Comunicare empatica: cum construim relatii

sanatoase cu copiii nostri

Mama si trainer de comunicare non-violenta, Monica Reu si-a facut o misiune
din a fi agent de conectare intre parinti si copiii lor.
De ce ar trebui sa fie mamicile interesate de educatia empatica? Le
este de folos si parintilor cu pitici pana in 2 ani?
Educatia empatica este in primul rand un mod de a privi copilul - ca
pe o fiinta separata de tine, cu propriile-i ganduri, sentimente,
nevoi, dorinte, ca pe o fiinta unica, irepetabila, care merita acelasi respect
ca si o persoana adulta si care, tocmai datorita acestui respect primit la
varsta mica, va creste intr-un adult respectuoas fata de ceilalti. Asa ca da,
pentru mine educatia empatica este o baza care este bine sa existe
inca de la inceput si pe fundamentul careia sa putem construi o relatie
frumoasa cu cel care ne-a ales sa-i fim parinti.
Prin educatie empatica incerc sa promovez si ideea de parinte care creste,
invata si se dezvolta intr-un om mai bun, mai constient de sine, de valorile
lui, de ranile pe care le are de vindecat din propria-i copilarie.
Instrumentele educatiei empatice ajuta in primii ani de viata ai
copilului din mai multe puncte de vedere: ne ajuta sa ramanem ancorati in
valorile si intentiile noastre profunde si atunci cand nesomnul si extenuarea
incep sa-si faca simtite efectele asupra noastra; ne ajuta sa intelegem mai
bine mesajele reale ale copiilor in perioada preverbala, sa intelegem mai
bine nevoile lor indiferent de modul in care le exprima; ne ajuta sa ne
conectam la copii si sa ne bucuram mai mult de viata noastra impreuna; ne
ajuta sa oferim o educatie bazata pe valori si nu pe conditionare inca de la
inceput.
De ce e important ca piticii sa fie crescuti intr-un mediu empatic?
Un mediu empatic este un mediu de siguranta emotionala. Copilul
este o fiinta vulnerabila, aproape total dependenta de adulti, cu o mare
nevoie de siguranta. Cand, copil fiind, stiu ca parintii mei sunt aici sa ma
sprijine, sa ma sustina, sa-mi ofere alinare si intelegere, sa ma indrume cu
blandete - si nu am teama ca ar putea izbucni intr-un acces de furie
necontrolat sau, mai rau, ca ma pot trezi cu o palma peste ceafa sau cu
smucituri neasteptate -, am incredere sa explorez lumea, sa descopar, sa
invat, sa ma dezvolt la potentialul meu maxim. Imi pastrez curiozitatea

nativa, invatarea este un proces placut, natural, firesc. Intre noi exista o
relatie bazata pe incredere.

Mai mult, din exemplul de comportament al parintilor mei invat si eu un mod

de functionare in lume, iar la varsta adulta voi sti sa reproduc acelasi mediu
cald, prietenos, plin de compasiune, in propria mea familie.
Mi se pare important sa mentionez, pentru parintii care ar putea avea
aceasta temere, caun mediu empatic nu este un mediu in care copilul
face absolut tot ce vrea, absolut oricand vrea. Nu este nicidecum vorba
despre asa ceva. Insa este un mediu in care oferim feedback respectuos,
pornind de la valori autentice si in care trasam limite constiente,
benefice pentru toate persoanele implicate.
Ce efecte are o comunicare violenta asupra copiilor, in ce masura le
afecteaza dezvoltarea?
Daca nu stiu sa-i transmit copilului meu mic decat critici, judecati, etichete
dureroase, pedepse si constrangeri, ma indoiesc ca relatia noastra va fi pe
termen lung una de incredere, deschidere, sinceritate, o relatie in care
copilul sa se simta valorizat, securizat, iubit neconditionat si in care sa
indrazneasca sa vina la mine oricand da de greu. Dimpotriva, imi imaginez
ca un parinte excesiv de critic si de rigid va creste un copil care in
timp va ajunge sa se fereasca de el pentru a se proteja, va ajunge sa
caute intelegerea si empatia de care are nevoie in alta parte. Mi se pare
esential sa stim ca felul in care ii tratam pe copii va avea efecte profunde
asupra legaturii dintre noi. Adesea uitam acest aspect, uitam ca ei vor creste
si ca vom petrece mai multi ani relationand cu ei in postura de adulti.
Cand copiii cresc intr-un mediu de comunicare nesanatoasa si disfunctionala,
le sunt profund afectate increderea in propriile forte, curiozitatea, increderea
in oameni, capacitatea de a invata. Sunt mai timorati, indraznesc mai putin
si, in cele mai multe cazuri, ajung la randul lor sa aiba un mod agresiv de
comunicare si relationare.
Odata ce ai luat-o pe calea comunicarii violente si relatia cu copilul e
problematica, in ce masura poti indrepta lucrurile?
Cred cu tarie ca oricand avem posibilitatea sa schimbam macazul in relatia
cu copiii nostri, ca niciodata nu este prea tarziu. Ba chiar mi se pare o
dovada de maturitate sa te poti duce la copilul tau si sa-i spui: "Uite, mi-am

