NEUROPSIHOLOGIE

LECTOR UNIVERSITAR DR PSIH DIANA

CHISALITA

Ce este Neuropsihologia?
1. Neuropsihologia este o disciplin de grani, care studiaz tulburrile
cognitive produse prin lezarea structurilor cerebrale de diferite etiologii.
Prin structuri cerebrale se neleg:
- centrii nervoi
- circuitele nervoase
2. Neuropsihologia este o disciplin din care deriv psihologia,
neurolingvistica, psihiatria i explorrile paraclinice moderne.
Funciile complexe ale creierului uman nu pot fi suplinite de nici o
inteligen artificial (nu pot fi suplinite emoiile, sentimentele - circuitul
emoiei umane se suprapune cu circuitul memoriei).

Istoria Neuropsihologiei
In secolul V i.e.n. Hippocrate sI Kroton considerau creierul necesar

pentru gandire si ratiune iar inima utila pentru procesele afective.

Deasemenea Hippocrat descrie primele noiuni privind dificultile de
limbaj, pe care le-a denumit aphonie.
Cunoasterea sistemului nervos a cunoscut o evolutie lenta,
mentinandu-se mult timp la un nivel vag, ipotetic astfel ca raportarea
psihicului la creier era realizata intr-o maniera globala, fenomenologica.

Istoria Neuropsihologiei
In secolul XVII-lea Descartes: intregul psihic era localizat in glanda

epifiza, localizata la baza emisferei cerebrale, care avea, in compunerea

lui, rol de dispecer a spiritelor animale, purtatoarele psihicului.
Willis (1664) a descoperit corpii striati
Lancisi (1739) a descoperit corpul calos
Incepand cu Meyer (anatomist german, 1779) apare ideea unei
localizari distincte a proceselor psihice.
Aceasta tendinta a atins punctul culminant la anatomistul austriac Fr.
Gall (1804): scoarta cerebrala este un conglomerat de centri
integratori, fiecare avand o functie psihica.

Istoria Neuropsihologiei
Importanta abordarii lui Gall:
- atrage atentia asupra caracterului diferentiat al scoartei cerebrale
(care nu mai era doar o masa amorfa),
- ideea despre centrii corticali inaltspecializati functionali a avut o
influenta puternica asupra teoriilor si modelelor localizationiste de mai
tarziu.
- a ntemeiat o disciplin numit FRENOLOGIE. Frenologia studiaz
legarea trsturilor personalitii de fizionomie.
- Gall a localizat funcia limbajului n lobii frontali anteriori.

Istoria Neuropsihologiei

n 1836, Mark Dax enun ideea c emisfera stng conine centrii limbajului i

o denumete emisfer lider.

Foarte importante sunt contributiile lui Broca sI Wernicke (cercetari anatomopatologice).
Broca (1864) analiza post-mortem a creierelor a doi fosti pacienti cu probleme
grave de vorbire (afazia motorie), leziune a portiunii posterioare a circumvolutiunii
frontale inferioare din emisfera cerebrala stanga (de unde ideea ca producerea
vorbirii are o localizare precisa) intemeierea teoria localizaionist.
n anul 1864, Trousseau schimb termenul de afemie n AFAZIE i acest
moment marcheaz nceputul afaziologiei moderne).
Wernicke (1871): lezarea circumvolutiunii temporale stangi din emisfera
cerebrala stanga provoaca lezarea capacitatii de intelegere a limbajului oral noiunea de AFAZIE SENZORIAL (pacientul vorbete, dar nu nelege ce
vorbete).

Istoria Neuropsihologiei
n anul 1901, Bejerine face o sistematizare a sindromului afazic, delimitnd afaziile

senzoriale de cele motorii.

n anii 1900 apare teoria ASOCIAIONIST - Geschwindt, care subliniaz c nu
numai lezarea centrilor din creier produce tulburarea respectiv, ci i lezarea circuitelor
cerebrale produce aceeai tulburare afazic.
teoria ASOCIAIONIST sustine ca:

- Funciile corticale elementare (senzitivo - motorii) au localizare fix n creier.

