Ne folosim in fiecare zi de o suma de

obiecte si accesorii, menite sa ne

mijloceasca indeplinirea unor scopuri si sa
ne faca existenta mai usoara. Pe altele le
folosim mai rar, fara a le fi insa mai putin
tributari, in timp ce unele ne salveaza de-a
dreptul viata. In foarte putine cazuri,
devenim curiosi referitor la originile lor, la
cum, cand si cine le-a creat. Prea rar ne
intrebam ce anume din toate lucrurile pe
care le intrebuintam au ca sursa un izvor
autohton, in mintile creatoare si in mainile
dibace ale conationalilor nostri. Probabil
dintr-o convingere defetista ca romanii nu
au descoperit niciodata nimic important. Ei
bine, lucrurile sunt departe de a sta astfel
si nu numai ca inventii romanesti
importante exista, insa eventuala lor
absenta ar fi dat o fata destul de diferita
omenirii, nu intr-un sens benefic.

Nicolae Paulescu

Injectia cu insulina Nicolae Paulescu

Nicolae Paulescu, profesor de psihologie al Universitatii de Medicina si
Farmacie din Bucuresti,este cel care a descoperit pentru prima oara, in
1921, insulina, hormonul secretat de pancreas, care regleaza
metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor si mineralelor din organism.
Paulescu este cel care a demonstrat eficienta acestei substante in reducerea
hiperglicemiei si care a folosit insulina in tratarea diabetului. Descoperirea sa a
salvat milioane de vieti. Enciclopediile ii prezinta insa, la acest capitol, pe doi
eroi canadieni Frederick Banting si Charles Best care, in 1922, aveau sa
primeasca Premiul Nobel, in dauna lui Paulescu. Cei 30 de ani de munca si
staruinta in laborator ai profesorului au fost furati de cei doi tineri canadieni,
care luasera cunostinta de munca romanului din publicatiile vremii. In baza
articolelor acestuia, ei au reusit sa izolelze insulina si sa o foloseasca in
tratarea unui pacient. Cu 8 luni inainte, Paulescu publicase intr-o revista de
specialitate belgiana rezultatele cercetarilor sale sub titlul Recherches sur le
rle du pancras dans lassimilation nutritive. Doar ca n-o numise insulina, ci
pancreina. In 1916, pe cand se afla in stadiul final al cercetarii, trupele
germane ocupasera Bucurestiul. A trebuit sa-si amane anuntarea rezultatelor
definitive.

Henri Coanda

Avionul cu Reactie Henri Coanda

In Octombrie 1910, Marele Palat de pe Champs-Elisee, Paris, a gazduit cea de-a doua
editie aExpozitiei Internationale de Aeronautica. Au fost expuse cele mai noi piese de
aviatie. Cea mai interesanta masinarie, care a atras atentia multora, a fost un avion
rosu, fara elice, pe a carui placuta metalica din scria: COANDA-1910. Acest avion
trezit interesul atentia oamenilor nu numai pentru ca nu avea elice, ci si pentru ca era
total diferit fata de ceea ce numeau ei pana atunci "avion". Masinaria avea doua aripi
duble si un singur loc, o anvergura de 10,3 m, lungimea de 12,5 m, greutatea de
420 kg si o forta a propulsiei de 220 kg. Cea mai interesanta parte din avionul lui
Coanda era sistemul de propulsie,o adevarata revolutie in constructia de motoare
de avioane, care avea sa constituie solutia viitorului. Motorul cu reactie, inventat si
construit pentru prima oara de catre Henri Coanda era compus dintr-un motor-piston cu
patru cilindri, racit cu apa si dezvolta 50 de cai-putere la 1000 de rotatii pe minut. Acest
motor-piston era conectat la o tija care rotea multiplicatorul de rotatii; miscarea era
transmisa compresorului care castiga o rotatie de 4000 de rotatii pe minut. Forta de
propulsie era de 220 kgf, mult mai mare decat daca motorul-piston era conectat la o
elice. Multi vizitatori ai expozitiei au fost suspiciosi privind decolarea avionului,
pana la o demonstratie accidentala a lui Coanda, cand, dorind doar sa verifice
motorul, avionul a inceput sa merga din ce in ce mai repede, pana si-a luat zborul.
Impresionat de flacarile produse de motor si ingrijorat de faptul ca nu mai pilotase un
avion pana atunci, ci doar planoare, Henry a pierdut controlul masinariei, care a pierdut
din inaltime si viteza pana cand a aterizat fortat. Aceasta incercare a constituit primul
zbor cu un avion echipat cu un motor cu reactie. Astfel, cu 30 de ani inainte de Heinkel,
Campini si Whittle, Coanda a construit si a zburat cu primul avion cu reactie.

