ARTICULATIA TEMPOROMANDIBULARA

Articulatia temporomandibulara apartine aparatului masticator.

Acesta este format din organe pasive (arcurile alveolare, articulatiile
temporomandibulare care le unesc si dintii) si organe active (muschii
masticatori, care au rolul principal in masticatie, si muschii mimicii,
buzele. obrajii, limba si glandele salivare, care au rol auxiliar). Articulatia
temporomandibulara

leaga

mobil

mandibula

de

baza

craniului.

Mandibula se deplaseaza in raport cu maxilele si cu baza craniului, astfel

incat fetele ocluzale ale dintilor intra in contact intre ele, ceea ce permite
prelucrarea mecanica a alimentelor.
In

cursul

vietii,

datorita

marii

lor

plasticitati,

articulatiile

temporomandibulare prezinta permanent modificari adaptative. Aceste

modificari sunt determinate si corelate cu eruptiile celor doua dentitii, cu
consistenta alimentelor ingerate, tipul de ocluzie, deglutitie si cu
modificarile imprimate de abraziunea dentara si edentatie.
Modificrile pe care le prezint dinii n evoluia filogenetic a
dentiiei se datoreaz n primul rnd fixrii lor numai n oasele
premaxilare, maxilare i dentale, iar n al doilea rnd apariiei dentiiei
heterodonte. Masticaia se perfecioneaz la mamifere odat cu
diferenierea grupelor dentare. Discul articular care compartimenteaz
cavitatea ATM, apare la primate, fiecare compartiment fiind sediul unui
anumit tip de micare.
La om, articulatia temporomandibulara prezinta urmatoarele
particularitati:
- este cea mai evoluata si cea mai complexa articulatie din organism,
avand cea mai mare solicitare functionala; are rol principal in masticatie,
dar intervine si in deglutitie, fonatie si mimica;

prin articulatia temporomandibulara, un singur os (mandibula) se

articuleaza mobil si biarticular cu baza craniului;

-

prezenta discului articular transforma aceasta articulatie in patru

articulatii cu sinoviale proprii, asfel incat, din punct de vedere functional,

prin cresterea gradului de mobilitate, articulatia temporomandibulara
poate fi considerata o articulatie sferoidala;
- deoarece omul este omnivor, morfologia si miscarile articulatiei prezinta
particularitati care amintesc de articulatiile tipurilor de mamifere (fosa
mandibulara este infundata, in mod asemanator cavitatii glenoide a
carnivorelor, forma condilului mandibulei este asemanatoare cu a
ierbivorelor, iar oblicitatea fetei articulare a capului mandibulei este
intermediara intre orientarea transversala- de la carnivore si cea sagitala
- de la rozatoare);
- pozitia bipeda, locomotia si masticatia determina aparitia proc.
mastoid, micsorarea fetei, lirea mandibulei si dezvoltarea tuberculului
articular; aparitia tuberculului articular previne lovirea gonionului de
elementele gtului, ceea ce ar limita deschiderea gurii in conditiile in care
gtul s-a verticalizat, iar baza craniului s-a deplasat (astfel incat gaura
occipitala, din posterioara, devine inferioara, iar condilii capata orientare
oblica;
- mijloacele de unire sunt laxe, ceea ce permite miscari variate care, prin
translatia si rotatia capului articular, intervin in deschiderea/inchiderea
gurii si in miscarea de lateralitate;
-este singura articulatie din organism in care cele doua fete articulare
sunt convexe, incongruenta dintre ele fiind anulata de discul articular;
- masticatia este completata cu miscari ale limbii, buzelor si obrajilor;
- miscarile mandibulei intervin, de asemenea, in deglutitie si fonatie.
Omul preia miscarea in balama de la carnivore, in vederea
sectionarii alimentelor si miscarile de propulsie si retropulsie de la
2

rozatoare. Datorita miscarilor de lateralitate si in balama, se realizeaza

fragmentarea si zdrobirea alimentelor.
Structura articulatiei temporomandibulare
Articulatia

temporomandibulara

este,

din

punct

de

vedere

structural, o diartroza bicondiliana.