- Funciile cognitive: limbajul, praxia (gestualitatea superioar) i gnoziile
(abilitatea de a recunoate ce am nvat) au localizri variabile, cu lateralizare
emisferic (sunt integrate numai de creierul stng sau numai de creierul drept).
La noi n ar aceasta teorie a fost sustinuta de:
- n 1921 - Noica;
- n 1993 - Gh. Marinescu

In urma studiilor facute de-a lungul secolelor, delimitam in creier

structuri:
- specializate/inchise (s-au constituit filogenetic doar pentru
indeplinirea unui anume fel de transformare functionala)
- nespecializate/deschise (nu se leaga la nastere de o anume functie ce
realizeaza comunicarea intre zonele specializate)
Corespunzator, avem functiile psihice:

- cu localizare precisa si invarianta (procese senzoriale, motorii),

- cu localizare relativa sau dobandita.
Chiar si asa, localizarea functiilor senzoriale nu are un caracter

punctiform, ci este distribuita multinivelar (deci este dinamica).

Sistemul nervos central - Introducere

Sistemul nervos este format din:
1. sistemul nervos central creierul i maduva spinarii
2. sistemul nervos periferic nervii cranieni, spinali, nervii
autonomi i ganglionii spinali
3. sistemul nervos vegetativ (simpatic i parasimpatic)

1. Sistemul nervos central (SNC):

integreaza sI controleaza intregul sistem nervos
primeste informatii (aferente)
interpreteaza informatiile din mediu
furnizeaza semnale (aferente) pentru efectuarea
activitatii
2. Sistemul nervos periferic (SNP)
Sistemul nervos periferic (SNP) conecteaza sistemul
nervos central cu organele si tesuturile corpului.
Este format din nervi senzoriali (aferenti) si motori
(eferenti).

3. Sistemul Nervos Vegetativ (SNV)

Controleaz ansamblul funciilor autonome (activitatea organelor interne)
ale organismului).
Este format din:
a. Sistemul nervos simpatic
b. Sistemul nervos parasimpatic
a.Sistemul nervos simpatic
Pregateste organismul pentru fuga sau lupta
Creeaza conditiile optime pentru adaptarea la stres
Are centri nervosi dispusi pe toata lungimea MS, in coarnele laterale
Controlul centrilor nervosi simpatici se face de catre hipotalamus
Fibrele nervoase pot fi mielinizate sau nemielinizate
b.Sistemul nervos parasimpatic
Creeaza conditiile pentru relaxarea organismului dupa efort
Are centrii nervosi dispusi in bulb si punte (TC)
Controlul acestora se face de catre hipotalamus
Fibrele nervoase pot fi mielinizate sau nemielinizate

actul reflex
Modelul funcional al sistemului nervos este reprezentat de actul reflex.
Acesta const n receptarea informaiei din mediul intern sau extern, prin
intermediul organelor senzoriale, transmiterea informaiei pe cile de
conducere senzitive la centrii nervoi care, prin cile motorii, transmit
comanda de efectuare ctre organele efectoare. Schema morfologic a
actului reflex este reprezentat de arcul reflex.
Arcul reflex este alctuit din: receptor, dintr-o cale aferent, un centru
nervos, o cale eferent i organul efector.
Prin act reflex nelegem o reacie de rspuns efector, produs de excitaia
venit din mediul intern sau extern.

Pavlov a fost cel care s-a preocupat n mod deosebit de problema reflexelor. El a stabilit
faptul c reflexele sunt de dou feluri: reflexe necondiionate i reflexe condiionate.
1. Reflexele necondiionate (nnscute) sunt de mai multe feluri:
a. reflexe necondiionate de tip A: salivaia, deglutiia, masticaia, clipitul i reaciile
vasomotorii;
b. reflexe necondiionate de tip B: reflexe statotonice (de tonus i de postur) i
reflexe de orientare;
c. reflexe necondiionate de tip C: reflexe mimico-vegetative.
Alturi de aceste tipuri, mai exist o serie de reflexe necondiionate complexe: reflexul
alimentar, de cutare i de procurare a hranei, reflexul de aprare fa de pericolele
exterioare, reflexul de orientare, reprezentnd reacia la apariia unui excitant nou, reflexul
de investigaie i cercetare (curiozitate) i reflexul de reproducere, legat de perpetuarea
speciei.
2. Reflexele condiionate. Acestea se dobndesc n timpul vieii prin nvare i devin o a
doua experien psihoneurofiziologic, la ntlnirea cu un excitant care are valoare de
condiionare. Reflexul condiionat reprezint legtura permanent dintre agentul exterior i
activitatea de rspuns a organismului, deci legtura dintre excitant i rspuns.

