‘TRANSMITEREA INFORMATIEL IN RETE LE DE CALACULATOARE Relatia (1.9) exprima legatura intre debitul binar si rata simbolurilor. Astfel, este evident ca daca se foloseste o transmisie pe 4 nivele, pentru aceiasi rata a simbolurilor, se obtine un debit binar echivalent dublu fata de cazul transmisiei cu 2 nivele. Figura 1.4 evidentiaza aceste situati Exemplul prezentat asociaza bitilor sau grupurilor de biti amplitudini diferite pentru pulsurile de semnalizare deci este de fapt 0 modulatie in amplitudine. Deoarece in cazul transmisiilor digitale amplitudinea ia doar valori discrete, ea se numeste transmisiune cu comutarea amplitudinii, ASK (Amplitude Shift Keying). in mod similar se pot asocia frecvente obtinandu-se o transmisiune cu comutarea freceventei - FSK (Frequency Shift Keying) sau faze in cazul transmisiunilor cu ‘comutarea fazei - PSK (Phase Shift Keying). Cu cat secventele transmise grupeaza mai multi biti, cu atat este necesar un numar de nivele mai mare (2", unde n este numarul de biti grupati) si separarea acestor nivele la receptie devine mai dificila. Deoarece nivelele absolute sunt afectate de zgomote, o soluttie practica consta in evaluarea unui nivel prin diferenta fata de nivelul receptionat anterior (modulatie diferentiala) sau chiar transmiterea pe canalul de comunicatiei direct a sensului modificarii formei de unda ( +/-, crestere/scadere) cum se intampla in cazul modulatiei sigma-delta sau CVSD (continuously variable slope delta modulation). Semnalul care este transmis pe canalul de comunicatie poate fi considerat ca find alcatuit dintr-o alaturare a pulsurilor asociate bitilor sau grupurilor de biti si poarta denumirea de forma de unda de semnalizare sau, uneori, semnal de linie. Desi formula lui Schannon determina capacitatea teoretica a unui canal, in practica capacitatea scade si datorita altor factori, cum ar fi interferenta dintre doua simboluri transmise consecutiv, numita interferenta intersimbol (figura 1.5). Acest aspect va fi abordat intr-un capitol ulterior. Impuls semnalizare XN Semnal la iesirea canalului Zona interferenta Fig, 1.5 Principiul interferentei intersimbol 1.4 Medii fizice de de transmisie Medille ghidate de transmisie utilzate in mod curent pot fi grupate in doua mari categorii: medii ghidate si medii neghidate. Mediile ghidate sunt cele care ofera © cale de propagare in afara careia semnalul nu poate sa existe intr-o forma utiizabila, ramanand dependent de mediu. Principalele medii ghidate de transmisie sunt 10cap.1 Legaturi pentru comunicatii de date © transmisiuni pe cabluri coaxiale ©. transmisiuni pe cabluri cu perechi de conductoare torsadate - ne-ecranate: UTP (Unshielded Twisted Pairs) - ecranate: STP (Shielded Twisted Pairs), SCUTP (Screened UTP) sau FTP (Foiled Twisted Pairs) ‘© transmisiuni pe fibra optica: - multimod -_monomod © transmisiuni prin ghiduri de unda Transmisiunile neghidate sunt cele la care propagarea nu este restrictionata la un spatiu fizic, intelegand-se de obicei prin aceasta propgarea in aer liber. Principalele medii de transmisie neghidate sunt: © undele radio © microunde ©. radiatia laser © tadiatia infrarosie 1.4.1 Cabluri coaxiale Cablurile coaxiale sunt realizate dintr-un conductor central imbracat intr-o manta conductoare, spafiul dintre ele fiind izolator (material plastic PVC, teflon sau aer). Mantaua exterioara poate fi continua (folie conductoare) sau intretesuta (impletitura), Mai multe linii coaxiale pot fi inmanunchiate intr-un cablu de-a lungul caruia pot exista si perechi de conductoare rasucite utilizate pentru vehicularea semnalelor de control. Datorita modului de realizare a cablurilor coaxiale influenta reciproca a doua canale adiacente (diafonie) este extrem de redusa chiar la frecvente mari ale semnalului, Aceasta se datoreaza distributiei sarcinilor electrice etre interiorul conductorului exterior si exteriorul