UNITATILE STRUCTURALE MAJORE ALE TERITORIULUI ROMANIEL Orogeneza alpina, ultima din istoria geologic’ a Pamintului, desfasurata pe intervalul Triasic — Pleistocen, & condus la edificarea aranjamen- tului structural al teritoriului Romanici, asa cum se prezinta astazi. Evident, ciclul orogenetic alpin a incorporat si formajiuni mai vechi (paleozoice si proterozoice), in care se pot recunoaste amprentele orogenezelor hercinic’, caledonicd si assyntica. Desi proces unic, efectele finale ale tectogenezei alpine sint concretizate in doua aspecte structurale total diferite; de orogen alpin, cu structura cutata complicati, si de platforma, cu structura simpli necutata. @ in prima categorie se inscriu Carpatii $i Dobrogea de Nord. Carpasii romdnesti, ca edificiu orogenic, sint rezultanta insumérii mai multor faze fectogenetice (cimmericd, austrica, mediteraneeand, subhercinicd, laramica, pyrenean’, stiric’, moldava, valaha); in schimb Dobrogea de Nord este efectul numai al primelor faze (cimmeric& sau eventual austrica), incit faa de Carpati este un orogen alpin timpuriu (Saindulescu, 1980). Pe arealul Carpasilor roménesti, in etapa finald de evolujie (cu prectidere in Badenian, insd nu exclusiv), prin scufundarea unor porfiuni s-aul format bazine tectonice, ce au functionat ca arii de sedimentare pe intervale de timp variabile. Dupa inchidere, acestea au cApitat caracterul unor depresiuni in raport de rama muntoas’ din jur. in aceasta situajie sint: Depresiunea Transilvanici si Depresiunea Timisoara — Carei, cit si o serie de depresiuni mai mici (Sighet, Coméanesti, Brasov, Hareg-Strei, Caransebes — Mehadia, Beius etc.), din cuprinsul celor 3 segmente carpatice, cu sau fara legaturd cu primele dou’ sau cu zonele de molasa. Atit Carpafii (cu depresiunile adiacente), cit si Dobrogea de Nord sint segmente ale marelui sistem orogenic alpin, ce stribate Europa gi Asia. ina doua categorie se inscriu: Platforma Moldoveneasci, Platforma Birladului si Delta Dunarii, Platforma Valahi - Sud Dobrogean’ si Masivul Dobrogei Centrale Comun, pentru toate acestea, este faptul ca depozitele acumulate in ciclul tectonic alpin cit si depozitele mai vechi paleozoice (aparfinind ciclurilor hercinice si caledonice) si chiar proterozoice superioare (cazul Platformei Moldovenesti) nu sint cutate, pastrindu-si, mai mult sau mai pufin, caracterul initial orizontal. Prin opozisie cu Orogenul Alpin ele sint unitayi rigide, consolidate. 14in alcdtuirea acestor unitii existé dowd etaje structurale diferite: un ¢laj superior (cuvertura), reprezentat prin stiva de depozite necutate, acumulate in etapa de stabilitate, si un etaj inferior (fundamentul sau soclul), pe care sti cuvertura, ce reprezinti un fost orogen cu depozite intens cutate si, partial sau in totalitate, metamorfozate. Ca atare, in evolutia unei astfel de unit%si sint dou etape distincte: o etapa labila de geosinclinal, finalizata intr-un orogen si etapa de stabilitate, materializat& prin depozitele acumulate ulterior si nedeformate tectonic. Desigur, prin nedeformare, nu trebuie infeles c& cle nu prezinta nici un fel de deranjamente; acestea sint insi foarte reduse si de alté factura decit cele din orogen (fig.1 si 2). Fig.2. Cuverturd stab cutati (a) si orizontala (6). Trecerea la regim de platform’ (de stabilitate) s-a produs in etape diferite. De exemplu, Platforma Moldoveneascd este o platforma foarte veche, consolidati in Proterozoicul mediu, in timp ce Platforma Valah’ - Sud Dobrogeana s-a consolidat la inceputul Paleozoicului, in Cambrianul inferior. Pentru Platforma Birladului i a Deltei Dunarii, in etapa cunostinjelor actuale, nu se poate preciza momentul consolidirii. Spre exemplu, M.Sandulescu (1980) a considerat-o ca o platform’ hercinicd (consolidata dup Carboniferul inferior), iar in 1984 acelasi aulor presupune ¢4 este mult mai veche (caledonic& sau chiar cadomiand), Aceasti incertitudine (inerenti din lips de date), la care se adaugé $i alte aspecte, pune sub semnul intrebarii-separarea Platformei Birladului'ca unitate majora, ea flind mai curind © portiune din marginea Platformei Moldovenesti afundata tectonic si 15neimplicata in procese orogenetic Desi existi aceasté incertitudine, am. preferat separarea ei ca unitate majori, avind in vedere uncle diferenje notabile in alcdtuirea cuverturii (prezenja Permo-Triasicului si a Jurasicului cit si prelungirca sedimentirii dup’ Meotian, pint la finele Romanianului), care o diferentiaz4 de Platforma Moldoveneasca, $i pentru Masivul Dobrogei Centrale au aparut semne de intrebare, ca urmare a identificérii unor fitocenoze paleozoice in depozite considerate drept sisturi verzi’. Dac fitocenozele paleozoice reprezinta 0 realitate, atunci consolida- rea hercinica este cert si Dobrogea Centrali nu mai aparfine de Platforma Moesica. Marginea vestic’ a Platformei Moldovenesti, de la contactul cu ‘Orogenul Carpatic si de sub el, tot din lipsa de date sigure, este interpretata diferit in ce priveste aledtuirea (la nivelul formatiunilor paleozoice si mai vechi), structura, etapa de consolidare gi implicit apartenenta. © platforma tipicd are fundamentul acope! de cuvertura in totalitate. Existi situajii cind, datorita unor inalpiri, cuvertura este erodati, pastrindu-se doar ca resturi, iar fundamentul apare la zi (fig.3). Acest tip de unitate platformica este denumit masiv. In aceast situatie este Dobrogea Centrala. 