Fetele articulare apartin solzului temporalului (fosa mandibulara si
tuberculul articular) si mandibulei (capul mandibulei).
Fosa mandibulara are, din profil, forma literei S, cu axul mare
orientat oblic, spre posterior si medial. La nou-nascut este putin adanca,
avand diametrele sagital si transversal egale. Ea castiga forma boltita
dupa varsta de 6 ani si creste rapid in adancime dupa eruptia primului
molar de lapte. La primate, ea este plana, fundul ei avand o grosime de
6-9 mm. La adult ea este adancita, cu o grosime de 1 -3 mm, avand
diametrul transversal mai mare decat cel sagital.
Explorarea
transcraniana,

fetelor

articulare

tomografie,

se

radiografie

realizeaza

prin

radiografie

si

tomografie

panoramica

computerizat.
Fundul fosei mandibulare este foarte subire, ceea ce permite
propagarea

prin

continuitate

procesului

septic

artritele

temporomandibulare, cu apariia osteitelor temporale i a abceselor

subdurale.
n lovirile mentonului, cnd corpul mandibulei nu cedeaz, are loc
fractura acestei lame osoase, urmat de ptrunderea condilului n fosa
cranian medie.
Cunoaterea ct mai exact a configuraiei fosei mandibulare este
necesar, pentru a preveni lezarea cavitii timpanice sau ptrunderea n
fosa cranian medie n timpul artroscopiei.
Tuberculul articular este specific omului, apariia sa fiid legat de
ortostatism. El continu medial proc. zigomatic al temporalului, fiind
3

situat anterior de fosa mandibulei. Este convex n plan sagital i concav

n sens transversal. Este mprit de o creast transversal ntr-un
segment posterior articular i un segment anterior nearticular. Segmentul
posterior este acoperit de fibrocartilaj. Muchia sa anterioar reprezint
limita anterioar a deplasrii fiziologice a capului mandibular.
Capul mandibulei prelungete n sus condilul, prezentnd un
segment antero-superior (convex n plan sagital i plan sau uor convex
n plan transversal) i un segment postero-superior (dispus aproape
vertical, convex att n sens sagital, ct i n sens transversal) care se
continu cu marginea posterioar a ramurii mandibulei. ntre cele dou
segmente se afl a creast transversal, paralel cu axul mare al capului
mandibulei. Faa articular este reprezentat numai de versantul anterosuperior, este mai mic dect faa articular temporal. n mod normal,
capul mandibulei este stabilizat pe panta tuberculului articular prin
stopurile ocluzale i contraciile muchilor pterigoidieni laterali i
digastrici.
Odat cu naintarea n vrst capul mandibulei are tendina de
aplatizare. n edentaii i abraziuni dentare, capul mandibulei alunec
posterior pn n dreptul fisurii pietrotimpanice, comprimnd fundul fosei
mandibulare, pereii urechii medii i tuba auditiv, nv. auriculotemporal,
coarda timpanului. n timp, se produce resorbia sau perforarea prii
anterioare a discului. Aceste compresiuni genereaz sindromul CostenDechaume (acufene, otalgii, cefalee, trismus, limitarea micrilor n
articulaie). n acest sindrom, micrile de propulsie i lateralitate ale
mandibulei nu sunt precedate de coborre, capul deplasndu-se
orizontal.
Fetele articulare au rolul de a proteja osul subiacent. In unele cazuri, n
evolutia traumatismelor (fracturi condiliene intraarticulare, fracturi ale
fosei mandibulare, plgi articulare) i a supuratiilor loco regionale
4

