cap.1 Legaturi pentru comunicatii de date Cablurile ScUTP/FTP sunt modele hibride de cabluri STP si UTP. Aceste tipuri de cabluri sunt asemanatoare cu cablul UTP dar sunt acoperit cu un ecran metalic (Screened Twisted Pairs) sau cu 0 folie de metal (Foiled Twisted Pairs) ce realizeaza ecranajul. Impedanta tipica pentru acest tip de cablu este de 100 sau 120 de ohmi Cablurile torsadate sunt standardizate prin performantele pe care trebuie sa le asigure si nu prin parametri fizici. In acest sens sunt definite mai multe categorii de performanta, Acest fapt este un avantaj important deoarece, indiferent de producator, ne asteptatam la performante similare pentru cabluri din aceiasi clasa, Principale organisme cu atributii in domeniul standardizarii (ANSI, FCC, EIA) au definit standarde pentru cablare sau pentru elemente de infrastructura dar si categorii de performanta pentru cabluri. Initial au existat cinci serii de test pentru a stabili categorille de performanta pentru cablurile torsadate ulterior adaugandu-se si altele. Acestea de performanta sunt uzual numerotate de la 1 la 7, iar cablul care ‘corespunde uneia este identificat ca fiind de Categoria x sau Cat x unde x reprezinta numarul seriei de teste care a fost trecut cu succes. Cat 1 si Cat 2 au fost rapid abandonate (1995) find considerate perimate datorita slabelor performante. Cablurile care se utilizeaza inca astazi sunt Cat 3 (16 Mhz latime de banda, 10Mbps viteza pana la 100m) si Cat 5 (100 Mhz latime de banda, 100/155/256 Mbps cu distante de pana la 100m). Cat 4 putea oferi o latime de banda de 20Mhz, dar aceasta categorie intermediara s-a dovedit a fi neeconomica. Cat 5e este o extensia a lui Cat 5 care permite conexiuni 100BaseT pe 350m sau 1000BaseT pe distante reduse. Cat 6 poate fi utilizate in retele de viteza ridicata, tip Gigabit in timp ce Cat 7 a fost proiectat pentru viteze de 10Gbps. Atunci cand cablurile TP se folsesc pentru a conecta doua echipamente este necesar ca cele doua perechi pentru transmisie respectiv receptie sa fie inversate (transmisia unuia sa ajunga la receptia celuilalt), rezultand cablul cross-over (inversor). Atunci cand se folosesc echipamente dedicate de interconectare inversiunea respectiva este realizata in interiorul echipamentului (hub, switch) cablul folosit fiind de tip 1:1 (straight through, cablu direct). Echipamentele moderne au capacitatea de a determina singure perechea emitatoare respectiv receptoare, functie numita Auto-sensing, Auto-MDI/MDI-X, Universal Cable Recognition sau Auto-uplink. In afara cablurilor mentionate exista si varianta roll-over (inversare in oglinda) 1.4.3 Fibre optice Fibrele optice folosesc ca purtator de informatie radiatia electromagnetica din spectrul vizibil 10'*- 10'® Hz. Ele permit o mult mai larga largime de banda si o capacitate net superioara altor medii de transmisie, Principiul transmiterii datelor prin fibre optice este prezentat in figura 1.8. Distanta maxima de transmisie a informatiei optice depinde de atenuarea fasciculului luminos. Aceasta atenuare depinde la randul ei de doua elemente: - calitatea radiatiei luminoase emise (Iungime de unda, putere, coerenta), fiind utilizate trei lungimi de unda: 850 nm, 1300 nm, 1500 nm - calitatea fibrei optice si a imbindirilor acesteiaTRANSMITEREA INFORMATIEL IN RETEI E DE CALACULATOARE, Fibra optica LE Transmitaor |) yy 2 Sy I] kecertr Fig. 1.10 Principiul comunicatillor pe fibra optica Performanta de a transporta radiatia luminoasa la distante mari este determinata de nivelul de atenuare al fibrei. Acesta a evoluat continuu dupa cum se observa mai jos. - 1966: 500 + 1000 dB/km - 1970: 20 dB/km la 850 nm - 1976: 0.47 dB/km la 1300 nm - 1979: 0.2 dB/km la 1550 nm = 1986: 0.158 dB/km la 1550 nm. Atenuarea depinde si de lungimea de unda a radiatiei luminoase