Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalitati
Cateterul venos central sau dispozitivul pentru acces vascular este un tub lung, subtire si
flexibil, folosit pentru administrarea substantelor medicamentoase, lichidelor, substanelor
nutritive sau produselor din snge pentru perioade indelungate, in general cateva
saptamani sau mai mult.
Cateterul se va insera prin piele intr-o ven a gtului sau toracelui. Este impins prin aceasta
vena pana ajunge la nivelul unei vene din apropierea inimii.
Cateterele venoase centrale sunt folosite pentru:
- administrarea pe termen lung a tratamentelor pentru durere, infectie, cancer sau
suplimentelor alimentare;
- cateterul venos central poate fi mentinut mai mult timp decat un cateter venos
periferic, prin care se administreaza medicatia la nivelul unei vene superficiale (de
sub piele)
- administrarea medicamentelor cu actiune cardiaca, mai ales daca se doreste un
efect rapid
- pentru masurarea presiunii la nivelul venei cave superioare, care ajuta la
diagnosticarea anumitor afeciuni cardiace.
Tipuri de catetere venoase centrale
Exista mai multe tipuri de catetere venoase centrale.
Un PICC (un cateter central cu insertie periferica) este un cateter venos central inserat intro vena a bratului fata de alte tipuri ce se insera intr-o vena a gatului sau toracelui.
Un cateter tunelizant este inserat chirurgical intr-o vena a gatului sau toracelui si este
fixat subcutanat. Numai capatul cateterului este adus la suprafata pielii, in vederea
administrarii medicatiei. Trecerea cateterului sub piele faciliteaza fixarea mai buna a lui, il
face mai putin restrictiv si mai putin vizibil.
Un implant cu orificiu este asemanator cateterului tunelizant dar este dispus in totalitate
sub piele. Substantele medicamentoase sunt administrate prin piele in cateter. Unele
implante includ un rezervor mic care poate fi umplut in acelasi mod. Odata incarcat,
rezervorul elibereaza lent substantele in circulatia sanguina. Un implant cu orificiu este mai
putin vizibil si cere mai putina ingrijire decat un cateter tunelizant. Influenteaza mai putin
activitatea unei persoane decat un PICC sau un cateter tunelizant.
Complicatii
Posibilele complicaii:
angerare, cauzata de inserarea cateterului in vena
colaps pulmonar (alipire a peretilor alveolari provocata de turtirea plamanilor prin
pneumotorax),
riscul de colaps pulmonar depinde de abilitatile persoanei care insera cateterul si de
regiunea anatomica unde este plasat; este mai frecvent in cazul inserarii la nivelul
toracelui,
desi
riscul
este
totusi
mic
infecie care necesita tratament cu antibiotice sau scoaterea cateterului
infundarea sau rasucirea (torsiunea) cateterului; irigarea regulata a cateterului previne
instalarea blocajului, iar in cazului torsiunii este necesara repozitionarea cateterului
durere la nivelui locului de insertie in vena a cateterului
deplasarea cateterului, un cateter care s-a deplasat poate fi repozitionat uneori, daca nu
este posibil se va inlocui cu altul.
semnificativa a simptomelor, un risc mai mic pentru infarct miocardic ulterior si scaderea
riscului de deces in urmatorii 10 ani de la operatie.
Tipuri de bypass coronarian
Bypassul coronarian traditional
Acesta este cel mai frecvent tip de bypass coronarian. Se foloseste atunci cand cel putin
una dintre arterele coronariene au nevoie de bypass. In timpul operatiei, toracele este
deschis pentru a avea acces la inima. Sunt administrate medicamente pentru a opri bataile
inimii, si aparatul cord-pulmon artificial este folosit pentru oxigenarea tesuturilor
organismului in timpul operatiei. Acest lucru permite chirurgului sa opereze pe o inima
oprita. Dupa operatie, inima este repornita folosind socuri electrice de intensitate mica.