(otomastoidite sau ale ramurii mandibulei, parotidite) are loc necroza

fetelor articulare, cu formarea unui tesut osos care sudeaza mandibula la
osul temporal. Aceasta realizeaz anchiloza temporomandibular, care
se manifesta clinic prin absenta total a miscarilor mandibulei, avnd ca
substrat atrofia i transformarea scleroasa, cu calcificare i osificare a
muschilor masticatori.
Incongruena dintre fosa mandibular i capul mandibulei este
compensat de discul articular i de capsula articular care se inser n
interiorul fosei mandibulei pe fisura pietrotimpanic, micornd astfel
diametrul anteroposterior al fosei.
Discul articular este un fibrocartilaj biconcav, interpus ntre feele
articulare ale celor dou oase, cu extremitile rasfrnte, inserate pe
condilul mandibulei. Uneori discul poate fi perforat.
Dispunerea discului articular mrete numrul gradelor de mobilitate a
articulaiei, transformnd-o dintr-o articulaie elipsoidal, din pdvd
morfologic, intr-o articulatie sferoidala din pdvd functional. Dup vrsta
de 40 de ani, discul se subtiaz i se poate perfora. De asemenea, el se
atrofiaz consecutiv uzurilor dentare patologice, a edentaiilor i
restaurrilor protetice incorecte. Pot apare dureri n articulaie, nsotite de
limitarea sau chiar blocarea micrilor n articulaie.
Pentru

evidenierea

discului

articular

se

folosete

metoda

rezonanei magnetice. La bolnavii prezentnd dureri n ATM, consecutive

dislocrii discului articular, n capsul i n insertiile posterioare ale
discului, s-a constatat prezenta arteriolelor, partial obliterate si scaderea
cantitatii de fibre elastice.
Mijloacele de unire sunt reprezetate de capsula si ligamentele
articulare. Capsula inveleste elementele osoase ale articulatiei, fiind
relativ elastic, permite efectuarea unor miscari ample. Partea sa
posterioara este foarte bogat in fibre elastice, ce contribuie la limitarea
5

deplasarii exagerate a colului in propulsie si la readucerea capului

mandibulei in pozitie initiala. Capsula intervine in limitarea miscarilor de
lateralitate ale mandibulei si in protectia fetelor articulare.
Ligamentele sunt capsulare (lateral si medial) si extracapsulare
(stilomandibular, sfenomandibular si rafeul pterigomandibular).
Ligamentele capsulare intervin in deplasarea pasiva a discului
articular, in timpul alunecarilor pe care le executa capul mandibulei. In
rest rolul mecanic al ligg. extracapsulare este extrem de redus.
Lig. lateral limiteaza deplasarea capului mandibulei spre posterior,
prin fibrele orizontale, si impiedica excesul rotatiei in timpul deschiderii
gurii, prin fibrele oblice.
Lig.

stilomandibular

limiteaza

propulsia

exagerata,

lig.

sfenomandibular limiteaza miscarile de lateralitate si deschiderea gurii iar

rafeul pterigomandibular limiteaza coborrea exagerata a mandibulei. n
deschiderea ampl a gurii este puternic intins, proieminent sub mucoas,
constituind un reper n anestezia n. alveolar inferior. Superior rafeul este
ncrucisat de a. temporal.
n edentatia total capsula si ligamentele devin mai laxe.
Mijloacele de alunecare sunt reprezentate de membrana sinovial
i lichidul sinovial.
ATM este in raport cu regiunea parotideomaseterin, cu nv.
auriculotemporal, art. maxilar, nv. alveolar inferior si lingual.
Artritele acute nespecifice pot avea drept surs propagarea
infectiilor in abcesele parotidiene, osteite mandibulare, ale osului
timpanic, otite medii supurate, abcese ale fosei temporale. Artrita TBC
poate avea ca sursa stnca temporalului, ramura mandibulei, limfonodulii
preauriculari.
n traumatismele aplicate pe menton, condilul mandibulei poate
fractura tuberculul postglenoidal ptrunznd n meatul acustic (la
6