conductorului central. Datorita efectului redus al diafoniei si zgomotelor semnalul util poate fi refacut chiar daca are un nivel scézut, ceea ce nu este posibil in cazul transmisiilor clasice folosind perechi de conductoare. Circuitele in cablu coaxial permit o viteza de propagare ridicata care variaza foarte putin cu frecventa, ceea ce implica existenta unor distorsiuni de intarziere reduse. In cazul transmisiunilor binare, debitul binar scade cu cresterea distantei datorita atenuarii semnalului electric. Lungimea maxima de propagare este limitata prin standardele de comunicatie de timpul de propagare, cu precadere in ‘azul comunicatillor bazate pe cerere si raspuns. In figua 1.6 este prezentata structura unui cablu coaxial. Desi cablurile coaxiale sunt similare din punt de vedere constructiv, ele pot avea impedante diferite (rezistenta” conductorului in semnal) estimate printr-o scala de grade radio (RG — sfadio grade"), De exemplu, varianta 10BASE2 Ethernet (sau Thinnet) utiizeaza RG- 58, ce ofera o impedanta de 50 de ohmi cea care la nivel fizic se traduce printr-o viteza a semnalului de 10Mbps pentru o lungime de 185 de metri, Mai exista si varianta 10BASES Ethernet (Thicknet sau ,cablu galben”) ce ofera o impedanta de 75 de ohmi care la nivel fizic se inseamna o viteza a semnalului de 10Mbps pentru 0 lungime de 500 de metri,‘TRANSMITEREA INFORMATIEL IN RETE LE DE CALACULATOARE Fig 1.6 Cablu coaxial , conector BNC tip T Avantajul cablurilor coaxiale consta in faptul ca ofera posibilitatea unor ‘comunicatii de banda larga pe distante relativ mari echipamentele fiind conectate la 0 magistrala unica folosind conectoare adaptoare in forma de T. Aceste conectoare fac ca sistemele conectate sa apara ca find, unul dupa altul, in cascada (figura 1.7) Mediul de comunicatie se comporta ca ca un ghid de unda si din acest motiv trebuie asigurata adaptarea de impedanta la capetele liniei (folosind conectoare de capat ‘saul terminatoare) dar si la nivelul punctelor de inserare a echipamentelor de date. Ele a fost folosite initial ca medii de transmisie dedicate pentru retelele de date tip Ethernet, dar treptat au fost inlocuite cu medii de transmisie mai performante. Principalele dezavantaje ale acestui cablu care a dus la inlocuirea sa aproape totala sunt urmatoarele: este relativ fragil si fara o rezistenta mecanica deosebita, are un cost ridicat, 0 dimensiune a cablului semnificativa (grosime de 1 cm sau mai mult in funetie de tip) si nu in ultimul rand dificulatatile de a asigura adaptarea de impedanta ‘a magistralei de comunicatie. Lipsa adaptarii de impedanta determina fenomene de reflexie si refractie a undelor electromagnetice. Pentru adaptare la capetele liniei de ‘comunicatie se folosesc conectoare de capat sau terminatoare In cazul cablurilor coaxiale utilizate in retelele locale (Ethernet) comunicatia are loc altemativ in cele doua sensuri,fiind astfel de tip semiduplex. Pentru conectarea medillor de transmisie la echipamenetele de date se utiiizeaza conectori specializati (mufe), pentru cablurile coaxiale acestia fiind de tip BNC (British Naval Connector dupa unii autori, Bayonet Nut Connector dupa altil existand si alte interpretari. HO —--- Conector de capat | Conector T™ Magistrala de comunicatie pe cablu coaxial Fig. 1.7 Retea de comunicatie pe cablu coaxial Retelele de comunicatie bazate pe cablu coaxial se preteaza unor arhitecturi organizate in jurul unei magistrale unice la care sunt atasati clientii retelei (gazde) prin intermeniul conectoarelor T. Deoarece distanta maxima de comunicatie este 12cap.1 Legaturi pentru comunicatii de date determinata pe baza timpului necesar unui pachet de date sa calatoreasca intre doua gazde, cele mai indepartate, si depinde de viteza de propgare a undei electromagnetice (marime constanta) si atenuarea semnalului, rezulta ca pentru extinderea distantei de comunicatie este