By-pass-ul coronarian fara pompa
Acest tip este similar cu cel traditional in aceea ca toracele este deschis pentru a avea
acces la inima. Totusi, inima nu este oprita si nu se foloseste aparatul cord-pulmon artificial.
Se opereaza in timp ce inima continua sa bata. Acest tip de interventie poate reduce riscul
de aparitie al unor complicatii atunci cand este folosit aparatul de cord-pulmon artificial si
poate face ca recuperarea dupa operatie sa fie mai rapida.
By-pass-ul coronarian minim invaziv
Aceasta operatie este similara cu cea de mai sus, dar in locul inciziei mari pentru
deschiderea toracelui, se realizeaza mai multe incizii mici pe partea stanga a toracelui, intre
coaste. Interventia se foloseste in special pentru arterele de pe fata anterioara a inimii. Este
o procedura noua, care se foloseste mai rar decat celelalte. Acest tip de operatie nu este
pentru toti pacientii, mai ales daca mai mult de una sau doua artere coronariene au nevoie
de interventie.
Operatia de by-pass coronarian
Este folosita pentru a trata pacientii cu afectiuni coronariene severe, care ar putea duce la
aparitia infarctului miocadic. Medicul poate recomanda bypass-ul daca alte tratamente,
cum ar fi modificarea stilului de viata sau medicamentele, nu au avut rezultatul dorit. Poate
recomanda bypass-ul si in cazul in care pacientul are blocate una dintre arterele mari care
vascularizeaza o zona importanta a inimii mai ales daca forta de pompare inimii este
scazuta.
Bypass-ul poate fi folosit si daca angioplastia nu poate rezolva afectiunea
coronariana. Medicul va evalua oportunitatea operatiei, luand in considerare mai multi
factori: prezenta si severitatea simptomelor afectiunii coronariene, severitatea si localizarea
blocajelor pe arterele coronariene, raspunsul la alte tratamente, calitatea vietii pacientului
si alte probleme medicale pe care le are acesta. In unele cazuri operatia de bypass
coronarian poate fi efectuata in urgenta, cum ar fi dupa sau in tipul unui infarct miocardic.
Examinarea fizica si testele pentru stabilirea diagnosticului
Pentru a determina daca un pacient este candidat pentru bypass, medicul va realiza o
examinare fizica care implica verificarea sistemului cardiovascular, concentrandu-se pe
inima si plamani. Medicul va pune intrebari despre simptomele pe care le prezinta
pacientul, cum ar fidurerea toracic sau dispneea, cat dureaza, cat de des apar si cat de
severe sunt.
Se realizeaza teste pentru a afla care artere sunt blocate, cat de blocate sunt si cat de tare
a fost afectata inima. Aceste testari includ:
- ECG (electrocardiograma). Un ECG este un test simplu care detecteaza si inregistreaza
activitatea electrica a inimii. Acest test este folosit pentru a determina si localiza sursa
problemelor cardiace. Un ECG arata cat de repede bate inima, daca ritmul cardiac este
regulat sau neregulat, in ce regiune a inimii incepe activitatea electrica, si daca aceasta
traverseza inima pe cai normale.
- Testul la stres. Unele probleme cardiace sunt mai usor de diagnosticat atunci cand
inima este in activitate sustinuta si bate mai repede decat in repaus. In timpul testului la
stres pacientul realizeaza o activitate fizica (celor care nu pot li se administreaza un
medicament) pentru ca inima sa munceasca mai mult si sa bata mai tare in timpul realizarii
testului.Se inregistreaza ECG, tensiunea arteriala, in timp ce pacientul merge sau alearga
pe un covor rulant sau pedaleaza la o bicicleta.
Alte teste cardiace, cum ar fi imagistica cu izotopi radioactivi sau ecocardiograma pot fi
realizate in acelasi timp. Acestea vor fi recomandate daca medicul are nevoie de informatii
mai detaliate despre fluxul sanguin sau capacitatea inimii de a pompa sange, decat poate
oferi testul la stres.
