Adverse Selection and Loan Market

Author: Mihai PAUN,

Abstract
Adverse selection arises in the loan market when one participant in transaction has more
information about the game being played than does the other participant. In this market
borrowers are often better informed about the probability of default than are the banks from
whom they are borrowing. Under certain condition, bad credit risks are willing to pay a higher
interest rate to finance their riskier schemes than are good credit risks. When this is the case,
banks will fiind that when they raise their interest rate, the good credit risks drop aut of the
market and the bad credit risks stay in. If the banks are engaging in noncolusive Bertrand
price competition in both the loan and deposit markets, it is possible for the market to be in
equilibrium yet for there to exist borrowers who cannot borrow at any interest rate.
Keywords: adverse selection, creditworthiness, bankruptcy rate, game, payoff
JEL Classification: C72, C78, G24

Selecia advers pe piaa creditelor bancare

Autor: Prof. univ. dr. Mihai PAUN, A.S.E .- Bucureti
Rezumat
Selecia advers apare pe piaa creditelor cnd un participant la o tranzacie are mai multe
informaii referitoare la joc dect cellalt participant. Pe aceast pia, clienii sunt mai bine
informai cu privire la solvabilitatea lor dect bncile. In anumite condiii, cei cu risc ridicat
sunt dispui sa plteasc dobnzi mai mari pentru a-si finana afacerile mai riscante. In acest
caz, bncile vor observa c atunci cnd cresc ratele dobnzilor la credite, cei cu risc sczut
prsesc piaa iar cei ceilali rmn. Dac bncile iau parte la competiii de pre Bertrand, att
pe piaa de credite ct si pe piaa de depozite, este posibil ca piaa sa fie in echilibru si totui
s existe clieni care nu pot mprumuta la nici-o rat a dobnzii.
Cuvinte cheie: selectie adversa, rata de faliment, joc, castig
Clasificare JEL: C72, C78, G24

1. Introducere
Selecia advers este o problem frecvent ntlnit in activitatea de tranzacionare pe
diverse piee. De exemplu, suma pltit pentru o asigurare medical crete odat cu
probabilitatea ca persoana respectiv s necesite costuri medicale ridicate. Modelul prezentat
sugereaz c dac asiguratorul nu reuete s obin informaii despre client, va trebui s
perceap aceeai prim de asigurare tuturor clienilor. Companiile de asigurri vor observa c
dac ridic preurile polielor de asigurare, vor ndeprta clienii coreci, iar profiturile se vor
reduce. Teoretic este posibil ca aceast pia s aib un echilibru competitiv, in care fiecare
91

companie de asigurri va restriciona numrul de polie de asigurare vndute, chiar dac exist
exces de cerere. Drept rezultat, vor exista persoane care nu vor obine asigurare medical la
nici un pre. Asiguratorul poate s ofere un meniu de contracte in care clienii cu risc
sczut de afeciuni s aleag acoperirea maxim iar clienii cu risc ridicat s aleag polie care
s nu acopere complet cheltuielile.
Pe piaa aciunilor fiecare specialist tranzacioneaz un grup limitat de aciuni i
creeaz o pia in grupul su de aciuni. Asta nseamn c este de acord s anune preurile la
care vinde sau cumpr la momentul respectiv, nainte de a cunoate cu cine va tranzaciona
sau volumul de aciuni tranzacionate. Specialistul va pierde atunci cnd va tranzaciona cu un
trader din interior: va vinde aciunile la un pre sczut sau le va cumpra la un pre mare.
Pentru a-i acoperi pierderile in urma tranzaciilor cu acest tip de comerciant, brokerul va
trebui s mreasc diferena dintre preul la care vinde i preul la care cumpr aciunile.
Rezultatul este c unii investitori nu-i pot ajusta optim lichiditile portofoliilor datorit
costurilor ridicate de tranzacionare.
Vom considera un proces de vnzarecumprare, care se poate modela ca un joc in
informaie incomplet, cu doi juctori, cu selecie advers (fig.1). Natura face prima mutare i
determin tipul juctorului (informaie privat), care este dat de calitatea produsului oferit la
vnzare: bun sau rea. Juctorul neinformat, nu tie calitatea produsului, ofer un pre care
poate fi ridicat sau sczut. Juctorul informat accept sau refuz oferta cumprtorului.
Analiznd ctigurile, se observ c vnztorul accept ntotdeauna o ofert ridicat i un pre
sczut doar dac produsul vndut este de calitate proast. Cel mai bun rspuns al
cumprtorului se produce cnd obine un produs de calitate bun la un pre mic, iar cel mai
prost dac pltete mult pentru un produs de calitate proast. Un rezultat bun const in plata
unui pre ridicat pentru un produs de calitate bun. Cumprtorul poate s observe c
vnztorul nu va accepta un pre sczut, dac produsul este de calitate bun, deci acest tip de
tranzacie nu va avea loc niciodat. In cazul in care cumprtorul ofer un pre sczut,
vnztorul va accepta doar dac produsul este ru iar utilitatea cumprtorului va fi 0 sau 1.
Dac cumprtorul ofer un pre ridicat, vnztorul va accepta, iar utilitatea cumprtorului
va fi 10 sau -20, i cea mai bun strategie a cumprtorului depinde de probabilitatea ca
produsul s fie de calitate ridicat, precum i de aversiunea acestuia fa de risc.

