Lucian Blaga

La curile dorului
Prin vegherile noastre - site de in vremea se cerne, i-o pulbere alb
pe tmple s-aaz. Aurorele nc
se mai aprind, i-asteptam. Asteptam
o singur or s ne-mprtim
din verde imperiu, din raiul sorin.
Cu linguri de lemn zbovim lng blide
lungi zile pierdui i strini.
Oaspei suntem n tinda noii lumini
la curile dorului. Cu cerul vecini
cu toate c mult mai puin o s par.
Ateptam s vedem prin columne de aur
Evul de foc cu steaguri paind,
i fiicele noastre ieind
sa pun pe frunile porilor laur.
Din cnd n cnd cte-o lacrim-apare
i fr durere se-ngroa pe gean.
Hrnim cu ea
Nu tim ce firav stea.