utilizate asa ‘cum se poate observa in figura 1.9. Cele mai bune performante se obtin in banda de 1550 nm Din punct de vedere istoric, in dezvolatrea comunicatillor pe fibra optica pot fi evidentiate cateva repere evolutive dupa cum urmeaza: 16 1965: fundamentarea teoretica a transmiterii datelor folosind fibre optice de catre Charles KAO si George HOCKHAM 1976: s-au realizat primele legaturi intre instituti, cu distante de 7 km intre repetoare si viteze de 34 sau 45 Mbps la 850 nm 1983: Biarritz Videocoms realizeaza unul din primele experimente pentru distributia TV prin cablu optic conectand peste de 1000 de abonati, pe baza tehnologiei de 850 nm, cu diode cu laser $i fibre multimodale. 1986: devine functionala legatura submarina Marseilles-Corsica care acoperea o distanta de 400km, viteza de transfer find de 280 Mbps, cu 8 repetoare, tehnologie 1300 nm, linie terestra la 1.6Gbps 1988: intra in exploatare sistemul transatlantic TAT 8 la viteza de 280 Mbps, tehnologie 1300 nm, 70 km distanta dintre repetoare, 8000 circuite telefonice ‘conectate optic. 1990: prima legatura submarina Almeria (Spania) - Melila (Africa), 200 km, 140 Mbps, 1550 nm 1991: un nou sistem de comunicatie optica transatlantica, TAT 9, atinge 560 Mbps, foloseste tehnologia 1550 nm, 130 km distanta dintre repetoare, 60.000 circuite telefonice conectate optic. 1995/1996: alte sistemele transatlantice TAT 12 si TAT 13: 5 Gbps, 370.000 circuite, amplificare optic’ 2000: generalizarea comunicatillor pe fibra optica pana la nivelul retelelor locale la viteze uzuale de 1 Gbps.cap.1 Legaturi pentru com Atenuare [aBKm] f Banda de Bandade Banda de 850 nm 100nm 1550 06 Lungime de unda [um] 08 10 12 14 16 18 Fig. 1.11 Variatia atenuarii cu lungimea de unda pentru o fibra optica Fibrele optice pot avea o gama variata de forme, dimensiuni si domenii de lungimi de unda transportate. Tipic un cablu cu fibre optice are structura din figura 1.10 Axa centrala a fibrei este ocupata de catre un mediu optic pur care are capacitatea de a transporta in siguranta radiatia Iuminoasa pe distante mari. Lipsa semnalelor electrice si a conductoarelor de cupru flexibile face ca transmisiunile bazate pe fibre optice sa fie relativ sigure din punctul de vedere al interferentelor electromagnetice. Spre deosebire de cablurile de cupru, in cazul fibrelor optice nu este posibila introducerea zgomotelor prin metodele clasice. Mediul optic este aproape intodeauna sticla sau un material plastic cu calitati optice superioare. Un fascicol luminos emis la un capat al fibrei va fi recuperat la capatul opus, semnalul purtator de informatie fiind unda luminoasa. Cablurile optice contin grupuri de doua saul mai multe fibre (figura 1.12). Deoarece fascicolul luminos se propaga de la o sursa catre receptor, rezulta ca o fibra poate transporta informatia intr-un singur sens. Pentru o transmisie duplex sunt necesare cel putin doua fibre. In cazul in care se utilizeaza lungimi de unda diferite, doua radiatii luminoase pot calatori pe aceiasi fibra cu conditia ca elementele opto-electronice utilizate la emisie si receptie sa aiba capacitatea de a le separa, ceea ce presupune costuri suplimentare sub acest aspect. Mai multe fibre alcatuiesc un cablu optic. Diametrul fibrei optice variaza de la 5 microni pana la cateva sute de microni, In cazul fibrelor optice care au diametrul miezului mult mai mare decat lungimea de unda a luminii transmise, fasciculul luminos circula prin fibra reflectandu-se continu la suprafata de separare dintre miez si invelis. Fasciculele care patrund in fibra sub diferite unghiuri sunt reflectate de un numar variabil de ori, pe masura ce se deplaseaza de la un capat la celalalt al fibrei si, in consecinta, nu ajung la capatul‘TRANSMITEREA INFORMATIEL IN RETE LE DE CALACULATOARE indepartat cu