Cumprtor
neinformat

10, 20

refuz

0, 0

accept

-20, 40
20

refuz

0, 0

Vnztor informat

Pre
mare
Produs
bun
50%

accept

Vnztor informat

Pre
mic

NATURA
Produs
ru
50%

Cumprtor
informat

Pre
mare

accept

40, -20

refuz

0, 0

accept

1, 10

Vnztor informat

Pre
mic

Vnztor informat

92

refuz
Fig.1. Arborele jocului pentru doi juctori cu selecie adversa

0, 0

Potenialii clieni difer in funcie de solvabilitatea lor, adic de posibilitatea acestora

de a rambursa creditul. Banca nu-i asum costurile unei analize in profunzime a solvabilitii
clientului dect dac suma mprumutat este foarte mare. O problem a bncii este faptul c o
cretere necontrolat a ratei dobnzilor poate cauza o scdere a solvabilitii medii a clienilor.
Dac banca nu cunoate solvabilitile individuale ale clienilor, va trebui s aplice aceeai
dobnda tuturor i in consecin, poate s apar un exces de cerere pentru mprumuturi.
Totui, nici-o banc nu va dori s elimine acest exces prin creterea dobnzii, pentru a nu
induce o scdere a solvabilitii propriilor clieni. Rezultatul este un echilibru competitiv pe o
pia in care creditul este raionalizat in funcie de alte criterii dect dobnda perceput
(veniturile, bonitatea, ordinea cererilor pentru mprumut etc.).

2. Acordarea unui mprumut in absenta seleciei adverse

Considerm cazul ipotetic al unui manager care aplic la o banc pentru un mprumut
pe un an de 10.000 $, in vederea creterii capacitii de producie a firmei. Att firma ct i
banca, nu au nici-o garanie c afacerea va fi profitabil. Se consider probabilitatea p ca
cererea pentru produsele firmei s fie mare in urmtorul an, i respectiv 1-p ca cererea s fie
sczut. Presupunem c firma i banca sunt neutre la risc i urmresc maximizarea profitului.
In continuare, vom msura veniturile, pierderile, profiturile etc. in mii de dolari.
Dac cererea va fi mare, atunci veniturile firmei vor fi 15 (15000) i va rambursa
creditul, iar dac cererea va fi sczut, veniturile firmei vor fi 8 (8000$) i nu va putea napoia
creditul. Dac asociem solvabilitatea firmei cu p, atunci venitul mediu al firmei va fi:
VF = 15p + 8(1-p) = 7p + 8

[1]

Profitul firmei, in cazul in care venitul anual excede creditul, va fi:

PF = 15 (10 + 10dL) = 5 10dL

[2]

unde: 10 + 10dL este venitul bncii din creditul acordat, iar dL este rata dobnzii la credit.
Profitul bncii, dac creditul este rambursat (cerere mare), va fi:
PB = (10 + 10dL) 10 (1 + 10%) = 10dL 1

[3]

unde, 10(1 + 10%) reprezint suma pltit de banc deponenilor (banca va plti pentru
fiecare dolar mprumutat 1 + 10% dup un an, deci o dobnda total de 1000$).
Dac firma intr in faliment va suporta costuri ridicate de mprumut in viitor, iar banca
nu poate retine dect venitul net de 8 (8000$), nregistrnd o pierdere egal cu:
8 10(1 + 10%) = 3,0 (banca pierde 3000$)

[4]

Presupunem c 2000$ reprezint costul total al falimentului (-2 in tabel 1). Valorile
calculate se regsesc in matricea jocului din tabelul 1, iar figura 2 descrie arborele jocului.
93

Banca execut prima mutare i ofer firmei mprumutul de 10.000$ la o dobnda dL,
care nu este negociabila. Dac firma refuz oferta, atunci jocul ia sfrit i profiturile sunt
ambele egale cu 0. Dac firma accept, Natura determin tipul cererii, ridicat sau sczut, i
jocul ia sfrit, iar ctigurile se determin conform datelor din tabelul 1.