primate, are rol n protejarea poriunii timpanice a osului temporal de

forele de presiune degajate de masticaie).
n otitele externe pot apare dureri n masticaie.
n abraziunile dentare ntinse sau n edentaii, condilul mandibulei
alunec spre posterior, ceea ce duce la cefalee i otalgii.
Luxatiile anterioare se produc in caderi pe mandibula cu gura deschisa,
in urma loviturilor aplicate in sens postero-anterior pe ramura mandibulei,
in deschiderea exagerata a cavitatii bucale (cascat, voma) sau in urma
unor manevre medicale incorect executate (de exemplu: apasarea prea
puternica pe mandibula in timpul extractiilor dentare, in laringoscopie sau
in intubatii traheale).
Capul mandibulei si discul se deplaseaza in exces, ajungand
anterior de tuberculul articular, pe versantul lui nearticular. Revenirea
capului in pozitie normala este blocata atat de proeminenta tuberculului
articular, cat si de discul articular care revine in fosa mandibulara unde
se poate plicatura. Daca ligamentele prezinta o laxitate crescuta, exista
posibilitatea recidivarii luxatiei.
Conformatiile anatomice particulare ale elementelor care compun
articulatia temporomandibulara (fosa mandibulara putin excavata, panta
stearsa a tuberculului articular, laxitatea mijloacelor de unire sau
hipotonia muschilor masticatori) au rolul de factori favorizanti in
producerea luxatiilor anterioare.
Interventii chirurgicale pe articulatia temporomandibulara
Artroscopia are in prezent un loc predominant in terapia
chirurgicala

tulburarilor

ATM

(dureri,

luxatii

recidivante

temporomandibulare). Ea permite sectionarea aderentelor existente in

ATM, netezirea fetelor articulare, fixarea discului articular dupa ce a fost
redus in pozitie corecta, indepartarea unor fragmente de disc sau os din

articulatie, care impiedica miscarile condilului, irigatia articulatiei si

prelevarea fragmentelor bioptice.
Meniscectomia se utilizeaza in fragmentari ale discului articular
care pot fi indepartate prin deschiderea capsulei articulare sau prin
artroscopie.
Inlocuirea discului articular cu discuri de teflon sau acrilat nu a dat
rezultate, articulatia operata pierzand in timp din mobilitate si ajunganduse la anchiloze temporomandibulare.
Repozitionarea discului articular consta in aducerea acestuia in
pozitia normala. Discul se elibereaza de aderente, se "intinde" etalanduse daca a fost plicaturat, si se fixeaza dupa deplasarea sa posterolaterala cu fire de sutura sau prin electrocoagulare bipolara, urmarinduse realizarea unei cicatrice retractile. Se poate folosi termocoagularea cu
laser a frului meniscal posterior.
Discopexia consta in fixarea extremitatii posterioare a discului
articular la condilul mandibular.
Eminectomia consta in rezectia tuberculului zigomatic (eminentei
articulare) a osului temporal pana la marginea inferioara a arcadei
zigomatice.
La persoanele varstnice cu luxatii cronice recidivante, se indeparteaza
obstacolele care impiedica revenirea condilului luxat in fosa articulara.
In luxatiile cronice recidivante se urmareste marirea dimensiunilor
tuberculului zigomatic, creandu-se astfel un obstacol in deplasarea
anterioara a condilului. Se poate rezeca o portiune din tuberculul
zigomatic, care se basculeaza inferior in diastazis, introducandu-se un
grefon osos pentru mentinerea pantei. Se poate face o aditie anterior de
tubercul, cu grefon osos tibial.