dat seama ca in unele cazuri am actionat altfel decat mi-as fi dorit, si vreau
sa schimb asta, pentru ca relatia noastra este importanta pentru mine." Asta
este o lectie extrem de valoroasa si pentru copil, care invata atunci ca a gresi
este un lucru omenesc si ca, atunci cand gresim, nu e o dovada de slabiciune
sa recunoastem, ba dimpotriva, recunoasterea este punctul din care putem
incepe sa reparam. Probabil ca va fi nevoie de mai multe dovezi ca incerc sa
fac schimbarea respectiva, ca incerc sa pun relatia noastra pe alte baze, insa
in general copiii sunt foarte receptivi la asa ceva si au resurse de
compasiune si iertare extraordinare.

Monica, te rugam sa ne povestesti un exemplu recent in care ti-ai

controlat o reactie automata si ai adoptat o abordare nonviolenta si
empatica in relatie cu fetita ta, Emma.
Eram dupa o zi lunga, frumoasa, dar obositoare de training si pe seara m-am
dus sa o iau pe Emma de la mama mea. Din clipa in care am intrat pe usa, a
parut ca, in viziunea ei, nu eram in stare sa fac nimic bine. Fiecare gest,
fiecare cuvant al meu dadea nastere unei reactii pline de iritare si
nervozitate din partea ei. Extenuata, simteam si eu cum, pe dinauntru, incep
sa clocotesc si ma apropiam de limita. M-am ridicat de pe fotoliu, am facut
trei pasi de racorire prin incapere, dupa care m-a lasat pe vine, i-am luat fata
in maini si am intrebat-o: "Emma, ce te-ar ajuta pe tine acum?" Raspunsul a
venit fara intarziere: "Sa ma iei in brate, mami. Am plans dupa tine azi, ca nu
ai fost aici." Nu a fost nevoie de nimic mai mult. M-am bucurat enorm ca nu
m-am pierdut si eu cu firea, caci as fi ratat un moment de iubire si conectare
tare pretios.
Le poti da mamicilor 5 sfaturi simple si scurte cu care sa inceapa
chiar de astazi sa aiba o relatie mai empatica cu piticii lor?
1. Cand copilul te supara cu ceva, inainte de a reactiona, lasa-te la nivelul
lui. Vei vedea ca atunci cand il privesti in ochi are loc o conectare
instantanee care te ajuta sa ramai conectata la iubirea pe care i-o
porti.
2. Ai grija de tine. Pentru a avea resurse de empatie, intelegere si rabdare
cu copilul tau este esential ca rezervoarele tale sa fie pline. Evalueazati si cauta sa-ti implinesti propriile nevoi.
3. Invata sa oferi apreciere si feedback pozitiv. Sunt hranitoare pentru
increderea si stima de sine a copilului tau.

