bolnavul
s-i
recapete
ncrederea
n
efectuarea
micrilor

Imposibilitatea
de menine
tegumentele
curate din
cauza repausu
lui
obligatoriu
la pat i a
tulburrilor
de ritm
cardiac

Ca bolnavul
s aib
asigurat
toaleta
tegumenta
r

8. Nevoia
de a pstra
temperatur
a corpului n

Dificultatea de
a-i pstra
temperatura
corpului n

Ca
pacientul s
fie capabil
s-i

i notarea n foaie
a funciilor
vitale;
l conving pe pacient
s nu fac nici un fel
de efort;
asigur la pat urinar i
plosc;
asigur toaleta parial
i imobilizarea
pasiv fr
participarea
bolnavului;
pregtesc
instrumentele i
materialele
pentru diferite
recoltri;
asigur instalaia i
sonda pentru
oxigen, dup
obinerea
permeabilitii
cilor respiratorii
superioare;
pregtesc perfuziile
plus soluiile de
perfuzat;
pregtesc pacientul
pentru EKG;
repaus absolut la pat
fr nici un fel de
efort, urmat n timp de
micri pasive i mai
trziu active;
reluarea programului
zilnic normal n raport
cu valorile de puls,
tensiunea arterial i
manifestrile EKG.

execut toaleta
tegumentelor zilnic;
efectuez toaleta
genital i anal dup
miciuni i scaune;
fac uoare masaje
pentru prevenirea
tulburrilor circulatorii;
ngrijesc cavitatea
bucal;
badijonez cu glicerin
boraxat;
schimb lenjeria de
corp i pat ori de
cte ori este nevoie
modificarea mediului
ambiant cu facilitarea
meninerii
temperaturii n limite

examen urin;
administrez
antalgice,
anxiolitice,
analeptice, cardiovasculare i
diuretice.

repaus impus la
pat;
reluarea
micrilor la
indicaia
medicului;
efectuarea de
probe
funcionale n
cursul unui efort
fizic pentru
aflarea toleranei
la efort .

la indicaia
medicului
administrez
a

limite
normale

9. Nevoia
de a se
mbrca i
dezbrca

limite normale
datorit
tulburrilor
de
ritm cardiac
cu scderea
debitului

menin
temperatur
a
corpului n
limite
normale

Dificultatea n
a se mbrca i
dezbrca
dincauzatulbu
rrilorde ritm
cardiac
(efortului)

S ajut
bolnavul s
se mbrace
i
dezbrace
singur

fac psihoterapie cu
bolnavul, discut cu el
despre
starea actual, despre
modul de administrare a
medicamentelor i efectul
lor
asupra organismului;
mprejurrile de
apariie a bolii;
educ pacientul ca s
evite strile
conflictuale, stresul;

Teama
pacientului n
necesitatea
cunoaterii boli
i, a
convalescenei
i a
modului n
care
se pstreaz o
stare de
sntate
relativ datorit
insuficientei
cunoateri
despre boal

Ca
pacientul s
fie capabil
s
acumuleze
cunotinel
e necesare
i nlturar
ea
anxietii

dup efectuarea
toaletei zilnice mbrac
i dezbrac pacientul
fr s depun
efort,iar dup un timp
cu efort minim din
partea bolnavului;
ajut la mbrcarea cu
pijama moale,
comod, clduroas;
evit mbrcmintea
strimt, care poate
produce
disconfort

10. Nevoia
de a
comunica,
a
nva

fiziologice;
nregistrarea
temperaturii n foaia
de observaie de dou
ori pe zi;
hidratm bolnavul;
supraveghem
transpiraia i
ngrijirile tegumentelor

antitermice

fac psihoterapie
cu bolnavul,
discut cu el
despre starea
actual, despre
modul de
administrare a
medicamentelor
i efectul lor
asupra
organismului;
mprejurrile de
apariie a bolii;
educ pacientul
ca s evite
strile
conflictuale,
stresul;
expun factorii de
risc, iar dac
este un bolnav
obez i recomand
scderea n
greutate i s
respecte regimul
hipocaloric;
dac este un
pacient
hipertensiv l
instruiesc s
respecte regimul
hiposodat i
tratarea de fond
a hipertensiunii
arteriale;
determin
bolnavul s
neleag c
micarea este un
factor important,
s neleag c
va trebui s fac
micri pasive,
apoi active,
plimbri scurte,
dar dese cu
evitarea efortului
fizic;
acelai lucru
trebuie s-l tie
i familia, care
va fi obligat s
creeze n jurul

bolnavului un
mediu
desiguran.