CeWite | OF Fi BPN ANUL XVI, IAN.—IUNIE, 1937. In numdrul de fata articole semnate de: Oo GE De BNG CA Pr. IOAN GEORGESCU CATON THEODORIAN NIC. TOMICIU ST UiDiO R CHIRITA H. POPESCU IAISTORIB) ow asere u. OLTENIA ARHEOLOGICA LT LA TSTORICA TERARA. ARTISTICA Ramuri Craiova. Pretul acestui numar: 175 lei.ARHIVELE OLTENIEI PUBLICATIE BIMESTRIALA SUMARUL Nr. 89—91 Banatul de Severin gi Olienia 2. . OG. Lecea Eugeniu Carada, Vista si opera. » + Pr. Prof. Ioan Georgescu Ploesti—Cralova, en privire Ja Bug. Carada . . Caton Theodorian Tanca‘Romanu! de Huniade . . Prof. T. Tomiciu Caleva:preciziri cu privire la intemeierea Liceu- lui din Craiova . . . s+ ee + «+ Un vechiu abs. al Liceului Olienia in sec al XIX-lea +. + 4 + + + Ion Donat * Boeril Brancovenl. Adaosuri. . . . . « . The Chirita OLTENIA ARHEOLOGICA Morminte romane din jud. Romanafi. . . . « Prof. D. Tudor OLTENIA ISTORICA Patru documente. comnnicate dx Ion Marian. Documente oltenestt felurite, romunicate de Ion Donat. — Tret documente comunicate de Neda.—Document comunicat de Diaconu J. Popescu-Cilieni. — Stirl noui din trecutul Craiovei, de Prof, Mih. Popescu —Anexe la art. .Istoricul Manastiril Hurez, documente in reyest, eomnmeate de I, lonascu —Trei cari de blestem pautiarhicesii, conmnicite de Pr. T. Balasel. OLTENIA LITERARA SI ARTISTICA Prolog din .Floarea lul Sanzien , de Radu Gyr si N. Milcu.— Seara de primavara, po zw de Doina Bucur. — Fragment din romanul . Prépastia*, de Doina Bucur.—Moartea cea de fiecare clipé, pocvte d- Aurel Tité.—Un haidue se roaga, poesie de G. Roiban. — Fantana, porzie de Ion Mara. ~ Pentru fara, srhiti de N. Milcu.—Bat lar in poarla-{i, poezie, dv G, Roiban.— Tacere, versuri de Doina Bucur. De ziua ta, porzie de Aurel Tité.—Dincolo de puterile noastre, irigmont dintr’o pies’ de Sabina Paulian.—Drum, voozie tie Ion Mara.—Ghicitoare, ghicitoare..., versuri de N. Badescu.— lon Sanzianul, bism de Mih, Lungianu.—Psalm. de Aurel Titd.—Vanitas, versuri de Eugen Constant.—Note pe marginea car|:lor, de C. D, Fortunescu. OLTENIA CULTURALA Miscarea culturalé in Craiova. -Soc. ,Prietenii Stiinjel din Dabuleni de Fortunato. NOTE S| COMUNICARI Dou s'gilli ale lul Carada, ‘ie Marius Theodorian- Carada.— Un oltean despre Dinicu Golescu, de Emil Virtosu. Inci o mandsiire necunoscula ? de Pr, C. Stanicé.—Handrabercea, Handrabulea, de I, Porubski.—Insemnarl pe marginea volumului ,Monografia jud. Romanafi*, notue de I. Tonascu.— Inzestrarea Manaslirilor oltene RECENZII Cari si Perlodice, recenizate de C. D, Fort.ANUL XVI, Nr. 89—91 IAN.—IUNIE, 1937. ARBIVELE OLTENICI! DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER Poe eee eee eee eee roo Banatul de Severin si Oltenia de O. G. Lecca Teritoriul. Doua evenimente de seama pentru istoria Olteniei se pe- trec in prima jumAtate a secolului al XIIl-lea, in afara de navalirea Tatarilor la 1241: infiintarea Banatului de Severin de ciatre Regii Ungariei, — si, c&tiva ani mai tarziu, dania unei parti a f4rii Ordinului Ioanitilor, printr'un document a carui importanta st& pentru noi in desvelirea dintr’o data, dup&i o mie de ani da intunecime, a viefii Romanilor din Oltenia. Banatul Severinului,— apararea Ungariei dinspre Dunare—, se intindea la apus peste judetul Severin de astazi si o parte din Caras, si coprindea agezarile romanesti de acolo, cu mai multe cetati. Spre rasdrit de cetatea Severin, partea din Oltenia noastra de astazi, coprinsA in acest Banat in sec. XIII-XIV, nu se poate determina bine. Intinzandu-se poate pana la Motru in partea de sus, iar in jos pe Dunare pana la Cetatea, nu pare sa fi ajuns la intinderea judefului actual al Mehedintului. Din diploma maghiaré acordata Ordinului Cavalerilor Ospi- talieri ai Sfantului Joan de Ierusalim, la 1247, reiese ci Oltenia intreagi era priviti ca parte din Regat, Voevozii romani de acolo fiind vasali Regelui Ungariei. Ins tocmai existenta acestor Voevozi (din cari cunoastem pe Litvon sau Litean in partea de sus, Valcea si Gorj, si pe Knejii Ion si Farcas la camp, Dolj-Romanati), e o dovada c& autoritatea Banului de Severin nu ajunge in niciun caz pana la Jiu, Numai in inteles larg si in lipsé de alt nume cunoscut cancelariei regesti, fara pana la Olt, adica Oltenia de mai tarziu, era numita in acel hrisov ,,Jara Severinului’, o prelungire in- chipuita a Banatului. (Se poate ci pe atunci Olteniei i se zicea gi tara Severinului; ni se pare insé mai probabil ci e vorba de o numire ocazionala). Lucrul se lamureste mai bine prin faptul ca Regele Bela da numai aceastéd ,,fara a Severinului (partea de la Dun&re-Olt) Ordinului Ioanit, nu si adevaratul Banat al 1Severinului, unde carmuiau Banii si de ale c&rui pamanturi si cetafi diploma lui Bela IV nu pomeneste nimic. Regele Ungariei dorea sa infiinteze si in partile oltenestio marc&, 0 margine de aparare a Regatului, ca o prelungire a Severinului. Pe aceea vreme Ungaria se afla intr'o epoca de intindere a hotarelor si de nevoe s& le apere cAt mai bine la miazazi si ras&rit. Ordinul Teutonic adus in fara Barsei la 1211, Banatul de Severin infiinfat putin dup& acea, Ordinul Ospitalier loanit chemat in sfarsit in Oltenia si dincolo de Olt, — cate gi trei in {ari romanesti —, faceau parte dintr'un sistem defensiv catre Cumania si Bulgaria. Admitand ca Joanifii au ocupat teritoriul dat de Bela IV, agezarea lor n’a putut fi decat in Dolj si Romanati, deoarece fn partea muntoas4 era domeniul lui Lituon. (Donatiunea Cuma- niei, adic’ a Tarii-Romanesti de apoi, iarasi nu privea decat partea dinspre Dunire, fiindcd la deal era Voevodul Seneslau). Concesiunea din 1247 era dar numai a unor teritorii lipsite de stipanitori, sau stipanite de Kneji slabi, cari nu se puteau im- potrivi puterii Ordinului sau Regelui. Cat despre Banat, care se intindea dincolo de cetatea dela Severin, n’avea nevoe sa fie donat Ioanitilor, fiind el insusi o aparare a Regatului, cu un sir intreg de castre si castele, si pe care Bela IV il reorganiza chiar atunci, dup& navalirea cea mare a TAtarilor. Ordinul Ioanit nu s’a asezat ins% niciodata in fara d&ruita de Regele Bela. Faptul c& nu cunoastem nicio mentiune docu- mentara de aflarea si de activitatea lui in Oltenia, n’ar fi o do- vada, Lipsa ins& a oricdrei urme din cet&tile ce Cavalerii Ioaniti ar fi trebuit negresit si ridice in mai multe puncte strategice ale farli, e 0 dovada temeinicd a nevenirii lor in partile noastre +). (Aceiasi imprejurare dovedeste de altfel ci nici Banii de Severin n'au avut asezari militare, deci n’au stapanit in aceasta ,,fara a Severinului"). Oltenia a urmat deci in secolul al XIII-lea si stea sub crmuirea cAtorva Voevozi si Kneji, peste cari s’a intins autoritatea Voevo- dului mai puternic dela Munte. La finele sec. al XIlI-lea, sau ince- putul celui de al XIV-lea a intrat sub stapanirea Domnului intregei Tari-Romanesti. Regiunea din preajma Severinului (Mehedinti) coprinsa in Banat, pricina de neinfelegeri intre Domnii nostri si Regii maghiari, intregi Oltenia ina doua jumatate a sec. al XIV-lea, Dela Vladislav (dupa 1365) inainte, intreaga fara Olteniei ramase definitiv despartita de Banat prin culmile muntilor dintre Vaile Babnei si a Cernei. Dincolo, cu sau fara castelul Severin, Banatul maghiar si-a continuat menirea pana la céderea Ungariei sub Turci. 1) In Tara-RomAneasc&, din Muscel pind in Buziu, ruine de cetafi stau inc& martore de asezarea Ordinului Teutonic acolo (1211-1225). 2Banil de Severin. Banul de Severin (dupa numele cetafei vechi dela vadul Dunérii, in care a fost intaia lui agezare) era un comite de margine sau margraf, pus acolo de Regele Ungariei pentru paza hotarelor. Cel dintai dreg&tor cu titlul de Ban e mentionat la 1233. Sirul banilor urma pana la 1526; iar de pe la finele sec. al XIV, functiunea lor se confundi adeseacu cea de Comite al Timisoarei. Presupusa lipsi a Banilor la diferite epoci, in sec. XIV si XV-lea, interpretata de istoricii nostri ca o dovada a stapanirii Banatului de c&étre Domnii Jarii-Romanesti, vine dela folosinta unor isvoare cari nu cunogteau pe acesti bani’). Dupi cum se vede din lista ce public mai jos, vacanfe nu sunt semnalate decAt in sec, al XV-lea, pe vremea luptelor cu Turcii si dupa moartea lui Huniad. Dintre Domnii Jarii-Romanesti din sec. XIV si XV, nu aflim Bani regesti de Severin decat pe Mircea, care figureaza in Cartea demnitarilor Regatului la 1394-5, Nici Basaraba, nici Vladislav, n’au fost asa dar Bani ai Regelui Ungariei. Se pare insi pentru cel dintai, si e sigur pentru cel din urma, c& a luat si finut cetatea dela Severin, pentru a-si statornici stapanirea {Arii pana la Cerna. Coprinderea definitiva a partii rasiritene a Banatului (Mehedinfi) de catre Vladislav, pela 1368, lamureste titlul de Comite sau Ban at Se- verinului, pe care il poarta alaturi cu cel de Herteg de Fagaras si de Amlas. Ocuparea aceasta pare a fi fost mai degraba cu invoirea Regelui Ludovic, decat prin cotropire. St&panirea Banatului, dincolo de Cerna, de c&tre Domnii romani, nu poate fi sustinutd, Patrunderile lor, in timp de razboi, au fost vremelnice. De partea cealaltd, este neindoelnic ci Banii de Severin nu mai stépaneau pe aceea vreme nimic din Oltenia. Castelul dela Severin, care nu mai era cel mai important al Banatului, ramase la un moment dat Domnului Jarii-Roma- nesti, dupa ce lasase un nume glorios. Vadul Dunarei era finut de cetatea dela Orsova (Rusava), iar Banii isi aveau scaunul la Caransebes. Titlul de Ban al Severinului, din hrisoavele lui Vladislav, era deci privitor numai la partea olteneascd a Banatului *), ra- mas JArii-Romanesti prin despartirea teritoriului risiritean, cis- tigat de el cu sau fara voia Regelui (in imprejurari pe care nu le cunoastem bine), — mult mai probabil decat expresiunea unei pretentiuni de stapanire, sau decat faptul c& poate fusese 1) Astfel afirmarea ci n’au existat bani Intre 1291-1324, si de aci de- ducerea unei cuceriri inchipuite a Banatului Severinului de Domnii romani. In acel interval au fost insé opt Bani. Tot asa intre 1357—1376, vremea lui Vladislav I, cand au fost cinci Ban 2) Severinul apare gi in titulatura lui Mirceat Comes Severini" (1389) si ,Doma al Banatului Severinului”, 3candva Ban. Era dar vorba de o impartire a Baniei de Severia, consimfita de Rege, pentru a curma neinfelegeri viitoare cu pu- ternicul si temutul sau vasal. Baniile Oltene. Dupa ce Domnii Tarii-Romanesti din a doua jumatate a sec. al XIV-lea asezard hotarul spre apus, infiinfari si ei o banie in teritoriul nou dobandit, Banul de acolo, reprezentant domnesc si veghetor la mar- ginea Tarii-Romanesti, trebuie sa fi avut, fireste in ma&sura mai mic&, aceleagi sarcini ca Banul de Severin, care ii servise de model. La inceput cu agezarea probabil in cetatea dela Severin, apoi mai in urma la Strehaia, Banul romanesc apare in hrisoave din vremea lui Mircea (1390), desi infiinfarea baniei respective credem cf este datorita lui Vladislav. Banul acesta e numit ,,Ban", simplu, fara atribut teritorial, nici de Severin (titlu domnesc, cum am vazut mai sus), nici de alta parte. (Erau unul, sau de obicei doi bani, ca si in Banatul Severinului in sec. al XV-lea). Eclipsa documentara a Banilor intre 1421—1453 coincide cu razboaele cu Turcii in regiunea Severinului, pe timpul urmasilor lui Mircea, cu schimbarile si luptele pentru Scaun in Tara-Ro- mAneasc&, apoi cu puterea lui Jancu Huniad, arbitrul acelei vremi de prefaceri si nesiguranta, — intamplari in cursul cdrora Un- gurii au reluat (1430) si pastrat castelul dela Severin. Imprejurari noua facurd cd, dupaé 1450, Banul (asezat acum la Tismana) reapare cu numele de Ban de Jiu, adic’ avand carmuirea pana la Jiu, sau de o parte si alta a Jiului. Aceasta ar insemna sau o intindere a juridictiei lor, sau o micgorare, prin ocuparea de catre Maghiari sau de catre Turci a impre- jurimilor Severinului, sau poate o impérfire a functiunei alaturi de un Ban de Mehedinti. La sfarsitul veacului al XV-lea (pela 1490-2), ambitiunea pu- ternicilor boeri dela Craiova, cum gi interesele‘Domnului, intinsera asupra intregei Oltenii autoritatea Banului, acum Banul cel mare, cu puteri quasi-suverane in bania Craiovei. Pe pamantul celei dintai banii romanesti (corespunzand fostei parti rasaritene a Banatului de Severin) ramase inainte, Banul de Mehedinti, pazitor al ,marginei (de la finele sec. al XV-lea pana la inceputul sec. al XVIl-lea), cu scaun la Strehaia si sub ascultarea Marelui Ban*). Urmagul lui in veacul urmAtor (sec. XVI) fu vel Capitanul de margine dela Cerneti. Cateva concluzii. — Banatul de Severin (in sec. al XIII—XIV-lea) nu s’aintins 1) In documentele