6 Cuverturd: eee a F Fondarment Fig 3. Cuverturd erodati in mare parte: F = fundament; € - euverturs ‘Am aritat ci Dobrogea de Nord este un orogen alpin timpuriu, asupra caruia miscdrile alpine, posterioare celor neocimmerice sau eventual austrice, nu s-au mai resimpit, Incit depozitele care s-au acumulat ulterior nu sint deformate, avind aspect de cuvertura. Astfel de depozite nu acopera intregul Orogen Nord Dobrogean, ci numai Bazinul Babadag si Promontoriul Nord Dobrogean. Aceste doua regiuni, desi structural apartin de orogenul alpin timpuriu, au si caracter de platforme tinere, alpine. Cuvertura nedeformata ce mascheaza partial (Bazinul Babadag) sau in totalitate (Promontoriul Nord Dobrogean) orogenul alpin denoté pierderea mobilitaqii si trecerea la un cratogen stabil. In acest mod fostul orogen, in cazul celor dous unityi, a devenit fundament. Avind in vedere aceste aspecte, considerim mai potrivitt trecerea unitijilor respective in categoria platformelor EEE * A face abstraciie de aceste date inscamni si procedim ta fel cu toate fitocenozele din formafiunile cristaline $i chiar sedimentare, si nu s4.le eliminim doar pe cele care contrayin unut anumit model (eventual preconceput). 16© 8 (qd) UETEA seid Ma) HarUNC! FNS eS (Ha) IM|OPTLIE NEI {GNa) FASTAUPAOPIOW NEL ‘UNdpo>Ad oussofAer sasofew apeamanays Ngmuy ~ erugUIOY “p'8ty 7Dobrogean) si Platforma Babadag (in loc de Bazinul Babadag). Acesta din urma, dupa cum au relevat forajele efectuate pe precontinentul Mari Negre, se imbraca cu formatiuni mai noi decit Cretacicul. Rezumind, teritoriul Roméniei circumscrie urmatoarcle unitati structurale majore (fig.4): platforme prealpine 1. Platforma Moldoveneasca 2, Platforma Birladului si a Deltei Dundrii (=Platforma Scitica) 3. Platforma Walaha si a Dobrogei de Sud 4. Masivul Dobrogei Centrale orogen alpin 1, Dobrogea de Nord 2. Carpatii romanesti cu depresiunile tectonice adiacente platforme alpine 1. Platforma Covurlui 2. Platforma Babadag La aceste unitaji se adaugi si portiunea limitrofa din bazinul Marii Negre. intrucit, vreme indelungati, datele geslogice si geofizice asupra selfului au avut un regim special (caracter secret), acestea n-au fost cuprinse, pind in prezent, in nici un manual sau tratat de Geologia Romaniei. Uninigile structurale majore de pe uscatul Dobrogei (Platforma Dobrogei de Sud, Masivul Debrogei Centrale, Orogenul Nord Dobrogean, Platforma Scitica) se prelungesc pe self, unde prezinti aceleagi caracteristici (fig.4a). in acelasi timp, selful are si tristturi specifice care justificd tratatrea sa Separatd. Acestea sint determinate de aparijia unor bazine mici, incipiente, - primul dintre ele fiind Istria in Albian - care treptat s-au extins si unit) si acumularea depozitelor euxinice (=cuvertura euxinicd) care, cu unele intreruperi, S€ continua $i in prezent. In cadrul cuverturii euxinice este conservat vechiul taluz (paleopant’) legat de geneza bazinului Mari Negre. Aceasta paleopanti denumit& Pragul euxinic (1.P&trug et al.,1975), activ’ pint in Paleogen, a jucat un rol deosebit de important in evoluyia sedimentarii si in formarea unor zAcAminte de hidrocarburi. Pragul euxinic este situat in cadrul selfului (Ia vest de taluzul actual al Mari Negre) si pe traseul lui se contureaz% doud depresiuni: Istria (mai mare) in fata Platformei Babadag si Eforie (mai mica) in cadrul Platformei Dobrogei de Sud (fig.4a). 18Fig 4a. Prelungirea unitititor structurale majore pe Selful rominese al Marii Negre (dupa O.Catuneanu, 1992): Platf.Dobrogei de Sud (PDS), Masivul Dobrogei Centrale (MDC), Orogenul Nord Dobrogean (OND), Platf.Sciticd (PS), Platf.Babadag (PB), Depr.lstria (DI), Depr.Eforie (DE), Rezumind, in evolugia selfului romanese se diferentiazd doud etape: etapa pre-Marea Neagra si etapa Marea Neagra (Albian - Actual). Etapa pre-Marea Neagr& a avut o evolujie similara cu a unit&gilor de pe uscat, in timp ce etapa Marea Neagra este unitara si corespunde acumularii depozitelor euxinice (Albian — Actual). Aceste depozite (inclusiy cele de la est de pragul euxinic) nu prezintt deformari specifice ariilor labile geosinclinale, incit ele au caracteristici de cuvertura platformicd. Existenja unor falii inverse nu pot anula acest aspect. De altfel, si pe uscat, depozitele cretacice din Platforma Babadag sint usor deformate. in etapa Marea Neagra nu s-au manifestat miscari geodinamice puternice cu efecte plicative si sariaje. in concluzie, selful romanese, ca parte component a bazinului Marii Negre, prin prezenja cuverturii euxinice se detaseazd ca unitate distincti, faja de unititile structurale adiacente de pe uscat.I PLATFORME PREALPINE Dupa cum am aritat in capitolul precedent, acestea sint uniti{i rigide, care au rimas ca atare in ciclul geotectonic alpin, consolidarea lor, adica trecerea din arie mobil& in arie stabil platformicd, flind anterioar’. Toate au derivat dintr- © arie comun’, inst fenomenul consolidirii s-a produs in etape diferite. Pe teritoriul Rominiei, acestea sint; Platforma Moldoveneascd, Platforma Birladului sia Deltei Dunarii, Platforma Valaha sia Dobrogei de Sud si Masivul Dobrogei Centrale. Desi teritoriul Deltei Dunirii aparfine aceleiasi unititi structurale cu Platforma Birladului, iar a Dobrogei de Sud cu Platforma Valahi, am preferat prezentarea lor separati sub numele de Platforma Deltei Dunarii si Platforma Dobrogei de Sud pentru a scoate in evidenpa particularitapile fiecdreia dintre ele. Indirect, aceast& tratare este susjinuta de trisiturile geomorfologice. 