Componentele SNC
Emisferele cerebrale (SC, sistem limbic,

diencefal, TC, cerebel, precum i formaiuni

de substan alb: corpul calos,
trigonul cerebral, comisurile albe
anterioar i posterioar)
Mduva spinrii

Exist 2 zone care ne deosebesc de animale:

- cortexul prefrontal
- zona parieto - temporo - occipital.
Acestea sunt ariile psihice pe care
animalul nu le are.

n cortexul prefrontal: centrul de personalitate i temperament

- n zona parieto - temporo - occipital: integreaz limbajul - comprehensiunea

Cele dou emisfere cerebrale, dei par n oglind din punct de vedere
morfologic, sunt total asimetrice n funcionalitate. Exist o disociaie
schizoid ntre cele 2 emisfere.

CREIERUL UMAN:
creierul mare - TELENCEFAL
creierul mijlociu - INTERMEDIAR
creierul mic - CEREBEL
trunchiul cerebral - MEZENCEFAL

n ansamblu, exist 3 categorii de funcii ale creierului:

1. Funcii pur neurologice: motorii, senzitive, senzoriale, de echilibru, de
coordonare
i reflexe.
2. Funcii instrumental simbolice: gnozii, praxii, limbaj, orientare spaial,
construcie spaial, schem corporal. Toate acestea intr n sfera psihicului.
3. Funcii integratoare: atenia, orientarea, dispoziia afectiv, memoria,
activitatea, comportamentul, contiina. Funciile integratoare reprezint sfera
proceselor psihice propriu-zise, la care se adaug contiina, adic totalitatea
funciilor legate de starea de vigilen n raport cu propria persoan i cu
realitatea extracorporal.

Dac realizm o ierarhizare de organizare a celor 3 tipuri de funcii, putem

spune c:
a. funciile neurologice fundamentale sunt funcii primare,
b. funciile instrumental simbolice sunt funcii secundare,
c. iar funciile de integrare sunt funcii teriare.
Din punct de vedere filogenetic, aceste funcii apar treptat, de la cele
primare ctre cele teriare, odat cu dezvoltarea morfofiziologic a creierului.
Astfel, funciile primare se ntlnesc la toate vertebratele. La mamifere, apare
reflexul de orientare, atenia, un anumit tip de memorie elementar. La
acestea se adaug o bun dezvoltare a conduitelor instinctuale: de construire
a cuibului, de cretere a puilor, de procurare a hranei, de reproducere .a.m.d.
La om, prin dezvoltarea creierului, apar funciile gnozice, cele praxice i
cele de limbaj, care au o valoare funcional predominant.

Relaia dintre creier i psihic nu poate fi redus la o schem de

tipul stimul-rspuns. Reacia de acest tip apare ca un mecanism de
reflex automat, numai la nivelul funciilor primare.
Din punct de vedere al formrii proceselor mentale, ordinea
dezvoltrii este, prin urmare, de la funciile primare la funciile
secundare apoi la funciile teriare, ordinea dezintegrrii acestor
funcii fiind invers.
Afectarea funciilor superioare, adic a celor secundare i teriare
duce la eliberarea sau dezvluirea funcional a funciilor primare, aa
cum se observ n bolile neurologice. Adic funciile superioare
exercit asupra celor inferioare, primare, un anumit tip de control

Creierul mare (TELENCEFAL) are 4 lobi:

a. frontal - anterior
b. occipital - posterior
c. parietal
d. temporar
Exist structuri corticale (scoara cerebral)
i structuri subcorticale (profunde).

LOBUL FRONTAL

Este implicat direct n mecanismele vieii afective. Sunt cunoscute tulburrile afective n
leziunile lobului frontal. De asemenea, n aceleai leziuni poate apare iritabilitatea,
torpoarea (somnolena), lipsa de iniiativ, alturi de discrete tulburri de personalitate.
Tulburrile psihice din afectrile lobului frontal se mpart n trei grupe:
Tulburri de dispoziie i caracter, care constau n creterea tonusului afectiv, cu
euforie i erotism, alternnd cu faze de melancolie, cu reacii caracteriale, de tip psihopatic
sau iritabil.
Tulburri de activitate se refer la activitile fizice exterioare i la manifestrile
intelectuale. Apare o ruptur ntre bolnav i lumea exterioar, cu srcirea relaiilor i cu
absena reaciilor la evenimentele externe. Se adaug o stare de apatie, indiferen la
durere, mutism achinetic i poate evolua ctre com i moarte.
Tulburri intelectuale, care privesc atenia i memoria. Pot merge de la confuzie,
dezorientare temporo-spaial la starea de perplexitate pn la demen.

