Universitatea Apollonia din Iasi

Facultatea de Medicina Dentara

Igiena implantului dentar

Student: Deleu Grigorii

An. VI ; Gr. 2;

Controalele periodice si mentinerea implantelor prin igienizare.

Cheia succesului de durata a implantelor dentare
Modificarile progresive ale parametrilor parodontali traditionali (aprecierea
adancimii spatiului periimplantar, nivelele de insertie clinica gingivala,
sangerarile gingivale la examinarea cu sonda, mobilitatea) sunt indicatori
importanti pentru depistarea potentialelor stari patologice periimplantare.
Articolul discuta mijloacele si metodele de mentinere in stare de sanatate a
tesuturilor din jurul implantelor dentare, parametrii clinici si radiologici de
evaluare, instrumentarul si rolul pacientului.
Rolul mentinerii sanatatii tesuturilor (os si gingie) din jurul implantului
dentar a fost bine stabilit.
Mentinerea de lunga durata a implantelor dentare depinde de efortul
pacientilor si de modul prin care acestia isi ingrijesc lucrarea protetica
acasa si de echipa medicala prin profilaxia profesionala asigurata in
cabinetul stomatologic.
Colaborarea periodica in timp cu pacientii asigura succesul pe termen lung
al protezarii dentare pe implante. Din acest motiv, in cursul primei
consultatii, pe langa datele privind starea de sanatate a pacientului si
acceptul de a fi purtator de proteze dentare pe implante, trebuie sa i se
faca cunoscut pacientului si problemele care depind de el pentru
mentinerea sanatatii tesuturilor periimplantare.
Diagnosticul si planul de tratament bazat pe analiza risc-beneficiu trebuie
precedate de o examinare clinica dentara amanuntita, dupa care urmeaza
examinarile radiologice.

Controlul placii bacteriene trebuie sa inceapa imediat dupa descoperirea

implantelor. Medicul stomatolog, igienistul dentar si pacientul trebuie sa
inteleaga necesitatea controlului placii bacteriene; deoarece aceasta poate
influenta succesul de durata al implantului dentar.
Evaluarea succesului osteointegrarii se efectueaza radiografic (cantitatea
de os din jurul implantului si interfata os implant dentar) si clinic, prin
verificarea mobilitatii implantului dentar.
Prima zona de examinare este santul gingival din jurul implantului dentar.
Prin inspectie se vor cauta semnele de inflamatie gingivala, secretiile din
jurul implantului dentar si apoi prin palpare se evalueaza mobilitatea
acestuia si adancimea santului periimplantar. Aceasta ultima examinare
instrumentara (a determinarii adancimii santului gingival din jurul
implantului dentar) este controversata in literatura. Autorii articolului
recomanda aceasta examinare doar atunci cand sunt modificari
inflamatorii ale mucoasei gingivale din jurul implantului. Daca aspectul
clinic al gingiei este normal iar radiologic nu sunt modificari la nivelul osului
din jurul implantului dentar, aceasta examinare nu mai este necesara.
Implantele stabile nu au mobilitate. Daca se obiectiveaza doar mobilitatea
bontului se va examina surubul de fixare a bontului de implant (posibila
fractura).
La fiecare sedinta de control a implantelor dentare se va efectua si
controlul mentinerii igienei periimplantare. Toate datele se vor inregistra in
fisa personala a pacientului.
Dupa informarea pacientului cu privire la metodele de mentinere a igienei
protezei dentare si a tesuturilor periimplantare, se va efectua un control la
o saptamana de la aplicarea lucrarii protetice.

Dupa o luna se verifica daca pacientul s-a familiarizat sau nu cu metodele

de igienizare a lucrarii protetice. Acum se indeparteaza depozitele moi si
dure de pe suprafetele implantelor si ale lucrarii protetice.
Dupa controlul de o luna de la insertia lucrarii protetice, controalele
periodice se vor efectua din 3 in 3 luni. Daca ingrijirile la domiciliul
pacientului sunt adecvate si nu se obiectiveaza semne de boala
periimplantara, dupa un an, controalele pot fi efectuate o data la 4 6 luni.
In primii doi ani, controlul igienei bucale este suficient din 6 in 6 luni. Daca
in primii doi ani nu apar complicatii, controalele clinice se vor efectua o
data la doi ani, in momentul reevaluarii radiologice.
In principiu, controalele periodice se vor stabili in functie de necesitatile
pacientului, urmarindu-se cantitatea de depozite moi si dure depuse,
aspectul tesuturilor periimplantare, starea de sanatate a pacientului,
aspectul lucrarii protetice pe implante.
Echipa stomatologica se va concentra pe doua zone in mentinerea igienei
periimplantare: portiunea clinica a implantului (cea care traverseaza
mucoasa gingivala) si componentele lucrarii protetice pe implante.
Se vor testa ocluzia dentara, stabilitatea protezei dentare, stabilitatea
bonturilor si a implantelor dentare.
Pentru restaurarile partiale fixe, indepartarea anuala a lucrarii este
obligatorie pentru a verifica mobilitatea implantelor, starea gingiei si de
igiena locala in general. Toata echipa stomatologica trebuie sa cunoasca
principiile de reevaluare postterapeutica si de tratament ale complicatiilor
aparute. Mobilitatea, radiotransparenta periimplantara, resorbtia verticala a
osului, infectiile, neuropatiile, paresteziile pot fi semne de pierdere a
implantului in viitor.