1.1, PLATFORMA MOLDOVENEASCA. Situat in fata Carpatilor Orientali, Platforma Moldoveneasca este cea mai veche platformd, ea fiind consolidata in Proterozoicul mediu. Forajele adinci au relevat ci marginea vestici a aceastei platforme (probabil mai tindra) este prins’ sub orogen, incl limita de suprafaji este aparenta si se poate trasa la contactul dintre depozitele sarmatiene cvasiorizontale ale platformei si cele miocene, intens cutate, ale molaser pericarpatice pe linia: Straja — Solca — P<inoasa — Tg.Neamy — Buhusi. < Limita sudic&, cu Platforma Birladului (cu incertitudinea de a nu se putea preciza ce reprezint’i aceasta platform’), este dat de falia Falciu — Munteni — Plopana, ce corespunde unei trepte de afundare accentuati, precretacica, prelungiti spre V in falia Bistrijei din orogen. Spre E si N Platforma Moldove- neased se continu’ cu marea Platform’ a Europei Orientale. 20Aspecte orografice. Pe fondul litologic al depozitelor sarmatiene (constituite predominant din argile $i nisipuri cu unele intercalatii de calcare si gresii) si al aranjamentului structural cvasiorizontal (usoara inclinare NV-SE), s-a format un relief de dealuri si coline, denumit Podisul Moldovei. Majoritatex dealurilor se prezinta ca platouri, formate pe seama rocilor mai dure (calcare si gresii), cum sint platourile: Tansa-Repedea, Dealul Mare, Falticeni, Dragomirna étc.(cu indljimea medie de 400 m). Usoara inclinare spre SE §i intercalaiile grezo-calcaroase au favorizat, sub actiunea apelor curgatoare, aparijia de cueste. In partea de NE a Podigului Moldovei, in bazinul hidrografic al Jijiei, unde lipsesc gresiile si calearele, eroziunea a fost mult mai activa, conducind la un relief de dealuri si coline domoale (150-200 m), denumit Cimpia Moldovei. In zona de contact cu Orogenul Carpatic, pe seama depozitelor sarmatiene de pictrisuri i nisipuri, acumulate la debusarea unor artere hidrografice in marea ‘sarmaticd, a rezultat un relief de dealuri piemontane (Clit, Ciungi, Boistea, Corni, Margineni, Runcu Buhusi), dintre care cel mai important este Masivul Ciungi (692 m), considerat 0 paleodelt’ a Moldovei. Depunerile “deltaice” sint marturii ale evolufici rejclei hidrografice, instalate pe uscatul carpatic, dup’ edificarea sa ca relief in urma miscarilor moldave. Rejeaua hidrograficé care strabate Platforma Moldoveneasci este drenati de riurile Siret si Prut, vai asimetrice, cu afluenqi scurgi pe stinga si lungi pe drepta, probabil o consecinja a nivelului de baza al Prutului, mai coborit cu 200 m. 1.1.1, STRATIGRAFIA Cele dou% componente din alc3tuirea Platformei Moldovenesti, soclul (fundamentul) si cuvertura reflecta stadii diferite de evolutie: fundamentul fiind etapa mobili de geosinclinal, in care s-au manifestat intense procese geodinamice (orogeneze, metamorfism, magmatism), finalizate intr-un sistem orogenetic, iar cuvertura - etapa de stabilitate (platformica) in care depozitele acumulate in cicluri marine succesive n-au fost deformate tectonic, raminind cvasiorizontale. Dupa consolidare, prima transgresiune marini s-a produs in Vendianul superior, iar cele mai noi depozite revin Meojianului. in acest lung interval stratigrafic au existat mai multe etape de exondare. Pe cea mai mare parte a Platformei Moldovenesti, eroziunca actioneazi in depozite sarmatiene, de sub care numai in NE (in malul Prutului) au fost deschise si depozite mai vechi (badeniene si cenomaniene). in partea sudic& (mai ales in SE), peste depozitele sarmatiene se pistreazi si Meojianul. Depozitele in care acjioneazi eroziunea sint accesibile observagiilor directe, in aflorimente, incit cunostingele asupra lor sint numeroase i exacte. In schimb, depozitele de sub nivelul de eroziune (cea mai mare parte din cuvertura si soclul) pot fi investigate numai prin foraje adinci, incit cunoasterea lor este 2dependenti de numirul forajelor si mai ales a carotelor extrase, Orice nou foraj (cu precddere cele carotate) poate aduce date noi. Acest aspect este valabil pentru toate unititile de platformi. 1.1.1.1. FUNDAMENTUL (SOCLUL) A fost deschis in citeva foraje adinci la Iasi (-1121 m), Popesti (-1370 m), Batrinesti (-1008 m) si Todireni (-950 m). Cele mai lungi coloane de carote S-au extras la Iasi (270 m) si Todireni (483 m). Studiul carotelor (D.Giusea, V.Ivanovici,1961) a relevat ci fundamentul, deschis prin foraje, este alcdtuit din Pparagnaise plagioclazice (cu almandin si sillimanit sau cu biotit si hornblenda), larg cristalizate, in care sint injectate gnaise leucocrate cu oligoclaz si microclin (Iasi) sau gnaise cuarjo-feldspatice, oculare, albicioase sau rozii (Todireni). La Todireni, in partea inferioari a coloanei, in paragnaisele plagioclazice, s-a intilnit si granit roz cu muscovit si biotit. Tot la Todireni s-a interceptat si un filon de bazalt. Datele de virsti absoluta au aritat valori cuprinse intre 1280-1448 M.a.” (pe biotit) si intre 1005-1593 M.a. (pe microclin). Aceste valori nu arat® virsta primara a depozitelor, ci ultimele miscari geodinamice, manifestate in Proterozoicul mediu (D.Giusca et al.,1967). Prin litologie si ta, soclul din Platforma Moldoveneasea este similar cu cel din sectorul Bug—Podolian, cu virst aparent’ de 1600 M.a. (virsta primara fiind mult mai mare, de 2300-3000 M.a.), ce corespunde unei regenerari din Proterozoicul mediu. Bazaltele de la Todireni sint mai noi, posibil infracambriene, tinind seama de frecvenja aparijiilor de bazalte infracambriene din Masivul Ucrainean. Informatiile pentru partea vesticd (vest de Siret) a fundamentului sint reduse gi interpretate contradictoriu. Un singur foraj, sapat la Bodesti (amplasat pe molasi), fa -3950 m, a intrat intr-o formajiune greso-argilitic’, pe care a strabatut-o pind la 4113 m. Dupa aspectul litologic (dedus dupa trei carote prelevate din acest interval) si fitocenoza cu Protoletosphaeriditun cf.conglutinatum gi Leiosphaeridia cf_simplicisima, D.Paraschiv (1978,1986) consideri c& ar corespunde cu sisturile verzi din Dobrogea Centrala. 