Introducere

In acest eseu voi argumenta, pe baza fundalului dihotomic instituit de Isaiah Berlin,
libertate negativa- libertate pozitiva, existenta unui determinism tocmai in prezenta libertatii.
In vederea concretizarii acestui demers, voi aplica dezvoltarea teoretica ansamblului cognitiv
al filosofiei politice.
Astfel, daca omul se sustrage universului impedimentelor perceptibile (libertate
negativa), se indreapta inexorabil spre acelea ce transgreseaza sensibilul (libertate pozitiva).
In schimb, chiar aceasta nuantare nu ia in considerare aspectele ce depasesc vointa inteligibila
si, totodata, supusa omului. Daca existenta inceteaza a se configura drept avatar al libertatii si
al potentialitatii, viata politica isi pierde sensul in cadrul unei analize democratice. Pe de alta
parte, etatismul coercitiv tradus prin autoritarism si totalitarism pare justificat, dar acest
demers se aneantizeaza logic din perspectiva lipsei liderului. Daca libertatea nu exista, liderul
(in persoana unui om sau a unei organizatii) nu isi mai poate defini statutul privilegiat, este
masificat, paradoxal, intr-un ansamblu societal atomizat.
Prin urmare, in prima parte a eseului imi propun sa analizez binomul libertatii,
introducand aspectele filosofiei politice contractualiste a lui John Locke si a lui Jean-Jacques
Rousseau. In a doua parte, voi dezvolta intelegerea exclusiv a libertatii pozitive prin prisma
gandirii lui Alexis de Tocqueville si a lui John Suart Mill. In continuare, voi argumenta
perceptia determinista initial prin filosofia lui Baruch Spinoza, iar apoi prin intermediul lui
Gottfried Wilhelm von Leibniz, urmand ca determinismul stiintific sa fie sondat prin G. W. F.
Hegel interpretat de Karl Marx. In final, voi aplica analiza practicii politice in secolul XX prin
intermediul teoriilor psihanalitice propuse de Sigmund Freud si Carl Gustav Jung.

Sectiunea I
Sa presupunem ca un om se pregateste sa realizeze o crima. Conceptia negativa asupra
libertatii ar presupune ca in drumul sau sa nu intalneasca nicio bariera externa, adica
inexistenta unor organe ale ordinii sau, pur si simplu, a unui impediment fizic. Pe de alta
parte, conceptia pozitiva se refera la interventia constiintei persoanei in cauza. Analizand
dintr-o perspectiva a moralitatii actiunea sa, aceasta ar constientiza ca actiunea pe care
intentioneaza sa o realizeze este contrara normelor morale.

Asadar, libertatea negativa pare sa se refere la un factor extern, in timp ce libertatea

pozitiva se apropie de factorii interni ce conditioneaza demersul volitiv. In schimb, sa ne
imaginam urmatoarea situatie: potentialul criminal, pe care il vom numi A intalneste, in
drumul sau, un hot ce doreste sa il talhareasca, numit B. A refuza sa se supuna cererii
amenintatoare a lui B, astfel ca B il ucide in lupta. Prin urmare, A a reunit cele doua conceptii
despre libertate: B este obstacolul extern, iar dorinta de a nu i se supune, de a alege constituie
factorul intern. Intr-un alt scenariu, A decide sa se conformeze amenintarii lui B, astfel ca va
alege sa ii ofere obiectele pe care B i le-a cerut, inclusiv arma cu care intentiona sa-si ucida
victima (numita C). In cazul de fata intervine o problema: se poate considera ca B nu mai este
un obstacol extern din moment ce ansamblul cognitiv al lui A a decis sa i se supuna. B devine
factor intern, producandu-se o reunire a celor doua tipuri de libertati. In acelasi timp, B l-a
impedicat pe A sa-l ucida pe C, realizand o dubla conditionare si distorsionare a vointei
initiale. In schimb, probabil ca in momentul amenintarii, A a pierdut din vedere misiunea sa,
alegand sa se gandeasca la propria existenta, in detrimentul misiunii pe care si-o fagaduise (fie
lui insusi, fie unei instante superioare, presupunand ca era asasin platit). In situatia de fata, se
poate presupune ca determinismul care s-a instaurat in constiinta lui A este tocmai instinctul
de conservare inerent existentei mundane.
In concluzie, cazul pe care l-am infatisat nu a necesitat exprimarea libertatii, constatanduse, faptic, existenta ansamblului determinist. Mai mult, daca C, care trebuia asasinat, era un
sef de stat, iar A se pregatea sa faca acest lucru tocmai in numele libertatii, se constata ca
libertatea atavica, a purei existente, primeaza in fata celei sociale si politice. A si-a negat
pozitia atat in pactus societates, cat si in pactus subiectionis. Continuand prin analiza
societatii, John Locke a propus existenta contractului social despre corolar al deciziei de a
mentine libertatea (libertate pozitiva, asupra constiintei). Oamenii actioneaza constient pentru
a exploata, echitabil, resursele ce le sunt oferite..Rousseau este cel care va argumenta
ineluctabil renuntarea la o parte a libertatii in favoarea libertatii comune. Acesta considera ca
fiecare om ii contrabalanseaza pe ceilalti in sensul ca uniunea acestor vointe generale conduce
spre realizarea contractului social ce inlatura inegalitatile despartirii de starea naturala.