Ana Aslan

Gerovital Ana Aslan

Medic roman specialist in gerontologie, academician din 1974 si director
al Institutului National de Geriatrie si Gerontologie, Ana Aslan a
evidentiat importanta procainei in ameliorarea tulburarilor distrofice
legate de varsta, aplicand-o pe scara larga in clinica de geriatrie,
sub numele de Gerovital sau vitamina H3. Produsul geriatric a fost
preparat in anul 1952 si brevetat in peste 30 de tari. In acelasi an ia fiinta
Institutul National de Geronto-Geriatrie Dr. Ana Aslan, primul institut
de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta
clinica si cercetare. Ana Aslan are, anual, mii de pacienti. Efectele
terapiei Aslan asupra imbatranirii au convins inca de la inceput, aducand
institutului pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin,
Claudia Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii.
Renumele produselor Aslan a trecut si Oceanul, John Kennedy
recurgand, pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la
domiciliu cu Gerovital.

Ioan Cantacuzino

Vaccinul antiholeric Ioan Cantacuzino

Ioan Cantacuzino, academician, medic, microbiolog, profesor universitar
roman, fondator al scolii romanesti de imunologie si patologie experimentala,
a desfasurat o bogata activitate de cercetare privind vibronul holeric si
vaccinarea antiholerica. Pe baza cercetarilor desfasurate in aceasta
directie, medicul a pus la punct o metoda de vaccinare antiholerica,
numita Metoda Cantacuzino, folosita si astazi in tarile unde se mai
semnaleaza cazuri de holera. Implicandu-se in studiul holerei, tifosului
exantematic si tuberculozei, aduce contributii remarcabile. A creat notiunea
de imunitate prin contact. In campania din 1913 a condus prima vaccinare
antiholerica masiva in focarele infectioase, cunoscuta in stiinta ca
Marea experienta romaneasca", care a salvat multe mii de vieti, si a initiat
masurile de combatere a epidemiei de holera. In primul Razboi Mondial, in
calitate de conducator al serviciilor sanitare militare si civile, a luat masurile
de combatere a marii epidemii de tifos exantematic. Creeaza o serie de
lucrari ca: descoperirea imunitatii celulare si umorale, sensibilitatea si lipsa
de imunitate a organismului fata de scarlatina, studii cu renume mondial
asupra holerei si vaccinoterapiei. Introduce vaccinul lui Calmette, iar n
1912 creeaza vaccinul antitific.

Petrache Poenaru

Stiloul Petrache Poenaru

In anul 1821, braileanul Petrache Poenaru, pandur, creator al steagului
Romaniei moderne, inginer, matematician, inventator si membru titular al
Academiei Romane din 1870, a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu in
timpul revolutiei. Aceasta era o functie publica, activitatea lui fiind
legata de pana si calimara. Poate ca si de aici i-a venit ideea conceperii
primului stilou din lume. Desi dupa infrangerea lui Tudor Vladimirescu
pandurii erau vanati si decapitati, Petrache Poenaru scapa, iar in 1826
primeste o bursa franceza si isi completeaza studiile la Ecole
Polytechnique din Paris. In 1827, la data de 25 mai, obtine Brevetul
francez 3208 pentru "plume portable sans fin, qui s'alimente ellemme avec de l'encre" (condei portaret fara sfarsit, alimentandu-se el
insusi cu cerneala). Aceasta inventie a revolutionat domeniul
instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect folosit si in
prezent de milioane de oameni. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimina
zgarieturile de pe hartie si scurgerile nedorite de cerneala si propunea
solutii pentru imbunatatirea partilor componente spre a asigura un debit
constant de cerneala, precum si posibilitatea inlocuirii unor piese.