aceeasi relatie de faza ca in momentul inceperii propagarii. Unghiurile diferite de intrare sunt numite moduri de propagare (sau, pe scurt, modun), iar o fibra care transporta mai multe moduri se numeste fibra multimod. Propagarea multimod face ca razele care parcurg fibra sa interfereze atat intr-o maniera constructiva cat si intr-una distructiva. Acest efect este numit imprastiere (dispersie) modala a intarzieri Fibrele care transporta un singur mod se numesc monomod, Figura 1.13 prezinta modurile de propgare in fibra optica. Materiel de protectie cin Kaviar Invelis ext wel oxtrier ) invelis protector cin plastic v = . Fibra de sticla Conestor Fitrd Opticd pe a= Fig, 1.12 Cablu cu fibre optice Fibra multimod Transmisiunea multimod este datorata propagrii unui grup de fascicule luminoase emise de catre un LED. Un LED nu este o sursa de lumina foarte concentrata, fasciculul emis avand o imprastiere mare si prin urmare necesita o cale de transmisie optica destul de larga. Aceasta rata de dispersie impune limitele maxime ale lungimii efective a fibrei optice. Dupa a anumita distanta parcursa, dispersia face ca o parte din raza emisa de LED sa se reflecte in peretele interior al mediului de sticla. Cand se intampla acest lucru, impactul are loc sub un unghi foarte mic. In consecinta, lumina nu trece in stratul de protectie, ci este reflectata de perete sub un unghi complementar. Aceasta reflexie plaseaza razele dispersate pe o directie de coliziune cu razele din fasciculul initial ramase pe calea de transmisie axiala. Aceste raze transporta in continuare acelasi semnal informational ca si raza ramasa aliniata cu axa centrala a fibrei Deoarece razele sunt astfel supuse unor reflexii multiple, pentru ca viteza luminii este constanta (300.000 Km/s), rezulta ca transmisiunea axiala ajunge la capatul fibrei inaintea reflexilor multiple ale aceluiasi semnal. Aceasta dispersie mullimodala determina determina si interactiuni la nivel fotonic, modurile multiple se vor intersecta inevitabil pe axa centrala si vor interfera cu alte transmisiuni de semnale. Datorita dispersiei modale doar o parte din energia emisa va fi recuperata la receptie, cu alte cuvinte, transmisiunile multimod sunt predispuse unor atenuari importante. Aceste limitari le fac utiizabile in special pe distante scurte unde ofera un raport pret/performanta rezonabil. Fibra optica tipica utilizata in mod obisnuit in retelele de calculatoare are diametrul de 62,5 microni si ofera suport pentru comunicatil multimod comandate de un LED. Tipic se ating viteze de 100Mbps pe distante de 10Km si 1Gbps pe 1Km. Deoarece vehicularea informatiei presupune transmiterea unor impulsuri luminoase, s-a descoperit ca se poate reduce semnificativ efectul 18cap.1 Legaturi pentru comunicatii de date dispersiei modale daca impulsurile transmise au o forma speciala (definita prin reciproca cosinusului hiperbolic) numite solitonuri, _ MMM 4744 Lu, = sou XS Propagare multimod cu indice de refractie de tip treapta eA Ly, > MMA If Propagare multimod cu indice de refractie de tip gradual > — : lV ff Propagare mono-mod (mod unic) Fig. 1.13 Moduri de propgare in fibra optica Fibra monomod Daca diametrul miezului fibrei este doar de cateva ori mai mare decat lungimea de unda a luminii transmise, va fi favorizata propagarea a doar unui singur fascicol (sau mod) si nu va aparea nici o interferenta intre raze. Aceste fibre, numite fibre monomod, sunt medille utiizate in majoritatea sistemelor de transmisie. Fibra monomod utiizeaza o dioda laser cu injectie (ILD — Injection Laser Diode). Laserele sunt binecunoscute pentru fasciculele lor extrem de focalizate si coerente. Si aceste raze sufera dispersii dar acestea sunt aproape insesizabile pe distantele din domeniul retelelor LAN. Intr-un sistem de fibre optice monomod