din sec, XV-XVII aflam gi alti Bani, far& calificativ. In primul rand erau inlocuitorii, vice-banii (in sec. XVII ispravnic),la scaunul baniei; apoi poate dregatori ale céror atribufiuni nu Je cunoastem. In ce pri- veste pe capii judetelor din Oltenia, nu e deloc sigur c& se numeau toti,,Bani™, 4la rasirit dec&t pe o parte din Oltenia, corespunzatoare cu judeful Mehedinti de azi, sau cu o parte din acesta. — Prin ,,Jara Severinului* din donatia facut’ de Regele Ungariei Ordinului Ospitalier al Sf. Ioan la 1247, trebue sa infe- legem pdrtea de jos a Olteniei, o prelungire inchipuita a Bana- tului de Severin, nestapanita efectiv de Ungaria. Ordinul Ioanitilor nu s’a asezat in Oltenia: nu avem nici o urma din cetifile ce ar fi trebuit s& ridice acolo. — Titlul de Ban de Severin al lui Vladislav I, Domnul Tarii-RomAnesti, se referd la stipAnirea parti de rasarit a Ba~ natului pana la Cerna, cedat& definitiv, sau numai ca fief, de Regele Ludovic. Domnii Tarii-Romanesti din sec. al X1V-lea n'au st&panit Banatul Severinului dincolo de Cerna. — Pentru paza partii oltene din jurul cetdfet dela Severin (Mehedinti), Domnii Tarii-RomAnesti (probabil Vladislav) infiinfara in sec. al XIV-lea o banie. In veacul al XV-lea aceasta banie se intindea pana peste Jiu. ,,Banul de Jiu’ va deveni la finele sec. al XV-lea,, Mare Ban al Craiovei"' peste intreaga Oltenie. Subordonat lui, in regiunea vechii banii rimase un ,,Ban de Mehedinti‘. CATALOGUS BANORUM ZEURINIENSIUM Extras din «Liber Dignitariorum Regni Hungariae Saecu- larium», § 7, pag. 77 si urmatoarele. (In Arhivele Nationale ale Ungariei, din Budapesta) : Hic quoque Banatus eodem quo Machoviensis, tempore, et ex iisdem Rationum momentis similiter a Bela IV Rege in ulte- riore Danubii tractu Service opposito aeque contra Tartaros erectus fuisse vel inde apparet quod antea 4) nullum ejus in diplomatibus vestigium inveniatur : Suberant que eidem praeter Zeurin, unde nomen traxit, Castra tam majora, quam minora, utpote Themesudr, Sydévar, Sebusvar, Orswa, Myhald *), Galam- boch, Peurin et Peech, ex quibus Turcae magnis saepe cladibus adfacti sunt, donec successu temporum iisdem Turcis Bulgariam, Serviamque cum Nandor Alba occupantibus, praedicta quoque Castra expugnantibus ac apotiori diruentibus primo Titalinum, deinde autem Themesvarinum unde toti ejus provinciae nomen Banatis adhaesit, retractus fuisset, ibidemque demum desiisset. Series autem Banorum, qui una comites etiam Zeuriniansis, ac nonnunquam Themessiensis, et Dobosensis quoque Comitatuum 1) Inainte de navalirea Tatarilor sunt cunoscufi cei dintai Bani: Luca Ja 1233 si Oslu la 1240; pana la refacerea Banatului de Bela IV, e pomenit un Czaki la 1243 (Nota 0, L.) 2) Jdioara, Caransebes, Orsova, Mehadia,in Jud, Severin de azi (O.L.). 5fuerant, junctim cum Machoiensibus congesta in hunc pariter modum sequitur: 1249—1252 Pous simul tavernicorum regalium magister 1257—1262 Stephanus 1263—1272 Laurentius de Chorna genere Osl 1272—1275 Paulus de Solmos simul Comes de Doboka 1274—1275 Idem et Ugrinus 1275—1279 Micud 1280—1283 Thimothaeus 1284—1286 Makou de genere Chanad 1287—1289 Raphoinus de genere Katha 1290—1293 Laurentius una Comes de Kewe et de Krassou 1294—1296 Pousa de Solymos 1297-1299 Ladislaus de genere Ratholth 1299—1313 Andreas de Tarnuk 1308—1313 Idem et Martinus 1314—1318 Dominicus de Chorna genere Osl 1319—1323 Ladislaus de genere Ratholth 1323—1341 Dionysius de Zeéch 1342—1350 Stephanus de Lossoncz 1350—1355 Nicolaus de Zeéch 1355—1359 Dionysius Bubek de Pelsedcz 1360—1363 Gregorius de Alsdn 1364—1365 Ladislaus de Korogh et Konya de Zéchen 1364—1368 Ladislaus de Korogh 1368—1371 Benedictus filius Hem 1372—1375 Paulus de Liszko 1376—1378 Joannes Treutul de Newna 1379—1381 Joannes de Alsdn 1381—1383 Ladislaus de Lindwa 1384—1387 Stephanus de Lossoncz 1387—1390 Joannes de Kapla 1390—1392 Nicolaus de Perén 1392—1393 Detricus Bubek de Pelseécz 1394—1395 Mir 1395—1408 , ++» vacat 1409 Pipo de Ozora simul simu! Comes Themesiensis 1410 Laurentius 1410 V. 1430..... . vacat 1430—1433 Stephanus de Rozgon una Comes Themesiensis 1434—1435 Nicolaus de Radvitz 14361437 Frank de Thallowcz 1438 —1443 Joannes uterque Olah dicti, filii Wayk de Hunyad 14431444 Michael et Blasius de Charna 1445—1446 Nicolaus de Uylak et Joannes de Hunyad 1447—1449 Nicolaus de Uylak et Stephanus de Chaak 1450—1453 Osvaldus Korlathkeéy de Buchdn et Michael de Charna 1453—1465...... vacat 61466 Joannes Pongracz de Dengelegh 1467—1471 ..... . vacat 1471—1478 Emericus de Hedervara 1479 Bartholomeus Pathéchy 1480—1484 idem et Franciscus de Harazth 1485—1489 Franciscus de a et Andreas de Zakol 1490 Emericus de Ozo: 1491—1492 idem et Andreas "Dantfy de Doboz 1492—1494 Georgius More de Chula et Franciscus Balassa de Gyarmath 1495—1503 Petrus Tharnok de Machkds et Jacobus de Gerlisthye 1504—1507 idem Jacobus et Barnabas de Bela 1508—1513 idem Bela et Michael de Paks 1514—1519 idem Bela et Joannes de Zapolya 1520—1523 idem Joannes de Zapolya 1524—1526 idem Zdpolya et Joannes Kallay 1526 Nicolaus Abrahamifi et Benedictus Zékel de Kewend, _ jam Bani Titulienses diserte Posthos autem quamdiu Ba- natus hicce Steterit, quando item Titulino Themesvarinum sub titulo generalis Capitineatus Partium Regni inferiorum translatus sit, nullum in actis vestigium prostat. Nam Turcae non longo post tempore ab ocupata astu Buda eas quoque Regni Partes armis occuparunt et huic etiam Banatui finem imposuerunt. oO. G. L. Eugeniu Carada de Pr. Ioan Georgescu Profesor, Oradea. Orice viafi omeneasc& e o picdtura si fiecare generafie un val in lunga curgere a vremii. Generatiile cearcé si lase amin- tiri trainice despre reprezentantii lor de seama. In bronz, in mar- mor, in culori, in cuvinte, in sunete, ele caut& sd-si nemureasca pe alesii lor. Cand cel ce vrea si nemureascd pe cineva e insusi om cu dar dela Dumnezeu, atunci chipul ce el ne d& e nemuritor, Cand nu, ramane o simpl& incercare, in addstarea unuia mai chemat. Cati Rom4ni nu vor fi regretand cu d. Soveja [S. Mehe- dinfi) ci, in loc s& avem un portret vrednic de Stefan cel Mare, domnul Moldovei, datorit unuia din marii maestri ai Renasterii italiene contemporani cu el, cum sunt: Fra Angelico da Fiesole, Ghiberti, Filippo Bruneleschi, Donatello, etc. — trebue s& ne multumim cu zugraveala unui biet iconar dintr’un afumat ungher al Voronetului Bucovinei. Asa gi interesanta figura a lui Eugeniu Carada, unul din 7cei mai de seama fii nu numai ai Olteniei gi ai intregei Romanii, ci, sub anumite raporturi, al intregei Europe contemporane, pri- eten si tovaras de lupt& si de ideal al unui Giuseppe Mazzini, Louis Blanc, Alfred Talandier, Fr. Ladislas Rieger etc., ar merita s& fie evocata din negura vremilor de un istoric sau om delitere ca Macaulay, Sainte-Beuve, Brunetiére, Papini etc. Tn lipsa lucrarii unui maestru, fie si incercarea unui carpaciu! Din tinerefele lui Eugeniu Carada. Eugeniu Carada se naste la 29 Nov. 1836 in Craiova. Tatal sau, serdarul Nicolae, e fruntas al cetafii Banilor Olteni intre 1830 si 1851. Magistrat integru si hotarnic neintrecut, el e unul din oamenii de nadejde ai lui Barbu Voda Stirbei. Dupa maica-sa, el se trage din renumita vif4 a Slavitestilor, boeri vechi, cu ros- turi insemnate inc& din veacul al XVI-lea. Intaiul siu invafdtor este un tanar de talent, Gheorghe Chifu, mai tarziu ministru si membru al Academiei Romane. Cu- rand, insa, el trece in pensionatul francez al lui L, C. Raymond, profesor de liceu in Franfa, adus in fara de Bibescu Voda. In acest institut, el face studii serioase, pregatindu-se pentru baca- laureatul in litere, dupa programul dela Sorbonne. Mai tarziu, el urmeazd cursuri de drept gi literatura la Paris, in vestitul Collége de France, E. C. e un copil precoce. La varsta de 12 ani, el jurd pe Constitutia din 1848. Dupa nabusirea revolutiei, pe timpul ocu- patiei turcesti, mulfimitd cunostintelor sale de limba turca, E.C.e 0 personalitate aproape oficiala. Toti il chiama s4 se infeleaga, prin el, cu Turcii. In chip cu totul onorific el devine dragomanul cArmuirii romanesti din Oltenia. In aceasta calitate, desi numai de 13 ani, ia loc la masa daté de Turci autoritatilor romane, gezand la mijloc intre comandantul turc si oc4rmuitorul roman de Doljiu, talmacindu-le cuvantirile si intrefinand convorbirile lor. Odata cu ocupatia ruseasca, insd, situafia se schimba. El e luat la ochi de Muscali pentru ideile sale nafionale si liberale. Exilafii, lui ii trimit scrisori si tiparituri pentru a le raspAndi in intreaga Oltenie. Din aceast&é pricind se pune la cale surghiu- nirea lui E.C, la Saratov, in fundul Rusiei. Un binevoitor al familiei, profesorul Gheorghe Panaiotescu, il vesteste din vreme. El are ragaz si fuga gi si se ascunda la crama viei dela Mierea Birni- ci. De aici, el vine la Bucuresti. In 1855, cu prilejul caderii Sevastopolului, tandrul E. C., atunci abia de 19 ani, organizeazi o mare manifestafie de bucurie pe strizile Capitalei, pentru izbanda Franfei si a aliafilor ei. Un moment, Grigoritaé Bengescu, ministrul Cultelor, izbuteste s& si-l fac& sef de cabinet. Neimpa- cAndu-se, insi, cu politica lui Voda Stirbei, el nu vrea functii de Stat, ci trece in opozitie, Colaboreazi la ,,Nafionalul’ lui Busuioceanu gi este, catva timp, redactor la ,,Timpul” lui Bo- zianu, Boerescu §. a. &Cand se aduna Divanul ad-hoc pentru unirea principatelor Muntenia si Moldova, el e traducatorul in frantuzeste al lucra- rilor numitului Divan. Unirea, se stie, intampina multe piedici. Puterile europene inlatura ideia unui Domn comun; unirea celor doua principate, ele o reduc la o simpla confederatie; iar Cons- titutia, votata de Romani, la o conventie. Aceasta conventie dai- nueste pana la 1864, cand Cuza Voda o inlocueste cu Statutul votat de plebiscitul acestui an. EUGENIU CARADA in 1867. In 1859, fiind atatea greutati in calea Unirii, bunii Romani cauta sa le inlature. E. C. e printre acestia. In consfatuiri, in presa, la teatru prin piesele ce compune insusi sau le traduce ori localizeaz&, el sustine Unirea. In deosebi versurile sale sunt atat de intepatoare la adresa vechiului regim, incat niciun ac- tor nu indrasneste sd le recite. Atunci autorul isi ia inima in dihti si le rosteste el lareprezentatia din 22 Ian. 1859 in teatrul Theodorini din Craiova. El are atata succes, inc&t vueste intreg orasul, Administratorul judetului Doljiu, D. Filigeanu, om al re- gimului, il prinde gi-l aresteazd. Arestul nu fine decat 24 de ore. Alexandru loan Cuza proclamat domn gi al Tarii RomAnesti, dupace mai inainte fusese ales domn al Moldovei, amnestiaza pe toti osandifii politici. Craiovenii, deci, in ziua cand serbeazi Unirea 9Principatelor, serbeaz& totodata gsi liberarea din arest a martiru- lui lor nationalist E. C. Entusiasmul pentru Cuza Voda, insa, nu fine mult. [ntaia deziluzie de noul ales o au Craiovenii cu prilejul vizitei ce acesta le face in sala cea mare (dardmata la 1894) a liceului lor. Acolo sunt toti fruntasii partidului national din localitate: Boicea Ra- dianu, Cernatestii, Al. Cristofi, generalul Magheru ¢. a. Voda se teme de ei s& nu fac& vre-un pas pripit, care si-i dea de lucru. li saluté repede si da s& plece. La esire, E. C. ii spune: ,,Mai stai, Maria Ta! Poporul vrea s&-ti vorbeasci”. Voda se opreste in loc, mirat, Se uita lung la tanarul cu plete lungi si mustata abia ras&rit si-i zice: ,,Sti c& esti nostim?" Apoi si mai gri- bit iese din sali, urcd in caleascd si, in galop, se duce la gra- dina Bibescului, unde il adasté cu masa pusa. La masa, depanandu-si impresiile, Voda intreaba pe Prefect : Cine fu taénarul care mi-a taiat drumul la esire 7“ — ,,Carada, Maria Ta !* — ,,Aista-i C.? Destept baiet! Trimite sa-l cheme aici! Vreau s4-l fac procuror !"