Este important pentru gandirea abstracta; atitudinea abstracta nu poate fi

adoptata de pacientii cu leziuni frontale (Goldstein, 1944)
Pacientii cu leziuni frontale sunt deficitari in utilizarea erorilor in scopul ghidarii
comportamentului lor (Luria, 1966)
Activitatea de planificare: activitatea umana constienta necesita o lista de
obiective si un set de actiuni asemanatoare structurii unui document
Lobii frontali au functie inhibitoare, de suprimare a tendintei actiunilor
dominante in favoarea comportamentelor cu scopuri destinate (Diamond, 1989)
Memoria de lucru este o forma a memoriei pe termen scurt; studii pe maimute si
neuroimagistice pe oameni o plaseaza prefrontal (Goldman-Rakic, 1987;
Funahashi,1993; Cohen, 1994; DEsposi to,1994)

LOBUL PARIETAL
Este n relaie cu funciile proxice i gnozice, cu schema corporal
i cu limbajul. n leziunile lobului parietal apar 3 tipuri de tulburri:
Tulburri praxice, adic apraxie ideomotorie, apraxia mbrcatului i
apraxie constructiv.
Tulburri ale schemei corporale sunt tulburri ale percepiei
referitoare la dimensiunile i postura propriului corp.
Tulburri de limbaj duc la afazie senzorial.

LOBUL TEMPORAL
Este n relaie cu memoria, contiina i viaa emoional-afectiv. n leziunile lobului
temporal, exist 4 tipuri de tulburri:
Tulburrile emoionale - experimental, la animale, au putut fi produse accese de furie, de
agresivitate, de alert, de fric i fug, prin excitarea lobului temporal. La om, se pot
obine stri de tristee, team de moarte, senzaie de singurtate. De asemenea, crize de
mnie i violen, care se pot permanentiza sau croniciza, n situaii de excitare continu
a lobului temporal, cum ar fi n epilepsia de lob temporal. n aceast boal, se adaug i
modificri de caracter i de personalitate.
Tulburri psihomotorii: mutismul achinetic, somnolena, catalepsia (stare hipnotic).
Tulburri de memorie sunt constante, n leziunile de lob temporal i sunt sub
form de amnezie de fixare.
Strile de vis, care constau n tulburri de contiin, asociate cu halucinaii
vizuale, auditive, gustative, olfactive, stri care survin sub form de criz. La acestea se
adaug ruperea parial de realitate a bolnavului.

LOBUL OCCIPITAL
Este n relaie funcional cu percepia timpului i a micrilor, a
spaiului vizual, a memoriei i a dispoziiei afective. Leziunile acestui lob
prezint 3 tipuri de tulburri:
Halucinaii vizuale
Tulburri de memorie i de afectivitate
Tulburri de percepie temporal, de micare i de spaiu.

CORPUL CALOS
(fascicul de fibre nervoase care unete cele dou emisfere ale
creierului mare) este implicat n mecanismele memoriei i contiinei,
precum i n procesele gnozice i praxice. Leziunile corpului calos
produc 3 tipuri de tulburri:
Tulburri psihice: ineria motorie, scderea memoriei, lipsa de
iniiativ, lipsa legturii ntre idei, iritabilitatea, nesigurana, anumite
tulburri de caracter.
Tulburri praxice: apraxia ideomotorie, apraxia mimic
Tulburri gnozice: agnozia obiectelor.

Pe baza tuturor acestor date, putem sintetiza mai multe tipuri de

relaii care exist ntre creier i viaa psihic.
Aceste relaii sunt:
1. Relaii neuropsihologice
2. Relaii neuroumorale

3. Situaii psihotraumatizante.

Creierul mijlociu (INTERMEDIAR) are o organizare complex i

conine n principal ci de conducere nervoas care merg spre scoara
cerebral i nuclei proprii (ganglioni bazali).
Sub aceste formaiuni se afl desprite printr-o prelungire a
meningelui (dura mater) (TENTORIUM) urmtoarele formaiuni:
- creierul mic: CEREBEL
- trunchiul cerebral: MEZENCEFAL - puncte - bulb
ventricol
Aceste formaiuni aparin fosei cerebrale posterioare (sunt
formaiuni subtentoriale).