Daca pacientul nu poate face exercitii fizice, un medicament poate fi injectat intravenos
pentru a face inima sa bata mai puternic si mai repede, ca si cum pacientul ar face exercitii
la
covorul
rulant
sau
la
bicicleta.
In cazul imagisticii cu izotopi radioactivi, un izotop radioactiv este injectat in sange, si cu
ajutoul unui aparat special se pot observa fluxul de sange prin inima si artere.
Ecocardiografia foloseste ultrasunete pentru a arata fluxul de sange prin camerele si
valvele inimii si pentru a arata cat de bine bate inima.
Medicul poate recomanda si alte doua teste ce se pot face in timpul testului la stres, daca
are nevoie de informatii mai detaliate despre activitatea inimii. Cele doua teste noi sunt
imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) si tomografia prin emisie de pozitroni
(PET). IRM arata imagini detaliate ale structurii si a felului in care bate inima, ceea ce ajuta
medicul sa evalueze mai bine partile inimii care sunt lezate. Acest test poate ajuta medicul
se determine daca fluxul sanguin prin arterele coronarieine este suficient. Un test
PET poate arata scaderea fluxului sanguin determinat de o boala sau un muschi lezat care
ar putea sa nu fie identificate prin alte metode de diagnostic.
- Ecocardiograma. Acest test foloseste ultrasunete pentru a crea o imagine in miscare a
inimii. Ecocardiograma ofera informatii despre forma si mariea inimii si despre cat de bine
functioneaza camerele si valvele inimii. Testul poate identifica de asemeni, un flux sanguin
slab, zone ale inimii care nu se contracta normal si leziuni anterioare ale muschiului inimii
determinate de fluxul sanguin sacazut. Exista mai multe tipuri diferite de ecocardiograme,
printre care si ecocardiograma la stres. In timpul acestui test, se realizeza o
ecocardiogarama atat inainte cat si dupa ce pacientul primeste un medicament sau face
exercitii
pe
covorul
rulant
sau
bicicleta.
Ecocardiograma la stres se realizeaza de obicei pentru a identifica disfunctii de pompare ale
inimii.
- Angiografia.Angiografia foloseste o cerneala speciala care se injecteaza in sange si cu
ajutorul careia se vizualizeaza interiorul arterelor la radiografie. O angiograma va arata
locul precis si severitatea blocajelor de la nivelul arterelor.
Pentru a decide daca un pacient este candidat pentru bypass coronarian, medicul
va lua in considerare si urmatoarele:
istoricul medical si tratamentul administrat pentru afectiunea cardiaca, inclusiv
operatii, interventii sau medicamente,
istoricul altor boli si afectiuni,
varsta si starea generala de sanatate,
istoricul personal de afectiuni coronariene, infarct miocardic sau alte boli cardiace.
Inainte de a decide interventia chirurgicala se vor incerca medicamentele si alte
proceduri. De cele ai multe ori sunt folosite medicamente pentru scaderea
colesterolului, antihipertensive si medicamente care imbunatatesc fluxul de sange
prin arterele coronare.
O procedura numita angioplastie coronariana (numita si angioplastie cu balon)
poate
fi
incercata.
In timpul acesteia, un tub subtire cu un balon sau alt dispozitiv la capat este introdus in
vasele de sange din zona inghinala sau brat si impins pana la artera coronara ingustata sau
blocata. Odata ajunsa la locul ingustarii, balonul este umflat petru a impinge placa de
aterom la peretele arterial, marind lumenul arterei si permitand fluxului de sange sa circule
spre inima. In multe cazuri, dupa angioplastia initiala un tub mic numit stent este introdus
permanent in zona respectiva pentru a mentine artera deschisa.
Descrierea interventiei
arterelor coronare. Modificarile in stilul de viata pot include renuntarea la fumat, schimbari
in dieta, efectuarea de exercitii fizice regulate, scaderea stresului si managementul
acestuia. In unele cazuri pacientul poate fi trimis la un program de reabilitare cardiaca.
