Lectia 1: Comunicarea

1.1. Notiunea de comunicare

Contextul de analiza
Termenul de comunicare este folosit n strnsa legatura cu termenii limba si limbaj.
Sunt folositi uneori ca echivalenti, alteori se face o distinctie clara de sens
. Fiecare termen capata semnificatii noi daca i se asociaza un atribut specific.
Astfel, comunicarea poate fi verbala sau nonverbala, intergrupala sau intragrupa
la etc. Limba poate fi materna, de circulatie etc. Limbajul poate fi: artistic,
matematic, filosofic, emotional etc.
Clarificari asupra continuturilor acoperite de acesti termeni sunt aduse de catr
e discipline diferite: lingvistica, psihologie, informatica, sociologie, logica,
filosofie, arhitectura etc.
Definirea comunicarii
Indiferent de scolile, domeniile sau opiniile care definesc comunicarea, se pot
identifica cteva aspecte comune:
* comunicarea reprezinta un proces de transmitere de informatii (informatia
fiind privita ca un termen general referindu-se att la concepte, ct si la semne, s
imboluri etc.)
* comunicarea necesita cel putin doi poli (individ-individ, individ-grup etc
.)
Etimologic, termenul provine din limba latina, unde "communis" nseamna "a fi n rel
atie cu, a pune de acord".
Dictionarul de sociologie defineste comunicarea ca un proces de emitere a unui m
esaj si de transmitere a acestuia ntr-o maniera codificata cu ajutorul unui canal
catre un destinatar n vederea receptarii (Maria Voinea).
Dictionarul de psihologie defineste comunicarea ca relatie ntre indivizi ce impli
ca transmitere intentionata sau nu cu influente asupra receptorului si cu efect
retroactiv.
Comunicarea are rolul de a pune n relatie sistemele (omul) cu mediul n care evolue
aza.
1.2. Procesul de comunicare
Prin procesul de comunicare se transmit informatii pentru atingerea anumitor sco
puri. nteleasa ca proces, comunicarea implica o derulare a operatiilor de codare,
recodare, decodare asupra mesajelor.
Elementele procesului de comunicare
Schema cea mai simpla a procesului arata n modul urmator:
Elementele procesului de comunicare sunt:
Emitatorul & Receptorul n relatie. La individul uman, comunicarea depinde de capa
citatea de relationare cu celalalt, de disponibilitatea de combinare a codului f
olosit, de disponibilitatea de receptie si prelucrare, de complexitatea si varie
tatea continuturilor, precum si de posibilitatea emitatorului si receptorului de
a-si schimba reciproc rolurile.

Canalul de comunicare - "drumul", "calea" pe care mesajul se transmite. Acestea

pot fi canale vizuale, auditive, tactile, kinestezice etc. Canalele au suport na
tural sau tehnic (telefon, fax, mijloace audio-video etc.)
Mesajul este o componenta complexa a comunicarii care implica fenomene de codare
, recodare, decodare. La om, functia semiotica nalt dezvoltata permite codarea st
imulilor actuali, trecuti, viitori si utilizarea lor nu doar de catre cel care c
odifica, ci si de cei care primesc mesajul.
Codul - trebuie ales si cunoscut de partenerii n relatie.
Feedback-ul - mesaje de raspuns pe care receptorul le da n timpul sau dupa recept
area mesajului initial.
Mediul, contextul comunicarii se refera la situatia particularizata n care are lo
c comunicarea. Comunicarea se desfasoara ntr-un context cu care se ntrepatrunde.
Este important faptul ca procesul comunicarii poate fi perturbat prin aparitia u
nor factori (bariere n comunicare) care diminueaza, amplifica, mpiedica sau deform
eaza mesajele.
Exemple de bariere:
* la nivelul emitatorului/ receptorului
o deficiente de exprimare, respectiv receptionare
o deficiente emotionale, atitudinale
o idei preconcepute etc.
* la nivelul canalelor:
informatia emisa pentru un canal este receptata pe un alt canal (ex.: neva
zatorii recepteaza informatia audibila prin canale dezvoltate compensator)
* la nivelul mesajului:
o folosirea cuvintelor cu sensuri diferite
o expresii personale, difuze, limbaje insuficient cunoscute de cei imp
licati n comunicare
* la nivelul mediului:
o climat poluat (fonic, vizual etc.)
o folosirea necorespunzatoare a suportului de informatie.
Forme ale comunicarii
Comunicarea are un caracter dinamic. Este un proces complex, ce se particularize
aza n contexte diferite: exista informatii care se transmit genetic, informatii c
are circula n mediul social (cutume, obiceiuri etc.), n organizatii. Exista mai mu
lte criterii dupa care sunt identificate variatele forme de comunicare:
* Dupa participarea indivizilor la procesul de comunicare:
1. comunicare intrapersonala (comunicare cu sinele)
2. comunicare interpersonala (cu altii)
3. comunicare de masa (prin institutii specializate, cu adresabilitate
generala)
* Dupa contextul spatial-temporal al mesajelor
1. directa (fata n fata)
2. indirecta (mediata)
* Dupa instrumentele folosite
1. verbala
2. nonverbala
3. paraverbala
* Dupa obiectivele comunicarii
1. comunicare incidentala (fara scop bine stabilit)

2. comunicare consumatorie (consecinta a starilor emotionale)

3. comunicare instrumentala (cnd este urmarit un scop precis)
* Dupa interactiunea sistemelor care comunica
1. comunicare omogena (om-om, animal-animal)
2. comunicare heterogena (om-animal, om-masina)
* Dupa pozitia n cadrul unei organizatii
1. comunicare ascendenta (cu superiorii)
2. comunicare descendenta (cu subalternii)
3. comunicare orizontala (emitatorul si receptorul au pozitii egale)

1. Construieste un mesaj, apoi ncearca sa-l traduci n cel putin doua coduri diferi
te.
2. Pornind de la mesajul alcatuit, ncearca sa te asezi empatic att n rolul emitator
ului, ct si n cel al receptorului. Construieste apoi feedback-uri: pozitiv, apoi n
egativ.
3. Observa o situatie complexa de comunicare! Identifica elementele. Transfera p
rocesul de comunicare n alt context. Analizeaza comparativ situatiile.
n cadrul seminarului online din aceasta saptamana, discuta cu colegii tai dificul
tatile aparute n rezolvarea acestor exercitii.