Anastase Dragomir

Scaunul ejectabil Anastase Dragomir

Daca la sfarsitul sec. XIX, inceputul sec. XX, multi entuziasti ai aviatiei erau
preocupati de constructia avioanelor si de pilotarea acestora, un tanar pe nume
Anastase Dragomir si-a concentrat atentia pe siguranta aparatelor de zbor si
mai ales a pasagerilor de la bordul lor. Anastase Dragomir era pasionat, ca multi
dintre tinerii acelei perioade, de problemele aviatiei. A plecat in Franta, unde a lucrat
la mai multe uzine de avioane. Aici si-a perfectionat propriul sau sistem pentru
salvarea pilotilor si a pasagerilor in caz de accidente. La 3 noiembrie 1928, a
inregistrat, in Franta, cererea de brevet Nouveau systeme de montage des
parachutes dans les appareils de locomotion aerienne si a obtinut Brevetul
nr. 678566 din 2 aprilie 1930 pentru cabina catapultabila. Aceasta inventie era
un nou sistem de parasutare din aparatele de locomotie aeriana, fiecare pasager
avand o parasuta proprie care permite, in momentul critic, eliberarea acestui
ansamblu de avion, astfel incat parasuta, impreuna cu pasagerul insalat pe scaun,
sa treaca printr-o deschizatura a podelei. Brevetul prevedea ca acest ansamblu de
celula-parasuta sa aiba mai multe comenzi, menvrabile de catre pilot. In 1950,
Anastase Dragomir a obtinut un nou brevet, romanesc, cu nr. 40658, pentru celula
parasutata, care consta in folosirea unui spatar curb de glisare pentru
ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus, pentru ca in 1959 sa inregistreze o alta
cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport echipat cu
cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet romanesc nr. 41424 din
1960). Ideea roamanului se va concretiza prin aparitia, la noile tipuri de avioane
supersonice militare, a scaunul ejectabil.

Nicolae Vasilescu-Karpen

Pila Karpen Nicolae Vasilescu-Karpen

O pila electrica, de productie romaneasca, furnizeaza energie de 56 de ani, fara
intrerupere. Inventatorul minunii, Nicolae Vasilescu-Karpen, om de stiinta, inginer,
fizician si inventator a declarat, cu o jumatate de secol in urma, ca ea va functiona
vesnic. In Muzeul National Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucuresti exista un obiect de
patrimoniu care sta intr-un seif metalic blindat, chiar in biroul directorului muzeului. Este
vorba despre "Pila termoelectrica cu temperatura uniforma", cunoscuta sub numele
de "Pila lui Karpen", realizata in 1950. Aparatul este, de fapt, un perpetuum mobile,
adica un dispozitiv care genereaza energie la nesfarsit fara interventie din exterior. Desi
ar fi trebuit sa se opreasca de multe decenii, "Pila lui Karpen" se incapataneaza sa
functioneze, asa cum a prevazut inventatorul ei. Construirea unui perpetuum mobile
a fost visul de secole al omenirii. Un aparat care sa se miste la nesfarsit, fara sa
primeasca impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizatiei actuale.
In epoca moderna insa, acest vis a fost abandonat pe considerentul ca ar fi o utopie. Cei
ce au continuat totusi sa caute solutia, au fost marginalizati, lumea oamenilor de stiinta
considerandu-i nebuni. Perpetuum mobile nu poate exista. Cu toate acestea, un fizician
roman s-a incapatanat sa-l construiasca. Si se pare ca a reusit. Nicolae VasilescuKarpen a inceput sa lucreze la teoria unei pile electrice care sa genereze energie
la nesfarsit inca inainte de Primul Razboi Mondial. "Pila" a fost brevetata in 1922.
Era vorba, in fapt, despre doua pile electrice legate in serie, care pun in miscare un
minimotor galvanometric. Acesta, la randul sau, misca o paleta conectata la un
intrerupator. La fiecare jumatate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua
jumatate de rotatie sa-l inchida. Timpul de rotatie a elicei era calculat in asa fel incat
pilele sa aiba timp de reincarcare, respectiv pentru refacerea polaritatii in perioada cat