Emisfericitatea
Emisfericitatea este un termen introdus de biologi pentru a desemna
specificitatea functionala a unei emisfere cerebrale. In anumite conditii, una dintre
emisfere lucreaza mai mult decat cealalta.
Emisfericitatea nu inseamna ruptura sau independenta a celor doua emisfere, ci
dimpotriva, ele se informeaza reciproc in mod constant permitand o actiune
coordonata in totalitate.
Functiile senzorio-motorii (motricitatea, sensibilitatea, miscarile mainilor si ale
picioarelor, miscarile ochilor) sunt comandate de fiecare emisfera direct si invers
(incrucisat). Fiecare emisfera comanda jumatatea de corp inversa ei, avand aceleasi
functii si aceleasi roluri, ceea ce nu se intampla in cazul limbajului, gandirii etc.

EMISFERA STANGA
Este responsabila de ceea ce spunem,
- se refera la limbaj, cuvant, aspectul lingvistic al limbajului scris, calcul
logic, cifre, rationament, capacitate de analiza si de abstractizare, grija de a
proceda metodic (dependent de timp Hazel )
Se intereseaza de arbori in dauna padurii".
Preferinta pentru detalii si nu pentru ansamblu, prezentarea logica a
faptelor, relatii de la cauza la efect sunt aspecte caracteristice emisferei stangi.
Trasatura tipica pentru emisfera stanga este abordarea rationala.
Persoanele care au emisfera stanga mai dezvoltata procedeaza metodic, nu
trec la o etapa urmatoare pana nu au epuizat-o pe cea anterioara. Totul
trebuie sa se inlantuiasca logic. Relativa rigiditate a demersului constituie
uneori o garantie a validitatii acestuia (D. Chalvin, 1992).

EMISFERA DREAPTA
Este universul gandirii fara limbaj, al intelegerii nonverbale, al recunoasterii
formelor, al perceptiei spatiale.
Emisfera dreapta da tonul si intonatiile vocii, ea priveste stilul de manifestare al
unei persoane.
Este apreciata ca locul ritmului, al muzicii, imaginilor si imaginatiei . Informatiile
abordate in emisfera dreapta se refera la culori, analogii, structuri, scheme.
Emisfera dreapta este universul visului, al imaginatiei, al culorii, al vederii in relief.
Sarcina ei este sa sintetizeze si sa exprime experienta noastra intr -o imagine.
Emisfera dreapta are ca trasaturi specifice gandirea spatiala si capacitatea de a
vedea abstract. Abordarea este intuitiva (opusa celei rationale); ea procedeaza prin
asociatii de idei, prin abordarea interactiva, face sinteza relatiilor intre obiecte, ca sa
reconstituie informatiile intr-un tot unitar. Avansarea se face in spirala, asteptand ca
putin cate putin elementele sa se ordoneze intre ele, cat mai suplu posibil.
Persoanele cu o dominanta dreapta sunt vizuale

EMISFERICITATEA
Studiile au demonstrat ca rezolvarea problemelor este administrata la femei de ambele
emisfere, n timp ce barbatii folosesc o singura emisfera.
Zonele creierului raspunzatoare de dezvoltarea vorbirii sunt mai mari la femei.
De asemenea, femeile pot percepe la fel de bine sunetele cu ambele urechi in timp ce barbatii se
concentreaza mai degraba asupra unei surse dominante de zgomot
In hipocamp, legat de prelucrarea si exprimarea emotiilor, creierul femeii dispune de
mai multe celule nervoase decat al barbatului. Aici sunt coordonate si reactiile la stress,
aceasta zona fiind foarte sensibila la estrogen ceea ce explica in parte instabilitatea
emotionala declansata in perioada premenstruala. Findca femeia are mai multi
neuroni in hipocamp, sentimentele ei sunt mai intim legate de atitudini comportamentale,
aceasta fiind explicatia comportamentului in conditii de stress
Concluziile acestui studiu ar putea explica o serie de alte informatii care pana acum pareau incerte.
De exemplu, oamenii de stiinta vor putea analiza de ce femeile si barbatii au predispozitii
diferite la probleme de sanatate mintala, sau de ce unele medicamente au efecte
diferite in functie de sex.
Conform statisticilor, femeile sunt de doua ori mai predispuse decat barbatii la depresii.
Explicatia ar fi aceea ca la nivelul creierului feminin se produce doar jumatate din
cantitatea necesara de serotonina, hormon care induce starea de bine .

