Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
mladitele lui)
Tinta spiritualitatii ortodoxe vizeaza unirea omului cu Dumnezeu, traita ca
patimirea indumnezeirii ( Sf Maxim Marturisitorul ) . Urcusul duhovnicesc
presupune o etapa ascetica, negativa, a despatimirii si a vindecarii de
pacat.
Conceptul de asceza nu este de origine crestina, dar numai in crestinism
are sensul acesta, de desavarsire, de sfintenie, de asemanare cu
Dumnezeu. Din punct de vedere etimoligic termenul de asceza vine de la
cuv.-ascheo = a se exercita, a se stradui. El apare inca din antichitatea
clasica la pitagoreici, stoici, platonici si neoplatonici.
La Homer de exemplu are sensul unui lucru facut artistic, cu migala iar
Herodot il intelege ca ornament sau podoaba.
La Platon asceza se leaga in mod deosebit de dobandirea virtutilor.
Sf Pavel compara viata cu o alergare neincetata iar pe ascet cu un ostas
iar prin virtuti intelege nevointele atletilor lui Hristos. Virtutile sunt intelese
spre deosebire de semnificatia pe care ne-o da antichitatea clasica ca fiind
rodul conlucrarii omului cu harul lui Dumnezeu. Aceasta conlucrare
presupune o participare colistica a omului trup si suflet, trupul fiind
templul Duhului Sfant.
Adeseori Sf Pavel vorbeste despre legea trupului, subliniind prin acestea
doua feluri de vietuire: omul duhovnicesc si omul trupesc. Ideea atletului
lui Hristos se mentine pentru secolele urmatoare si o intalnim la Clement
Romanul, Ignatie Teoforul, Sf Policarp al Smirnei.
Definitia teologiei ascetice si mistice
I.G.Savin defineste astfel teologia mistica : Teologia mistica este
disciplina teologica care se ocupa cu studierea mijloacelor umane si divine
prin care este posibila cunoasterea imediata si intuitiva a lui Dumnezeu
numita cunoastere mistica .
Nichifor Crainic : Teologia mistica e siinta indumnezeirii omului, sau
stiinta stiintelor. Teologia nu e numai o simpla stiinta sau vorbire despre
Dumnezeu ci cunoasterea Lui experimentala, vederea lui care conduce
spre unirea cu El.
Etapa purificarii
Etapa iluminarii
Etapa desavarsirii
intermediul simturilor. Prezenta lui Hristos insa este una tainica, mistica si
ea devine efectiv lucratoare, in masura implinirii virtutilor,caci Hristos sta
ascuns in poruncile Sale, dupa cum spun Parintii filocalici.
sau nu-si taiau parul niciodata ( pentru a lepada chipul mandriei ), ( darul
cardiognoziei- de a cunoaste inima omului ), altii care dormeau pe
pamantul gol, sau dormeau goi, altii care umblau cu picioarele goale, altii
care se acopereau cu noroi, altii care nu vorbeau, care traiau in pesteri,
care au trait toata viata cu lanturi pe ei, care s-au nevoit in pomi, care se
odihneau cu trupurile ingropate . Altii care vietuiau in stalpi, altii care se
numeau pascatori, pentru ca mancau doar din roadele pamantului.
Pentru omul contemporan toate acestea par forme exagerate de
asceza insa prin intermediul lor s-au mantuit generatii intregi de oameni.
In privinta originii monahismului, parerile sunt impartite. Unii istorici
considera ca radacinile vietii monahale se trag din India sau China sau
chiar America precolumbiana. Alti cercetatori deriva monahismul din
iudaism, elenism sau maniheism, in care erau mult pretuite idealurile de
liniste si singuratate.
Nu putini sunt cei care cred ca monahismul s-ar fi nascut sub
influenta gruparii terapeutilor lui Filon sau ale esenienilor care traiau pe
malul Marii Moarte.
Exista si unele teorii care apreciaza ca monahismul este un stil de
viata total contrar firii umane, care ar avea o vocative comunitara prin
excelenta.
Dincolo de toate aceste opinii, adevarata cauza a monahismului nu
trebuie cautata in afara lui, ci in dorinta launtrica a unor crestini de a-si
imbunatati viata duhovniceasca in legatura cat mai stransa cu Dumnezeu.
In ultima instanta, monahismul ca de altfel si viata de familie este o
problema de profunda si autentica vocatie, o dovada de eroism spriritual si
un real martiriu al constiintei.
In istoria spiritualitatii crestine, monahismul s-a bucurat de o inalta
pretuire, constituind un adevarat bastion de credinta impotriva pacatelor si
ereziilor, un model sublim de viata duhovniceasca imbunatatita. Pentru
aceasta el a fost numit chipul ingeresc de vietuire iar monahii si monahiile
autentice au fost numiti antropi tu Teu ( oamenii lui Dumnezeu), ingeri
pamantesti si oameni ceresti.
saracia de bunavoie
castitatea
ascultarea neconditionata
Lumea
Trupul
Diavolul
imbuibarea
saturarea
infranarea
Cursul 8: Desfranarea
Sfintii Parinti si spiritualitatea ortodoxa, spuneau in vremurile de apoi
ca patimile vor calari lumea in timp ce virtutile vor fi reprimate si izgonite
in sufletul a tot mai putini crestini care le vor mai implini. Reflectand
duhovniceste asupra lumii in care traim ne dam seama de adevarul
absolut al acestor cuvinte.
Se vorbeste astazi tot mai mult despre liberul arbitru sau
democratizarea sexului, despre emanciparea femeii, despre o noua ordine
sexuala sau mai bine zis despre o noua dezordine amoroasa.
Statisticile europene arata ca acest continent este imbatranit intr-o
asa-zisa iarna democratica, incat in nici o tara europeana, rata de
inmultire nu este pozitiva. Doar una din trei familii mai procreaza, iar
numarul celor despartiti prin divort este cu mult mai mare decat al sotilor
pe care ii mai despart moartea.
Statistic, la fiecare 30 de secunde se pronunta un divort, iar la alte
27 de secunde se savarseste un avort.
curvia cu gandul