* Tanarul, insi, raspunde c& n’are nevoe de slujbe; vrea sai fie independent. Catva timp, el e membru al municipalitatii Bucurestilor, adic al Consiliului Comunal, trimis acolo de colegii sai, pro- prietari din mahalaua Schitu Magureanu. In publicistica si in arte. Am vazut ce repede isi di seama E. C. de insemnatatea presei periodice, colaborand aga de tanar la ,,Nationalul” si la wTimpul’. El e convins c&, in faza actualé a societ&fii noastre, ziarul poate mai mult decat cartea. Carfile le citese pufini — unele cer mult& vreme — gi inc’ si mai pufini din scoart& in scoar{a, pe cand ziarul te orienteaza zilnic. Astazi ifi infiltreaza © picdtura in suflet, maine alta, pana cand, pe nesimtite, fi se acumuleaz& un intreg capital de gandiri si de simftiri. Cat de mare, de nemasurat e, deci, rolul presei in zilele noastre ! Excla- mam si noi asa cu Grigorie Bratianu intr’o scrisoare a sa (10 Oct. 1892) catre Aurel Muresianu, ultimul director proprietar din aceasta renumita familie de publicisti a in curand centenarei noastre ,,Gazeta Transilvaniei‘. Asa se face cd, ajungand C. A. Rosetti la 1859 director al Teatrului National, E. C. ii fine locul la redactia ziarului wRomanulu. Si i-l tine cu atata indemanare, incdt nu numai cetitorii, dar insusi C. A. Rosetti, directorul acestui ziar, ajunge s& nu-si mai poaté deosebi scrisul siu de al loctiitorului sau. In aceast& privinfa, avem chiar o amuzanta anecdota. Intr’o di- mineafa, E. C. vine la redactie si gaseste pe birou o coala de hartie, pe care C. A. Rosetti scrisese doua randuri. El ia con- deiul si, fara s& stearga ceva, continua. Scrise un artico! de fond, pe care-l publicd in ,,Romanulu”. Cand apare articolul in ziar, 10C. A. Rosetti ii spune cu nedumerire: ,,Se vede ci m’am 24- pacit de tot. Mi se pare cd articolul Asta e al meu, dar nu stiu cand l-am scris’*. Ce a fost E. C. la ,Romanulu", araté foarte bine C. A. Rosetti in discursul rostit la jubileul de 25 de ani al ziarului sau, ,,94 fi vazut pe cei dintaéi redactori ai Romanului'' — zice el — ,,dintre cari unii sunt aici, si unul foarte aproape de mine, dar nu-l voiu numi,. Cel mai tanar, care este fiu de Oltean, lucra de dimineafa pana seara; iar cand venea seara, era odihnit si reincepea sa lucreze de seara pand dimineata’'. Acest ténar Oltean, pe care C. A. Rosetti nu-l numeste, fiindcd ii ceruse categoric acest lucru, e E. C. Publicul, insa, stie despre cine e vorba gi, cu cat el se fine mai in umbra, cu atat il aplaudeaza si-l aclama mai furtunos. Si cate nu indura el in cariera de ziarist! Cu prilejul tul- bur&rilor din sala Bossel (28 Sept. 1859) el earestatimpreunad cu C. A. Rosetti, Serurie, Ionita Golescu, N. T. Ordseanu, I, G. Valentineanu ¢. a. Inalta Curte ii achita. Guvernul N. Kretzu- lescu greseste, facdnd dintr’un incident, provocat de politie, un proces politic. O masur& nenorocit&, care indspreste si mai mult relatiile dintre Cuza Voda si adversarii sai. Acestia se gandesc tot mai mult la detronarea lui. Anastasie Panu, fost caimacam al Moldovei, pleacé la Paris, ca s& cucereascd pe impdratul Na- poleon III pentru coalitia anticuzista. In primavara anului 1864, E. C. aduce stirea ca prinful Napoleon _primegste coroana Romaniei, cu conditia improprietaririi faranilor. Urmand lovitura de Stat dela 2 Maiu a acestui an, domnia lui Cuza se prelungeste cu aproape inca doi ani. Daci A. Panu e scos din lupta, perzindu-si mintile, ram4n pe teren ceilalfi membri ai coalifiei, in deosebi E. C. El aduce o tiparnifa secret, Cu ajutorul ei publicd ,,Clopotul”, un ziar ce face mult sange radu regimului, care ar vrea sd-l des- fiinteze, dar nu poate, Simfind complotul ce se urzeste impotriva Domnitorului, guvernul N. Kretzulescu insceneaza revolutia dela 3. Sept. 1865. O ceataé de betivani vine acas& la E. C. s&-l aclame. El iese sa le vorbeasc&, spunandu-le s4 nu se lase améagifi de politie. De- mascdnd pe un polifist travestit, se naste o invalmaseala_ mare. Politistii se reped la el si-l prind, tarindu-] din Pasagiul Roman, unde locuia in acest timp E. C., pe Podul Mogosoaei, adicd in Calea Victoriei de astazi. Pe scdrile Pasagiului, insa, el se smulge din mainile lor si fuge in apartamentul vestitei actrife Maria Constantinescu, supranumita’ Marita Blonda. Daca scapa de moarte, nu scapa de puscdrie. Agentii numitului guvern il duc la Vacéresti. De aici scrie lui C. A. Rosetti urmatorul ravadsel: ,,Salutare si fratie! Te rog trimete-mi vol. III din Mizerabilii (de |-ati finit), cursul lui Michelet la Colegiu si Histoire de mes idées de Quinet. Scrie maic&-mi, te rog, ca s’o linistesti, cici pe acolo i-or fi spunand alte alea I"... Tesind din temnifd, el se duce cu Jon Br&tianu la Paris, ca 11s& obfina consimfamantul lui Napoleon III la detronarea lui Cuza’ E. C. e activ, ins’, nu numai in presa si arena politica, ci si in cea teatrala, literara si artisticd. In tinerefele sale, la Cra- iova, el nu se poate afirma decat in teatru. De aceea scrie, compunand insusi, traducand, prelucrand, localizand mai bine de o suta de piese. Unele din ele ca: ,,Cimpoiul Dracului’, ;,Urata Satului", ,,Banii, Gloria si Femeile’ sunt jucate de nenuma- rate ori pe scena Teatrului National. Cateva fac parte din re- pertoriul teatrelor din Iasi si Craiova, pana in preajma razboiului mondial, dovezi graitoare de interesul viu trezit de aceste piese in societatea romaneasca. El e autorul celei dintéi operete ro- mane: ,,Fata dela Cozia", cu muzicé de Flechtenmacher. Scrie si versuri. Unele au mare rasunet. Asa e canfoneta ,,Pandurul cersetor", pe care elevii Jui Stefan Vellescu_o recita cu predi- lectie la examenele de sfargit de an dela Conservator, pentru versurile ei nafionaliste. De o popularitate mai mare se bucurd cAntecul : Frungulita, frunzulita verde de stejar! Ja vexi, drag maéndrulifa, ce mai armasar! Armasar, voinic de munte, ager sprintenel, Negru si cu stea in frunte, sai in foc cu el, etc. Unii cred ca aceasta poezie e de Vasile Alecsandri. Ea nu lipseste aproape din nicio culegere de cantece nationale. E tra- dusa si in piesa teatrald_ maghiara. ,Amorul Floricdi* (Florika szerelme) de Moldovan Gergely. Cu toate aceste succese, E. C. nu vrea s& stie mai tarziu de niciuna din incercdrile sale teatrale si literare. Le socoteste ca pe niste pacate ale tinerefelor, de care e bucuros ci s’a man- tuit in varsta matura a barbatiei si in cea senina a batranefelor. De aceea, cand Dumiiru Oladnescu-Ascanio scrie Istoria teatrului la Romani si-i cere si lui lamuriri asupra activitafii teatrale din- tre 1856—1866,E. C. ilroaga sa nu scrie nimic despre el. Asa de mult ii placea lui retragerea tacuta, umbra, smerenia. In acest din urma an, cand prietenul siu C. A. Rosetti, ca ministru al culturei nationale, intemeiazd Societatea Academici Romana— Academia Romana de astazi—, el inc& e trecut in lista celor din- tai academicieni; i se face chiar decretul de numire. Dar el re- fuzi aceast& cinste deosebita, si decretul se nimiceste. Se com- place in rolul modest de ,,Eminenté Cenusie pe lang marii sai prieteni, adevdratii fduritori ai Vechiului Regat Roman. Tot din pricina excesului siu de modestie, i se nimiceste decretul regal pentru numirea sa de guvernator al Bancii Nationale, la 1883. Dragoste si intelegere deosebita are E. C. pentru arte. El colectioneaza cei mai frumosi Grigoresti. Expozitiile de arta cas- nica, de pictura, de sculptura, asteapta vizita lui discreta, ins& totdeauna rodnici; ea e evenimentul cel mai de seam al sezo- nului. Dac& profesorul Dimitrie Comsa din Sibiu izbuteste sa ti- Pareasc& doud volume—cele mai frumoase ce exista—de fesa- turi si cusituri unul, de crestdturi in lemn celalalt, aceasta e 12datorita, inainte de toate, sprijinului neprecupetit de adevarat Mecena al artelor care e E. C. Tot aici trebue amintit ca, mai cu seama prin stdruinta lui, se ridicd statuile: Mihai Viteazul, fon C. Bratianuu, C. A. Rosetti si al Pompierilor din Dealul Spirei, care impodobesc capitala Romaniei. In zilele din urma ale vietii sale, el pune la cale monumentul Golestilor, care in 1909 era aproape gata, urmand s4 fie asezat in fata Ministerului Ar- matei. Moartea lui E. C., apoi razboiul balcanic si cel mondial, amanda infaptuirea acestui gand frumos. Astazi, acest monument e in dosul garii de Nord din Bucuresti, pe Bulevardul Golestilor. In framAntarile politice. Din cele de pana aici se vede ce prietenie il leaga pe E.C. de C. A. Rosetti si de I. C. Bratianu. Nicaieri nu se simte mai bine ca in familia acestuia din urma. Sunt prieteni nedespartiti nu numai ei amandoi, ci si familiile lor. Aceasta prietenie e veche si dar teaza din zile grele. Pe timpul zaverei din 1821, atat familia Bratianu, cat si familia Carada, se refugiaz’ la Porcesti, judeful Sibiu. Aici se cunosc, se prefuesc, se ajuté mai intaiu aceste doua familii. De aceea sunt legaturile lor asa de trainice. In Ia- nuarie 1866, pe o iarna stragnicd, tree pe la CAineni cei doi prieteni: I. C. Britianu si E. C. pentru a aranja succesiunea lui Cuza Voda. La Mainz, un prieten al celui dintai, Galhon, ii vorbeste cu simpatie de Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, atunci capitan in garda regelui Prusiei, al doilea fiu al printului Karl Anton, seful liberalilor germani. Bine vazut de imparadteasa Eugenia a Frantei, inrudit cu casa de Beauharnais si cu Murafii, tanarul principe e, in adevar, cel mai chemat sa ia tronul Principatelor Unite. In imprejurarile date nu mai poate fi vorba nici de printul Napoleon, nici mai ales de contele de Flandra, asa de rau va- zut de Bonaparti. Dupa aceste sondari de teren E. C. se intoarce in fara, pentru a informa pe cei de acasa. Tofi factorii hotari- tori se invoesc si fre chemat la domnie numitul principe de Hohenzollern Sigmaringen. I. C. Bratianu in curand il si aduce pe noul domn. E. C. ins’ e nevoit si rimand la conducerea «Romanului”, fiindc’ C. A. Rosetti e acum ministrul cultelor si al instructiunii. In acest timp vine o veste alarmant&: anume c4 Turcii adund trupe la Rusciuc si vor sa intre in_ fara. Printul D. Ghica — »Beizadea Mitici® —, ministru de Interne, propune numirea lui E. C. ca prefect de Vlasca si investirea lui cu puteri discretio- nare, potrivit imprejurarilor. Fiind fara is primejdie, cel pro- pus declaré cé e gata si plece numaidecat la Giurgiu. ,Bine |* intampind atunci C. A. Rosetti. ,Dar sa titi c& de maine incolo nu_ mai apare ,Romanulu". — ,.Cee de facut, dar?” intreaba Ion Ghica, presedintele consiliului de ministri. E. C. propune atunci pe Costache Ciocdrlan. Armata romana 13se concentreaz4 in fata Rusciucului. E. C. trimite acolo si pe colonelul Iegota Bogdanovitz, un refugiat polonez care, cu pretul vietii sale, prin compatriofi de ai sai, ostasi in armata turca, procuré Romanilor munitiile trebuincioase. In ministerul Locotenentei Domnesti, ministrii de dreapta vor ca viitorul Doma sa dea el noua constitutie. De aceea fac tot ce le sta in putinfa s’o amaie. Dar iata ca se anunfa sosirea noului Domn. Acum, zicei, nu mai e timp pentru asa treaba. C. C. Rosetti cere urgenta. Ministrii raspund c& numai aga se poate, daca noul proiect de constitutie e gata pana maine. Iesind din consiliu pe o clipa, C A. Rosetti se intelege cu E. C. gi, reve- nind in consiliu, el zice ci pe a doua zi proiectul de constitutie e gata. Timp de 24 de ore, cei doi prieteni, C. A. Rosetti si E. C., inchisi intr'un birou, lucreaza neincetat, zi si noapte. Asa se pregateste Constitutia, care cArmueste Romania mica dela 1866 pana la 1918. Ea e opera acestor doi barbafi. La lumina ei se fac toate legiuirile noastre vechi, se proclama independenta, se poarta razboiul dela Plevna, se incoroneaza cel dintai rege roman cu coroana de ofel, se dobandeste cadrilaterul Turcsmil-Ecrene, se prezideazi pacea dela Bucuresti din vara lui 1913 si se intra in actiune alaturi de marii aliafi pentru intregirea neamului. Mari lucruri! Ele trebue reamintite din cand in cdnd, caci prea sunt date uitarii, si uneori chiar dispretului. Din 1869, E. C. ou mai intra nici in Adunarea Deputatilor. La alegerile din acel an se fac abuzuri ce rém4n de pomina. Acestea il scérbesc intr’atat, incAt isi propune s& nu mai calce niciodaté in Parlament. Si ca, totdeauna, el se fine de cuvant. Niciun guvern urm&tor nu e in stare a-l convinge sa revink asupra hotdririi luate. In criticile ce aduce in ,Romanulu‘, pentru falsificarea vointei alegatorilor, el crede cd trebue sa faci raspunz&tori nu numai pe ministri, ci insusi pe noul Domnitor. In 1870, pe urma neasteptatei biruinte a Nemfilor asupra Francezilor, e o fiebere mare in toata tara. Sentimentele neolatine ale atator Romani fruntasi, dar mai ales’ recunostinta personala pentru nenorocitul imparat francez, Napoleon III, se considera adanc jignite prin manifestatii de bucurie ca cele aranjate de colonia germana din Bucuresti in sala Slatineanu, astizi Hotel Capsa. Incepe reactia. E vorba si se porneasc& o rascoala mare din sapte orase deodata, ca sa inlature pe Domnitorul Carol si s& proclame pe printul Napoleon. Capul miscdrii e E. C. In fara, eo mare nemultumire fata de domnul ,neamf{“. In cele din urma, dela Tecuci se cere o amanare de 3—4 zile. Izbucnirea revoltei e fixatd pe ziua de 8 August. Al. Candiano-Popescu dela Ploesti nu fine seama de amanarea hotarita de E. C. in intelegere cu I. C. Bratianu, care de altfel e cu totul de alte pareri, si d& drumul rascoalei, pe care o compromite astfel. Auzind deaceasta