 In schimb, barbatii sunt mai predispusi la autism, sindromul Tourette,

dislexia, deficit de atentie sau schizofrenie. Aceste boli sunt provocate de
lipsa unei substante care are rolul de a masculiniza" creierul si de a -l feri de
aceste tulburari.
Cercetatorii au constatat ca barbatii sunt atenti la aspectele generale, pe cand
femeile sunt mai concentrate pe detalii. Explicatia este data de faptul ca femeile si
barbatii proceseaza diferit informatiile, folosind mecanisme cerebrale diferite .
A ceste deosebiri implica un comportament predominant androgen la barbat
care este dotat prin conformatia sa mai mult pentru o activitate fizica, de unde si
experienta sa mai mare in durerea somatica. Pe de alta parte femeia are o dominanta
estrogenica asociata cu o structura psiho-emotionla deosebita adaptata
problemelor legate de ciclurile periodice, sarcina, alaptare, menopauza si afectiuni
specifice care implica o experienta dureroasa viscerala mai mare ca la barbat.
Diferentele intre sexe nu sunt numai de ordin structural si functional ci si
metabolic, constantindu-se la varstnici scaderea mai pregnanta a
metabolismului glucozei la nivelul hipocampusului la femei in timp ce la
barbati declinul metabolismului glucozei nu este semnificativ.

n creier exist:
- substan cenuie care conine nuclei
- substan alb care conine axoni (ci de conducere)
Creierul este nvelit de meninge (acestea sunt 3 membrane:
- dura mater - alb, la exterior
- arahnoida - ca o pnz de pianjen . hrnete creierul
- pia mater - aderent pe creier
ntre meninge exist un spaiu virtual; ele sunt scldate n lichidul cerebro - spital (cefalo rahidian).
Bulbul conine centrii vitali - respiraia, activitatea inimii.
n continuarea bulbului se afl mduva spinrii, care are o structur format din substan alb
i substan cenuie.
Baza craniului are mai multe guri prin care ies formaiuni nervoase:
- intra nevraxiale - acoperite de meninge
- extra nevraxile - ies din meninge
- periferice - ies din cranii prin gurile craniului

NEURON: unitatea de baz morfologic i funcional a sistemului

nervos central (a scoarei cerebrale).
Gsim aglomerri de neuroni n substana cenuie din:
-scoara cerebral n ganglionii de la baza craniului (nucleii cenuii) i n
- mduva spinrii unde apare, n seciune, sub forma literei H
Scoara cerebral conine cca. 14 miliarde de neuroni care zilnic mor i nu
se mai refac.
Neuronul este alctuit din:
- corp neuronal (nucleu) i
- prelungiri:
- dendrite
- axon
Legturile dintre neuroni se fac prin aceste prelungiri

Sinapsa (jonciunea neuronal) poate s fie:

- axo - somatic (dendrit - nucleu)
- axo - dendritic (dendro - dendritic (dendrit dendrite)
Sinapsa prezint un spaiu virtual de jonciune format dintr-o
membran pre - sinoptic, spaiu sinaptic i membran post - sinoptic.
Exist sinapse:
- neuronale (jonciune ntre neuroni)
- neuro - musculare (jonciune ntre prelungirea neuronal i fibra
muscular) - plcu motorie

Neuronul la microscopia electronica prezinta urmatoarele:

Corpul neuronal conine un nucleu, o citoplasm i este nvelit ntr-o

membran.
Neuronul - unitatea de baz.
Axonii sunt mbrcai n teci; la exterior se vede mielina, teaca de mielin
Pierderea mielinei sau demielinizarea structurilor nervoase duce la
scleroz n plci (multipl).
Celulele care secret mielina pot reface stratul, dar numai parial.
Demielinizarea este un proces autoimun i nu se cunoate cauza ei.

VA MULTUMESC!