Frumoas-i...

-Poezii postumede Mihai Eminescu

n lacul cel verde i lin

Resfrnge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfiind.
Dumbrava cea verde pe mal
S'oglind n umedul val,
O stnc strpit de ger
nal'a ei frunte spre cer.
Pe stnca sfrmat m sui,
Gndirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo 'n rsrit
i caut cu sufletul dus
La cerul pierdut n apus.
Cobor apoi stnca n jos,
M culc ntre flori cu miros,
Ascult la a valului cnt,
La gemtul dulce din vnt.
Natura de jur, mprejur,

Pe sus e o bolt de-azur,

Pe jos e un verde covor
esut cu mii tinere flori.
Vd apa ce tremur lin
Cum vntul o 'ncrunt 'n suspin,
Simt zefiri cu - aripi de fiori
Muiate n miros de flori,
Vd lebede, barc de vnt,
Prin unde din aripe dnd,
Vd fluturi albatri, uori,
Roind i bnd miere din flori.

De ce nu am aripi s sbor!
M'a face un flutur uor,
Un flutur uor i gentil
Cu suflet voios de copil,
M'a pune pe-o floare de crin
S-i beau sufleelul din sn
Cci am eu pe-o floare necaz:
Frumoas-i ca ziua de azi!