rasvratire, E, C. pleacd numaidecat la Ploesti. Constata cum se poate zddarnici o lucrare mare prin nechibzuinta unui om vanitos. Dupa aceasté intamplare, el se intoarce pe jos, 14perpelindu-se o noapte intreag& cu c&rdusii la lumina unui foc frumos. A doua zi, imbricat ca un muncitor, cu hainele rupte si pline de praf, el intra in Bucuresti pe Ulita Her&straului, astazi Calea Dorobantilor si, tragandu-si palaria pe ochi, face pe chefliul, cdntand : Despagubeste-mé, lele, De paralutele mele, C’au fost bune, n’au fost rele $Si-a muncit neica pe ele! Dupa ce distruge tot ce e compromifator pentru tovardsii sai de rascoala, el adreseaz&, prin ,Romanulu" o scrisoare des- chisd c&tre autoritafi, si nu-I mai caute la unul gi Ja altul, cind el zilnic se afli in redactia acestui ziar. Multi il sfétuesc si fuga. El ins’ raspunde c& ar fi o miselie ca alfii si putrezeascd in ocna, iar el sa se plimbe la Paris. Urmarea ? Un lung si agitat proces, mutat dela Ploesti la Targoviste, Ap&rdtorii lui sunt: I. C. Bratianu si N. Fleva. Sunt achitati tofi: atat el cat si tovardsii. Din 1870, insa, se retrage si dela ,.Romanulu‘. Toti istoricii contemporani (Titu Maiorescu, Frédéric Damé) remarcd acest fapt. Apoi pleaca la Paris. El crede c4 a treia Republicd Fran- cezi e chemata s& continue opera desrobirii popoarelor, ince- puta de Napoleon, III. Pentru a putea actiona in acest sens, el are nevoie de mari mijloace banesti. De unde gi le procuri ? Un prieten francez, Petit-Laroche, bancher parizian, il sfatueste s& faci negot de vinuri. Cu ajutorul lui Gheorghe Eliad, fost lipscan, el desface in far fel de fel de vinuri de Bordeaux. Tot prin acest lipscan cinstit ist vinde si I. C. Bratianu vinurile sale romanesti. Acest negot ii asiguri 60—70.000 lei pe an. Asa poate sa intemeieze, impreun& cu Louis Blanc si Alfred Talan- dier, ziarul -,L'homme libre“ si si tipareascd o multime de bro- suri de propaganda. Intre altele, ,La Roumanie et la politique allemande en Orient" (1875). Vorbind de evenimentele din 1868, el scrie c& ,,D, de Keyserling, reprezentantul Prusiei in Bucu- resti, se destainui unuia din sefii partidului liberal. Propuse con- stituirea unui stat, care sé uneasci Romania si Ungaria sub sceptrul regelui Carol I, lasand fiecirei {ari guvernul si parla- mentul sau deosebit. Statul acesta ar fi menit sA joace un mare rol in Orient i sa se substitue foarte curand Turciei”. El infatiseaza acest proiect, fiindcd ,popoarele au uneori instinctele de con- servare gi de prevedere ce lipsesc diplomatiei’, si ,,trebue ca Europa Apuseana sa-si dea bine seama de starea lucrurilor, ca si salveze atat libertatea gi independenta nationala a popoarelor din Ras&rit, cAt si interesele echilibrului european”. Traind mult timp intre Francezi, acestia il indragesc atat de mult, incAt il vor deputat intr’o circumscriptie electorali a Parisului. El isi lamureste prietenii ci nu e cet&tean francez. In locul sau, e ales prietenul Alfred Talandier. Tot asa refuz& di- tecfia Bancii Otomane, pentru a rimanea cetdfean roman. 15E. C. nu se stabileste din nou la Bucuresti decat in pragul razboiului dela Plevna. El il insoteste pe I. C. Bratianu pana la Chisinau, cand acesta se duce la Livadia s& trateze cu tarul Alexandru gi cu cancelarul Gorciacow participarea Romaniei la apropiatul razboiu. Rusii nu sunt bucurosi ci Romanii se pro- clama singuri independenti; ei ar dori si fie proclamati dupa biruinta lor asupra Turcilor, pe care o dau ca sigura. Si nu e. Tot E. C. se duce la Buda-Pesta, side acolo la Mehadia, si vada pe Generalul Traian Doda, dacé e destoinic sé ducd ar- mata romana la izbanda. Se convinge cA bravului general ii lipsesc calitatile unui generalisim. Incepnd ostilitafile, E. C., cu mica lui salupa ,,Randunica", doua siptimani cutreiera Dunarea prin ceafa si focul tunurilor turcesti, ca si pregaiteasci asezarea podului de plute, pe care are sa treacé armata noastra. La lupta dela Rahova ia parte si el personal. Dar, mai mult decat pilda sa de curaj si vitejie personala, face organizarea ce el aduce biruinfei. Fara titlu oficial — la care nu fine deloc —, fara leaf, fara uniforma — la care fine si mai putin, — imbracat civil, cu un ordin deschis al presedintelui Consiliului de ministri, el asigura din pamant, din iarbi verde, vorba ceea, echiparea de iarnd si hrana armatei. De mare ajutor ii este, un timp oarecare, colo- nelul Logadi, intendent general al armatei. Din acest timp, se povesteste o intamplare care arata cata incredere are I. C. Bratianu in el. Ducdndu-se odata la Turnu- Severin, E. C. da de acolo ordine circulare c&tre prefecti, sem- nate Bratianu. Un functionar vine sa intrebe cum de trimite acest domn ordine telegrafice in numele primului ministru ? Seful ofi- ciului, avand instructiunile cuvenite, il bate pe umar, zicandu-i+ »Du-te Dumneata gi transmite ordinele de urgenta! Ce face E, C. e bine facut!" Vazand marile lui isprivi, Voda Carol I vrea sa-l faca ge- neral.—,,Cum si-l faci general, Maria Ta, cé nu-i militar?” in- tampina I. C. Bratianu. — ,,A fost locotenent-colonel in garda nafionala; si-l facem colonel, apoi general !‘* raspunse Voda. — ,Nu primeste E. C, inaintaéri de acestea, Maria Ta!" observa I. C. Br&tianu. Si asa e. Marele Duce Nicolae, zarindu-| mereu printre ofiteri, in mencicovul lui englezesc, cu palarie la moda, imbracat usurel, il ia drept corespondent de razboiu. Afland cine e, el felicité pe I. C, Britianu c& are un prieten asa de rezistent. Intalnindu-se cu contele Solohub, istoriograful Marelui Stat Major Rusesc, acesta ii marturiseste: ,,Dac& nu veniau Romanii in ajutorul nostru, Turcii ne aruncau in Dunare si Tarul cadea prizonier ! — ,,Ai si spui asta in istoria D-tale?" intreaba E. C.—,,Doamne, fereste! Ag fi un om pierdut! Drept_cine ma iei? (Jamais de la vie! Je serais un homme perdu! Pour qui me prenez-vous ?] Dup& rzboiu, incep neintelegerile pentru Basarabia. An- glia incurajeazi pe Romani. Sir Wiliam Withe, reprezentantul 16Angliei la Bucuresti, sfatueste pe I. C. Bratianu si se impotri- veasca. Anglia in curand, zice el, are si intre in razboiu impo- triva Rusiei. De aceea, se doreste la Londra alianta Romaniei. I. C. Bratianu vrea sa trimita acolo pe vechiul gsi incercatul su prieten E, C. si conduca tratativele. Dornic cum e si ramaie mereu in umbra, acesta recomanda pe Calimachi-Catargi, agentul oficial al Romaniei la Paris si Londra. La inceput lucrurile merg strund. Alianfa pare c& se pune la caie. Indata ce Anglia pri- meste Ciprul, lordul Salisbury nu mai are timp s& primeasca pe agentul oficial al Romaniei. Au dreptate, deci, cei ce zic ci rau fac cei cari, din inc&pafinare sau din spirit de opozitie cu orice pref, si ca protest impotriva Rusiei hriparete, nu vor sa primeasca noul teritoriu desrobit, Bulgaria, oferita in locul Ba- sarabiei, nici cadrilaterul Rusciuc-Varna, ci se mulfumesc cu vechile judefe dobrogene: Tulcea si Constanta. E. C. pastreaza, insd, stranse legaturi de prietenie cu Zankoff, Karaveloff si alti truntasi bulgari. El regreta toata viafa ca We forfat mana prie- tenului_ sau I. C, Bratianu, ca regele Carol I sa _primeasca co- roana Bulgariei, oferiti de Stambuloff in 1885, dupa abdicarea prinfului Alexandru de Battenberg. E. C. pretinde ca, pentru a-si infaptui idealul lor national, Romanii trebuie sa fie siguri cel pufin de prietenia unuia dintre vecinii lor. Prietenia cea mai sigura e, insi, uniunea personala, Poate ca si astazi e o farama de adevar in aceasta vorba. Economist si financiar. E. C. e cunoscut mai mult ca economist si financiar. Si, pe buna dreptate. Infaptuirile lui cele mai mari sunt in aceste domenii. Cand conduce tratativele cu Anglia, dupa razboiul dela Plevna, el supravegheazi la Paris emisiunea biletelor ipotecare pentru acoperirea datoriilor de razboiu. Desi aceste bilete poarti semnatura lui Ion Campineanu, D. A. Sturdza si C. D. Athana- siu, totusi ele sunt scoase dupa sugestia lui. Ca intotdeauna, el afl o plicere deosebiti ca altii si se fileascd cu isprivile lui. Tot asa e rascumpararea Cailor Ferate dela trustul Strus- berg. Aceast’ lucrare se prelungeste timp de 20 de ani. Iau parte la tratative: N. Kretzulescu, Teodor Rosetti, etc. Treaba ajunge la proces, care se judecdé la Curtea din Lipsca, iritand opinia public’ germana. Insusi prinful Karl Anton, tatal regelui Carol I, isi da silinfa s& se ajungi la o solutie satisfacdtoare pentru amandoua prtile. Cel din urm’ reprezentant roman in aceste tratative e Ioan Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei. Dar el nu face treab&. Suparat, I. C. Bratianu vrea s&-l revoce si s&-l insircineze pe E. C. cu terminarea negocie- rilor, Acesta, insi, modest ca totdeauna, nu primeste decat dacd se mentine I. Kalinderu ca intdiu delegat, iar el ca al doilea. In aceasta calitate el are prilej si cunoasca pe cei mai de seama financiari germani: Bleichréder, prietenul printului de Bismarck, 2 17si Hansemann dela Disconto. In urma acestor tratative, se ajunge la o solutie de care sunt incantafi cu tofii. Statul Roman ob- fine avantagii neasteptate. Cel mai fericit e, fireste, I. Kalinderu, care are iluzia c& aceasta opera se leagi de numele lui. De aceea, cand E. C. e greu bolnav, el vine sa se intereseze mereu, de sanatatea lui. Poftit de oamenii casei si gad&, el intampina: EUGENIU CARADA in 1889, Cum s& sed eu aici, jos, cand acolo sus omul acela mare trage de moarte !* Cunoscand prin E. C. puterea de plata a Statului Roman, finanfa germana participA la conversiunea datoriilor de Stat din timpul crizei dela 1900, cand jumatate din slujbasii farii sunt dati afar&, iar celeilalte jumatafi i se reduce salariul la jumatate. 18E. C. e capul administrafiei intermediare a C.F.R. in tim- pul de transifie. In acest timp, unii functionari vor sé pescuiascd in apa tulbure, asigurandussi stabilitate si alte avantagii. =m ,,Tele- grafiazi numaidecat tuturor semnatarilor memoriului ca, dacd in 24 de ceasuri nu-si retrag iscdlitura’t, zice el cdtre directorul general, ,sunt destituifi imediatt. — ,,Dar, domnule Comisar...'t intervine capul nemultumitilor.—,,Nu eloc de nici un dar. Du-te si executa ordinal !'t. A doua zi, numai sapte impiegafi nesupusi sunt destituiti ; restul isi vede de treaba. Intrebat mai apoi, ce ar fi facut, daca toti impiegafii ar fi dimisionat in bloc? E.C. raspunde: ,,As fi insarcinat Regimentul de Geniu sa exploateze C. F. R.tt. Cu acest regiment recomanda el sa se facé mai tarziu linia Costesti—Turnu-Magu- rele, costand mai ieftin si fiind mai bine construita decat altele. In general, inzestrarea ftariicu o refeaintreaga de ciiferate il preocupa mereu. Cand se proiecteaza linia PloestinPredeal, el starueste ca un grup de ingineri francezi si studieze si ei tras seul. Proectul francez e mai economic, fiindcd evita tunelurile si, prin masarea Prahovei intr’o serie de lacuri, s'ar fi dobandit energia necesara electrifierii si s’ar fi infrumusetat finutul. Din motive politice, guvernul preferd proectul german. Tot astfel, cand se face podul dela Cernavoda, E. C. roaga pe inginerul Eiffel din Paris si elaboreze un proiect. Marele inginer francez prezinté un plan care costa sapte milioane lei, Guvernul iarasi da altora lycrarea, cheltuind impétrit. Fiffel observa atunci cd Romania, decat ar face lux, mai bine ar cons- trui mai multe poduri_peste Dunare. E atat de generala gi una- nima convingerea ca E. C. ar fi cel mai nemerit director gene- ral al C. F. R., incat i se sugereaz& regelui Carol I s&-l cheme la palat si sa-1 roage si primeasc& aceasti demnitate. Cand ii vine invitatia regala, el spune cd nu e acas& si pleacd pentru cateva zile la Craiova. Republican convins, cum era, el nu poate primi insarcinari publice dela un suveran pe care incercase sa-l detroneze, Nepieritoare sunt meritele lui de organizator al monopo- lurilor Statului, apoi al Creditului urban gi al celui rural. Dan- du-si seama ca particularii exploateazd mai bine decat Statul, el preconizeaza societ&ti romanesti cointeresate, att la iluminatul si tramvaiele din Capitali, cat si la exploatarea terenurilor pes trolifere. Infiintarea unui institut national de credit il preocupaé pe I. C. Br&tianu inca de pe timpul lui Cuza Voda, cand era ministru de finante. Dup& recunoasterea independentef, crearea unui asemenea institut nu se mai poate amana. Proiectul de lege pen- tru infiinfarea unei banci de scont si circulatie e pregatit de E. C. gi prezentat de guvern. Sectiile Adunarii Deputafilor modifica, mult proiectul sau initial, stricandul, cum zice e|. Dupa votarea legii, se face decretul regal pentru numirea sa de Guvernator