1. Patruy si Th. Danes (1987) sint de parere cd rocile acestei formatiuni (neafectate de procese metamorficc) nu pot fi echivalate cu sisturile verzi, ci aparjin cuverturii (Vendian). Prin aceasta interpretare rezult ca si in partea vesticd fundamentul este de tip podolic. Configurafia cimpului geomagnetic la nivelul fundamentului reflect © serie de anomalii (determinate de natura rocilor), dar aceasta nu denoti si virste diferite. in acest sens, se presupune cf pin’ la falia Siretului fundamentul este sigur Milioane ani 22§ JTo.Negmt Poscani + a ING SN PIATRA NEAMT \ s Rodan LEN ela alee tee SETS AG | Ctr ote pee TY sects pateezaic J (on KS fete scaly proterozoic 4 oBirted $ Fig.S. Soctul Platformei Moldovenesti (dupi M.Sandulescu si M.Visarion, 1988 - simplificat). de consolidare proterozoica, dup’ care pind la marginea orogenului (falia Solca), ar putea fi acelasi tip sau eventual mai nou (epicadomian), iar in continuare spre YV, sub pinzele flisului, ar fi de virsti paleozoica (caledono-hercinic3) care s-ar gasi si in Platforma Birladului (fig.5). Acest punct de vedere, bazat pe existenta sisturilor verzi la Bodesti si a unor depozite devoniene si carbonifere cutate (forajele Straja, Putna, Sucevifa, Valea Seack, Roman), dupa cum am aritat, este respins de I,Patruy si Th.Danej (1987), formatiunile in cauza flind atribuite cuverturii (Vendianului si Cambrianului). Pind la revizuirea materialului eventual, objinerea de noi date de foraj, nici una din cele dou’ posibilitati nu poate fi respinsi. Asupra alc&tuirii marginii vestice ne vom referi si la cuverturd. 231.11.2. CUVERTURA Este ale&tuiti exclusiv din depozite sedimentare, apartinind Vendia- nului superior, Paleozoicului, Cretacicului,? Paleocenului, Eocenulut, Badenianului superior, Sarmatianului si Meojianului. La acestea se adaug’ depozite cuaternare, mai ales terasele ce insojesc arterele hidrografice. In Badenian, Buglovian (Sarmatian inferior) si Meofian s-au acumulat cenusi vulcanice, provenite din lantul vulcanic neogen al Carpatilor Orientali sau dintr-un vulcanism extracarpatic. Grosimea insumati a cuverturii variaz’ intre 2500 m si 6100 m. Din datele stratigrafice rezult& c& depozitele s-au acumulat in trei cicluri mari (megacicluri), separate de lacune ce corespund unor intervale lungi de exondare. Megacicluri de sedimentare Etape de exondare I. Vendian superior — Devonian Paleozoic superior—Jurasic Il. Cretacic — Paleocen? — Eocen niediu Eocen superior— Badenian inferior Ill. Badenian superior — Meojian Pontian In fiecare megaciclu au existat si alte scurte intreruperi, generale sau numai locale. ‘CICLUL VENDIAN SUPERIOR — DEVONIAN. Dinstudiilepaleontologice, efectuate pe carote extrase in foraje, rezulti cA acest interval ‘stratigrafic este reprezentat prin Vendian superior, ‘Cambrian inferior, Ordovician superior (numai presupus), Silurian mediu si superior, Devonian inferior (N.Balteg et al.,1969; N.Macarovici,1971; D.Patrulius si M.Tordan,1974; V.lliescu,1974; D.Paraschiv si R.Muriu,1974; M.lordan, 1975; I.Prodan, 1987) (fig.6.). Pe marginea vestic’ a platformei, pe baza unor fitocenoze si microfosile (N.Baltes et al.,1969) este presupus% si prezenja Devonianului mediu sia Carboniferului inferior (Dinanjian), punct de vedere: sustinut de D, Paraschiy (1978,1985), dar contestat de I.Patruy si Th.D&ney (1987), care atribuie depozitelor respective o virsti mai veche (Vendian — Cambrian inferior). Dup’ datele paleontologice sigure cunoscute pin’ in prezent, ciclul de sedimentare declansat in Vendianul superior s-a menjinut, cu unele intreruperi, pind in Devonian. VENDIANUL SUPERIOR a fost recunoscut prima data in forajul de la Batrinesti (1008 — -685 m), dupa alga Vendotaenia antiqua si unii spori de 24Protosphaeridium flexuosus, P.densa (D.Patrulius si M.lordan,1974; V.Mies- cu,1974), iar ulterior dup’ litologie in forajele de la lasi, Popesti, Todireni. Litologic, la Batrinesti succesiunea incepe cu o formatiune arenito-ru- diticd (60 m), aledtuita mai ales din gresii cuarto-feldspatice si uncle microconglo- merate, cu intercalajii de siltite si argile cenusii-negricioase (mai freevente pe ultimii 15 m) intre care apare gi un tufit verde. In continuare predomini argilele si siltitele cenusii-negricioase, partial bituminoase (ce contin resturi de Verdorae- nia antigua), cu rare intercalajii de gresii cuartoase subjiri. Aceste depozite pelitice, in grosime pin’ 1a 320-350 m, sint denumite “formajiunea cu Vendotae- nia” (D.Patrulius si M-lordan,1974). 1.Patrug si Th.Danet (1987) considera ca Vendianul se extinde pe toati platforma, inclusiv marginea vestici (Bodesti, Roman). CAMBRIANUL INFERIOR are o grosime de circa 130 m la Batrinesti (685 — -555,m), flind aledtuit in baz din conglomerate si gresii cuarjoase (3 m), peste care urmeazi argile gi siltite cenusii si gresii cuarjoase. Virsta este dovediti de o fitocenozi cu Sabellidites cambriensis dupa care depozitele respective au fost denumite "formajiunea cu Sabellidites” (D.Patrulius si MJordan, 1974). Ca si in cazul Vendianului, I. Patrug si Th.Diney admit prezenja Cambrianului inferior si pe marginea vestic’ a platformei (Putna, Radausi, Bodesti, Roman). ORDOVICIANUL SUPERIOR nu este atestat paleontologic, ci doar presupus prin corelare cu situagia de la E de Prut. Astfel, la Batrinesti, M.lordan (1975) atribuie Ordovicianului un pachet de gresii cuarjoase (2 m) cu resturi de echinoderme