necesar un echipament care sa preia datele de pe un segment si sa le transmita pe altul (repetor activ, router) 1.4.2 Cabluri torsadate Cablul UTP (cablu torsadat neecranat, Unschielded Twisted Pairs) este disponibil in diferite forme, dimensiuni si grade radio. Pentru transmiterea datelor intre echipamentele de calcul, cablul UTP folosit este alcatuit din patru perechi de ‘conductoare. Cele patru perechi de fire au opt conductoare izolate si rasucite cate doua (procedeu numit torsadare). Torsadarea reduce efectul de degradare a semnalului cauzat de interferenta cu radiatiile electromagnetice (EMI - interferente electromagnetice sau RFI - interferente ale freoventelor radio) la fel ca si in telefonie. Pasul de torsadare permite definirea gamei de freovente perturbatoare care trebuie eliminata. Spirele conductoare alaturate care iau nastere prin torsadare sunt similare unor spire de bobina care isi anuleaza reciproc curentii (de sensuri contrare) care apar prin induetie (efevt de antena). Cu cat debitul binar este mai mare cu atat gama de frecvente ce trebuie rejectata este situata mai sus in spectrul de frecvente si deci pasul de torsdare va trebui sa fie mai mic (figura 1.8). Curent indus Pereche de conductoare Camp electromagnetic extern torsadate Fig.1.8 Mediu de comunicatie cu perechi de conductoare torsadate In standardul Ethernet 10/100Mbps folosit in retelele locale de calculatoare, numai patru din cele opt conductoare sunt folosite: 0 pereche de conductoare ofera suport pentru transmisii intr-un sens (TD+, TD-; transmission data) iar cealalta pentru transmisii in sens invers, respectiv receptie (RX+, RD-; received data). Acest tip de cablu are o impedanta de 100 de ohmi si o grosime de 0.43 de centimetri. In standardul Ethernet 10/100 BASE T aceasta inseamna o viteza de transmitere a informatiei cu 10Mbps (Ethernet) sau 100Mbps (Fast Ethernet) pe o distanta de pana la 100 de metri, Transmisia este de tip duplex, Conductoarele neutilzate pentru ‘comunicatia de date sunt destinate telefoniei digitale care este de fapt echivalenta tot cu un transfer de date. Aceste perechi pot fi utiizate insa pentru a realiza un alt canal de comunicatie pe acelasi mediu fizic. In standardul Ethernet 1000Mbps Gigabit‘TRANSMITEREA INFORMATIEL IN RETE LE DE CALACULATOARE toate cele opt conductoare sunt utilizate, perechile fiind bidirectionale si identificate ca AHA., BHIB-, C+/C-, D+/D- Unele din avantajele acestui cablu ar fi faptul ca este ieftin, usor de instalat suportand curbari si indoiri, este subtire. In prezent este cel mai utilizat mediu de transmisie in retelele locale (LAN). Principalele dezavantaje sunt: susceptibilitatea la interferente electrice in comparatie cu alte tipuri de cabluri, distanta de transmisie a informatie’ relativ scazuta. Pentru interconectarea mai multor echipamente este obligatorie utilizarea unuor dispozitive dedicate de interconectare (hub) Conectorii utiizati sunt de tip RJ45 (Registered Jack 45) cu 8 contcate (asemantori cu conectorii pentru aparate telefonice care sunt mai mici si au 4 contacte, RJ11) Pentru interconectare exista standarde de cablare specifice (TIA / EIA 568 AVB). Ele contin specificatiile pentru interconectarea dispozitivelor de retea cu mediul de transmisie Cablul STP (cablu torsadat ecranat, Shielded Twisted Pairs) prezinta un strat ‘conductor suplimentar, de tip ecran, in jurul firelor torsadate. Aceste straturi de ecranare acopera atat fiecare pereche de conductoare cat si, separat, intregul cablu printr-un ecran aflat imediat sub invelisul extern. Scopul acestei ecranari este acela de a permite cablurilor torsadate sa functioneze in medii predispuse la_perturbatil electromagnetice (EMI) si/sau interferente radio (RFI). Ecranul impiedica patrunderea radiatiei exteme perturbatoare dar si emisia electromagnetica datorata efectului de antena al conductoarelor proprii Acest tip