al Bancii Nationale. El refuzd primirea acestei demnitafi, recoman- 19dand in schimb pe I, Campineanu. Acesta bolnav, nervos, ne- putincios, curand se descurajeaz& sivrea si plece. Actionarii, in adunarea generala din 20 Feb. 1883, aleg director pe E. C., care refuza din nou. Cateva luni nu calcd pe la Banca. Si fiindcd gre- utatile, mai ales la inceput, sunt mari, I. C. Bratianu ii spune ca, daca el nu primeste mandatul actionarilor, se retrage dela guvern, cAci nu poate lisa s{ se ruineze o institutie de impor- tanta Bancii Nationale. Atunci E.C. cedeaza, acceptand numirea. Timp de 27 de ani, Carada e sufletul acestei mari insti- tufii. Palatul din strada Lipscani (Bucuresti), sucursalele si agen- fille bancii in orasele din provincie, organizarea creditului gi ri- dicarea pietii romanesti se fac sub conducerea lui, pe care Take Tonescu o defineste ,ministerul permanent¢ al lui E. C. Staru- este si pentru organizarea creditelor agricole judetene, adica cu actionari creditori din partea locului, fara sprijin de Stat. Nu e vina lui, dacd aceasté idee sAndtoasd nu prinde. Tot el ajuta »Banca de Scont" si ,,Banca Agricola“ in mari incurcaturi, dar mai ales in toiul crizei din 19.0. Cand ministrul P, Carp crede ca poate inlatura criza, intro- ducand un nou sistem de impozite, E. C, observa: ,Impozitele nu se schimba, nici nu se maresc in vreme de criza. Deficitele se acopera cu economii si prin operafii inteligente Numai in vremuri de prosperitate economic se pot spori impozitele'. Mai tarziu, ii recunoaste si P. Carp superioritatea. Voind, anume, un grup de bancheri conservatori s& intemeieze o mare bancd de partid, ei cer si parerea sefului lor, P. Carp. Acesta le declara: »Nu ma iidoese ca aveti bani. Dar de geaba. Dacd nu aveti un financiar de seama lui Carada, nu putefi face nimic". In 1906, cand e reales laB.R.N. pe alfi patru ani, el spune ci ar fi vrut sA nu mai candideze, simtindu-se obosit.—,,Dece nu te duci iarna la Nizza ?* il intreaba nepotul sau, d. M. Theodorian- Carada, dupa ale carui lucrari facem aceste repriviri asupra lui. »Nu pot lipsi din Bucuresti atat timp cat sunt director de banci wAlege-te cenzor! Atunci nu trebue sa lucrezi asa de mult !* »Nu se poate. Atat cat fac parte din consiliul bancii, in orice calitate, sunt responsabil de ce se petrece acolo. Si nu voiu sa port rispunderea pentru faptele altora. Dar asta e ultima data ca& ma realeg*! Si asa e. Din 1910, urmagul sau la banca e Vin- tila Bratianu. Pentru Romanii de peste vechile hotare. Directoratul la Banca Nafionala E, C, nu-l intrebuinfeaza pentru sine, ci pentru Neam. In deosebi are in vedere pe fratii sai cei mai nenorocifi: Romanii de peste vechile hotare. Vazand ca Ardelenii nu pot fi desrobiti politiceste in 1866, desi el trimite in Ardeal pe profesorul C. Olteanu, cumnat al baronului Vasile Pop, vice-guvernator al Transilvaniei, s§ rasvrateasca $i si inarmeze pe Romanii de acolo, el ii ajuta cultural. Cu cheltuiala 20lui se tiparesc statutele societafii studentilor romani din Viena (1868), din care se desvolta ,,Rom4nia Juna''. Catedrala orto- doxi din Varset (Banatul iugoslav) e facut’ aproape numai cu banii lui. Si cate ajutoare nu da Eforiei bisericesti si scolare Sf. Nicolae din Brasov! Pentru a inldtura orice banuiala, el nu face toate donafiile pe numele sau, ci si pe al surorilor si nepotilor sai, cari ajung astfel binefac&tori, fara si-si dea seama. Mult jertfeste el si pentru scopurile politice ale acestor Romani. Cea mai mare parte din amenzile dictate de ,justitia" ungureasca ziarelor romAnesti din Ardeal le plateste tot el. Un ziarist tran- silvinean, facdnd cu prilejul morfii sale (1910) in ,,Adevarul” bilantul aproximativ al binefacerilor lui, le cifreazd la o suma de aproape un milion de lei aur. ,Cand nimeni nu mai_asculta''— constataé cu acelas prilej un alt scriitor ardelean (I. Slavici)—,,el era atent; cand toate ‘inimile erau reci, a lui bitea cu caldura ; cand toate usile erau inchise, la el puteai s& intri si nedumerit nu te lisa sa iesi. Si ce randuri migcAtoare ii inchind cu acest prilej ziarele si revistele transilvinene: Lupta, Tribuna, Unirea dela Blaj, Foaia Poporului, Luceafarul ¢. a. Ce face pentru Transilvaneni, face si pentru Basarabeni si Macedoneni. In memoriile sale romantate (Uraganul, pag. 229 si urm.), Constantin Stere vorbind de E. C., caruia aici fi spune Leonida Ciupagea, povesteste cum, intr’o zi, chemat de el, Vania Rautul, adica C. Stere, intra in biroul lui din Strada Pitar Mo- su si-l. aude graindu-i: ,O natie subjugati trebue sd se ridice impotriva opresorilor, dac& are sange in vine si e vrednicd sa traiasca. Aveti tipografie si fondurile necesare? O gazeté nu numai cu entusiasm. Cine e responsabil de conducerea ei si de toat& acfiunea Romanilor din Basarabia?... E de na- dejde?". Mai tarziu, Rautu afla suma transmisa, printr'un mecanism complicat de virimente, din partea lui E. C. conduc&torului mig- c&rii romanesti din Basarabia. De bund seam&, cei mai multi frati ai nostri dintre Nistru si Prut habar n’au cine e bineftici- torul lor necunoscut din zile grele. Modestia e pentru merit ceea ce umbra e pentru figuri intr'un tablou: ea ii da putere gi relief. Si tot asa _ajuté si pe Macedoneni, in atatea privinfe mai nevoiasi decat Transilvanenii si Basarabenii. Cunoscutul lor lup- t&tor national Apostol Margarit gaseste totdeauna la el usa si inima deschisa. Acesta este pelerinajul pamantesc al lui E. C. Putini Romani isbutesc, in trecerea lor prin aceasti vale a plangerilor, si lege de ei mai mulfifrati prin binefacerile de care ii face partasi, ca el. Sunt rari, chiar intre fefele bisericesti, cei ce gtiu s& practice ca el povala Evangheliei: ,,S& nu stie stanga ta ce face dreaptal* (Matei VI, 3). El e omul jertfei. Republican convins, tovaras de lupta si de ideal al lui Giuseppe Mazzini, Louis Blanc, Alfred Talandier g. a., dandu-si 21seama c&, in faza actuala de desvoltare politica a poporului ro- man regalitatea e mai bund decat republica, el isi calc& pe inima si, din 1876, Coroana Romana n’are un susfinator mai aprig, mai dezinteresat, mai tdinuit, dar mai autoritar ca el. Nu in zadar regina Elisabeta a Romniei il numeste, dupa Rege, cel mai puternic barbat al farii, si insusi regele Carol I cere ca, la inmormantarea lui Carada, si se schimbe drumul cortegiului siu funerar, trecandu-| prin fata Palatului Regal, ca macar s&-i prezinte un ultim salut. Revolufionar, crescut in ideile lui Voltaire si ale ciracilor sai atei, el se convinge repede ca Biserica, in felul ei, e o insti- tufie mai binefic&toare decAt Statal. Ea poate, in cadre mai restranse, fireste — dovada cazul Romanilor Transilvaneni —, s& asigure existenfa Neamului nu numai fara asistenta, dar chiar im- potriva Statului; pe cand acesta singur, {ara Bisericd, nu poate face aproape nimic. De aceea el nu precupeteste parohului sdu dela Pitar Mogu niciun ajutor, si de aceea e atat de darnic cu bisericile RomAnilor subjugafi, precum si cu presa lor periodica, tot un fel de biserica si ea. Precoce, interesandu-se de treburile publice la o varstaé cand alfii vid numai de jocuri si copilarii; ziarist talentat, dan- du-si bine seama de inalta chemare a celei de a patra putere in Stat; indragostit de poezie, de arte, de frumos; prieten de- zinteresat; viteaz in zile de primejdie; econom si prevaz&tor, fiind mana dreapt& a regimului liberal in organizarea gospoda- riei Statului Roman; patriot mai presus de efemerele hotare politice ale Neamului,—acesta este marele fiu al Olteniei, neui- tatul Eugeniu Carada. Oradea, 29 Noemurie, 1936. PLOESTI — CRAIOVA Scrisori din timpul rascoalei dela 1870. — Eugeniu Carada autor moral al miscarii. — Arestarea lui. — Aspecte politice. de Caton Theodorian Cu cAtva timp inainte de a inchide ochii, mama mea mi-a incredinfat o servietaé de piele, intr'insa cu scrisori, amintiri, im- presii, coresponden{a de-a tatalui meu si a unchiului meu Euge- niu Carada cu amicii lor politici, scrisori dela colegele ei, dela elevele ei, dela prieteni, si mi-a zis dandu-mi-le: — Ia tu hirtiile astea si.. mai fine-le ct le-i tine, mai cat& si tu cdteodata prin ele dac& vrei sa citesti cate ceva din trecut, apoi... ce s& mai faci cu ele?... pofi s& le arzi. Stiam ce sunt acele hartii. De multe ori imi c&zuser& in mini. Alteori insasi mama imi cerea s&ile citesc, iar pe cele ce 22ii amjnteau copjlarja, anjj ej de studij, pensjoanele sj colegele le asculta cu lacrjmjin ochj. I-am apucat m§jnjle sj j-am ‘Taspuns: — Dar jn hartjjle astea sunt unele care pot servj istoriej, serisorjle | unuj luptator ca Eugenju Carada djn inchjsorile luj, dela Parjs, unele care amjntesc infaptujrile sale, scrisorj dela C. A. Rosettj, IC. Bratjanu, Gheorghe Chjfu, Eugenju Statescu, altele prjvesc revolutja din 1870 dela Ploestj. Maj sunt unele care amjntesc proprijle tale infaptujrj, mama: socjetatj pe care le-aj fondat la Crajova, jnstjtutijle pe care le-aj condus, scoala Pe care aj creat-o... Fapte, j-am zjs eu. — De fapte, sper c’or fj fost fapte, nu zjc... Dar autorjj fap- telor — mj-a raspuns ljnjstjt mama mea, si cu senjnatatea care i-a lumjnat anjj p§nd la varsta de noudzecj si cjncj de anj —, autorjj sunt jndjferentj. Sjngure faptele oamenjlor au valoare, daca au fost indeplinjte cu credjn{a, din nobjla convjngere sj spre a servj o cauza buna, ceva mare, ceva frumos, dacd au rodjt. Numele omuluj poate sé pjara, dacd infaptujrile lui trgesc sj servesc bj- neluj omenjrjj. Daca faptele, chiar bjne jntentjonate, n'au folosit tari fale, neamuluj tau, semenjlor taj, — sa nu se maj vorbeasca le ele... Mama era djn acelas s§nge cu Eugenju Carada $j sem§na foarte mult cu fratele ej: in structura lor fjzjc& celula vanjtatij era atrofjata. — Totusj, infaptujtorjj, incercaj eu, sunt aceja cari dau pildele... Sj nu e putin lucru... — Da, imj replic& mama. Stju... Ej, chibzueste sj tu sjngur, esti baigt mare acum, imj spuse ea cu dujosja tuturor mamelor, care nu vad in odraslele lor, chjar c§nd acestea sunt incaruntjte, dec§t copjj. Dar nu ujta njcj vorbele mele. In h§rtjjle acelea erau, sj le-am gasit, sj cjncj scrjsorj din anul 1870, adresate din Ploestj desora mamej, Sultana Carada, ej sj surorjlor sale, atuncj c§nd a jsbucnjt acolo acea stjuta rascoala zjsé republica. Ca autor moral al acelej riscoale fusese arestat Eugenju Carada, pe atuncj inci prjm redactor la ,,Rom@nul'. Revolufja explodase in zjua de 8 August. Isbucnjse intr'un sjngur oras, sj deaceea njcj nu j se diduse prea multd jmportanta, sj pe drept fusese consjderaté ca un act tjneresc al unor c§teva mjn{j nesa- bujte. Insi, in memorijle sale, insusj Regele Carol I inseamna ca, ceeace se crezuse la inceput, nu era astfel, sjci revolutja aceea ar fj putut avea urmari mult maj marj. Daci... Eugenju Carada era secondat in actiunea sa de majorul Pj- lat, ofjfer activ, de Constantjn Cjoc§rlan, admjnjstratorul zjaruluj »wRom§nul", sj de medjcul foarte popular in tjmpul acela, doctor Sergju. Toate firele miscarij erau in mAjnjle luj Carada. El con- ducea complotul, se ducea, venea, umbla prin fara, didea jnstruc- tii, depozjta arme, se intorcea sj pregitea. Dar de ce— c{nd rascoala era asa de metjculos pregatjta in sapte orage ale Rom§njej — ea a jsbucnjt cao sjmpla petarda, 23ca o granada, numai la Ploesti, in sectorul incredinfat conduceri lui Al. Candiano-Popescu, unde s’a si stins? Folosind scrisorile sorei lui Eugeniu Carada trimise de la Ploesti la Craiova, precum si unele indicatiuni obfinute in Jungul anilor, am putea prinde, cred, firul Ariadnei, care se pare ci a scapat istoricilor nostri. Dela Focsani, unde pregatirile nu erau desav§rsjte, se ceruse lui Eugeniu Carada o pasuire de c{teva zile. El a luat imediat masuri de amgnare a explozjei, si a tele- grafiat, cu ajutorul unui vocabular conventional, in Oltenia si in Muntenia, si dea de veste ca lumea sa stea pe loc p§na la noui ordine. Iar doi curieri au fost trimisi in Moldova, cu instructiuni de a se opri gsi la Ploesti, pentru ca cei de acolo, in frunte cu Candiano-Popescu, si astepte fara a se migca. De ce Candiano-Popescu a lucrat singur? Ar prea neex- plicabil. Si deaceea a si fost logic ca un moment sa se spuna c& miscarea avea o aparenta neserioas&. §’a zis ci Alexandru Can- diano-Popescu se bizuia cj aprjnzgnd sc{nteia, el va fiurmat cu spontaneitate si de celelalte centre, unde erau pregatite organi- zafii pentru detronarea Regelui Carol, ci semnalul lui va des- lintui furtuna. Q si -vedem mai pe urma dac&i se poate pune aceasta ipoteza. Eugeniu Carada se gasea pe atunci inca prim redactor la »Romanult. Indat§ ce a