si brachiopode, pe care le coreleazi cu gresia de Molodova de pe Nistru, datat& paleontologic de Th. Vasctugeanu. Grosimea redus’ (intre Prut si Nistru avind 0,5-9 m) si chiar lipsa sa in unele zone se datoreazi croziunii postordoviciene. Rejinem c4, in principiu, Ordovicianul poate fi conservat sporadic in Platforma Moldoveneasca. D.Paraschiv (1985) cuprinde intreaga stivi de depozite dintre fundament si Silurian, sub numele de “formatiunea de Iasi". Avind in vedere diferenjele litologice existente (singurul criteriu in delimitarea unitajilor litostrati- grafice) se impune separarea lor in mai multe formatiuni (enumerate in prezenta- re), dup cum au procedat D.Patrulius si M.lordan (1974). Dac acceptim interpretarea de formasiune unitari (de lagi), separatiile ficute ar reprezenta membri. SILURIAN MEDIU $I SUPERIOR (Wenlockian, Ludlovian,? Pridolian) apare pe toat& platforma, cu exceptia marginii de sud-vest. A fost stribitut de numeroase foraje (Hudesti, Todireni, Batrincsti, Iasi, Vorona, Botosana, Radausi etc.). In NE, in regiunea Riddugi — Prut, se gaseste aproape de suprafaja (-70 m), dar spre V si S coboara la adincimi din ce in ce mai mari 25(Todireni -241 m; Iasi -356 m; Radduji -1477 m). Din datele de foraj rezulté c& depozitele siluriene apar in doui faciesuri: calcaros in partea central si de est, si argilos (cu graptolifi) in nord-vest. Datele paleontologice cunoscute pind in prezent denota ca cele 2 faciesuri sint sincrone si nu suprapuse, cum presupun I.Patruy si Th.Dancy (1982). Desi intre cele dow’ faciesuri exist% diferente litologice notabile, cle sint grupate intr-o singuraé unitate litostratigrafica, denumita "formagiunea de Radaui" (D.Paraschiv,1985), Avind in vedere: diferenele litologice (exprimate si in confinutul faunistic), aceast% denumire trebuie rejinuti exclusiv pentru faciesul pelitic cu graptoliji, iar cel calcaros si fie denumit “formajiunea de Bitrinesti”. Formayitinea de Bétrinesti, predominant calcaroas4, are raspindirea cea mai larg’ si insumeaza o grosime intre 120 m si 300 m, fiind aledtuita din calcare, cu unele intercalajii de gresii calcaroase, marne si mai redus argile, in care S-a identificat o fauna, dominata de brachiopode (Strophochonetes cingulatus, Atrypa reticularis, Protochoneres ludloviensis, Deltyris efevatus etc.), alaturi de care apar ostracode (Leperditia phaseolus), trilobiji, temaculigi, graptoliti (Callograptus dichoromus), corali, briozoare, bivalve, conodonte etc. care denot’ prezenja Wenlockianului si Ludlovianului (Th.Dane},1963; N.Macarovici, 1971; M.lordan, 1975). in forajul B&trinesti formatiunea este separati in 3 membri: » calcaros inferior (104 m) cu calcare si marne negre si cenusii, ce contin o faun’ bogati, mai ales brachiopode (Strophachonetes cingulatus, Atrypa reticularis, Leptaena rhomboidalis, Phacops sp., Callograptus dichotomus etc.), care atest Wenlockianul; + detritic median (30 m) cu siltite. argile, marne si calcare cenusii- negricioase, lipsit de fosile; » calcaros superior (170 m), din calcare si marne, cu o fauna bogata, dominata tot de brachiopode (Protochonetes ludloviensis, Delthyris elevatus, Atrypa reticularis dzwinogradensis etc.), cu exceptia parjii terminale (60 m) in care abund’ ostracodele (Leperditia ex.gr, tyraica, L.schmidti etc.), care atest virsta Ludlovian si posibil Pridolian (M.lordan,1974,1982). Aceste unitji litologice nu se pot generaliza pe intreaga arie a faciesului carbonatat. Formatiunea de Réidéufi, cu graptolifi, este raspinditA pe o suprafaga mici, in partea de NV (Ridauji — Botosana), unde se asterne peste Cambrian. A fost traversati in intregime la Ridauti, unde are o grosime de 1223 m (intre - 1477 m si -2700 m). Partea inferioard (circa 300 m) este format tot din calcare, iar restul din argile cenusii, parjial bituminoase. Pe linga graptoliji (Neodiverso- graptus nilssoni, Bohemograptus bohemicus, Saetograpius colonus) s-au mai gasit tentaculifi, ostracode, Orthoceras sp., Eurypterus sp., brachiopode (D.Paraschiv, R.Muriu, 1974) si o fitocenozd cu chitinozoare (D.Beju), pe baza c&rora depozitele sint atribuite, de asemenea, intervalului Wenlockian — Ludlovian. DEVONIANUL INFERIOR (Gedinnianul) este atestat pe criterii paleontologice in nord-estul platformei (RAdauyi — Hudesti), unde in dou’ foraje, 26.sub Cenomanian, in calcare negricioase s-a identificat o fauni cu Plectodonta mariae, Mutationella podolica, Dalmanella crassiformis etc., cit si 0 fitocenoza numeroasi, specific’ pentru Gedinnian (1.Prodan,1987). Aceste calcare au fost traversate pe cifiva metri, sondele respective oprindu-se in ele. Atestarea paleontologic’ a Gedinnianului pune problema continuitatii cu Silurianul si a prezentei Pridolianului (Pregedinnian). Conservarea unor astfel de depozite (Gedinnian si Pridolian) este dependent’ de eroziunea indelungata postdevoniana. Litostratigrafic, Gedinnianul poate fi inclus in formafiunea de Batrinesti, Pe marginea sudici a platformei (regiunea Munteni — Crasna — Ivanesti) este atribuit Devonianului un pachet de gresii cuartoase dupa un rest de Dictyonema sp. si o microfauna siracd cu: Umbellina bella, Dentalina irregularis (N.Grigoras.1961; N,Baltes et al.,1969), Aceste gresii au fost strabatute pind la 60 m, nefiind depasite. Avind in vedere c& graptolifii dendroizi se extind din Ordovicianul superior pin’ in Carbonifer, ele ar putea fi mai vechi decit Devonia- nul inferior sau eventual mai noi, O revizuire paleontologicl riguroas’ ar permite eliminarea incertitudinii. in ce priveste depozitele de pe marginea vesticl, interceptate in zona Duleesti — Roman sub cele cretacice, gi atribuite Carboniferului inferior (Dinangian), revizuirea microfaunei a infirmat virsta respectiva. 