Aceste programe au ca scop recuperarea prin activitate fizica supervizata si educatie
despre cum sa reduca riscul pentru afectiuni cardiace in viitor si il ajuta pe pacient sa-si reia
stilul
de
viata
de
dinainte
de
operatie.
Medicii supervizeaza acest tip de programe care includ consiliere pentru modificarea stilului
de viata si exercitii fizice pentru cresterea fortei si a energiei.Administrarea medicatiei
prescrise este de asemeni un pas important in ingrijirea dupa operatie. Medicamentele pot
fi prescrise pentru controlul durerii in perioada de recuperare, pentru scaderea
colesterolului sau a tensiunii arteriale, pentru prevenirea formarii cheagurilor de sange,
pentru controlul diabetului sau tratamentul depresiei.
Riscurile operatiei
Desi aparitia unor complicatii in urma bypass-ului coronarian este improbabila,
riscurile pot fi legate de:
- sangerarea sau infectarea plagii operatorii,
- reactiile la anestezie,
- febr,
-durerea,
- accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic sau chiar decesul.
Unii pacienti pot dezvolta febra asociata durerilor toracice, iritabilitate si scaderea
apetitului. Acestea se datoreaza inflamatiei care poate afecta plamanul sau pericardul,
poate apare la 1 pana la 6 saptmani de la operatie deoarece aceasta a implicat taierea
pericardului. Aceasta afectiune este usoara, autolimitata, dar sunt si pacienti care pot
dezvolta lichid in pericard care sa necesite tratament.
Folosirea aparatului cord pulmon artificial poate, de asemeni, sa determine complicatii:
pierderi de memorie sau alte modifiari, cum ar fi dificultati de concentrare a atentiei sau de
gandire clara. Aceste modificari apar de obicei la pacientii mai varstnici, care au
hipertensiune arteriala sau afectiuni pulmonare, sau care sunt consumatori cronici de
alcool. Aceste efecte secundare deseori se amelioreaza in urmatoarele catreva luni dupa
operatie.
Aparatul cord-pulmon, de asemeni, creste riscul de aparitie a cheagurilor de sange la
nivelul vaselor. Aceste cheaguri pot ajunge la creier sau in alte parti ale corpului, blocand
fluxul sanguin si determinand infarct sau alte probleme.
In general, riscul de aparitie al complicatiilor este mai mare atunci cand operatia de bypass
este facuta in urgenta (spre exemplu, cand este efectuata in timpul unui infarct miocardic),
daca pacientul are varsta peste 70 de ani si daca are un istoric de fumator. Riscul este mai
mare si la pacientii care au si alte afectiuni cum ar fi diabet zaharat, afectiuni renale sau
pulmonare sau afectiuni ale circulatiei periferice.
Puncte cheie
- operatia de bypass coronarian este un tip de chirurgie folosit pentru a imbunatati fluxul
sanguin spre inima la persoanele cu afectiuni coronariene severe,
- in timpul operatiei, o artera sau o vena sanatoasa recoltata din alta parte a corpului este
grefata la nivel arterei coronariene afectate pentru ca fluxul de sange sa poata ocoli zona
blocata. Aceasta ocolire va avea ca rezultat imbunatatirea vascularizatiei muschiului
cardiac,
- bypass-ul coronarian este un tip de interventie pentru afectiunile coronariene severe.
Nu toti pacientii cu afectiuni coronariene au nevoie de bypass. La pacientii care sunt
candidati pentru aceasta operatie, rezultatele sunt de obicei excelente, 85% dintre acestia
avand o reducere semnificativa a simptomelor, risc mai mic pentru un viitor infarct
miocardic, si sanse de deces mai mici in urmatorii 10 ani dupa operatie.
- Medicul este cel care decide care pacienti sunt candidati pentru aceasta operatie. Se vor
incerca mai intai alte interventii cum ar fi medicamentele sau angioplastia.