fasciculul laser transporta informatia in lungul fibrei, reflexiile find nesemnificative. Prin urmare, fascicolul purtator transmis ramane aliniat cu axa centrala a fibrei de-a lungul intregului drum prin mediul respectiv. Pentru a reduce cat mai mult probabilitatea reflexiilor se utilizeaza medii optice cu indice de refracte n variabil dupa un anumit profil (figura 1.13), astfel incat, pe masura ce raza se apropie de marginea fibrei parasind traseul axial ea sa sufere o reflexie progresiva datorita modificarii ‘corespunzatoare a indicelui de refractie al mediului, Pentru a determina ca modurile de propagare sa se intoarca catre directia axiala inainte de a atinge suprafata de‘TRANSMITEREA INFORMATIEI IN RETELELE DE CALACULATOARE, separatie se pot realiza fibre optice a caror indice de refractie nu este constant ci variaza in sectiune dupa in profil progresiv. Utilizarea diodelor laser presupune costuri mai ridicate si necesita stabilizarea puterii emise cu temperatura dar permite obtinerea unor rate de transfer ridicate, limitate in principiu doar de proprietatile de comutatie ale fotodetectorului (uzual la aproximativ 1 sau 10Gbps), distantele acoperite fiind de ordinul zecilor sau sutelor de km. Fibrele optice monomod au in general un diametru intre 5 si 10 microni si un strat protector de 125 de microni. La distante de 60Km se pot atinge viteze de 1Gbps iar la 10Km 6Gbps. Dispersia lungimilor de unda la emisia radiatiei luminoase pentru sursa laser (monomod) si LED (multimod) este prezentata in figura 1.14. Intensitate luminoasa Intensitate luminoasa 4 4 LASER LED 2nm so% 40nm 50% t > > 850 hm 860 nm Fig, 1.14 Dispersia lungimii de unda pentru diverse surse luminoase 1.4.4 Transmisiuni prin ghiduri de unda Un ghid de unda este un tub metalic cu 0 sectiune determinata si prin care se propaga unde radio de inalta frecventa. Exista doua tipuri principale de ghiduri de unda: rectangulare si circulare. Ghidurile de unda rectangulare sunt utilizate pentru racordarea antenelor la echipamentele asociate, rareori fiind utilizate pentru distante mai mari de cateva sute de metri Ghidurile circulare pot transmite frecvente superioare celor rectangulare, Ele pot avea structuri speciale: de exemplu pot contine un conductor de cupru spiralat, nconjurat de un strat subtire de fibra de sticla si un invelig carbonic. Aceasta structura este protejata de un invelig de otel si rigidizata cu ragini epoxidice. O astfel de structura permite atenuarea modurilor de propagare nedorite. Interiorul ghidului de unda este uneori presurizat cu aer uscat sau cu azot pentru a elimina umiditatea din mediul de propagare care ar putea atenua microundele. Ghidurile de unda nu sunt flexibile ele avand forme prestabilite. 20cap.1 Legaturi pentru comunicatii de date Un sistem folosind ghiduri de unda vehiculeaza tipic frecvente intre 2 si 110GHz. Atenuarea in ghidurile de unda creste cu cresterea frecventei, find semnificativa la peste 100 GHz. Aceste semnale se pot propaga si neghidat dar pentru a reduce interferentele si pierderile precum si pentru a directiona puteri semnificative de semnal se prefera ghidarea undei prin elementele descrise. Fig. 1.15 Ghiduri de unda 1.4.5 Medii neghidate de transmitere a informati ‘Asa cum s-a aratat principalele transmisiuni neghidate a informatiei se refera la undele radio (inclusiv domeniul microundelor), radiatiile laser si radiatile infrarosii Transmisiunile care utiizeaza semnale purtatoare sub 1GHz sunt considerate in mod curent transmisiuni radio el cele peste 1GHz sunt transmisiuni prin microunde, A.Transmisiuni radio Transmisiunile ghidate prezentate necesita existenta unui mediu de propgare intrinseca (conductoare, fibre optice, ghiduri de unda). In practica este necesara de multe ori depasirea unor obstacole naturale ceea ce a