1.Patrut si Th.D&net (1987) incadreazd aceste depozite la Cambrian. Din datele stratigrafice rezult’ ci, in megaciclul Vendian superior — Devonian (circa 230 M.a.), au existat intreruperi de sedimentare intre Cambrianul superior si Ordovicianul superior, cit si in Silurianul inferior. Nu se poate preciza daci in timpul Vendianului superior, cit si intre Vendian si Cambrian a fost sau nu continuitate. Pe marginea vesticd a platformei mu poate fi exclus ca sedimen- tarea sii se fi declansat tot in Vendianul superior, urmind in linii generale aceleasi etape. In exondarea postdevoniand, eroziunea indelungati (circa 240 M.a.) a indepartat 0 mare parte din depozitele superioare ale cuverturii palcozoice, realizindu-se o peneplen’ - suprafaja Botosani - care, in zonele cu suport carbonatat, prezint& gi un relief carstic (D.Paraschiv, 1987). Aceasta suprafaji a fost inhumat& si totodatit deformata intr-o prima etapa in ciclul Cretacic — Eocen (cind s-au produs numeroase oscilafii), si ulterior, mult mai intens, incepind cu Badenianul superior, prin afundarea, in trepte spre V si SV, mai accentuat’ la i de Siret si apoi sub orogen. CICLUL CRETACIC — PALEOCEN? — EOCEN. Noul megaciclu de sedimentare a inceput in Valanginian si, cu numeroase intreruperi de scurta durata, s-a menjinut pin’ in Eocen. Depozitele acumulate in acest interval (< 1000 m) sint acoperite de cele miocene. Eroziunea le-a deschis numai in malul Prutului, intre Radéupi si Mitoc (unde afloreazi Cenomanianul), incit cunoasterea lor se bazeazi, in principal, pe carotele extrase prin foraje. Macrofauna si mai ales microfauna 27atesta prezenja Valanginianului, Barremianului, Apfianului, Albianului superior, Cenomanianului inferior si mediu, Coniacianului, Santonianului, Campanianului — ? Paleocenului, Eocenului inferior si mediu (Vascaujeanu, 1935; 1,Costea et al, 1981; LParuy et al.,1985; L-lonesi,1985; G.Bombiji,1987) (fig.6). Existenta Paleocenului si chiar a Eocenului, dupa cum vom arata, sint puse la indoiald. LUTETIAN. EUISIAN ‘contuse I Heterehelix cieeviase tad Biaboiruncens hnnesne SANT td Pilnonelia. ovalis CaMACIAN” FS FS Folalipera appenninita Ledeen ‘Ammpntonde Pec HEEROMA MIAN, gia peer j ee z fells cecibleng GARATMUAN ee efans e6 fevsiceasis’ ay (ALANEITAN GEGINNIAN. Lepergifia tyrvic? a Bbtothanetet i; |PRIDDLIAN ~ Gelthyris clevatas Sahemograntus benemnicus Saeagrapius colonus Categrattus dkehalomas a harm. de Biirinesti yk oe Ridin idites combricnsis. Vencebeais antique Frofesohacricivm yENDIAN SUP Fig.6. Coloana lito si biostratigrafici sintetica a depozitelor vendiene, paleozoice, mezozoice si cocene din Platforma Moldavencasch VALANGINIANUL este cunoscut numai pe marginea vesticd a platformei, unde se asterne transgresiv peste Paleozoic sau direct peste Vendian. Ca facies, este asemanitor cu cel din Platforma Valah’. Astfel, in partea de NV (zona Radauji — Suceava), in prelungirea Depresiunii Lvovului, sedimentarea i in- cepe prin calcare rosietice, argile si marne brune, cu intercalajii de dolor anhidrite, ce insumeaz pink la 350 m grosime. Aceste depozite sint considerate ca 0 Variafie a formatiunii terigen-evaporitice cu charofite si ostracode din 23Platforma Birladului, atribuité Valanginianului timpuriu. Transgresiv, ele sint acoperite de nisipuri calcaroase si calcare peletale (100 m) cu Trocholina si miliolide, de virsti Valanginian superior’. La sud de Tg.Neamt, sedimentarea a inceput ceva mai tirziu cu depozite neritice (gresii si caleare oolitice), cu episoade subcontinentale de tip Sabkha (anhidrit in cimentul gresiilor), care prin pozijia lor revin Valanginianului inferior. Peste ele urmeaza, in continuitate, formatiunea nisipo-calcaroasi cu Trocholina™’. BARREMIAN — APTIANUL 4 fost identificar pe o porgiune mica, in partea de SV (la sud de Roman). Aici, transgresiv peste Valanginian, stau gresii cuarjoase si gresii litice, cu intercalajii de caleare oolitice si conglomerate (circa 150 m), ce confin briozoare, ostracode si foraminifere (Palorbitolina canaidea, P.lenticudaris, Choffatella decipiens), ce indic& virsta Barremian — Aptian. ALBIANUL SUPERIOR apare tot pe marginea de NV (zona R&dauji — Suceava — Filticeni) si pe cea de SV (Fundu Tutovei — Bacau), fiind repre- zentat prin gresii si calcare (50-60 m) cu o asociatie de foraminifere (Ticinella roberti, Hedbergella planispira, Praeglobotruncana stephani etc.). CENOMANIANUL INFERIOR $1 MEDIU. fn Cenomanianul inferior s-a produs o transgresiune marin pe intreaga platform’, menjinindu-se pint in Cenomanianul mediu. Mai inti, s-au acumulat microconglomerate si gresii cu fosfati (3-5 m), apoi gresii si nisipuri cuarjoase, glauconitice, local cu intercalaii de spongolite $i gaize (25-80 m) $i in partea superioari calcare cretoase, cu concretiuni de silex (10 m), Acestea din urma au fost deschise de eroziune in versan{ii Prutului, intre Radauji si Mitoc (fig.7). Taxonii de Rotalipora appenni- nica, Praegloborruncana stephani, Amphidonta conica, Entolium orbicularis etc., identificati in carote, cit si compararea cu regiunea dintre Prut si Nistru, denota virsta Cenomanian inferior si mediu. CONIACIANUL $ISANTONIANUL, Aceste doud etaje au fost recu- noscute in foraje numai in partea vestici, incepind de la granis& si pin in zona Baciu, dup o asociatie de foraminifere*cu Pithonella ovalis si Globotruncana tinneana (I.Costea et al., 1981). Asociatia respectiva este cuprins’ in micrite si biomicrite, cu intercalatii de marne (50 m). CAMPANIANUL este transgresiv faja de Santonian, dar sub aspect litologic s-au acumulat aceleasi tipuri de roci (micrite, calcare grezoase, marne), LPdtrup, 1.Costea et al.