sosit la Bucuresti vestea ispravii lui Candiano-Popescu, unchiu-meu a pornit la Ploesti, ca sé vada cum stau lucrurile, dac& mai e ceva de indreptat. Ins&é drumul acesta nu i-a folosit. Ploestiul nu fusese urmat de nici un alt oras, pentruca celelalte orase asteptau ordinul nu de la Candi- ano ci de la Carada, si Carada nu I-ar fi dat decgt cu chjbzu- jala care caracteriza toate actele sale. A trebuit dar s& se in- toarc& la Bucuresti spre a distruge orice urme ale complotului, ale c&rui ite se aflau jn m@na sa, si si examineze situatia. ‘A parasit pe Candiano la Ploesti, cu pufin timp mai nainte ca acesta s& fi fugit la Buziu, unde a fost arestat. Despartin- du-se de Carada, Candiano-Popescu i-a marturisit cd miscarea o compromisese el, si se invinovatia de aceasta. Ins& fi imputa lui Carada c& ii daduse comanda unui sector, c{§nd el, Candiano, nu-si recunostea calitatea unui om de comanda, ci se considera numai de actiune. Dupa ce a facut s4 dispar’ orice act compromifator pentru complot si complotisti, Carada s'a intors la ,Rom@nul", si-a asu- mat raspunderea faptelor, side acolo a anunfat Parchetul, care il cduta si-l aresteze, c& poate veni si-l ridice. Tn luna August, dar in ce zi nu stim, pleacd de la Craiova spre Ploesti bunici-mea, mama lui Carada si matuse-mea Sul- tana Carada, spre a fi Ignga ful gi fratele intemnifat, si a-i duce m{ng@ierj. Ele pornesc la Bechet, iar de acolo iau vaporul spre Gjurgiu, pentru ca apoi,cu diligenta, s{ se indrepte spre Ploest 24unde Eugeniu Carada fusese arestat, cum rezulta din scrisoarea aceasta: Domnigoara Sultana Carada catre surorile ei doamna Emma Theodorian gi domnisoara Elena Carada. (Fara data, scrisé cu creionul) DRAGELE MELE SURORI, Astazi la ora 4 ajunserdm aicea la Bechet, mama cu bine, dar ew nu tot atdta de bine. Vaporul soseste pe la 10 sau 12 ore; asteptarea aceasta ne omoard. Daca stiam, mai stam acolo cu vot,,decdt singure aicea gi enervate. Nu ne-am pldnge de nimica, numai sd facd Cerul sd gdsim pe scumpul nostru Eugeniu sd- ndtos gi ferit de rele. Nu uitati de a scrie la mogie sd ni se trimeatd arenda, cd sunt mari cheltueli la drum. Cu iubire A voastri sori SULTANA Cat timp au facut pe drum, pan& sa ajunga la Ploesti buni- ca-mea gi m&tuge-mea, nu se poate stabili din scrisorile acestea ce le posed, deoarece scrisoarea dintai nu are data, iar cea ur- miatoare este scrisa din Ploesti la 27 August gsi este adresata mamei mele gi matusei mele Elena. O reproduc: Ploesti, 27 August 1870. DRAGI SURORI SI FRATI, Asta seard la opt ore bunul Dumnezeu ne dete fericirea de a fi langd scumpul nostru Eu- geniu, pe care lam gasit bine, sindtos gi vesel. Am mers deadreptul la inchisoarea lor, multu- mitd sentimentelor noastre romdnesti, si indata ne-au ldsat a intra cu inimi de buni_ romani. A fost surprindere mare pe el. Erau tofi arestatii la un loc. Cand am zis eu: Eugeniu! gi t-am sdrit de gat, tofi au dat un strigdt de bucurie: Mama! sora lui Eugeniu! Fratele Alexandru) m’a intrebat : Theodorian 1) Candiano-Popescu. 25ce face? E arestat? Cand le-am spus cd nu, tofi sau ridicat si au strigat: ,Trebue sénuse lase pdnd nu o fi arestat si el”. Unul ma tntreba de. Boicea*), altul de Stolo- janu®), unul de Chitu‘, de Pera Opran'). Ca sd ud scriu tot ce am vorbit cu ei imi este peste putin{jd, cdci mi-ar trebui o zi intreagd. Langa el am stat numai de la 8 pdnd la 9. Am gésit un hotel aicea, ldngd arest. Dar numai noaptea asta o sd stdm la hotel; ne-a oferit Grigorescu®) casa lui, cdci el tot este inchis si casa ti e goald. Doamne ! cat suntem de multumite asta seard, cd gdsirdm pe Eugeniu bine gi vesel! Este o pldcere mare de a-i vedea pe cei arestati. Spun gi se fin numai de glume. Cdt am stat acolo nau facut altceva decdt a rdde mereu. Eugeniu si Alexandru aveau mare foc de Theodorian: cum sé nu i se facd si lui onoarea de a fi arestat? Va depesim de aiceadin Ploesti ; mdine sd nu ne mai trimite{i bani de la mosie, cdci gasirdm aicea la Eugeniu parale destule. Numai, dacé ne-o trimite nenea Dincd din arenda dela Rdioasa, pe aceia sé ni-i porniti. V'am scris si aseard din Bucuresti. A venit o sumd de lume la doamna Rosetti: d-l si d-na Greceanu, d-l Stefan Golescu, d-l Costicéd Ra- covitd. Am stat si eu putin sd ascult nuvelele politice, apoi m’am retras spre a vd scrie. Duceti-vd una din voi cu scrisoarea mea si pe la Adela*), si spunefi-i sdrutdri si imbrati- 2) Boicea Radianu, fost deputat de Dolj, una din c&peteniile liberale in acele vremuri, Mormantul siu din cimitirul Sineasca a fost profanat in ultimul timp de administrafia oragului Craiova, care i-a aruncat oasele gi 2 vandut altcuiva locul ,pe vesnicie” al acestui luptétor, ageful liberalilor din Craiova, intemeietorul si organizatorul liberalismului oltean“ (Vd. art. »Un uitat’, de M. Theodorian-Carada, Arh. Olt., an. IV, p. 4.) 3) Anastase Stolojanu (1836—1901), om politic oltean, fost primar al Craiovei si de mai multe ori ministru. 4) Gheorghe Chiu (1828—1897), fost ministru si membru al Ac. Rom. 5) Pera Opran (1815—1885), fost magistrat si parlamentar al Doljului, proprietar la Isalnifa, de ling& Craiova. S'a ocupat mult cu chestiuni sociale, mai ales cu improprietirirea {éranilor. 6) C. T. Grigorescu, fost in mai multe randuri deputat de Prahova. 7) Dinca Slavitescu, fratele mamei luiCarada. Mare proprietar in Valcea. Fost deputat in Constituanta dela 1866 gi fost primar al orasului R.-Valcea. 8) Adela Olteanu, sofia profesorului Constantin Olteanu (nepot al lui Petru Maior, c&ruia in 1866 incredinteazi Eugeniu Carada 0 acfiune revolu- fionard in Transilvania) gi mama generalului Marcel Olteanu. 26gdri dela amica ei. Asemenea d-nei Emilia °), Spunefi-le toate necazurile prin caream trecut. Astdzi inainte cu_o ord primi _doamna Ro- setti scrisoarea lui Rosetti cétre lon Brdatianu, ce ne-a placut la tofi mult. Dupd aceia o tri- mise la tipografie. Aldt vd pot scrie deocamdatd. Cand voiu veni, -am sé vd istorisesc multe, si de toate, Dar nu stiu cand va veni ceasul acela. A voastra sort, SULTANA CARADA Se afla din aceasta scrisoare ca unul din cele sapte orase mari, in care se pregatise revolutia, era Craiova, sic& organizatia de-acolo avea in frunte pe: Ion Theodorian, Boicea Radianu, Anastase Stolojanu, Gheorghe Chitu si Pera Opran. Eugeniu Carada, inchis cum era, nu putea sa stie cd acestia nu fusesera arestafi si se mira cd sunt liberi. Probabil, el presupunea ci, intre timpul ramas de la isbucnirea rdscoalei la Ploesti si pana la data cand fusese arestat el, guvernul avusese rigazul trebuin- cios si descopere si alc&tuirile complotiste din celelalte centre gi s& procedeze la arestdri numeroase. Ins& se dovedeste ca libertatea de care se bucurau la 27 August 1870 Boicea Radianu, Anastase Stolojanu, Gheorghe Chifu, Pera Opran silon Theodorian se datora faptului cd ocar- muirea nu isbutise sa afle ramificafiile revolutionare, si cd silinfele ce-si daduse insusi Carada, inaintea arestarii sale, de a face sa dispari dovezile rascoalei, reusisera. Desigur cd, daca printre cei arestati la Ploesti s’ar fi gasit vreunul cu legaturi in alte centre revolufionare, si s’ar fi intamplat ca rudele lor s4 mearga si cerceteze si ele pe cei inchisi, cum facusera mama lui Carada si sora sa cea mare, s‘ar fi gasit, poate, si dela acegtia vre-o corespondenta similara. cu a domnisoarei Carada c&tre surorile sale, vre-o urma care sa desvalue, dupa trecerea de zecide ani, din cine erau compuse alcatuirile complotiste din alte judefe, in scop de a detrona pe domnitorul Carol si a proclama o locote- nent& care s4 pregateasc& o republicd in frunte cu Ion Br&tianu, cum pretind unii, or sé aduci domn pe prinful Napoleon, fiul lui Jeréme Bonaparte, cum cred alfii. Dar de aceasta scrisoare se mai leaga un fapt care puneo lumina mai vie asupra cauzelor impacientei lui Candiano-Popescu. Tacata-l: Nu mult dupa moartea lui Eugeniu Carada, vorbind odata cu profesorul dr. Gr. Ramniceanu”) despre unchiu-meu, 9) Emilia Sesefsky, sori a precedentei, sofia maiorului Enrick Sesefsky, fost inginer gef al judefului Dolj. 10) Fost decan al facultafii de medicin’. In mai multe randuri fost de- Butsh senator liberal gi vice-pregedinte al Senatului. Prin alianti, vér cu Ion ratianu. 27al c&rui admirator fusese gi ramasese doctorul, despre viata si despre mult sbuciumata-i tinerefe, a venit vorba gidespre revo- lutia dela Ploesti. 7 — Cum se poate inchipui, nene doctore, intrebai eu pe amicul din tinerete al unchiului meu, ca Alexandru Candiano- Popescu, despre care am auzit ci a fost om destept, a putut deslantui revolutia, cdnd i se comunicase din vreme ci ea e amanata? Cum sa putut ca un om, s’a zis, cu destule insusiri, si faci un act pe drept cuvant calificat de act copilaresc? Pe ce s'a putut bizui el cand a proclamat republica, sau locotenenta, si celelalte, cu mijloacele reduse de care dispunea, in cadrul unui singur judet? La aceasta, batranul doctor, om de mare patrundere si in- teligen{&, si totdeodataé bun psiholog, mi-a raspuns: — ,,Sa-fi spun ce cred eu. Si nu numai ce cred, dar de wee sunt convins, In clipa aceea, lui Candiano i s’a strecurat in »Suflet o temere, El n'a crezut in sinceritatea ordinului de ama- «mate dat de Carada. El a banuit ca revolutia avea sa isbuc- wneascé tot la 8 August, in cele gsapte orase unde era pregatita, wgi cum fusese dat primul ordin, si c& acea comunicare de ama- »nare, trimeas& lui, era facuta numai cu scopul de a-l inldtura npe el, ca pe o cantitate neglijabila, dela ,,meritele si laurii’* Nee aveau si le culeaga alii. wCandiano-Popescu punea pe Eugeniu Carada la acelas wumar cu el, nu masura proportiile ce-ideosebeau enorm pe unul ‘de altul, sisi inchipuia cd actiunea lui Eugeniu Carada urmarea ,0 gloriola de politician, nu ci era pornita din inima patriotului weare lucra la detronarea Domnului din convingere si din credinta wea aga cer interesele farii lui. Erau doud staturi cu totul deose- wbite: Eugeniu Carada patriot, nationalist, om de curaj, de njertfa; Candiano-Popescu... o gluma, sau un glumef, cum vrei! wAmbitiunea lui Candiano a fost spre norocul farii. Fiindca, »precipitand evenimentele, el a zAdarnicit revolufia. lar dupa tre- ycerea primilor ani de domnie a dinastiei Hohenzollern gi de wirictiuni intre Domn si popor, asperitafile au disparut, dinastia 1a prins radacini, 1877 a adus gloria si independenta, si incd o uinfeleapté domnie de alfi patruzeci de ani s’a deschis Regelui Carol I", si-a incheiat spusele sale batranul profesor doctor. Dar sa trecem la a treia scrisoare. E adresaté si aceasta tot de d-ra Carada, surorilor sale din Craiova. Ploesti, 30 August 1870. DRAGELE MELE SURIOARE, Mulfumitd Cerului, primii depega dela voi, tn care imi dafi fericita nuveld cd sunteti tote sdindtosi. Dacd afi sti, dragi surioare, cu ce ta~paj am ajuns sd avem depesa voastrd, aft rade. Am primit-o asta noapte, Simbdtd spre Dumi- nicd. Peste zi liberase pe d-l Arion"), si seara, de la 8, cand nu mai suntem libere a mai sta cu scumpul nostru Eugeniu, ne-am dus la ho- tel la d-na Arion. Am stat pand la 14 ore, si apoi am venit acasd, Ne culcasem. Pe la 12 bate cineva la use. In- treaba mama : ,,Cine este **. I se strigd de afard: »Aicea std doamna Carada?" Mama zice: ,,Da Se scoald Nitolae**) din odaia de-aldturi, des- chide usa: Nu se vede nimenea, Intrebdm ser- vitoarea dela hotel : cine a fost? Sine rdspunde cd a fost un domn care a zis cd are o depese. Am asteptat o ord sé vedem ce e. Si iald ca vine politaiul, ne aduce depesa, ne-o da si pleaca Ne cdutase in tot orasul. Vazdndu-ne seora la doamna Arion, s'a dus de i-a sculat gi pe ei. Cand i-a rdspuns cd nu suntem acolo, n'a cre- zut pdnd nu i s’a deschis uga, de a vdzut si sa incredin{at. Au mers apoi la doamna Cda- linescu"), al cdrei bérbat este si el arestat. Si acolo, nu sa multumit politaiul pand nua in- trat in casd, de s’a tncredin{at. Dupd atdta tapaj, tot oragul credea, desigur, cd ne-au inchis si pe noi. Ce-o fi asta nu infelegem! Cacti noud, drept este, nu ne-au adresat nici o vorbd rea. Toala lumea se mira cdnd ne-a vdzut astd dimineafa libere. Pana sé vde ce contine depega, vd spun drepl, mi se sfdrgise inima, de fricd sé nu fie cine stie ce veste. Apoi, toaté noaptea nam dormit de bucuria bunelor stiri, Despre arestarea lui Eugeniu n'am nimic nou sd vd seriu, Tot asailtin, fdrd.ada vreo expli- catie. Noi toatd ziua stdm la el. Vin acasd sin- gurd, numai sd va scriu voud. Imi este singura mul{umire cdnd plec de ldngd el. A voastra sora, SULTANA CARADA E caracteristic in aceast& scrisoare c& polifia din Ploesti nu stia inc& bine ce fel de atitudine s& aib’ fafa de arestati. 