Se poate preleva un fragment din arcada zigomatica, (care se

introduce anterior de tuberculul zigomatic), din creasta iliaca sau materiale aloplastice (ceramohidroxiapatita).
Interventii asupra condilului mandibular vizeaza netezirea fetei
articulare a condilului, in cazul unor osteofite, cu ajutorul unei rzue. Se
poate practica o condilectomie de 2-4 mm (rezectia capului mandibulei,
care apoi se rotunjeste pentru a se obtine o cicatrizare fibroasa).
Tratamentul

anchilozei

temporomandibulare

urmareste

indepartarea blocului osos existent intre fosa mandibulara si condilul

mandibulei, cu realizarea unei neoarticulatii temporomandibulare.
Dupa rezectia blocului anchilotic, se interpune fie folie de silicon
(Krugel), fie piele totala (Val. Popescu), fie o proteza articulara si
condiliana (Striker), care consta intr-o proteza confectionata din titan si
substituie atat capul mandibulei, cat si fosa mandibulara.
Miscarile in articulatia temporomantdibulara
In

articulatia

temporomandibulara

se

realizeaza:

miscari

masticatorii (au loc in timpul prehensiunii si mestecarii alimentelor) si

miscari pe gol (au loc in absenta alimentelor in cavitatea bucala, fiind
legate de vorbire, cantat etc).
Dinamica (cinematica) mandibulara constituie un act motor
complex, incluzand toate miscarile mandibulei care au loc in cursul
exercitarii tuturor functiilor pe care le prezinta aparatul dentomaxilar.
Efectuarea acestor miscari implica o anumita succesiune a contractiei
diverselor grupe musculare, ceea ce necesita mecanisme reglatoare
care se intrica intre ele. Majoritatea miscarilor executate in articulatia
temporomandibulara sunt automate, functionarea lor avand la baza
reflexe inascute, perfectionate in evolutia filo- si ontogenetica.

Contractiile muschilor masticatori au amplitudini inegale. In

conceptia clasica, miscarile se desfasoara in trei planuri, in mod
asemanator miscarilor pe care le desfasoara un corp rigid. In realitate,
ele constau in diverse asociatii de miscari liniare si unghiulare. In acest
sens, se poate considera ca, in realitate, miscarile mandibulei se
desfasoara cu patru grade de libertate.
Diversele pozitii pe care le poate avea mandibula realizeaza relatia
intermaxilara (mandibulocraniana).
Starea de repaus (starea/pozitia de postura PP sau pozitia de
relatie

centrica)

in

articulatia

temporomandibulara

corespunde

mandibulei coborate, astfel incat arcurile dentare raman in inocluzie,

separate printr-un spatiu de 2-3 mm, numit spatiul de inocluzie
fiziologica.
Miscarile de coborare si ridicare ale mandibulei realizeaza
deschiderea si inchiderea gurii. Ele stau la baza masticatiei si fonatiei. In
aceste miscari, ambii condili ai mandibulei se comporta identic.
Coborarea si ridicarea mandibulei se realizeaza in plan frontal in jurul
unui ax transversal, care trece superior de gaura mandibulei. Axul
miscarii este un ax de compromis, deoarece pozitia sa fata de baza
craniului se deplaseaza in timpul executarii miscarii.
Masticatia

consta intr-o alternanta de coborari si

ridicari,

declansate prin introducerea alimentelor in cavitatea bucala >

stimularea receptorilor bucali > coborarea reflexa a mandibulei cu
deschiderea gurii > intinderea pasiva a muschilor ridicatori >
intinderea fusurilor musculare > reflex miotatic > contractia
muschilor ridicitori pana la contactul interdentar sau la contactul dinte-bol
> coborare reflexa.