(1991) revin asupra dattrii acestor deparite pe care fe atribuie Tithonicului terminal si Berra — Valanginianalut inferior, De asemenea, na mai admit prezeng. Barremianulsi (Comunicare la Sesiunea stintfick a Univ.*Al.L. Cura*slasi, 26.X.1991), 29cu o grosime pin’ la 350 m. Campanianul inferior, atestat de o asociajie cu Globotruncana stuartiformis si Heterohelix globulosa, se pare ci s-a acumulat pe toati platforma, iar Campanianul superior (cu Globotruncana contusa si Goesella carpathica numai in jumitatea vestic’, ceea ce ar presupune 0 exondare a parfii estice), : PALEOCENUL? SI EOCENUL. Intre depozitele cretacice si cele ba- deniene (datate sigur) in mai multe foraje spate pe marginea vesticd a platformei, inclusiv partea prinsa sub orogen, s-au intilnit gresii cuarjoase glauconitice, gresii calcaroase glauconitice si mai redus calcare, avind o grosime pind la 80-100 m (cu unele indicajii spre maximum 150 m) a ciror virsti nu este pe deplin Kimuriti. Menfionam ci in acest interval se include si parte din formatiunea infraanhidritica. ce este atribuiti firi dovezi sigure Badenianului. SUR, < 5 € s 5 = = S S 3 s S te = 3 5 = = = a = = = 5 5 5 T=T= Fig.7. Sectiune geologic’ in versantul drept al Prutului Ia Miorcani-Cotul Zameca (dopa L. lonesi si B.lonesi, 198: 1 ~caleare cu silexuri (Cenomanian); 2 - conglomerate: 3 - calcare si mame algale (Badenian superior); 4 - gresii si conglomerate; 5 - gresii cu Ervilia, Mactra etc.; 6 ~ argile bentonitice (Buglovian superior). 1.Costea et al.(1981) atribuie depozitele dintre Senonian si Badenian de pe marginea vestic’ a platformei Paleocenului (fara precizarea etajului), dupa o asociajie de foraminifere cu Globoconusa daubergensis si Globorotalia angulata. Dupf aceiasi autori Eocenul lipseste, gisindu-se doar remanieri de microfauna si microflora in baza depozitelor badeniene. Evident, in cazul cind fauna eocens 30apare Impreuni cu cea badeniani, fenomenul remanierii este clar si asemenea situagii pot exista. Pe lingd asemenea situajii, intr-o serie de foraje (Frasin, Malini, Tg.Neamy, Ghindauani, Dusesti, Cuejdiu, Margineni, Roman), in carote recupe- rate din intervalul cuprins intre Cretacic si Badenian, reprezentate prin tipurile de roci menfionate mai sus, s-au identificat foraminifere mari (numuligi, assiline, alveoline, discocycline) care atest? prezenja Eocenului inferior si mediu (G. Bombit4, 1987). Eocenul inferior (Cuisian) este atestat in forajele de la Malini (-2300 m), Tg.Neamy (-2406 m), Dusesti (-3142 m), Roman (-1225 m), Cuejdiu (-4690 m) de o asociatie cu Mummulites aquitanicus, N.burdigalensis, N.planulatus etc., iar Eocenul mediu (Lutetian) la Frasin (4000 m), Malini (-2271 m), Margineni (-2874 m) de © asociatie cu Numnmutires laevigarus, N.uranensis, N.campesinus etc. Pozitia in situ a faunei de foraminifere mari este dovediti de aspectul unitar al asociafiilor si mai ales de succesiunea biostratigraficl normal’. Din cele relatate rezult{ ci prezenta Eocenului inferior (Cuisian) si mediu (Lutefian) este sigura, in schimb pentru Paleocen dovezile sint insuficiente. in forajul Malini, din intervalul 2141-2143 considerat de G.Bombifa (1987) Eocen inferior, geologii petrolisti mentioneazi nannoplancton (Cyclaceccolithus formo- sus, Discoaster barbadiensis) care denot mai curind Eocenul superior. Din carote- le respective nu se semnaleazi fauni badeniand pentru ca cea cocend sa fie remaniata. Din prezentarea stratigraficl rezulti ci in megaciclul Cretacie — Eocen (circa 80 M.a.) sedimentarea a fost episodicd, cu dese intreruperi sau cu etape cind apele au cuprins numai partea vesticd. Astfel, din Valanginian pind in Albian sedimentarea s-a instalat (cu intreruperi) doar in partea vestica. O situatie similara a existat si ulterior in Coniacian — Santonian, Campanian superior, ?Pa- leocen si Eocenul inferior-mediu. Numai in Cenomanianul inferior si mediu, cit si in Campanianul inferior pele s-au extins pe toatd platforma. Din Campanian (partea esticd) si dup’ Eocenul mediu sau chiar superior (si cea vesticd) Platforma Moldoveneascd devine uscat si incepe o lung’ etapi de denundasie (circa 40 M.a.), care s-a sfirgit in Badenian. Paleorelicful modelat in acest timp pe depozite eocene, cretacice si chiar paleozoice imbracd forma unei suprafeje plane denumita suprafaja Dorohoi, care era stribirut de o refea hidrograficd orientata NE-SV in jumitatea nordic& si E-V in jumatatea sudick (D.Paraschiv, 1987). Paleovaile au putut fi evidentiate seismic si prin foraje. Aceastd suprafata a fost ingropat’ incepind cu Badenianul superior si deformata treptat prin afundare spre ¥, mai accentuat la V de valea Siretului. 31CICLUL BADENIAN SUPERIOR — MEOTIAN. Jn Badenianul superior (Kossovian) s-a produs 0 transgresiune marina, ce s-a extins pe toata suprafaja platformei, cu care incepe ultimul si cel mai scurt ciclu de sedimentare. Apele parisese platforma dup’ Meotian. De fapt, in partea nordic retragerea a inceput mai timpuriu, in Basarabian. Noul ciclu a durat mult mai pusin (circa 7 M.a.) fay ~ de precedentul. Dupa datele noi, nici in acest ciclu n-a fost o sedimentare continu, cia existat o scurta intrerupere intre Badenian gi Sarmatian si alta in timpul Sarmatianului, intre Basarabian si Chersonian (Lilonesi si B.lonesi, 1982, 1984). BADENIANUL SUPERIOR (KOSSOVIAN). Depozite badeniene sint prezente pe toatd Platforma Moldoveneasca, inclusiv pé- marginea prinsi sub Orogenul Carpatic, agternindu-se transgresiv pe suprafaja Dorohoi. Eroziunea le-a dezvelit numai in malul Prutului, intre Oroftiana si Liven. Din datele de foraj $i aflorimente rezulté ci in succesiunea Badenianului superior se pot separa trei unititi litologice, ce reflect’ evolujia sedimentirii: 1) formatiunea detriticA sau infraanhidriticd, 2) formagiunea evaporitic’ cu gipsuri si anhidrite si 3) formafiu- nea argilo-marnoasd (supraanhidritica), care se pot individualiza pe intreg arealul platformei. 