determinat utilizarea undelor electromagnetice radio ca suport de transmisie. Undele radio au avantaje importante datorita posibilitati de propagare prin aer sau vid, pot transporta date, pot traversa obstacole. Ele sunt utilizate atat pentru transmisii terestre cat si pentru transmisii prin satelit atunci cand se urmareste conectarea unor zone greu accesibile Existenta undelor electromagnetice au fost dedusa teoretic de fizicianul britanic James Clerk Maxwell in 1865 si au fost generate si studiate pentru prima data de fizicianul german Heinrich Hertz in 1887. Ele sunt caracterizate de frecventa f silungimea de unda A (lambda). Viteza de propagare a undelor electromagnetice in vid este viteza luminii: coat (1.10) 21‘TRANSMITEREA INFORMATIEL IN RETE LE DE CALACULATOARE Viteza de propagare a undelor electromagnetice (viteza luminil) in vid este ‘cunoscuta si este de 3 x 10° m/s. Asadar cunoscand frecventa se poate determina lungimea de unda si invers. Un semnal cu frecventa de 2,4 GHz, frecvent utilizat in ‘comunicatille radio, va avea de exemplu o lungime de unda de 12,5 om In figura 1.14 este reprezentata maniera de identificare a undelor radio in spectrul electromagnetic. fiz: 10" 10? _ 10 1010 10" 1010" 10% ‘= |e] lumina viata P 10? 10" | | Optic AM rm Satelit 1 T ‘TV | Microunde ——_—_| +¥—+ lo’ 10’ at 10® 1010" 10% 10" 10" 10! > 10 RH) lo! 108 Figura 1.14 Utilizarea spectrului de frecventa in comunicatii Cu cat banda de frecventa a semnalului este mai larga cu atat el poate transporta mai multi biti in unitatea de timp (debit binar). Evaluarea eficientei transmisiei intr-o anumita banda poate fi exprimata prin numarul de biti transportati raportat la latimea de banda disponibila (in biti/Hertz) Derivand relatia (1.10) in raport cu lungimea de unda, se obtine: Ge =-= 1 ae (ay de unde, trecand la diferente finite, rezulta (1.12) relatie care permite determinarea benzii de frecventa a unui canal de comunicatie radio, banda care la randul ei influenteaza in mod direct debitul binar care poate fi transportat Modul de utilizare a spectrului electromagnetic de catre diverse categorii de aplicatii este reglementat de o agentie internationala, ITU-R (International Telecommunication Union) WARC (World Administrative Radio Conference). Exista insa si alocari nonconforme acestor recomandari, cum sunt, de exemplu, 22cap.1 Legaturi pentru com de dat reglementarile FCC (Federal Communication Commission) in SUA, ceea ce face ca anumite echipamente sa nu functioneze oriunde in lume Transmisille radio uzuale folosesc o banda ingusta de frecvente, Afif<<1, pentru a obtine 0 eficienta sporita. In unele cazuri transmitatorul ,sare” de la o frecventa la alta dupa anumite reguli ocupand 0 banda mai larga, tehnica numindu- se cu ,spectru imprastiat’ (spread spectrum). Spectre mai largi sunt ocupate de tehnica numita ,spectru imprastiat cu secventa directa” (direct sequence spread spectrum), Abr Denumire Banda [i] Domentu de ullizare ELF | Frecventaexrem deyoara $a mania submarine Exemely Low Frequency SUF —PFreeventa super oasa vila oman amare (Super Low Frequency) ULE Freeventa ira joasa SonsOUaT | Conan (Ua Low Frequency) VEF—] Freevnta foarte oars SRTESORT2 | Comanicati sbimarine (Very Low Frequency) Aparatra medicala TF PFreevena joasa ‘SOSOOKZ Navigate, Sneronizare de timp, (Low Frequency) radioifuriune AM pe unde lun MAF | Freeventa medie S00-3000KIZ | radiodifuziune AM pe unde medi (Medium Frequency) TIF [Freeventa inalta SMTTONIT — [adiodifutane AMT pe unde eure (High Frequency radiocomunicati radioamators VEF—[ Freevena foarte inaia SOUMTTZ | Radioiuriune FM pe unde ulvaseure FM, Very igh Frequency) televizie terestra THF —PFreevents its inal SOO-TOOOMETZ | Televiiune terest, leonre mobi role (Uva High Frequeney) wireless SHF —P Freevena super inate