Tabel 1

Cerere mare
Cerere sczuta

Firma

Banca

5 10dL

10dL 1

2,0

3,0

Strategia bncii este rata dobnzii dL, iar strategia firmei este regula A(d L), conform
creia decide intervalul ratei dobnzii pe care este dispus s o accepte. Dac firma accept
rata dL, atunci ctigul mediu al firmei va fi:
VF (dL) = (5 10dL) p 2 (1 p) = p [5 2 (1 p)/p 10dL]

[5]

iar ctigul mediu al bncii va fi:

VB(dL) = (10dL 1) p - 3,0 (1 p) = 10 dL p - 2,0 (1 p) 1

[6]

Deoarece juctorul informat face ultima mutare, jocul poate fi rezolvat folosind
inducia invers. Firma accept condiiile bncii doar dac obine un profit nenegativ. Punnd
aceast condiie pentru membrul drept din egalitatea [5], rezult c strategia optimal este:

*
accepta, daca d L d F 0.5

A d L

refuza, in caz contrar

1 p
5 p

[7]

Rata maxima a dobnzii acceptat de firma, d*F, este o funcie descresctoare in raport
cu costurile falimentului i cresctoare in raport cu solvabilitatea p (la o solvabilitate ridicat,
firma poate s accepte o rat mare a dobnzii pentru a obine creditul).
Deoarece VB(dL) este o funcie cresctoare, strategia optimal a bncii este s perceap
rata maxim a dobnzii, d*F, att timp ct profitul ateptat este nenegativ. Ctigul mediu al
bncii este nenegativ dac i numai dac:
VB(0,5 (1 - p)/5p) = [10(0,5 (1 p)/5p 1] p 3.0 (1 - p) 0

[8]

sau, dup prelucrare: 9p 5 0, de unde rezult:

p 0,555 (punctul critic/de tensiune al solvabilitii firmei)

94

[9]

Punctul critic al solvabilitii firmei este o funcie cresctoare in raport cu rata dobnzii la
depozite i cu pierderile firmei cnd cererea este sczut, i descresctoare in raport cu
profitabilitatea cnd cererea este ridicat.
Ctiguri
Cerere
mare

ofera
rata dL

Banca

accept

Firma
5 10dL

Banca
10dL 1

Natura
Cerere
mica

Firma

refuza

2,0

3.0

Fig. 2.- Arborele jocului cnd ambii juctori nu cunosc cererea pentru produsele firmei

De asemenea, este o funcie cresctoare a costurilor de faliment, deoarece in timp ce

costul falimentului crete, rata maxim a dobnzii pe care firma este dispus s o plteasc,
scade. Meninnd toate celelalte variabile constante, probabilitatea falimentului trebuie s
scad astfel nct profiturile s rmn neschimbate.

3. Selecia advers i sistemul bancar monopolist

Firma poate estima cu o acuratee mai mare probabilitatea insolvabilitii de plat

dect banca. Cu ct riscul creditului este mai ridicat, cu att va accepta o rata a dobnzii mai
mare. Firma poate s afle printr-un sondaj de opinie, probabilitatea p ca cererea s fie mare.
Banca ins nu va considera aceast informaie credibil, deoarece tie c este in interesul
firmei s declare o cerere ridicat, indiferent dac informaia este adevrata sau nu.
Natura face prima mutare i stabilete solvabilitatea p a firmei, care este o informaie
privat (fig.3). Apoi, banca ofer firmei creditul de 10000$ la o dobnd d L, pe care firma o
poate accepta sau refuza. ntruct banca nu cunoate p, toate nodurile decizionale se bazeaz
pe un singur set de informaii. Deoarece firma cunoate probabilitatea p, fiecare nod
decizional al ei se afl in seturi separate de informaii. Dac mprumutul este refuzat, jocul ia
sfrit i ambii juctori obin profituri egale cu zero, iar dac este acceptat, Natura alege
cererea. Dac cererea este ridicat, mprumutul este rambursat, iar dac este sczut, firma
intr in faliment, costul falimentului fiind 2 (2000$).
Deoarece banca nu observ p, strategia ei const in stabilirea unei singure rate a
dobnzii dL. Cum firma tie p, strategia ei const dintr-o rata a dobnzii rezervat pentru
fiecare valoare a lui p, notat prin funcia d*F(p).
95