Stefan Odobleja

Cibernetica Stefan Odobleja

Cibernetica este teoria controlului prin retroactiune. Termenul s-a raspandit mai
ales in legatura cu sistemele digitale, dar domeniul este mult mai larg:
cibernetica se ocupa de modul in care un sistem (digital, mecanic, biologic)
prelucreaza informatiile si reactioneaza la acestea; tot cibernetica se
intereseaza de modul in care sistemele se modifica sau permit modificari pentru
a-si optimiza actiunile. Medicul Stefan Odobleja, creatorul psihociberneticii
si parintele ciberneticii generalizate, publica in 1929 studiul Metoda de
transonanta toracica in care enunta pentru prima oara legea reversibilitatii.
Odata cu participarea la la Congresul International de Medicina Militara din
Bucuresti (1937), anunta aparitia operei sale capitale Psihologia consonatista,
lucrare prin care face publica prima varianta a conceptiei cibernetice
generalizate si demonstreaza caracterul multi si interdisciplinar al acesteia.
Modelul cibernetic, pornind de la observatii, intuitie si ratiune, creat de Odobleja
in 1938 - 1939, dar vehiculat zece ani mai tarziu in literatura americana si apoi in
cea europeana, a fost utilizat si aplicat intr-o varietate de domenii. Incepand din
anul 1972, Stefan Odobleja si-a studiile teoriei conform careia originea
ciberneticii se afla in psihologie.

Tunul Basilic Orban

Caderea Constantinopolului reprezinta numele sub care este cunoscuta
cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de fortele Imperiului Otoman, sub comanda
sultanului Mehmed al II-lea, in data de 29 mai 1453. Armata bizantina numara
aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari straini. Cetatea avea
circa 22.5 kilometri de ziduri fortificate, probabil cele mai puternice aflate in
existeta pana atunci. Otomanii aveau o armata uriasa, de aproximativ 80.000
100.000 de oameni, dar sabiile si sagetile nu erau suficiente pentru a penetra
colosala cetate bizantina. Ca atare, otomanii au angajat un inginer pe nume
Urban sau Orban, de origine controversata inca, dar despre a carui
nationalitate romana exista destule probe. Acesta era specialist in construirea
de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate in tehnica de
lupta. Urban a constuit in premiera un tun enorm, botezat tunul Basilic,
masurand peste opt metri lungime si circa 75 centimetri diametru, care era
capabil sa lanseze un proiectil de 544 kilograme la o distanta de aproape doi
kilometri. Tunul lui Urban nu avea precizie, incarcarea sa dura trei ore, ghiulele
erau putine si arma s-a prabusit sub reculul propriu dupa numai sase saptamani.
Cu toate acestea, instrumentul a reprezentat precursorul tunurilor perfectionate,
de mare putere, proiectate ulterior, lansad pana astazi mostenirea principiului sau
de functionare

Grigore Antipa

Diorama este o reprezentare spatiala a

unei portiuni de peisaj, in care se
expun, in muzee, animale impaiate,
manechine si diverse alte obiecte
asemanatoare, in scopul infatisarii unui
ecosistem si crearii impresiei unui
peisaj real. Primul care s-a gandit la
aceasta forma de incadrare a naturii in
peisajul citadin a fost naturalistul Grigore
Antipa, biolog, zoolog, ecolog si profesor
universitar romana. El este intemeietorul
Muzeului National de Istorie Naturala
din Bucuresti, care ii poarta numele si
care, pornind de la reorganizarea sa, in
1907, prezinta pentru prima oara
dioramele biologice.

Emil Racovita

Emil Racovita - fondatorul biospeologiei

Emil Racovi (n. 15 noiembrie 1868, Iai d. 17 noiembrie 1947, Cluj) a
fost un savant, explorator, speolog i biolog romn, considerat
fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran - peteri i pnze
freatice de ap). A fost ales academician n 1920 i a fost preedinte
al Academiei Romne n perioada 1926 - 1929. La vrsta de numai 25 de
ani este ales membru al Societii zoologice din Frana. Este recomandat
(1897) s participe ca naturalist al Expediiei antarctice belgiene (18971899) la bordul navei Belgica, condus de Adrien de Gerlache. Aceast
expediie, care pornete din Anvers la 10 august 1897 avea un caracter
internaional, pe lng belgieni, la ea participnd i norvegianul Roald
Amundsen ca ofier secund, medicul american Frederick Cook,
meterologul polonez Antoine Dobrowolski i geologul Henryk Arctowski.
n timpul expediiei din Antarctica Emil n 1907, va publica Essai sur les
problemes biospeologiques, prima lucrare important
dedicat biospeologiei din lume. Dup aceea, va iniia un program
internaional de cercetare numit Biospeologica care s studieze fauna
peterilor, la nceput ca o activitate privat, dar n 1920, nfiineaz
la Cluj primul Institut Speologic din lume. Racovi a avut posibilitatea s
studieze viaa imenselor mamifere acvatice, dar i a pinguinilor. El a
rmas n istoria tiinei ca descoperitor al balenei cu cioc.

Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binini, lng Ortie, judeul

Hunedoara - d. 13 septembrie 1913,Bneti, lng Cmpina) a fost un
inginer romn, inventator i pionier al aviaiei romne i mondiale. n cinstea
lui, comuna Binini se numete astzi Aurel Vlaicu. i-a continuat studiile
inginereti la Technische Hoschschule Mnchen, n Germania, obinndu-i
diploma de inginer n 1907. Dup aceea a lucrat ca inginer la
uzinele Opel n Rsselsheim. n 1908 se ntoarce la Binini unde construiete
un planor cu care efectueaz un numr de zboruri n 1909. n toamna anului
1909 se mut n Bucureti i ncepe construcia primului su avion, Vlaicu I,
la Arsenalul Armatei. Avionul zboar fr modificri (lucru unic pentru
nceputurile aviaiei mondiale) n iunie 1910. n anul 1911 construiete un al
doilea avion, Vlaicu II, cu care n 1912 a ctigat cinci premii memorabile (1
premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. La 13
septembrie 1913, n timpul unei ncercri de a traversa Munii Carpai cu
avionul su Vlaicu II, s-a prbuit n apropiere de Cmpina, se pare c din
cauza unui atac de cord.

George (Gogu) Constantinescu (n. 4 octombrie 1881, Craiova - d. 11

decembrie 1965, Coniston, Cumbria,Marea Britanie) a fost un inovator, inventator, om de
tiin i inginer romn. A demonstrat ca lichidele sunt compresibile(tot domeniul
sonicitatii se bazeaza pe acest lucru)desi toate manualele de fizica sustin si azi exact
opusul. I-au fost refuzate primele brevete in America deoarece conducerea institutului de
patente a considerat nerealizabile inventiile tocmai datorita teoriei incompresibilitatii
lichidelor. A fost responsabil pentru crearea unui nou domeniu al mecanicii,
numit sonicitate, care descrie transmiterea energiei prin vibraii n corpurile fluide sau
solide. A aplicat noua teorie n numeroase invenii:motorul sonic, pompa sonic, ciocanul
sonic i altele. Printre alte realizri ale sale se mai numr i un dispozitiv de tragere
printre palele elicei indiferent de turaia acesteia i primul schimbtor de viteze automat.
Domeniile atinse de geniul lui Gogu Constatinescu au fost foarte diverse, realizrile
practice fiind impresionante, dintre acestea menionm o mic parte:
A promovat utilizarea betonului armat. Era o sarcin grea deoarece metoda dduse
rezultate dezastruoase n alte pri ale Europei, cum ar fi podul "Celestial Globe" de la
Expoziia Universal din Paris din 1900 i hotelul "Black Bear" din Basle din 1903. A
construit primul pod de beton armat cu traverse drepte din Romnia, 1906, a consolidat
cupola Palatului Parlamentului (care suferise deplasri i fisurri), a realizat cupola
minaretului Moscheii din Constana etc., cu toat opoziia fostului su profesor,
marele Anghel Saligny. Aceste lucrri dinuie i astzi.

A elaborat Teoria Sonicitii (metoda de transmitere a puterii, prin unde de

presiune, utiliznd proprietatea de compresibilitate a lichidelor).
A construit cel mai performant sistem de sincronizare a tragerii la avioane,
prin spaiul lsat de palele elicelor acestora.
A materializat primul tun sonic.
A proiectat i construit Convertorul Gogu Constantinescu, prima cutie de
viteze automat, pentru automobile i locomotive, fr ambreiaj i roi
dinate, bazat pe efectul inerial al maselor n micare.
A gndit primul Hidroglisor care a fost materializat n jurul anilor 1970 de
ctre rui.
A demonstrat efectul termic al sonicitii prin realizarea primului calorifer
sonic.