11) Anton Arion, avocat, fost deputat. 12) Feciorul de cas’, care insofia pe d-na Carada, din Craiova. 13) Sofia locotenentul Calinescu. A murit in razboiul din 1877—78. 29Politaiul se credea obligat si facd, el insus, pe factorul postal gi si duc& o telegram& adresaté d-nei Carada-mama la domici- liul ei vremelnic. Revolutionarii era simpatizati. Nu sunt trei zile de cand d-ra Carada spunea, cum se vede in precedenta scri- soare, c& autoritatile ,,cu inimi de buni romdni* au lasat pe mama-sa si pe dansa s& intre in temnifa Aceste cuvinte par a avea un infeles. Sie de mirare ci o scrisoare care confinea un astfel de dedesubt a putut pleca din Ploesti, in vremurile ace- lea turburi, si ajunge la Craiova. Curentul era foarte favorabil ac- tiynei intreprinse de Eugeniu Carada, side aceea este de crezut ca, dac& revolufia planuita n'ar fi fost inabusité la Ploesti in fase, ea s’ar fi intins ca o pata de untdelemn pe toata supra- fata {arii. Douasprezece zile mai tarziu sora cea mare a lui Eugeniu Carada trimete la Craiova alta epistola. Tat& textul ei: Domnisoara Sultana Carada catre surorile sale: doamna Emma Theodorian si domnisoara Elena Carada. Ploesti, 12 Septembrie 1870. SCUMPELE MELE SURORI, Acum nuvud mai roga-mi scrie, cdci poate nu voi mai sta aicea decdt pdnd la doudzeci din luna aceasta, Prin urmare sd agteptafi, pand ud voiu spune eu,unde sd-mi adresali rdvasele voastre de aici incolo. Zilele astea poate cd-i pornesc pe arestati la Tdrgoviste. Nu e nimic pozitiv, si asa nici noi nu stim ce-om mai face. Eugeniu stdrueste foarte mult sd ne intoar- cem acasd. Eu nu spun nici ovorbd, de teama mamei, sid nu-mi reprosgeze in urmd cd eu am silit-n a pleca,-Dar o vdd bine cd aci i-ar veni sd plece, aldt ti este dorul de voi de tofi, aci ti pare foarte rdu si'nu se indurd de scumpul Eugeniu sd-l lase. Este intr’o luptd grozavd. Eu tac, si fiinded nu pot sa zic ceva, céci sufir grozav si eu de dorul vostru si de Eugeniu, sd-l las singur si arestat, intr’un orag strain ! Sa nu fie nimeni in locul nostru! Nu stim cum sé hotdrim., Dacdé ne-om duce la Tdrgo- viste, ud depesim in ziua cdnd vom pleca, sd stiti unde sd ne scrieti. Zilele astea el a fost si cam bolnav : j-au egit niste furuncule ; dar astdzi era mai bine ; acum venirdm de la el gi-l lésardm linistit. Spune-i Adelet cé scrisoarea ei o primii in 30arest, la Eugeniu. Erau mai mulfi amici strdnsi acolo. Eugeniu a luat scrisoarea gi a cilit-o tuturor, spre a ardta compunerea si stilul pe care i l-au admirat tofi. Dar sé viu la scumpul copilas 14). Ce face el ¢ Spune-i sé se roage lui Dumnezeu sé vie cat mai curdnd mdtusica gi bunica lui la el, sé roage pe Dumnezeu a se libera unchiul lui mai iute. Ardtati afecfiuni la toti amicii si amicele de acolo, lar pe voi, surori, frate, Tincufa *) si copilasi, vd imbrafisam cu mult dor. Sora, SULTANA Din cuprinsul acesteia reiese cA starea de lucruri varia. Arestafii urmau sd fie strimutati fard a se sti unde, cu mai mult& probabilitate la Targoviste. Se mai vede din cele scrise ci mama lui Eugeniu Carada era foarte nelinistita de starea de nesigurantA in care se gasea fiul ei, si pentru aceasta el isi dadea toate silinfele si o calmeze si s& o faci s& plece acasa, la Craiova. Cele doua femei se ga- seau la o raspAntie. Si in impasul cel greu, nu stiau singure ce cale s& apuce. Amabilitafile dela inceput ale autoritafilor civile fafa de dansele incep sé se imputineze. Atitudinile civilizate, si chiar unele atentii ale oamenilor puterii, inceteaza. Intre timp sdndtatea lui Evgeniu Carada incepuse sa se resimta. In inchisoare se lasi o atmosfera apdsdtoare, incepe un tratament greu de suferit pentru cel arestat. Se poate deduce c& sunt efectele zelului maiorului Gorjan, comandantul militar din localitate. Eugeniu Carada se si imbolnaveste. Corpul su e supus suferintelor. Femeile de langael, mama gi sora, ve- gheaza si sufir in t&cere. Ultima scrisoare ce mai am, e aceea pe care o adreseazi d-ra Carada sorei sale Emma Theodorian si cumnatului ei Jon Theodorian, parinfii mei, la Craiova. Ploesti, 13 Septembrie 1870. SCUMPA MEA EMMA S1 DRAGA THEODORIENE, Primii a treia scrisoare a ta, soro dragd, si multumitéd Domnului, gi doud scrisori dela fe- tigoard. Din cele ce-mi spuneti, infeleg acuma 14) Frate-meu Marius, copil de doi ani atunci. 15) Ecaterina Filipin, nepoaté de sora a doamnei Carada. Maritath cu inginerul Paul Lazar, mare proprietar $i fost senator liberal. 3132 cd n'am primit multe din scrisorile voastre. Ticalosii dela guvern pot sd le citeascd, bine; dar nu injeleg de ce le opresc! Despre venirea voastraé aicea incdé nu pot sd ud spun cum sd facefi, In cdte 0 zi am spe- ranle cad osd plecdm; pe wrmd, iardgi, ni se ia acea sperantd. Dar tot cred cénuo sd mai in- tdrziem mult aicea. Sper cd, peste mult zece stile, sd fim cu voi, desi ni se sfdgie inima de durere sd-l lésim pe Eugeniu al nostru inchis, intr’o puscdrie mizerabild, ca cea de-aici, Nu stim ce-om face. El necontenit ne zice sa plecam si ne imbarbdteazd. Dacé o mai veni ceva sd ne opreascd aicea, vd voi scrie indatd, Pand acum nu stim sigur unde-i vor duce, la Targovigte sau la Buzdu. Nu a egit inca ho- tdrirea dela Curtea de Acuzatie, de care depinde si plecarea noastra. De pe aicea nimic nu vd mai pot serie. Tot ce vedeti in ,,Romdnul‘ gi ce aft aflat din cele ce v'am seris pand acuma. Nimic schimbat, a- fard de _timpul urdt si ploaia rece ce cade con- tinuu, Desi nu e departe, nu ne putem duce la Eugeniu la temnité decdt cu trdsura, atdta sunt ulitele de pline de and si de noroi. Noi loti trei de aicea vd imbrafisdm cum va dorim mult, pe voi gi pe copilasi, de care vor- bim neincetat, Sora, (Intoarce foaia) SULTANA Pe cand isprévisem de scris, cele rele iardsi venird mai cu foc decdt pdnd acuma. Ni se spune cad pe arestajii de dicea ti vor trimite tocmai la Caldrasi. Nuvela asta ne fdcu mare intristare, cdci acolo ne vine noud si mai departe si foarte peste mand. Rigoarea s’a fdcut acuma mare cu cei ares- lati, Nu ne lasdé decdt zece minute a sta cu ei. Li tin grozav de prost; mai tofi sunt bdlnavi si topifi de umiditate gi necurdfenie, Eugeniu sti{i ca nu spune cdnd este bolnav, insd il vad cd nu este bine defel, El, casé nu ne mai vazd in aldle tortari, cu migeii de polifai si prefect, cu care avem acum a-face, si care se intrec fiecare sd se arate mai aspri cu noi si arestatii, nu gstie ce sd mai inchipuiased spre a ne sili sd plecém la Craivva. Sora voastri, SULTANA.Regimul impus lui Eugeniu Carada, cat si al celor doua fiinte iubitoare ce stau in preajma-i, pare a se imbundt&ti putin iard. Este sincera aceasta aparenti ori nu? Vom vedea. Mamei lui Eugeniu Carada ii e permis a spera c’o s& poata p&rasi Ploestii peste vre-o zece zile. Arestatul, cu curaj si resem- nare, sprijind dispozitiile de moment ale doamnei si domnisoarei Carada, isi imbarbateazd mama si sora, le indeamn4 pe amandoud s& se intoarcd acasa. Ca indulcirea tratamentului arestatilor nu era sincerd, 0 dovedeste cenzura severd aplicata scrisorilor ce se trimetde la Ploesti si de la Craiova, scrisori care nu mai trec ca aceea de Ja 27 August, o da de banuit faptul ci incepe sa fie indoiala asupra lJocului unde va fi stramutat Eugeniu Carada, spre a-si face in- chisoarea si pentru afi judecat mai cu posibilitati de condam- nare decat la Ploesti sau Targoviste. Aci evorba de Targoviste, aci de Buzdu. Eugeniu Carada doreste ca mama lui sa fie scutita de incertitudinile acestea, vrea s’o crufe de grijurile si emotiile cdrora e supusa. Post-script-um-ul mé&rturiseste o noua inradutatire a st&rii de lucruri. Acum nu mai e vorba de judecarea procesului nicila Targoviste nici la Buzau, ci la Calarasi. Svonul ameninta cand intr’un fel, cand intr’altul. Raul tratament al intemnifatilor spo- reste, Familiile lor nu mai au voe s&-i viziteze sau sd stea cu ei mai mult de céteva minute. Puscdria aajuns un focar de infectie. Finalul scrisorii zugraveste dureroasa stare sufleteascd a mamei gi sorei lui Carada, care nu se indur& sa se desparta de el. Jat& o pagina de istorie pe care nimeni_nu a scris-o incd destul de limpede si de documentat. Insus Regele Carol I nu cunoaste pe adevaratul cap al miscarii. In Memoriile sale noteaza c&, in timpul cand a isbucnit ,revolutia” la Ploesti, Rosetti, ,dupd ale cdrui intentiuni ar fi luerat capul migcdrit, lipsia din tara* Nu scap&, cred, nim&nui, sensul cuvintelor citate. Domnul, e invederat, credea ca Rosetti conspirase gi ci se fAcuse nevazut. Si tocmai aceasta pare c&-i justificd notele din ziva de 9 August, cand insemneaz& despre arestarea generalului Golescu, ,,fost lo- cotenent domnesc”, si a lui Jon Bratianu, inchisi unul la Bucu- resti, iar celalalt la Pitesti. Regele, cu gandurile indreptate in alte directii, nu banueste catusi de pufin pe acestia, si el singur da ordin s& fie pusi in libertate... Intrebarea ce se pune este: in afara de Sergiu, Pilat si Ciocarlan, adjutantii lui Eugeniu Carada in actiunea sa, care din cei doi corifei liberali: Rosetti ori Bratianu a fost acela care aderase la miscarea anticarlista, o sustinea, sau, in orice caz, care din acestia doi privea cu mai multé simpatie la cele ce facea si dregea Eugeniu Carada ? Raspunsul de dat nu mi se pare greu. Eugeniu Carada, desi inc& tovards al lui Rosetti la conducerea ,Romanului” de 33mai mulfi ani, era mai amic politic cu Bratianu decat cu Rosetti, in foarte stranse legaturi sufletesti cu fratii Golesti. Se poate spune dar ci Domnitorul se insela. Si daca ne mai amintim c& relatiunile dintre Carol I gi liberali se racisera de la 1868, cand Domnitorul se despartise de Ion Bratianu din cauze de politica externa, apoi ca in acele momente culminau unele sperante romAnesti in reusita lui Napoleon, atunci nu e greu de vazut ca istoria intamplarilor din 1870 n’a fost scrisd ,pe fiinfa de adevar |" Se stabileste cred, din scrisorile acestea, cat si din ceeace au insemnat in scrierile lor alii, precum si fratele meu Mariu in Efimeridele sale, ci Al. Candiano-Popescu, care atatea decenii a trecut drept conducator al miscarii dela 1870, n’a fost decat un sef de judef, un executant fixat la un centru,de la care nu-i era permis si se miste, si cd chiar si acolo nu se dovedise a fi un auxiliar efectiv al miscarii ce trebuia s& se intindd pe toataé suprafata Romaniei si_s4 determine detronarea domnitorului Carol I. Ca, in sfarsit, Candiano umbla dupa o izbanda care sa-i foloseasca siesi personal, pe cand Eugeniu Carada si adjutantii lui lucrasera cu credinta ca servesc fara. Precum se stie, dela Ploesti Eugeniu Carada si ceilalfi pa- truzeci si unu de arestafi au fost dusi la TAargoviste, unde nu s’a induplecat sé nu-l urmeze si iubitoarea sa mama. Judecat de Curtea cu Juri din Targovigte, incriminatii, in frunte cu Eugenia Carada, au fost achitafi. Ion Br&tianu, liberat din inchisoare in condifiile ardtate mai nainte,a putut si mearga acolo, ca s4-siapere pe amicul sdu Eugeniu Carada si sa obfind verdictul de achitare, pentru care a pledat si Nicolae Fleva. Era la 17 Octombrie 1870. Eugeniu Carada statuse inchis mai bine de doua luni de zile ! Nu mult dupa aceasta, la Martie 1871, Eugeniu Carada a demisionat dela ,Rom4nul“ si a plecat la Paris, unde a inceput © activitate de propaganda anti-carlisté violenta, prin brogurile cunoscute, prin presa, si elinsusiprin ziarul L’homme libre, ala- turi de Louis Blanc, fost membru in guvernul provizoriu francez din 1848, : Publicand aceste scrisori si comentariile ce le insofesc, cu singura intenfie de a pune la indemana culegatorului constiin- fios crampee de acte si fapte ce ar folosi istoriei adevdrate, ma intreb, totusi, dacd cu actul meu am fost destul de alaturi de cuvintele batranesti si cuminfi, ce mi-a rostit mama mea: «Daca faptele, chiar cele mai bine intenfionate, n’au folosit {4rii tale...“ Caton Theodorian. Bucuresti, 16 Aprilie 1937. : Post scriptum. — In ,Revue du Sud-est-européen” a d-lui N. lorga, numéarul din lanuarie-Martie 1937, egit numai deundzi si pus in librérie mult dupa ce scrisesem randurile de mai sus, a abarut, eubt comentarea d-lui G. Duzinchevici: Un document sur l’émeute de Ploesti (8/20 Aofit 1870). 