SGFZ-S0GHZ | Transmsvant ca microunde, rte wiles, Super High Frequese rade THF Freeventa earem de nal WiGiiz | Radiossronome, adiorslee pena (Exemely High Frequeney) mirounde EEG Wedere noc Fig. 1.17 Transmisiuni radio Aproape intregul spectru de frecvente radio este utilzat pentru transmisiuni de date prezentand diverse particularitati in functie de gama de frevente (lungimi de unda). Principalele aplicatii ale comunicatilor in radiofrecventa sunt sintetizate in tabelul din figura 1.17. Frecventele de pana la cativa megahertzi (LF-low frequency, MF-Medium frequency) sunt utilizate in principal pentru transmisiuni vocale sau radiodifuziune AM. Domeniul frecventelor inalte (HF-high frequency, 3-30MHz) prezinta proprietati de propagare variabile, transmisiunile radio in aceasta gama de frecvente necesitand totusi puteri de emisie relativ mici pentru arii de acoperire mari Aceste semnale sunt reflectate de ionosfera, ceea ce in anumite conditii este un avantaj marind mult aria de acoprire (figura 1.18). Modificarile care pot sa apara la nivelul ionosferei determina insa efecte negative asupra propagarii (fading, distorsiuni, intreruperi). Din acest motiv nu se utiizeaz& pentru transmisiuni de date la mare distanta, cu exceptia transmisiunilor telegrafice (1Sbps, CW). Deoarece rata erorilor este ridicata, este necesara detectia si corectia erorilor si statii intermediare de retransmisie automata. Se utilizeaz4 doar pentru telegrafie internationala si telefonie navala‘TRANSMITEREA INFORMATIEL IN RETE LE DE CALACULATOARE In anumite conditii transmisiunile radio exploateaza reflexia troposferica, Troposfera se afla la altitudine inferioara ionosferei (10 km fata de 50 km) si este mult mai stabila. Reflexia troposferica a undelor radio este utiizata in transmisiuni pe distante de pana la 1000 km, reflexia propriu-zisa permitand transmisia dincolo de orizontul vizibil. Semnalul receptionat este o sumare a mai multor unde reflectate Circuitele care utilizeaza reflexia troposferica necesita antene de diametre mari (intre 18 si 36m) si o mare putere de emisie comparativ cu utiizarea microundelor, de ‘exemplu. Propagarea este insa afectata de conditille atmosferice si de fenomenul de fading (suprapunere), costurile de exploatare fiind superioare celor necesare in cazul ultilizriialtor medi lonosfera Reflex ionosferice 4, Destinati Propagare directa Suprafata terestra Fig. 1.18 Propagarea semnalelor radio Domeniul frecventelor foarte inalte si ultra inalte (VHF-very high frequency, UHF-ultra high frequency) este rezervat transmisiunilor radio FM si de televiziune, avand propritati optime de acoperire pentru arii restranse, in limita orizontului vizibil La frecvente suficient de mari, peste 1GHz, undele electromagnetice capata proprietati foarte bune de propagare directiva si sunt larg utilizate in transmisiunile de date moderne. Din acest motiv ele sunt tratate distinct, ca microunde. Utilizarea undelor radio pentru transmisiuni de date este foarte raspandita asa ‘cum se va vedea in capitolele urmatoare: retele wireless, comunicatii bluetooth, sisteme satelt, retele de comunicatie celulare etc. B, Transmisiuni prin microunde Legaturile de comunicatie care folosesc microunde suporta sute de canale de ‘comunicatie tip voce, date sau televiziune, capacitatea lor fiind insa inferioara cablurilor coaxiale, Spectrul de frecvente alocat este cuprins intre 1 GHz si 15 GHz. Datorita directivitati lor microundele sunt afectate mai putin de interferente dar necesita vizibilitate directa intre punctul de emisie si cel de receptie. Luand in calcul curbura pamantului, pentru antene situate la inaltimea de 100m, distanta acoperita este de 80km. Microundele necesita relee intermediare pentru retransmisie situate uzual la distante de 30-50km si cu vizibilitate directa