Din experiene anterioare, banca tie c venitul ateptat al firmei va fi cu att mai mare
cu ct riscul afacerii este mai mare (adic cea mai mic valoare a lui p). O astfel de relaie
invers intre risc i profitul ateptat este des ntlnit pe pieele financiare competitive.
Cnd cererea este ridicat, venitul firmei este egal cu 10 + SH (p), unde:
SH (p) = 5/p, 10 + SH (p) = 10 + 5/p,

[10]

iar cnd cererea este sczut, venitul este egal cu 10 S L, care nu depinde de solvabilitatea
firmei. Introducnd relaia [10] succesiv in [2] i [5] obinem:
VF (dL) = 3 + p (2 10dL) = p (3/p + 2 10dL)

[11]

Strategia optim a firmei este s accepte orice rat a dobnzii mai mic sau egal cu
rata sa rezervat, d*F (p), care acum depinde de solvabilitatea sa, conform relaiei:
dL d*F (p) = 0,3/p + 0,2

[12]

Cerere mare
accept

ofer dL

Natura
Cerere mica

Firma

Banca

Ctiguri
Firma
Banca
5 10dL 10dL 1
2,0

3.0

refuza
0

risc slab
Cerere mare

Natura

accept

ofera dL

mediu

Natura
Cerere mica

Firma

Banca

5 10dL 10dL 1
2,0

refuza
0

risc bun

Cerere mare
accept

ofera dL
Banca

3.0

10dL 1

Natura
Cerere mica

Firma

5 10dL

refuza

2,0
0

3.0
0

Fig. 3.- Arborele jocului cu selecie adversa dintre firma i banca

Se observ c cu ct crete solvabilitatea, cu att scade rata dobnzii acceptate.

Motivul acestei inversri de situaie este faptul c acum, cu ct solvabilitatea crete, cu att
profitul firmei scade atunci cnd cererea este ridicat. Acesta este costul unui risc al afacerii
sczut. Probabilitatea de a ctiga acest profit crete cu ct solvabilitatea crete. Meninnd
toate celelalte variabile constante, cu ct solvabilitatea crete, cu att profitul ateptat scade.

96

Cu toate c rata dobnzii rezervat a firmei d informaii cu privire la solvabilitatea sa,

banca le va afla abia dup ce anun rata dobnzii la care va acorda mprumutul. Cnd banca
anun rata dL, firma accept creditul dac i numai dac d*F(p) dL, sau:

0.3
, d L 50%
*
p p d L d L 0.2
1 , d 50%
L

[13]

Pentru a determina probabilitatea ca firma s intre in imposibilitate de plat, banca

trebuie s aib o oarecare siguran c solvabilitatea va lua orice valoare dat. Dac banca
consider c orice valoare a lui p este egal probabil, atunci Natura va extrage p din intervalul
uniform distribuit [0,1]. Astfel, dac banca ofer o rata a dobnzii d L i firma o accept, atunci
banca va ti c solvabilitatea firmei este uniform distribuit in [0, p*(d L)]. In consecin,
solvabilitatea condiionat de acceptarea ratei dobnzii propuse, este egal cu punctul din
mijlocul intervalului, anume 1/2 p*(dL).
Profitul ateptat al bncii atunci cnd ofer rata dobnzii dL este:
PB(dL) = [10dL 1/2 p*(dL) 2 (1- 1/2 p*(dL)) 1] p*(dL) + 0 (1 - p*(dL)) [14]
Primul termen din relaia [14] reprezint profitul ateptat din creditul acordat firmei, i
lund in calcul solvabilitatea ateptat nmulita cu probabilitatea ca ea s accepte. Al doilea
termen este profitul atunci cnd firma nu accept (egal cu 0) nmulit cu probabilitatea ca s
refuze creditul. Profitul bncii este maximizat la o rata a dobnzii de 50%. La aceast rat,
firma ntotdeauna va accepta creditul. In consecin, solvabilitatea ateptat a firmei este 50%,
egal cu riscul bncii ca firma s intre in neputin de plat. La aceast rat a dobnzii,
profitul ateptat al bncii este egal cu 1000$. Se observ c datorit probabilitii ridicate ca
firma s intre in faliment, dei rata dobnzii este foarte mare, profitul ateptat al bncii este de
doar 10% din suma mprumutat (fig.4).