- Desi de obicei operatia este facuta cu programare, exista si situatii in care este facuta in
urgenta, cum ar fi in timpul unui infarct miocardic
- Desi complicatiile sunt rare, exista riscul de aparitie a sangerarii sau infectarii plagii
operatorii, reactii la anestezie, durere sau febra, infarct miocardic sau accident vascular
cerebral
sau
moarte
subita.
Tahicardia paroxistic
-frecven cardiac mare, fix (interval RR fix) survenit
-In crize cu debut i sfarit brusc.
-Supraventricular: und P prezent + complex Qrs fin
-Ventricular: und P absent + complex QRS modificat
Fibrilaie atrial
O sistola i diastola atrial lipsesc, fiind transformate in contracii parcelare foartefrecvente
(400-600/min), haotice i ineficiente. Traducerea electric: unde P absenteinlocuite cu unde
f de fibrilaie + complexe QRS normale, neregulate.
Flutter atrial-contracii atriale cu ritm regulat, frecven mare (250300min) ineficiente, ce inlocuiescsistola i diastola atrial. Rspuns ventricular sistematizat
sau nu. Traducere electric:unde P absente inlocuite cu unde F de flutter.
Fibrilo-flutter =ambelemodificri.
Fibrilaia ventricular
este cea mai sever tulburare de ritm. Ventricuii se contract parcelar, anarhic, cufrecven
mare, nefiind capabili s realizeze o sistol ventricular. Traducerea electric: ondulaiicu
morfologie, amplitudine i durat diferite.
Flutterul ventricular
ventriculii se contract in totalitate, slb, nefiind capabili s realizeze o sistol
eficient.Traducerea electric: complexele ventriculare prezint o morfologie intermediar
intre tahicardia ifibrilaia ventricular.
SINDROAME DE PREEXCITAIE VENTRICULAR
Sunt determinate de activarea unui teritoriu din miocard (ci accesorii) inaine i
independentde stimulul sosit pe ci normale.
a) Sindromul WPWeste dat de fascicolul Palladino-Kent (T15)
-interval PQ scurt
-complex QRS lrgit pe seama undei deltaTipuri :
tip A = cale accesorie A.S. - V.S. post unda delta pozitiv in toate deriv.
tip B = cale accesorie A.D. - V.D., cel mai frecvent intalnit, axa electric la stg undedelta
negative n V1V2.
tip C = fascicul A.S - V.S. anterior, unda delta negativ n V5V6.
b)Sindromul L.G.L. ( Long Ganong - Levinne)
preexcitaia se datoreaz unor fibre ceunesc atriul cu zona inferioar a nodulului AV.
Stimulul se conduce rapid, iar ventriculii sedepolarizeaz normal.Interval PQ scurtComplex
QRS normal (unda delta absent).
c)Sindromul Mahaim
- cile accesorii emerg din parte inferioar a nodulului AV sau dintrunchiul comul
Hiss.Interval PQ normalComplex QRS lrgit pe seama undei delta.
DEXTROCARDIA (T22)
Unda P negativ n DI, pozitiv n AVRComplex QRS cu aspect inversat ntre DI i AVR.
MODIFICRI EKG DE CAUZ IATROGEN I DISELECTROLITICModificri EKG de
cauz digitalic (supradozaj)
-Subdenivelare ST cu aspect n covat
-Scurtarea intervalului QT
-Und T negativ sau difazic
-Interval PQ alungit
-Apariia tulburrilor de ritm sau conducere AV
Hiperpotasemie
Semnele EKG apar la valori mai mari de 6mEq/l
Unda T ampl, simetric, cu bazangustat
Interval PQ scurt
Creterea duratei undei P cu aplatizarea acesteia
La valori mai mari de 8 mEq/l apar blocuri AV de diferite grade, modificri demorfologie a
complexului QRS.
La valori mai mari de 10 mEq/l pot apare fibrilaia sau asistolia ventricular.