George (Gogu) Constantinescu

Costin D. Neniescu

Costin D. Neniescu (n publicaiile tiinifice Nenitzescu; n. 15 iulie 1902, Bucureti d. 29 iulie 1970,Buteni), a fost un chimist romn. A fost fondatorul i promotorul unor
ramuri noi ale chimiei din Romnia i un membru al Academiei Romne. A intuit una din
cele mai importante direcii de dezvoltare a chimiei organice i a adus contribuii de
baz. Dou exemple ar fi chimia reaciilor care decurg prin ioni de carboniu i problema
ciclobutadienei. nc de la nceputul anilor 1930 n cadrul cercetrilor sistematice privind
reacii ale hidrocarburilor catalizate de clorura de aluminiu sunt obinute n grupul de
cercetare al profesorului Neniescu rezultate de prim importan pentru nelegerea
mecanismului reaciilor prin intermediari carbocationici. Este observat pentru ntia dat
rolul esenial al unui cocatalizator (urme de ap) n reacia de izomerizare
a cicloalcanilor n prezena clorurii de aluminiu. Din aceast perioad dateaz alte
observaii fundamentale privind reacia cicloalchenelor cu cloruri acide catalizat de
clorura de aluminiu, n ciclohexan ca solvent (cunoscuta astzi n literatur ca reacia
Neniescu de acilare reductiv) sau transferul de hidrogen ntr-o form foarte activ.
Aceasta este prima menionare a transferului intermolecular de ion de hidrur, aa cum
se va numi mai trziu. n perioada 1965-1970 studiaz reaciile solvolitice. Colaboreaz
cu celebri profesori din Statele Unite ale Americii, contribuie cu scrierea unor capitole la
diverse tratate. Numeroi compui organici i reacii i poart numele. Se poate spune c
hidrocarbura Neniescu, prima anulen (CH)10, a propulsat chimia anulenelor. A fost
pionierul aplicrii metodelor fizice n chimia organic nRomnia.

erban ieica

erban ieica (n. 14 martie (S.N. 27 martie) 1908, Bucureti d. 28

mai 1985, Bucureti) a fost un fizician romn, profesor universitar, membru
al Academiei Romne (1955) i vicepreedinte al acesteia (1963-1985). Este
unanim considerat drept fondatorul colii romne de fizic teoretic.
A fcut cercetri n domeniul termodinamicii, a fizicii statistice, mecanicii
cuantice, fizicii atomice i n fizica particulelor elementare. adus contribuii
originale n domenii variate ale fizicii teoretice: rezistena metalelor n cmp
magnetic, absorbia razelor corpusculare grele n materie, teoria pozitronului
i polarizarea vidului, radiaia electromagnetic multipolar,termodinamic i
mecanic statistic, dezintegrarea pionilor n muoni i neutrini, reprezentrile
algebrelor Lie ale grupurilor unitare i ortogonale. n colaborare cu Costin D.
Neniescu, a publicat i lucrri de cinetic chimic organic.
Studiind micarea unui colectiv de particule punctuale ncrcate cu sarcini
electrice, aflate sub influena unor cmpuri electrice i magnetice create prin
nsi micarea particulelor, a dat o formulare relativist invariant ecuaiilor
de evoluie a acestor colective i o formulare covariant legilor statisticii.
erban ieica a fost un nentrecut profesor, care i cucerea auditoriul prin
vastitatea cunotinelor ca i prin claritatea i elegana expunerilor. Timp de
patru decenii, a inut succesiv cursuri de analiz matematic, structura
materiei,mecanic analitic, termodinamic i fizic
statistic, electrodinamic, teorie cuantic veche, mecanic cuantic. A iniiat
cursuri speciale de fizic teoretic: mecanic cuantic avansat, teoria
nucleului atomic, elemente de teoria grupurilor i algebrelor Lie.