149 cewomantan | SUPERIOR Fig.8, Secjiune In versantul drept al Prutului la Crasnaleuea-Cotul Grimesti (dupa Llonesi si B.lonesi, 1982): Cenomanian: / - caleare cu silexuri; Badenian superi- ‘or: 2 + conglomerate, 3 ~ marne si calcare algale; Buglovian superior: 4 - argile cu Cibicides, 5 - siltite, 6 - tufite, 7 - nisipuri cu Inaequicostata inopinata, Terebralia 7 andrzejowskii eic., 8 - argile bentonitice, F - nivel cu Mohrensternia. Formariunea detritica (infraanhidrisicd), ce marcheaza transgresiunea Badenianului, este aledtuité din gresii si nisipuri, cu intercalajii de marne si 32caleare (pind la 130 m). in partea de NE a platformei este exclusiv detritica. Aici, dup% cum se poate observa in aflorimentele din malul Prutului (fig.8), transgresiv pe Cenomanian stau conglomerate cu galeti de silex si nisipuri cuarjoase de ‘Alba — Miorcani (pini la 30 m). in liantul conglomeratelor si, mai ales, in nisipuri s-au gasit taxoni de Glycymeris deshayest. Chlamys sp., numeroase ostrei (O.digitalina, O.lamellosa etc.) si o juméitate de mandibuli de Anchitherium aurelianense (C.Gheorghiu et al.,1961; Gh.Bagu et al.,1965; B-lonesisi A.Lungu, 1978). Pe restul platformei si mai ales pe marginea vestica (inclusiv partea prins& sub orogen) delimitarea acestei formayiuni de substrat este dificila, 1a ea fiind incluse si depozitele eocene. Geologii petrolisti au separat formatiunea detriticd in trei membri, denumifi de sus in jos A, B si C. Cel putin in unele cazuri (Malini, Frasin, Cuejdiu ete.) membrul A si chiar membnul B revin Eocenului, dupt asociatia de foraminifere mari. Pe marginea vestic’ a platformei in formajiunea detritica (inclusiv in depozitele eocene) apar acumulri de hidrocarburi. D.Tarina = > {= sueionan sucrton ={~ f frat 2c BADENIAN a ercnetg ph, SUR Fig.9. Sectiune in versantul drept al Prutului-Cuziau (dupa L.fonesi gi B,lonesi, 1982): Badenian superior: J - gips, 2 - calcare si marne algale: Buglovian superior: 3 - argilele de Bajura, 4 - cuful de Hudesti, 5 argile bentonitice, 6 - calcarul de Esanca; Volhinian superior: 7 - Argile bentonitice. Formagiwnea evaporitict urmeazi in continuare, fiind aleatuitd din gipsuri si anhidrite, cu uncle intercalatii de marne, argile si tufuri. Are o grosime 33intre 30-60 m si acoper& cea mai mare parte din platforma, cu exceptia unei fisii inguste in partea de NE (de-a lungul Prutului). Sub orogen, n-a fost intilniti la Sucevita, Slatina si Bodesti. Lipsa ei denoti ca suprafejele respective erau exondate. Este deschis de eroziune, in malul Prutului, pe 0 porjiune mica intre Ivancauji si Cuzliu (fig.9). Din imercalajiile de alc natura (marne, argile) s-au identificat taxoni de Orbulina universa, Bolivina antiqua, B.dilatata, Uvigerina semiornata etc, (EL. Negoigi,1974). Cu toate acestea, dovezile paleontologice rimin insuficiente pentru datarea sigura la Badenianul superior (Kossoyian) atit a formariunii anhidritice, cit si a celei infraanhidritice, nefiind exclus’ o virsti mai veche Badenian mediu-inferior. Prin proprietigile sale reflectorizante, formayiunea evaporitica reprezint& un foarte bun reper in prospecjiunea geofizica. Formatiunea argilo-marno-calcaroasé incheie succesiunea Badenianu- lui. Pe cea mai mare suprafaja a Platformei Moldovenesti, este alcatuita mai ales din argile si marne cenusii (<250 m), care confin taxoni de Spiratella si forami- nifere bentonice (Uvigerina, Bilimina, Sphaeroidina, Eponides, Cibicides etc.) (B.Tonesi, 1968; N.Trelea,1969). Pe marginea de NE, ca urmare a adincimii reduse ‘a mari, s-au acumulat calcare si marne cu Lithorhamnium (10-20 m), in care se gisese numeroase pectinide (Chlamys wolft, Ch.lilli depereti, Ch.scissa kneri, Ch.elegans etc.), impreuna cu specii de Ostrea, Lucina, Clycymeris, Megerlea etc. si de foraminifere ca Textularia, Elphidium, Cibicides etc. (L.Simionescu, 1901; E.Nicorici si B.lonesi,1977). in partea de SE (zona Munteni — Vaslui) in carote recuperate din formatiunea supraanhidriticd (-920 m) s-a identificat, de asemenea, o macrofaund cu Chiamys elegans, Ch.wolfi, Ch.lilli, similara cu cea din aflorimentele din malul Prutului (B.Ionesi, 1988), ceea ce ne demonstreaz’ prezenja faciesului cu pectinide pe toatd marginca estici a Platformei Moldovenesti. Formajiunea argilo-marno-calcaroasa este echivalenté cu *“marnele cu Spiratella” din molasa pericarpatic’. Din prezentarea litologiei si a faunei rezulta ct la inceputul si la sfirsitul Kossovianului marea a avut o salinitate normals, fapt atestat de macro- $i microfauna, iar in partea mijlocie concentrajia in sruri a crescut foarte mult, incit au precipitat gips si anhidrit. Cele trei unitati litologice, cu abateri nesemnificative, se intilnesc pe toatd Platforma Moldoveneasc4. In ansamblu, grosimea lor creste sensibil spre V, unde ajunge la 450 m. Din datele de foraj rezults ca izobatele din baza Badenianu- lui se gasesc intre 0-100 m (in NE) si -1500 m (in fafa orogenului), adincimea crescind de la E spre V. Sub orogen adincimea cregte accentuat intre 2000 m si 5000 m. 3 34