97

Figura 4.- Funcia profitului ateptat de banca

4. Selecia advers i competiia bancara Bertrand

Presupunem c exist dou bnci, 100 de depuntori, fiecare a cte 1000$ i 100 de
firme, care doresc s mprumute 100.000$. Fiecare firm i cunoate solvabilitatea sa, pk, i
va lua credit de la o banc numai dac poate s obin o rat a creditului sub rata sa rezervat.
Depuntorii au diferite rate rezervate a dobnzii, uniform distribuite in [0%-20%], iar aceast
distribuie este cunoscut de ctre toi juctorii. Fiecare depuntor i cunoate rata rezervat
i acioneaz independent de ceilali. Dac ambele bnci percep aceeai rat a dobnzii, o
jumtate dintre clieni va aplica pentru credit la prima banc iar cealalt jumtate va aplica la
a doua banc. Ratele dobnzilor, percepute de cele dou bnci pentru depozite i credite le
1

vom nota rD1 , rD2 i respectiv, rC , rC . Datorit prezenei seleciei adverse, probabilitatea
ca oricare client s intre in imposibilitate de plat depinde de tipurile de clieni care aplic
pentru mprumuturi, tipuri ce depind de ratele dobnzilor percepute de bnci. Pentru fiecare
dolar obinut de la depuntori i mprumutat, profitul ateptat al primei bnci este:

V B1 rC1

1
p rC1 rC1 S C
2

1 p rC1 rD1
2

[15]

Primul termen din relaia [15] reprezint venitul adus de dobnda pentru fiecare dolar
mprumutat nmulit cu probabilitatea rambursrii; al doilea este pierderea pentru fiecare dolar
nmulit cu probabilitatea de intrare in imposibilitate de plat. Al treilea termen reprezint
dobnda pltit pentru fiecare dolar din depozitele depuntorilor. O expresie similar se poate
scrie pentru a doua banc.
In acest joc, natura execut prima mutare i stabilete cte o rat rezervat pentru
fiecare depuntor i cte un nivel de solvabilitate pentru fiecare firm, pk. Apoi cele dou
bnci iau parte simultan la competiia Bertrand pe pieele depozitelor i a mprumuturilor.
Bncile anun simultan rata dobnzii la depozite precum i la credite. Apoi depuntorii i
clienii care mprumut aplic simultan pentru cte un depozit sau cte un credit. La final,
bncile decid simultan cte depozite i cte credite vor accepta fiecare.
Jocul se poate simplifica prin gsirea unui echilibru simetric cnd ambele bnci
percep aceleai rate pentru depozite i credite, notate cu rD* i rC* . O caracteristic a
competiiei Bertrand este c in orice echilibru Nash, ambele bnci trebuie s aib profituri
ateptate egale cu 0. Motivul este simplu: dac ambele bnci ar avea ctiguri ateptate
pozitive, una dintre bnci poate s-si dubleze profiturile ateptate reducnd foarte puin rata
dobnzii la credit, crescnd foarte puin rata dobnzii la depozite, capturnd astfel toat piaa
de la competitorul su. Combinarea condiiei de zero-profit cu relaia [15] implic faptul c
rD* i rC* trebuie s satisfac ecuaia:

rD* R D rC*

1
1

p rC* rC* 0.2 1 p rC*

2
2

98

[16]

Pentru rate a dobnzilor de mprumut sub 20% sau peste 140%, profiturile ateptate
sunt negative, chiar dac ratele dobnzilor la depozite sunt zero. Ca in orice echilibru
Bayesian perfect, trebuie s avem 20%< rC* < 140%. Meninnd toate variabilele constante,
cu ct ratele la credite cresc, profitul ateptat in urma mprumuturilor crete, iar pierderile sunt
constante. Dar pe msur ce ratele cresc peste 50%, cei mai solvabili clieni pentru credite
ncep s se retrag din piaa. Drept rezultat, probabilitile de intrare in imposibilitate de plat
cresc. Meninnd rata la depozite constant, profiturile ateptate intr in declin pe msur ce
rata dobnzii crete. Ca rezultat, RD trebuie s scad. Echilibrul Bertrand este reprezentat de
perechile de rate dintre punctele A i B (fig.5). Punctele de pe segmentul BC nu sunt echilibre
Bertrand. Pentru a observa de ce, s presupunem c bncile au oferit o pereche de rate din
punctul D. Acum s presupunem c prima banc a modificat unilateral ratele cu cele din
punctul E. Cum prima banc percepe rate mai sczute la credite i rate ridicate la depozite, va
absorbi toi clienii celeilalte bnci. Astfel, prima banc va ctiga un profit pozitiv pentru
fiecare dolar depozitat i mprumutat, mrindu-si unilateral profitul ateptat. Acest lucru
demonstreaz c nici unul dintre punctele aflate pe segmentul BC nu este un echilibru.