Hipopotasemia
O Aplatizarea progresiv a undei T cu creterea progresiv a undei U
O Subdenivelarea segmentului ST
DIAGNOSTICU
L DE
NURSING
Dificultate n
respiraie
dispnee din
cauza durerii
2. Nevoia
de a se
hidrata,
de a bea i
a mnca
Dificultate n a
bea i a mnca
din
cauza durerii i
imobilizrii la
pat
3. Nevoia
de a elimina
Dificultate n a
elimina,
transpiraii
abundente, pre
zena
vrsturilor
din
cauza tulburril
or de tranzit
iimobilizrii la
pat
4. Nevoia
de a se
odihni
Imposibilitatea
de a se odihni
din cauza crize
lor
dureroase cu
caracter specifi
c
Plusanxietate
5. Nevoia de
a evita
pericolele
Imposibilitatea
de a evita
pericolele
dincauza durer
ii, anxietii,
tulburrilor
de ritm
OBIECTIVE
Restabilirea
respiraiei
normale
Asigurarea
unui regim
dietetic
corespunz
tor i
supravegher
ea acestuia
la nevoie
Facilitarea
eliminrilor
n
mod normal
Ajutarea
bolnavului s
se
odihneasc
S
reducemdur
erea ianxi
etatea
i tulburril
e cardiace
de ritm
INTERVENII
Intervenii autonome
Intervenii
delegate
ajutarea bolnavului s
determinarea
verse
cantitii de
lichide pierdute;
monitorizarea
administrarea de
numrului de
vrsturi;
antivomitive,
antidiareice;
instalarea i
administrarea de
supravegherea sondei
vezicale(condiii de
laxative uoare
asepsie perfect);
n constipaie.
captarea scaunului i
notarea;
clismele evacuatoare,
la nevoie pregtite i
efectuate;
ngrijirea tegumentelor
i a mucoaselor
camera s fie bine
administrarea de
aerisit, clduroas,
tranchilizante.
linite;
poziie comod a
pacientului;
discuii cu bolnavul
explicnd starea
actual;
linitea bolnavului.
ajutarea bolnavului s
determinarea
verse
cantitii de
lichide pierdute;
monitorizarea
administrarea de
numrului de
vrsturi;
antivomitive,
antidiareice;
instalarea i
administrarea de
supravegherea sondei
vezicale (condiii de
laxative uoare
asepsie perfect);
n
constipaie.
captarea scaunului i
notarea;
clismele evacuatoare,
la nevoie pregtite i
efectuate;
ngrijirea tegumentelor
i a mucoaselor
camera s fie bine
administrarea de
aerisit, clduroas,
tranchilizante.
linite;
poziie comod a
pacientului;
discuii cu bolnavul
explicnd starea
actual;
linitea bolnavului.
poziionarea
EKG, radiografii
bolnavului n decubit
cord-pulmon;
dorsal ridicat;
recoltez snge
oprirea efortului fizic
pentru TGP,
cu repaus total;
TGO, glicemie,
observarea, aprecierea VSH, leucocite i
cardiac cu
scderea
debitului
cardiac
6. Nevoia
de a se
mica, de a
avea
postura
dorit
7. Nevoia
de a pstra
tegumentel
e curate
Imposibilitatea
n efectuarea
micrilor,
datorit fricii
s nu se
instaleze
durereprecor
dial, dup un
repaus absolut
la pat
Ca bolnavul
s-i
recapete
ncrederea
n
efectuarea
micrilor
Imposibilitatea
de menine
tegumentele
curate din
cauza repausu
lui
obligatoriu
la pat i a
tulburrilor
de ritm
cardiac
Ca bolnavul
s aib
asigurat
toaleta
tegumenta
r
8. Nevoia
de a pstra
temperatur
a corpului n
Dificultatea de
a-i pstra
temperatura
corpului n
Ca
pacientul s
fie capabil
s-i
i notarea n foaie
a funciilor
vitale;
l conving pe pacient
s nu fac nici un fel
de efort;
asigur la pat urinar i
plosc;
asigur toaleta parial
i imobilizarea
pasiv fr
participarea
bolnavului;
pregtesc
instrumentele i
materialele
pentru diferite
recoltri;
asigur instalaia i
sonda pentru
oxigen, dup
obinerea
permeabilitii
cilor respiratorii
superioare;
pregtesc perfuziile
plus soluiile de
perfuzat;
pregtesc pacientul
pentru EKG;
repaus absolut la pat
fr nici un fel de
efort, urmat n timp de
micri pasive i mai
trziu active;
reluarea programului
zilnic normal n raport
cu valorile de puls,
tensiunea arterial i
manifestrile EKG.