de cablu are o impedanta de 150 de ohmi, este mai scump, mai greu de instalat si mai gros decat cablul UTP-ul (aprox. cm) dar protectia la interferente electromagnetice este net mai buna. Ecranul acestui tip de cablu trebuie conectat la un potential de referinta nul (impamantare) la ambele capete pentru a functiona corect, in caz contrar induce un nivel ridicat de zgomot. TX+ [Transmit Data+ TX: [Transmit Data- RX+ [Receive Data+ nic [Not connected nic [Not connected RX- | Receive Data- nic [Not connected TCP: ©] =) oa) Ss] eo] x] = nic [Not connected Fig. 1.9 Cablu UTP Fast Ethemet, conector RJ45 14cap.1 Legaturi pentru comunicatii de date Cablurile ScUTP/FTP sunt modele hibride de cabluri STP si UTP. Aceste tipuri de cabluri sunt asemanatoare cu cablul UTP dar sunt acoperit cu un ecran metalic (Screened Twisted Pairs) sau cu 0 folie de metal (Foiled Twisted Pairs) ce realizeaza ecranajul. Impedanta tipica pentru acest tip de cablu este de 100 sau 120 de ohmi Cablurile torsadate sunt standardizate prin performantele pe care trebuie sa le asigure si nu prin parametri fizici. In acest sens sunt definite mai multe categorii de performanta, Acest fapt este un avantaj important deoarece, indiferent de producator, ne asteptatam la performante similare pentru cabluri din aceiasi clasa, Principale organisme cu atributii in domeniul standardizarii (ANSI, FCC, EIA) au definit standarde pentru cablare sau pentru elemente de infrastructura dar si categorii de performanta pentru cabluri. Initial au existat cinci serii de test pentru a stabili categorille de performanta pentru cablurile torsadate ulterior adaugandu-se si altele. Acestea de performanta sunt uzual numerotate de la 1 la 7, iar cablul care ‘corespunde uneia este identificat ca fiind de Categoria x sau Cat x unde x reprezinta numarul seriei de teste care a fost trecut cu succes. Cat 1 si Cat 2 au fost rapid abandonate (1995) find considerate perimate datorita slabelor performante. Cablurile care se utilizeaza inca astazi sunt Cat 3 (16 Mhz latime de banda, 10Mbps viteza pana la 100m) si Cat 5 (100 Mhz latime de banda, 100/155/256 Mbps cu distante de pana la 100m). Cat 4 putea oferi o latime de banda de 20Mhz, dar aceasta categorie intermediara s-a dovedit a fi neeconomica. Cat 5e este o extensia a lui Cat 5 care permite conexiuni 100BaseT pe 350m sau 1000BaseT pe distante reduse. Cat 6 poate fi utilizate in retele de viteza ridicata, tip Gigabit in timp ce Cat 7 a fost proiectat pentru viteze de 10Gbps. Atunci cand cablurile TP se folsesc pentru a conecta doua echipamente este necesar ca cele doua perechi pentru transmisie respectiv receptie sa fie inversate (transmisia unuia sa ajunga la receptia celuilalt), rezultand cablul cross-over (inversor). Atunci cand se folosesc echipamente dedicate de interconectare inversiunea respectiva este realizata in interiorul echipamentului (hub, switch) cablul folosit fiind de tip 1:1 (straight through, cablu direct). Echipamentele moderne au capacitatea de a determina singure perechea emitatoare respectiv receptoare, functie numita Auto-sensing, Auto-MDI/MDI-X, Universal Cable Recognition sau Auto-uplink. In afara cablurilor mentionate exista si varianta roll-over (inversare in oglinda) 1.4.3 Fibre optice Fibrele optice folosesc ca purtator de informatie radiatia electromagnetica din spectrul vizibil 10'*- 10'® Hz. Ele permit o mult mai larga largime de banda si o capacitate net superioara altor medii de transmisie, Principiul transmiterii datelor prin fibre optice este prezentat in figura 1.8. Distanta maxima de transmisie a informatiei optice depinde de atenuarea fasciculului luminos. Aceasta atenuare depinde la randul ei de doua elemente: - calitatea radiatiei luminoase emise (Iungime de unda, putere, coerenta), fiind utilizate trei lungimi de unda: 850 nm, 1300 nm, 1500 nm - calitatea fibrei optice si a imbindirilor acesteia