Gheorghe ieica

Gheorghe ieica (n. 4/17 octombrie 1873, Drobeta Turnu-Severin - d. 5

februarie 1939, Bucureti) a fost un matematician i pedagog romn, profesor
la Universitatea din Bucureti i la coala Politehnic din Bucureti, membru
al Academiei Romne i al mai multor academii straine, doctor honoris
causa al Universitii din Varovia.
Este tatl fizicianului erban ieica.
Concepte ca: Problema piesei de cinci lei (Teorema lui ieica), suprafa
ieica sau curb ieica i poart numele. mpreun cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu i
V. Cristescu, a nfiinat revista Gazeta matematic, iar cu G.G.
Longinescu publicaia Natura pentru rspndirea tiinelor. Cu D. Pompeiu a editat
revista Mathematica.
Datorit lucrrilor sale de geometrie diferenial, publicate n diferite periodice de
profil, devine celebru n lumea tiinific i este ales ca preedinte al seciei de
geometrie la diferite congrese. A fost ales membru corespondent sau membru al mai
multor academii din mai multe ri. n mai multe rnduri a fost ales preedinte
al Societatea de tiine Matematice i al Societii Romne de tiine.
Opere principale:
-Geometria diferenial proiectiv a reelelor, 1924;
-Introducere n geometria diferenial proiectiv a curbelor, 1931

Gheorghe Spacu

Gheorghe Spacu (n. 5 decembrie 1883, Iai - d. 23 iulie 1955, Bucureti) a fost
un chimist romn, membru titular al Academiei Romne din 1936. A fost profesor
la Universitatea din Cluj (19191940) la Catedra de Chimie Anorganic i
Analitic i apoi la Universitatea din Bucureti (19401955) la Catedra de Chimie
Anorganic, unde a pus bazele unor laboratoare destinate studiului combinaiilor
complexe. Prin cercetrile desfurate n perioada 19071955, profesorul
Gheorghe Spacu i colaboratorii si au sintetizat aproximativ 1000 de combinaii
complexe noi. Profesorul Gheorghe Spacu este considerat creatorul colii
romneti de chimie coordinativ.
Gheorghe Spacu a fcut cercetri fundamentale n domeniul combinaiilor
complexe, a stabilit structura unor combinatii anorganice din grupa srurilor duble,
a sintetizat noi clase de combinaii complexe, a elaborat metode analitice pentru
determinarea cuprului, zincului, mercurului, nichelului, cobaltului, bismutului,argint
ului, etc.

Constantin Ion Parhon

Constantin Ion Parhon (n. 15

octombrie 1874, Cmpulung Muscel - d. 9
august 1969, Bucureti) a fost
medic endocrinolog i neuropsihiatru romn.
n 1946, regele Mihai nfiineaz Institutul de
Endocrinologie cu numele "C. I. Parhon".
Primul sediu al acestui institut a fost la
Spitalul "Colentina". Ulterior, dup
naionalizarea n 1948 a spitalelor, sediul
Sanatoriului de maici "St. Vincent du Paul",
din parohia Bisericii Franceze de la Statuia
Aviatorilor, a devenit sediul Institutului. arhon
a fost fondatorul Revistei Societii Romne
de Endocrinologie, Acta Endocrinologica, n
1938 (revista refuncioneaz din 2005 sub
egida Academiei Romne). A fost membru n
colegiul de redacie al revistelor Folia
neurobiologic i Revue franaise
d'endocrinologie.

Alexandru Pesamosca

Alexandru Pesamosca (n. 14 martie 1930, Constana d. 1

septembrie 2011, Bucureti) a fost un chirurg pediatru din Romnia. Timp de
jumtate de secol, el a fcut circa 45 000 de operaii, salvnd de la infirmitate
pe via sau de la moarte mii de copii, inclusiv pe cei considerai fr speran
i inoperabili de ctre ceilali medici. Alexandru Pesamosca s-a nscut la
Constana, unde a urmat coala primar i Liceul Mircea cel Btrn. A
absolvit Facultatea de Medicin General la Bucureti n anul 1954 i a fost
repartizat la Niculeti-Jianu, (actualmente Dudeti, Brila) un sat de
lng Feteti, unde a profesat timp de 3 ani (1954-1957). Este apoi transferat
n calitate de chirurg pediatru la Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu
(1957-1984) i Budimex (actualmente Spitalul Marie Curie) (1984), unde
face un numr mare de operaii (circa 45 000 dup propriile declaraii).
Opereaz i n strintate (China, Frana, Italia, Republica Moldova, etc),
dobndind prestigiu internaional n domeniul chirurgiei pediatrice nc
dinainte de 1989.

tefan Procopiu

tefan Procopiu (n. 19 ianuarie 1890, Brlad - 22

august 1972, Iai) a fost un fizician, profesor universitar
i inventator romn, membru titular (din 1955)
al Academiei Romne. A descoperit efectul Procopiu de
depolarizare a luminii. Este descoperitor
al magnetonului Bohr-Procopiu (1919) (alturi de
Bohr). Este descoperitor al Efectului Procopiu.
Savantul de valoare mondial a ncetat din via n Iai
la 22 august 1972, lsnd publicate 177 de lucrri
tiinifice.