4. Fa loc in program pentru timp de calitate impreuna cu micutul tau. Este

timpul acela in care esti numai a lui, nu raspunzi la telefon, nu-ti
verifici e-mail-ul, ci te conectezi la fiinta minunata careia i-ai dat viata:
va jucati, dialogati, aflati lucruri interesante unul despre altul. Si nu, nu
e nevoie de ore in sir.
5. Asculta mai mult. Asculta-ti copilul cu toata fiinta ta: nu pentru a-l
combate, nu pentru a-l corecta, nu pentru a-l contrazice, ci pentru a-l
intelege.
Poveste-ne putin despre tine: cine e Monica Reu si cu ce se ocupa.
In ordine cronologica, as spune ca cele mai importante repere pentru mine ar
fi... trainer de comunicare nonviolenta, sotia lui Ian - cu care imi impartasesc
meseria si pasiunea pentru relatii de calitate - si mama Emmei. Emma a
aparut in viata noastra acum cinci ani si doua luni si ne lumineaza viata in
fiecare zi.
Am descoperit comunicarea empatica acum 13 ani si fara exagerare pot sa
spun ca mi-a schimbat radical viziunea asupra lumii, vietii, modului de
functionare al fiintei umane, asupra relatiilor dintre noi. Filozofia aceasta a
compasiunii si constientizarii mi-a patruns toate aspectele vietii si in mod
cert calitatea vietii mele a fost mult imbogatita dupa intrarea in contact cu
munca fabuloasa a lui Marshall Rosenberg.
Cam in proportie de 90% munca mea are legatura cu copiii - sustin cursuri si
conferinte deschise pentru parinti, lucrez cu cadre didactice in institutii de
invatamant, conduc traininguri pentru ONG-uri care au ca obiect de activitate
imbunatatirea calitatii vietii copiilor, impreuna cu sotul meu colaborez intr-un
proiect dedicat cuplurilor. Incerc sa le ofer oamenilor instrumente de
comunicare constienta cu ajutorul carora sa isi inteleaga mai bine propriile
nevoi, resurse si valori, instrumente cu ajutorul carora sa-i inteleaga mai bine
pe cei care ii inconjoara, si, pornind de aici, sa construiasca relatii bazate pe
comunicare constructiva si cooperare autentica.
Acum cativa ani am intrat in contact cu un alt instrument pe care il gasesc
extrem de valoros si in foarte mare armonie cu modelul comunicarii
nonviolente, si anume Solution Focus Coaching. De curand, am finalizat un
program de formare in aceasta abordare si munca mea a capatat influente si
din aceasta directie.
Unde si cum te pot vedea si asculta mamicile?

Aproape toata activitatea mea de cursuri si ateliere pentru grupuri deschise

este postata pe site-ul Asociatie pentru Comunicare Nonviolenta, www.nonviolenta.org, si pe pagina ei de
Facebook, www.facebook.com/Nonviolenta. Sper sa fiu gasita mai des de
acum inainte si pe un site care mi-e tare drag, dar pe care nu am avut pana
acum timp sa-l "ingrijesc" cum se cuvine, www.parinteconstient.ro. De ceva
vreme, in acest proiect mi s-a alaturat o prietena buna, Florina Oprea,
psiholog si trainer de comunicare nonviolenta in formare, asa ca sper ca
lucrurile sa se puna in miscare mai eficient.
5 intrebari-fulger:
1. Cuvantul preferat pe care-l folosesti cu Emma:
Iubire.
2. Momentul preferat al zilei pe care il petreceti impreuna:
Aproape in fiecare seara petrecem cateva minute in care rememoram ce ni sa intamplat frumos peste zi, pentru ce suntem recunoscatori, dupa care citim
ceva ce ne place.
3. Cand ti-a fost cel mai greu ca mama:
In prima saptamana de la venirea din maternitate, cand afara era viscol si
nigea intruna, iar eu nu eram deloc sigura ca fac bine ce fac si ma simteam
oarecum izolata de lume. Si apoi, la prima raceala a Emmei.
4. Cum ti-ai descrie familia in 3 cuvinte:
Iubire, bucurie, dialog.
5. Care este diferenta pe care trainerul Monica Reu o face in lume:
Imi place sa cred ca sunt un "agent de conectare" intre oameni.