Factorii care asigura mentinerea implantelor dentare. In general, implantul

dentar dispune de mai putine bariere anatomice si functionale decat
dintele natural. Un dinte natural are o insertie epitelio-conjuctiva care
reprezinta o bariera in calea invaziei bacteriene. Reteaua vasculara din
jurul implantului dentar este mai putin reprezentata decat in jurul unui dinte
natural. Aceasta conditie anatomica (reducerea vasculara) face tesuturile
periimplantare mai vulnerabile la invazia microbiana.
O alta deosebire dintre tesuturile parodontale si implant este absenta
cementului in cazul implantului. Fibrele de colagen nu sunt atasate si
circulare, paralel cu implantul dentar. Aceasta etansare cu fibre de colagen
din jurul implantului joaca un rol crucial in longevitatea implantelor dentare
(prin dispozitia specifica), ea avand o rezistenta scazuta la invazia
microbiana si deci de protectie redusa a zonei din jurul implantului (de-a
lungul osului).
Vulnerabilitatea tisulara si rezistenta la bacterii sunt determinate de natura
celulelor si a componentelor intercelulare care sunt independente de
prezenta sau absenta keratinizarii. Experienta clinica a aratat ca, tesutul
keratinizat este mai usor de mentinut sanatos si este mai putin vulnerabil
la infectie atunci cand este in contact cu implantul dentar. Din aceasta
cauza la pacientii fara gingie atasata (fixa, keratinizata), cu un vestibul
nefavorabil prin insertii musculare aproape de coletul implantului, s-a
recomandat autotransplantul osos, pentru a facilita din punct de vedere
mecanic o igiena corecta.
In cazul edentatiilor partiale, dentitia naturala restanta poate influenta
compozitia florei microbiene in zona subgingivala din jurul implantelor
dentare. Pungile parodontale din jurul dintilor naturali sunt rezervoare
microbiene din care se pot contamina spatiile periimplantare sanatoase. Sau identificat spirochete in pungile din jurul bonturilor de titan la pacientii
edentati partial. In aceste cazuri se impune o rigoare in plus pentru

mentinerea unei stari de sanatate a dentitiei naturale si in special din

vecinatatea implantelor.
Parametrii clinici de evaluare. Criterii specifice si observatii clinice care sa
indice pierderea implantului nu au fost inca clar stabilite. Parametrii folositi
in determinarea bolii parodontale pot sa nu fie corespunzatori pentru
determinarea bolii periimplantare din cauza deosebirilor dintre implantul
dentar si dintele natural.
Indicii cei mai utilizati in aprecierea starii sanatatii tesuturilor periimplantare
sunt: determinarea adancimii santului gingival, nivelul clinic al insertiei
gingivale, nivelul de sangerare, sangerarea provocata la examinare,
indicele de placa dentara.
Mobilitatea implantului este cel mai important factor de control al mentinerii
sanatatii tisulare periimplantare. Implantul dentar nu prezinta mobilitate
fiziologica si este clinic imperceptibila.
La implantele dentare cat si la dintii naturali, centrul de rotatie al miscarilor
este localizat la
2-3 mm sub creasta alveolara. Acest punct urmeaza o miscare de tranzitie
in sens apical, cu pierdere osoasa deoarece rasucirea apicala creeaza o
distributie inversa a solicitarii. Implantele sanatoase sunt imobile chiar si in
prezenta pierderii osoase (radiografic) daca o cantitate suficienta de os
sustine implantul.
Indicele de placa. Indepartarea placii bacteriene si a tartrului de la nivelul
implantului trebuie astfel facuta incat instrumentarul utilizat sa nu
determine suprafete rugoase pe implant. Placa bacteriana se dezvolta mai
repede pe titaniu decat pe smaltul dentar; de aceea pacientii purtatori de
proteze pe implante necesita mai frecvent controale pentru igienizare.
Totusi, implantele dentare pot fi mai usor curatate si mentinute decat dintii