execut toaleta
tegumentelor zilnic;
efectuez toaleta
genital i anal dup
miciuni i scaune;
fac uoare masaje
pentru prevenirea
tulburrilor circulatorii;
ngrijesc cavitatea
bucal;
badijonez cu glicerin
boraxat;
schimb lenjeria de
corp i pat ori de
cte ori este nevoie
modificarea mediului
ambiant cu facilitarea
meninerii
temperaturii n limite
examen urin;
administrez
antalgice,
anxiolitice,
analeptice, cardiovasculare i
diuretice.
repaus impus la
pat;
reluarea
micrilor la
indicaia
medicului;
efectuarea de
probe
funcionale n
cursul unui efort
fizic pentru
aflarea toleranei
la efort .
la indicaia
medicului
administrez
a
limite
normale
9. Nevoia
de a se
mbrca i
dezbrca
limite normale
datorit
tulburrilor
de
ritm cardiac
cu scderea
debitului
menin
temperatur
a
corpului n
limite
normale
Dificultatea n
a se mbrca i
dezbrca
dincauzatulbu
rrilorde ritm
cardiac
(efortului)
S ajut
bolnavul s
se mbrace
i
dezbrace
singur
fac psihoterapie cu
bolnavul, discut cu el
despre
starea actual, despre
modul de administrare a
medicamentelor i efectul
lor
asupra organismului;
mprejurrile de
apariie a bolii;
educ pacientul ca s
evite strile
conflictuale, stresul;
Teama
pacientului n
necesitatea
cunoaterii boli
i, a
convalescenei
i a
modului n
care
se pstreaz o
stare de
sntate
relativ datorit
insuficientei
cunoateri
despre boal
Ca
pacientul s
fie capabil
s
acumuleze
cunotinel
e necesare
i nlturar
ea
anxietii
dup efectuarea
toaletei zilnice mbrac
i dezbrac pacientul
fr s depun
efort,iar dup un timp
cu efort minim din
partea bolnavului;
ajut la mbrcarea cu
pijama moale,
comod, clduroas;
evit mbrcmintea
strimt, care poate
produce
disconfort
10. Nevoia
de a
comunica,
a
nva
fiziologice;
nregistrarea
temperaturii n foaia
de observaie de dou
ori pe zi;
hidratm bolnavul;
supraveghem
transpiraia i
ngrijirile tegumentelor
antitermice
fac psihoterapie
cu bolnavul,
discut cu el
despre starea
actual, despre
modul de
administrare a
medicamentelor
i efectul lor
asupra
organismului;
mprejurrile de
apariie a bolii;
educ pacientul
ca s evite
strile
conflictuale,
stresul;
expun factorii de
risc, iar dac
este un bolnav
obez i recomand
scderea n
greutate i s
respecte regimul
hipocaloric;
dac este un
pacient
hipertensiv l
instruiesc s
respecte regimul
hiposodat i
tratarea de fond
a hipertensiunii
arteriale;
determin
bolnavul s
neleag c
micarea este un
factor important,
s neleag c
va trebui s fac
micri pasive,
apoi active,
plimbri scurte,
dar dese cu
evitarea efortului
fizic;
acelai lucru
trebuie s-l tie
i familia, care
va fi obligat s
creeze n jurul
bolnavului un
mediu
desiguran.