Figura 5.-Ratele dobnzilor la credite i depozite in echilibrul Bertrand

Aa cum se observ din tabelul 2, la fiecare dintre aceste rate la echilibru Bertrand,
cererea pentru mprumut este mai mare dect rezerva din depozite. Rezultatul este un
echilibru competitiv in care exist raionalizarea creditului. Dac nu exist selecie advers pe
piaa creditelor i exist un exces de cerere pentru mprumut la actuala rat a dobnzii de
mprumut, atunci fiecare banc va avea tendina de a crete rata dobnzii la mprumut. Dac
ar avea un profit mai mare provenit din credite, banca ar putea oferi o dobnd mai mare la
depozite, ceea ce ar conduce la atragerea mai multe fonduri pentru a le acorda sub form de
credite. In schimb, pe piaa bancar ipotetic peste o anumit rat a dobnzii, pe msura ce
banca ridic rata dobnzii la credit, atrage un tip nedorit de client pentru mprumut acel
client cu probabilitate ridicat de a intra in imposibilitate de plat. Banca va trebui s reduc
rata dobnzii oferite la depozite. Dar o astfel de reducere va conduce la o scdere a
depozitelor. Drept urmare, banca nu va putea crete volumul de credite i va trebui s
selecteze clienii pe baza altor condiii.
99

Tabel 2

(1)

Cereri
credite
(2)

Fonduri
necesare
(3)

Risc
neplata
(4)

20%

100

100000

30%

100

40%

R D rC
(5)

Cereri
depozite
(6)

Fonduri
asigurate
(7)

Exces
fonduri
(8)

0.50

0%

100000

100000

0.50

5%

25

25000

75000

100

100000

0.50

10%

50

50000

50000

50%

100

100000

0.50

15%

75

75000

25000

60%

75

75000

0.60

10%

50

50000

25000

80%

50

50000

0.76

5%

25

25000

25000

100%

38

38000

0.81

2.5%

13

13000

25000

110%

33

33000

0.83

1.6%

8000

25000

120%

30

30000

0.85

1%

5000

25000

130%

27

27000

0.87

0.4%

2000

25000

140%

25

25000

0.88

0%

25000

rC

5. Concluzii
In aceast lucrare am analizat efectul seleciei adverse asupra performantelor pieelor
competitive. Selecia advers exist acolo unde un participant la o tranzacie are mai multe
informaii referitoare la joc dect cellalt participant. Rezultatul este c unele tranzacii
mutual benefice nu se realizeaz. Am folosit un model simplu pentru a arta modul in care
selecia advers apare in piaa creditelor. Pe aceast pia, clienii creditelor sunt de obicei mai
bine informai cu privire la posibilitatea de a intra in imposibilitate de plat dect bncile de la
care mprumut. In anumite condiii, cei cu risc ridicat la credit sunt dispui s plteasc
dobnzi mai mari pentru a-i finana afacerile mai riscante. In acest caz, bncile vor observa
c atunci cnd cresc ratele dobnzilor la credite, cei cu risc sczut tind s prseasc piaa, iar
ceilali s rmn. Creteri ale ratelor dobnzilor peste o anumit limit conduc la scderea
profiturilor ateptate, i nu la creterea acestora. Dac bncile iau parte la competiii de pre
Bertrand att pe partea de depozite ct i pe partea de credite, este posibil pentru pia s fie in
echilibru i totui s existe clieni pentru credite care nu pot mprumuta la nici o rat a
dobnzii. Un exemplu l constituie modul in care acest fenomen apare pe piaa asigurrilor
medicale i pe piaa aciunilor corporative.
100

REFERENCES
1.

Joseph Stiglitz, Andrew Weiss, American Economic Review 71, 1981, pag.393-410;

2.

Scott Bierman, Luiz Fernandez, Game Theory with Economic Applications, Editura Addisson-Wesley.

101