naturali deoarece, in titaniu nu se dezvolta cariile iar placa si tartrul sunt

mai usor de obiectivat pe suprafetele implantului decat de pe suprafata
dintilor naturali.
Sanatatea tesuturilor periimplantare. Modificari ale culorii, conturului si
consistentei gingiei din jurul implantului pot obiectiva o suferinta
periimplantara. Prezenta unei fistule gingivale poate fi semnalul unei
fracturi sau al unui tesut prins intre bont si corpul implantului.
Tesutul keratinizat este important pentru sanatatea gingiei iar prezenta de
mucoasa nesustinuta in jurul implantului favorizeaza boala periimplantara.
Interfata implant-gingie reprezinta un factor de risc pentru o patologie
periimplantara deoarece nu exista o insertie epiteliala pe implant mai ales
cand ingrijirile la domiciliu nu sunt ideale.
Verificarea relatiei gingie-implant este metoda cea mai precisa pentru a
determina distructia periimplantara. Aceasta examinare se utilizeaza doar
atunci cand se obiectiveaza: modificari ale gingiei din jurul implantului
(inflamatie), pierderi osoase importante (radiologic), mobilitatea
implantului, durere, deoarece acest procedeu folosit de rutina poate
compromite legatura slaba dintre implant si gingie favorizand o cale
deschisa a florei microbiene de-a lungul implantului in os. Se vor folosi
sonde din material plastic la pacientii purtatori de implante dentare.
Adancimea santului din jurul implantului este egala cu grosimea si tipul de
mucoasa din jurul implantului; tesutul keratinizat este asociat cu o
adancime mai redusa a santului periimplantar.
Adancimea santului periimplantar din jurul unui implant sanatos este in
medie de 1,3 3,8 mm si este mai mare decat in cazul dintilor sanatosi.
Modificari in timp ale valorilor de mai sus pot indica o activitate patologica.
Sangerarea. Semnificatia sangerarii periimplantare este controversata.
Sangerarea poate fi declansata mecanic si la examinarea tesuturilor

sanatoase sau poate fi simptomul principal al unei inflamatii gingivale si se

poate produce inainte de instalarea semnelor histologice de inflamatie.
Sangerarea la examinare este semnul unei resorbtii osoase sau a unui
sant periimplantar adanc, sangerarea spontana se produce in faze
avansate ale pierderii implantului.
Parametrii radiologici de evaluare pot evalua succesul sau insuccesul
terapeutic. Radiografiile sunt utilizate pentru a determina inaltimea si
densitatea osoasa a crestei alveolare, obiectivarea relatiei functionale
dintre implant, bont si suprastructura protetica.
O pierdere medie de 1,5 mm din marginea osoasa se produce in primul an
dupa aplicarea suprastructurii protetice, urmata de o pierdere osoasa
verticala medie de 0,2 mm/an, dupa primul an. Pierderi osoase progresive
care depasesc aceste limite pot indica o viitoare pierdere a implantului.
Radiotransparenta din jurul implantelor dentare poate obiectiva o infectie
sau esecul osteointegrarii.
Radiografia panoramica se recomanda si la o saptamana dupa a doua
etapa chirurgicala pentru a obiectiva unele modificari in structura osului.
Radiografiile periapicale periodice se recomanda dupa insertia lucrarii
protetice dentare pe implante; in primii trei ani dupa insertia lucrarii
protetice, acestea se efectueaza in fiecare an.
Instrumentar. Tartrul care se formeaza pe portiunea transmucozala,
cilindrica a implantului este la inceput supragingival si este asemanator
celui format pe suprafetele dintilor naturali. Folosirea instrumentarului
metalic pentru indepartarea placii bacteriene sau a tartrului de pe
suprafata implantelor este interzisa, deoarece pot zgaria suprafata de titan
producandu-se neregularitati, suprafete rugoase care pot produce
modificari galvanice sau pot favoriza contaminarea suprafetelor bontului
implantului.

Se recomanda sonde din material plastic, teflon, chiurete cu suprafete din

aur sau din lemn. Instrumentarul ultrasonic, pulberile si periile abrazive,
piatra ponce pentru lustruire sunt mult prea abrazive pentru suprafetele de
titan fiind contraindicate pentru profilaxia implantelor. Pacientul trebuie
instruit pentru efectuarea unui periaj circular (tehnica BASS) folosind perii
mici cu fire moi (cu axul metalic invelit in material plastic). Pacientul trebuie
instruit pentru practicarea periajului interproximal.
Pentru indepartarea placii dentare au fost create perii dentare sonice sau
automate ce pot produce distructii minime gingiei si osului, dar care sunt
mult mai eficiente decat periile dentare obisnuite pentru curatirea
interproximala.
Firul de matase actionat cu blandete este folosit pentru curatirea bontului
transmucozal, plasat subgingival.
Irigatiile sub presiune pot fi luate in considerare la pacientii cu
periimplantita pentru curatarea suprafetelor neglijate de pacienti: bontul
implantului lingual si suprafata gingivala a suprastructurii protetice.
La pacientii purtatori de proteze pe implante dentare se recomanda clatitul
gurii de doua ori pe zi cu ape de gura care contin clorhexidina.
Concluzii:
Periimplantita este o problema obisnuita la pacientii purtatori de proteze
dentare pe implante.
Microbiologia periimplantitei este similara cu microbiologia gingivitei
peridentare.
Mentinerea igienei periimplantare este o oferta de tratament impusa
pacientului de catre echipa stomatologica.

Importanta tratamentului chirurgical si protetic au pus in umbra importanta

igienizarii implantelor orale.
Existenta de durata a implantelor dentare depinde de multi factori printre
care si deprinderea pacientului de a-si ingriji zilnic proteza dentara si
tesuturile moi periimplantare.

Bibliografie:
www.clinicastomdas.ro/
www.llldental.ro/
www.dentestet.ro/
www.clinicastomdas.ro/