10

Miscarea de coborare a mandibulei

Masticatia incepe cu deschiderea gurii. Ea se realizeaza prin coborarea
mandibulei, insotita de o usoara rotatie a capului ei. Rotatia condilului se executa pe
discul articular, care ramane pe loc in etajul infradiscal. Prin aceasta, gura se
deschide cu 2-4 mm, astfel incat mandibula coboara din pozitia de ocluzie centrica in
pozitia de repaus.
In aceasta miscare, bratul superior al parghiei, cuprins intre axul miscarii si
capul mandibulei, se roteste spre anterior, iar bratul inferior, cuprins intre unghiul
mandibulei si dintii mandibulari, se roteste spre posterior. La edentatul total, condilii
descriu numai rotatie pura in jurul axei-balama. Rotatia este limitata de punerea in
tensiune a ligg. lateral, pterigo- si sfenomandibular.
In al doilea timp, miscarea de rotatie se asociaza cu translatia anterioara a
capului mandibulei, ceea ce permite o deschidere a gurii de circa 4 cm. In cursul
translatiei, capul mandibulei si discul articular aluneca dinspre posterior spre anterior,
de pe segmentul posterior al tuberculului articular pe fata lui inferioar. Astfel, capul
mandibulei realizeaza mai intai o coborare, apoi o deplasare orizontala, iar in final
coboara. La copil, miscarea de translatie poate avea loc fara coborarea mandibulei.
Miscarea de coborare apare dupa varsta de 7 ani, odata cu dezvoltarea tuberculului
articular. Miscarea concomitenta a capului si a discului este posibila datorita fixarii
elastice a discului de capsula. In cursul acestei miscari, rotatia capului continua.
Coborarea este initiata de mm. pterigoidieni laterali, fibrele lor superioare
tractionand discul, iar fibrele inferioare capul mandibulei; alaturi de acestia intervin
mm. pterigoidieni mediali si fibrele superficiale ale mm. maseteri.
Translatia capului este corelata cu oblicitatea tuberculului anterior, fiind cu atat mai
pronuntata cu cat acesta este mai abrupt.
Miscarea are loc in etajul supradiscal. Excesul de miscare este franat de
intinderea ligg. sfenomandibular, stilomandibular, si lateral,a elementelor retrodiscale
si de intinderea mm. temporali si maseteri. Astfel, mm. temporali si maseteri au rol in
ghidarea miscarii de coborare a mandibulei.
Imediat dupa moarte mandibula cade, sub actiunea gravitatiei si - consecutiv
-relaxarii muschilor ei ridicatori.
Miscarea de ridicare a mandibulei
Inchiderea gurii se realizeaza prin ridicarea mandibulei, astfel incat arcadele
dentare sunt aduse in contact (pozitie ocluzala).
11

Prin contractia muschilor ridicatori se realizeaza pozitia de intercuspidare

maxima (IMA) in care intre dintii antagonisti se stabileste un numar maxim de puncte
sau de suprafete de contact. Aceasta pozitie apare numai dupa eruptia dentara.
Realizarea ei se deprinde timpul vietii. Modul de realizare a contactelor se modifica,
odata cu aparitia abraziunii si a edentatiei partiale.
Capul mandibulei se roteste in sens invers si, impreuna cu discul articular,
parcurge in sens antero-posterior suprafata articulara de pe osul temporal, revenind
in fosa mandibulara. In aceasta miscare, fata articulara convexa

a versantului

posterior al tuberculului articular si suprafata ocluzala a arcadelor dentarea se inscriu

pe un arc de cerc cu centrul in orbita.
Ridicarea mandibulei se realizeaza prin contractia simultana si bilaterala a mm.
maseteri, pterigoidieni mediali si temporali,in conditiile relaxarii mm. pterigoidieni
laterali si a muschilor suprahioidieni.
Miscarea de lateralitate a mandibulei (diductie)
Miscarea de lateralitate se realizeaza cu o amplitudine de 6-8 mm in plan
transversal.Prin aceasta miscare,mandibula se deplaseaza alternativ, la dreapta si la
stanga, in plan transversal. Partea spre care se realizeaza deplasarea este partea
activa (lucratoare), iar partea opusa este partea inactiva (nelucratoare, de balans).
Pe parcursul miscarii, unul dintre condili este fix (condil de masticatie, condil pivot) si
se roteste in etajul infradiscal in jurul unui ax vertical care trece prin colul mandibulei,
cand gura este deschisa. EI descrie o deplasare oblica minima spre inferior si lateral,
cu usoare abateri supero-posterioare sau supero-anterioare.
Celalalt condil (condilul de balans), impreuna cu discul articular, se deplaseaza din
fosa mandibulara anterior si in jos, ajungand inferior de tuberculul articular. Miscarea
se executa in etajul supradiscal, dupa un arc de cerc avand centrul in condilul de
masticatie. In acest fel, mandibula se deplaseaza lateral spre condilul de masticatie.
Aceasta miscare se efectueaza cu gura deschisa.
Apoi mandibula este deplasata spre partea opusa, prin schimbarea rolului celor doi
condili, fiecare dintre ei avand astfel alternativ rolul de piesa mobila si de pivot. Prin
miscarea de lateralitate se realizeaza macinarea alimentelor de catre molari. Astfel,
spre deosebire de miscarile de coborare-ridicare si de cele de propulsie-retropulsie,
in miscarea de lateralitate condilii mandibulei se comporta diferit.
Dintii inferiori descriu alternativ arcul de cerc ale caror centre se afla imediat
posterior pe condilul de masticatie, pe axul de compromis al miscarilor de
12