Acad. Horia Hulubei

Horia Hulubei (n. 15 noiembrie 1896, Iai - d. 22

noiembrie 1972, Bucureti) a fost unfizician romn, membru titular
al Academiei Romne. Horia Hulubei a format generaii de specialiti
n fizica atomic i nuclear. n acelai timp, el s-a distins i prin importante
descoperiri tiinifice. Astfel, a obinut primul n lume spectre de raze
X n gaze. n acest scop, el i-a construit un spectrometru special, de
concepie proprie. Savantul romn are contribuii importante i n
fizica neutronilor, n studiul elementelor transuraniene, n studiul reaciilor
nucleare, mai ales n ce privete interaciile nucleare la energii joase, medii
i nalte. A studiat, de asemenea, dezintegrarea mezonilor. A fost membru
corespondent al Academiei de tiine din Romnia ncepnd cu 21
decembrie 1935, membru titular ncepnd cu 3 iunie 1941 i preedintele
seciei a II-a fizic a Academiei de tiine din Romnia. A fost ales membru
corespondent al Academiei Romne pe 26 mai 1937, iar pe 27
mai 1946 este ales membru titular. n 1948 este ndeprtat din Academie[7],
dar n 2 iulie 1955 este repus n drepturi.

Theodor V. Ionescu

Theodor V. Ionescu (n. 8 februarie 1899, Dorohoi, judeul Botoani - d. 6

noiembrie 1988, Bucureti) a fost un fizician i inventator romn. A avut contribuii
n fizica plasmei, fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni n plasme dense, maseri,
amplificare cu magnetroni, efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nuclear,
mecanisme cuantice ale emisiei n plasme fierbini.
A fost membru titular al Academiei de tiine din Romnia ncepnd cu 21
decembrie 1935. n anul 1925 a inventat un microfon bazat pe curenii termoionici
(cureni emii de corpurile nclzite) i un modulator de lumin folosind fenomenul de
interferen. A inventat o versiune a magnetronului n jurul anului 1935, naintea celor din
Anglia. n anul 1936 obine un brevet de invenie pentru imagini n relief pentru
cinematografie i televiziune. n anul 1946, mpreun cu fizicianul V. Mihu, a inventat i
construit o instalaie cu care s-a obinut prima emisiune stimulat de tip MASER
(amplificator cuantic de microunde) fiind astfel un precursor al MASER-ului inventat
n 1954.

Alte inventii romanesti importante

1858 - Bucuresti - primul oras din lume iluminat cu petrol si prima rafinare a
petrolului
1880 - Dumitru Vasescu - construieste automobilul cu motor cu aburi
1886 - Alexandru Ciurcu - construieste prima ambarcatiune cu reactie
1895 - D. Hurmuzescu - descopera electroscopul
1906, 18.03 - Traian Vuia - avionul cu tren de aterizare pe roti cu pneuri; cu Vuia
I acesta reuseste prima decolare fara sa foloseasca nici un mijloc ajutator, numai
cu aparate aflate la bord (n fapt, primul avion din istorie)
1906 - A.A. Beldiman - aparatul hidraulic cu dalta de percutie pentru sondaje
adanci
1910 - Tache Brumarescu - masina de taiat stuf
1918 - Gogu Constantinescu - intemeiaza o noua stiinta: sonicitatea
1920 - Gheorghe Botezatu - a calculat traiectoriile posibile Pamant - Luna,
folosite la pregatirea programelor Apollo (al caror parinte a fost sibianul Herman
Oberth); el a fost si seful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul
rachetei Apollo care a dus primul om pe Luna
1921 - Aurel Persu - automobilul fara diferential, cu motor n spate (de forma
picaturii de apa)
1962 - Ion Agarbiceanu - primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiatie infrarosie

Am devenit o naiune care nu-i promoveaz

valorile. E timpul sa revedem valorile
romne si sa le promovam.
Este obligaia noastr moral fa de marile
noastre valori i fa de noi. Suntem
ROMNI i suntem inteligeni i harnici.