intre antenele acestora, Sunt necesare mai putine amplificatoare intermediare decat in cazul cablurilor coaxiale (care necesita amplificare la fiecare 2-6 km), motiv pentru care sunt preferate pentru transmisiunile TV la mare distanta. Un canal TV este echivalent cu 1200 canale 24cap.1 Legaturi pentru comunicatii de date telefonice si pot utiliza alternativ aceeasi banda de frecventa in functie de varfurile de solicitare. Antenele de microunde trebuie riguros orientate catre antena ‘corespondenta, fara obstacole intermediare. Unghiul fascicolului de radiatie este de aproximativ 1° iar diametrul tipic al antenei este de 3m. Umezeala si temperatura pot modifica gradul de atenuare a radiatiei de microunde iar spontan pot sa apara reflexii datorate interpunerii diverselor obiecte (aparate de zbor, stoluri de pasari, etc.) Variatile de atenuare pot fi compensate automat la receptie Utiizarile principale sunt in transportul de date, distributia semnalelor TV si radio pe arii largi si telefonie civila si militara. C. Transmisiuni Laser Transmisille bazate pe laser intr-un mediu LAN fara fir pot fi considerate ca find similare cu cele care folsesc fibre optice la care lipseste cablarea prin fibre optice. Mai multe statii se pot interconecta cu o unitate de acces care transmite si receptioneaza semnale laser in numele unui grup de stati, Cand laserele sunt utiizate in acest mod, dispozitivele laser trebuie sa fie plasate in zone cu vizibilitate optica (de obicei aproape de plafon), cat mai departe posibil de interferente si obstacole, Laserele pot fi utiizate si pentru a interconecta retele LAN cablate, aflate la distante de maximum cateva sute de metri. In cazul utiizarii transmisuinilor laser in aer liber trebuie avute in vedere posibillele interferente atmosferice (particole de apa, ceata, fulgi de zapada) care determina fenomene optice ce pot altera fasciculul Comunicatiile care folosesc ca suport de transport radiatia laser care se propaga in aer liber are 0 utilizare foarte restransa, o alternativa mult mai fiabila ramanand insa transmisunile radio. D. Transmisiuni in infrarosu Aceasta tehnologie de transmisie fara fir, in infrarosu, utilizeaza ca suport de transmisie domeniul de frecvente situat la limita vizibila a spectrului electromagnetic Chiar daca fasciculele de radiatii infrarosii nu pot penetra solide opace, ele pot fi reflectate de acestea. Exista doua tehnologii uzuale: infrarosu difuzat si infrarosu direct. Infrarosu difuzat se refera la emiterea unei radiatii infrarosii omnidirectional, acoperind astfel zona de interes in care se afla receptorii. Tehnologia in infrarosu consta in tramsmiterea unui fascicul directionat catre o destinatie. Zona deservita este limitata la conul de acoperire iar puterea necesara la emisie este mai redusa deoarece radiatiile sunt focalizate (prin sisteme optice) evitand difuzarea semnalului in afara zonei de interes. Acest principiu este utilizat la telecomenzile celor mai multe dispozitive electronice casnice, dar si pentru conectari unidirectinale pe distante sourte: tastatura fara fir, mouse fara fir, porturi IrDA. Un exemplu particular il constituie sistemul IrDA (Infrared Data Association) Acesta defineste un set de standarde care specifica felul in care se transmit datele, fara fir, prin intermediul radiatiei infrarosii, Specificatile IrDA se refera atat la dipozitivele fizice implicate in comunicatie, cat si la protocoalele folosite. Dispozitivele IDA comunica folosind LED-uri cu emisie in infrarosu cu lungimea de unda de 875 nm. Interfetele IrDA fac legatura intre echipamente de calcul (PC) si diverse dispozitive, mai mult sau mai putin mobile, dotate cu porturi IrDA: telefonul mobil, laptop, palm, un alt calculator (PC), imprimante. In capitolul 3 este descris acest standard de comunicatie. 25