lateralitate.Acest ax este perpendicular pe planul tuberculului articvular si pe cel

simfizar,pe care aluneca incisivii mediali.Solicitarea incisivilor este relativ simetrica,pe
cand cea a molarilor este asimetrica.Fiecare incisiv este solicitat simetric si apasa
alternativ pe vecinii sai mezial si distal.Molarii sunt solicitati asimetric,fiecare molar
maxilar apasand pe vecinul sau distal,iar fiecare molar mandibular pe vecinul sau
proximal.In timpul urmator al masticatiei cand condilii isi schimba intre ei
rolurile,molarul mandibular este impins spre lingual,iar antagonistul sau spre
vestibular.Dintii frontali se deplaseaza pe o distanta egala cu latimea unui incisiv si
jumatate, iar molarii pe o distanta egala cu latimea unuia dintre ei. Macinarea hranei
(frecarea ei de dintii molari) are loc pe partea condilului de masticatie (latura activa).
Contractia m. pterigoidian lateral (care are rol principal) si a m. pterigoidian
medial (care are rol secundar) de aceeasi parte realizeaza rotatia mandibulei de
partea opusa lor. In miscarea de lateralitate spre dreapta, prin contractia m.
pterigoidian lateral stang, condilul stang este deplasat spre anterior, inferior si medial,
in timp ce condilul drept executa rotatia pe loc, astfel incat, prin contractiile
alternative ale celor doi mm. pterigoidieni laterali, mandibula este deplasata,
succesiv, in ambele sensuri. La realizarea acestei miscari contribuie si contractia
unilaterala a m. maseter, a pantecelui posterior al m. digastric, a m. temporal
ipsilateral si a mm. milohioidian si a geniohioidian de aceeasi parte.
Proiectia inainte a mandibulei (propulsia,anteductia, protruzia)
La om se poate realiza anteductie pura, constand numai in translatia
anterioara a mandibulei si a discului articular, fara rotirea condilului in etajul
infradiscal. Prin aceasta miscare, dintii mandibulari sunt purtati anterior de dintii
maxilari corespunzatori, paralel cu planul de ocluzie, arcul inferior depasindu-l cu 4-5
mm, anterior, pe cel superior. Miscarea este executata in primul rand de mm.
pterigoidieni laterali, care tractioneaza prin capul superior discul articular, iar prin cel
inferior - capul mandibulei. In mai mica masura intervin mm. pterigoidieni mediali,
fibrele anterioare ale mm. maseteri si mm. temporali.
Retropulsia (retroductia, proiectia inapoi a mandibulei)
Retropulsia este miscarea in sens invers prin care arcul dentar inferior revine
din protruzie in pozitia initiala. La realizarea ei participa elasticitatea fraului posterior
al discului articular, fibrele posterioare ale mm. temporali, fibrele profunde ale mm.
maseteri, mm. digastrici, milohioidieni si geniohioidieni. Retropulsia propriu-zisa este

13

o miscare fortata, care se realizeaza numai in mod voluntar. Protruzia si retruzia se

executa in plan sagital, in etajul supradiscal.

14