34Documentul -~ ce aflam c& se gaseste in ,Biblioteka Norodowa Ra- perswill* din Vargovia — desvalue raportul unui atagat de presi al Turciei, aflat ia Bucuresti la 1870, sitrimes guvernului din Constantinopol la 10 August 1870, adic& recent dupa isbucnirea cunoscutei revolufii, si ne face s& aflim unele lucruri nestiute pan& acum ca, de exemplu, lista personalitatilor romane — un Ion Ghika, un B.P. Hajdeu, colonel Kretzulescu, Pantazi Ghika, etc. arestate cu acel prilej, si confirma c& acel care conducea complotul era Eu- geniu Carada, Dar cuprinde gi multe erori, De exemplu cd, dupa 8 August, Eugeniu Carada ar fi reusit 8A scape trecand pe teritoriul strein, cand este stabilit ca Eug. Carada — afara de drumul facut la Ploesti — nu s‘a migcat o clipa din Bucuresti in zilele acelea: c& depegile trimise de el ar fi fost oprite de guvern cand, dac& acele depesi, ce amanau migcarea pentru cateva zile, n'ar fi sosit la timp, alta fafa ar fi luat lucrurile ; ci nabugirea revolutiei ar fi lisat 122 de morti sau raniti, cand se gtie, cu certitudine, ca n'a fost nici-o varsare de sange, gi ca, ajuns la Buzdu, Candiano n'a opus nici-o rezistenta, gi s'a predat la prima invitatie.... Mai este funciarmente inexact cd migcarea ar fi dat greg din cauza lui Carada: Ea n'a fost lasata sA izbucneasca la timp si de pretu- tindeni — cum fusese stragnic randuit — din pricina numai $i numai a nese- riozita{ii lui Candiano-Popescu. Dar afirmafia atasatului de pres, identificat de dl. G. Duzinchevici in ersoana polonezului W. Wilowiczi, c& Fugeniu Carada ar fi tradat revo- lutia, igi gaseste o foarte psihologicé esplicare. Biuroul de presi dela Cons- tantinopole, prin agentii ce avea in Romania, intrase in relatiuni cu opozitia contra lui Carol I-iu, si este justificat ca agentul din Bucuregti,care ar fidorit cu pasiune ca revolutia s& reugeascd, si fi fost contrariat i enervat de neizbanda, si, in primul moment, necunoscand adevaratele cauze, si fi crezut c& Fugeniu Carada fusese convertit. Articolul d-lui Duzinchevici din acelas numar al ,,Revue historique du sud-est européen", intitulat ,,Le réle des Polonais dans les relations bulgaro- roumaines sous le régne de Charles I-er" (in special in pasagiile dela paginile 38-39] ne intiresc in acest rafionament si in aceste conclu Bucuresti, 19 Mai 1937. Iancu Romanul de Huniade de Prof. Nicolae Tomiciu Dupa crunta urgie cizuté asupra Europei prin revarsarea oardelor lui Gengis Khan si Tamerlan, parea ca s’au golit in sfarsit imensele reservoare asiatice, cand iaté c& uriasul stup gasi putere si mai scuipe vn ultim roiu, cel mai_teribil pri staruitoarea incdpatamare cu care biatea la portile Europei. Pri- mejdia se anunfa cu atat mai mare, cu cat se prezenta de asta dat§ puternic organizata din punct de vedere militar. Peninsula Balcanica fu cucerita, Bulgaria si Sarbia se faramaré asemenea unor gaoci in pumnii de fier ai puterii otomane; la Nicopole Baiazid zdrobi floarea cavalerilor apuseni. Dunarea mai constituia doar un ultim gsi prea slab obstacol in drumul a toate cutropitor al biruitoarei semilune. Toata Europa tremura cuprins& de groaza amenintarii turcesti. Pe malul stang al Dunarii, cel dintai amenintat era regatul 35— in aparen{& puternic — st&panit si exploatat de trufia si egoismul fara margini al magnatilor maghiari, fara lui Sigismund de Luxenburg, Ungaria. Iar dincolo de Banatul Severinului, stapa- nit siel mai mult de sprintena vitejie a voievozilor basarabi, decat de orgoliul, strasnic umilit in timpul din urma, al regilor unguri,— se inchega gi se rotunjia principatul de curand descalecat al Mun- teniei, respectiv al Olteniei. Sin fata grozavei primejdii care ame-" ninfa deopotriva celelalte neamuri din partea locului — unguresc, sarbesc, bulgaresc si romanesc, — instinctul nostru de conservare a reactionat mai puternic, caci el singur a dat nu unul, ci trei uriesi: pe Mircea cel Batran, pe lancu Romanul de Huniade gi pe cel mai formidabil, pe Stefan cel Mare, trei titani cari au finut in loc, vreme de peste un secol, navala vijeliosului fanatism otoman intrupat in armata cea mai disciplinata, mai bine condus& si mai stragnic inzestrata cu mijloace technice din Europa acelor vremi +), adicd exact timpul necesar pentru infrangerea primului si celui mai primejdios elan *). Mai intai s’a m&surat cu Turcii infeleptul Mircea, numit cel Batran tocmai pentru aceasté aleasd virtute a sa, ea confun- dandu-se in mintea poporului cu batranefea. Marele nostru Emi- nescu, intr’o clip de geniala intuitie a prins si zugravit cu o putere minunat4 nu numai ca viziune plastica, ci si ca precizie si exactitate de distanta in atitudine, portretul celor doi adversari, stand fa{& in fafa. Cei ce isi inchipuie c& Eminescu a gresit, situand prea jos pe domnul roman intr’o postura de prea mare modestie in fafa puternicului Baiazid, dovedesc c& nu-l infeleg. Aureola sa de glorios biruitor cdstig4 nespus de mult in stralu- cire, tocmai prin aceast4 situare distan{ata. Cativa ani dupa moartea viteazului domn, sabia sa este ridicata si purtat& cu aceiasi vrednicie de al doilea mare Ro- man, nepotul chinejilor Serban, Radu si Mogos. Exact la un an dupa ce Iancu e secerat de ciuma la Zemlin, se urci pe tronul Moldovei, pentru aproape jumatate de veac, al treilea, fiul Musgatinilor, Stefan cel Mare, care-si apira neamul, dar si intreaga lume cregtind, contra Otomanilor, din ultima si, pana la moartea lui, inexpugnabila cetate moldoveneasc’ a Carpafilor. In propaganda neobosita, sustinut& cu multaabilitate si cu mari eforturi de revizionistii unguri, apararea culturii apusene de citre acestia constituie un argument din cele mai tari, pe care-] manuiesc cu o temerara indrazneala. Credem ca reactua- lizarea figurii marete a romAnului Huniade este o necesitate impusa nu numai de mandria noastra, ci si de tactica revizio- nistilor, cari au cutezanta de a-l revendica drept erou national tn 1) V. art. d-lui Birdescu Tr., din Rev. Inst. Soc. Banat-Crigana, nr. 13, , Ps 18, 2) Dupa& infrangerea din 1526 a Ungurilor la Mohaci, in urma careia mai mult ca jumatate din Ungaria e Prefacutd in pasalac turcesc, armata tur- ceasc& se opreste la Buda. Dup& 150 ani incepe procesul refluxului, cu ultima etapa inscrisd in 1913, resp. 1918, N. A, 36al lor, cum gsi de a se referi la o epocd a carei stralucire se datoreste, cum vom vedea, exclusiv geniului romanesc. Dup& ce multd vreme s’a pretins de Unguri cd Jancu Ro- mAaul *) a fost maghiar,—cand aceasta nu s’a mai putut, au incercat s&-i atribue o origine problematica, de preferin{i sarbeascd. Dar romAnitatea lui Iancu Romanul a fost infine recunoscuté pana si de Apponyi, cu prilejul desvelirii statuiei equestre a lui Matei Corvinul *). Se numia Iancu, spre deosebire de fratele stu mai batran Ioan, cu care inpreund a fost numit ban al Severinuiui. In diplome este numit Ioannes, fiindcd limba latina nu cunoaste numele de Iancu. Ar fi si ilogic si presupunem c& un tata roman isi numeste amandoi fiii in viafé cu acelas nume. De altfel, cu numele de Iancu a intrat eroul nostru si in cantecele poporului sarbesc: Ianko Sibinianin — siale celui ungurese : Szibinyani lank. E coboritor dintr’o veche familie de chineji*). Stramogul sau se numia Budu, sau Butu; familia sa a trait in Huniedoara incé de pe vremea lui Ladislau cel Mare (probabil cel Sfant. N. A.). Tataél sdu se numia Voicu, cneaz de Huniedoara, ino- bilat inc din 1378,") c&ci in diplomele regelui Sigismund din 1435 si 1437 este intitulat ,,egr. aulae militis, lucru care n’ar fi fost cu putinfé dac&i nu era nobil. Unchii sai dupa tata au * fost Radu si Mogos. Mama&-sa, Elisabeta, era din familia roma- neascd Margine. Tatal Elisabetei a fost chinezul Alexandru de Margine. Intr’un tablou mural din cetatea Huniedoarei Elisabeta este infatisata in port romanesc. Dupa moartea sofului ei, Voicu, ease rema&riia cu un oarecare Jaroslav, cu care are siun fiu, pe Dan. Voicu gsi Elisabeta au 5 copii: 1) Ioan, mort pela 1441; 2) Iancu, eroul nostru, cdsatorit cu Elisabeta Szilagyi, cu care are doi baieti, pe Ladislau, Ban al Croatiei si Dalmatiei, deca- pitat dup& moartea tatdlui sdu, la varsta de 22 ani, de regele Ladislau in urma uneltirilor dugmanilor familiei Huniade, si pe Matei, regele de mai tarziu al Ungariei; 3) Marina, maritata cu boierul Margila din Arges; 4) Clara, maritat’ cu Pongrat de Dengeleg; 5) Elisabela, maritaté cu I. Székely. Anul nasterii lui Iancu de Huniade e necunoscut; el se va fi nascut probabil in preajma lui 1390, si a murit de ciuma in 1456, dupd marea biruin{i dela Belgrad. Parinfii séi sunt oameni bogafi, caci il gasim pe Iancu prin- 3) Asa e numit in mai toate diplomele lui Sigismund gi Albert, — v. I. Balan: Iancu de Huniade. Pesty Fr. A szérényi banség és Szérény vm. tort ete., precum gi art. Tr, Birdescu: Turcii in centrul Europei, in Rev. Inst. Soc. Roman, Ban,-Crigana, Numele Olahus e generic, astfel: Nicolae Olahus, Bogdan Olahi filii Stephani de Mothnuk etc. etc. 4) V. Pesty Fr. op. ci 5) V. art. cit. al d-lui Tr. Birdescu. 6) Idem. 1) Ibid. 37tre aprozii reginei Maria, sofia lui Sigismund ®*). Dela aceastd varsté urmeaza si el aceeasi viafa ca si ceilalfi tineri cavaleri,. iar in 1419 il vedem comandant al unui banderiu propriu, dupa ce mai inainte fusese scutierul seniorului Francisc Csaradi de Telegd, iar mai apoi adjutantul arhiepiscopului si cardinalului de Gran, Demetrius *). La aceasta data lancu are 29—30 ani. Po- trivit de inalt, mai mult mijlociu, e puternic zidit, cu umerii largi, pe care se revarsi pletele lungi buclate, cu carare dreapta la mijloc, asa cum mai poarta si azi parul {dranii batrani din tara Hategului. Din fata ugor inbujorata de sanatate, deasupra nasului acvilin, privesc bland, ins& drept, doi ochi mari, senini, iar gura tacutd se ascunde discret sub mustata lung’, ugor rasucit’. De cum te gasiai in fafa lui, — spun contimporanii, — te simtiai coplesit ca in fafa unui om extraordinar. Bonfiniu vorbind despre el zicea ci: ,are o infatisare foarte placutd si o respectabila vigoare de ostas, caracter bland si distins. Se distinge prin fru- musetea ochilor si a nasului, care-i inprumutau chipului sau imaginea demnita{ii romane. Purtarile lui in orice privinfa erau foarte nobile si scutite de orice salbaticie barbara’. Iar cronica- rul Ion Thuroczi vorbind despre Jancu Romanul de Huniade zice: wEra acest Domn Comite om de statura mijlocie, cu cerbicea mare, cu. parul cret si de culoare castanie, cu ochii mari si cu privire senind, cu fata rumen si in toate mAdularele sale in- toemai cuvincios gsi ca o podoaba, asa incat dintr'o mie puteai cunoaste persoana lui de c&petenie’. (v. I. Lupas, Lecturi din izvoarele Istoriei Romane, pag. 86. Vorbia pe lang’ romaneasca pirintilor sai si ungureste, probabil stia si ceva latineste, insi nu prea mult, c&ci pentru traducerea si redactarea diplomelor latinesti recurge la stiinta fiului siu Matei. E probabil c& stia si sarbegte, date fiind lega- turile destul de stranse cu G. Brancovici. si desigur si nemfeste, ca fost aprod al reginei Maria de Luxemburg. Mai bucuros vor- bia ins& rom4neste, si mai bine se simf{ia printre soldatii sai ro- mani, recrutafi din aretul Hategului si Caransebesului. Era fireste prea proaspata in amintirea sa atmosfera cdminului parintesc, de a si nefatarita familiaritate romaneasca, pentru ca sd nu je asa. E uimitoare asemanarea dintre cei doi mari conducatori de osti ai vremii lor. Ca si Stefan cel Mare, Iancu Roméanul obici- nuia s&-si inbarbateze si el ostenii inainte de inceperea bitéaliei prin cAteva cuvinte, care treceau printre randurile lupt&torilor, aprinzandu-i. Astfel procedeaza sicu prilejul campaniei de cinci luni in Bulgaria si Sarbia cand, dupa mai multe birainte stralu- 8) v. St. Metes: Mosgiile Dompilor gi boierilor din {arile rom. in Ard. si Ung. p. 19, unde se face amintire de un aprod [on Roménul la curtea re- ginei Maria, sofia lui Sigismund; nu poate fi altul decat Jancu Romanul de Huniade. . 9) v. Fessler: Die Geschichte der Ungarn, v.1V, 364. Fessler greseste. But e stramos. 38cite, se gasia la 9 Noemvrie in fafa lui Hasan beg, seraschierul Adrianopolei, care se pregatia sa-] atace cu armata mare, odata cu caderea serii. ,Scurt si cuprinzator“, spune Fessler "), ,,le aduce aminte Huniade alor sai cé pundndu-si nddejdea in Dum- nezeu vor birui si de astadat&é. Le arata ca mare fericire ii as- teapta pe cei ce vor putea serba Craciunul apropiat in locasul fericitilor, impreund cu Isus. Toti suntem, —zice Huniade—da- tori cu o moarte; numai cei alesi prin gratia divina vor putea ins& si moara pentru credin{t&, moarte de eroi. Cu noi e Dum- nezeu! incheie dansul si se arunci asupra dusmanului. Nici unul din ai sdi n’a rémas in urma, multi chiar i-o iau inainte. Tot asemenea la sfargitul bataliei, cel dintaiu lucru la care se gandia invingatorul ,,tot atat de cucernic, pe cat de viteaz, era s& mulfumeasca lui Dumaezeu pentru biruinta de care la invrednicit si sa-i ridice locas de inchinare “), Ca si domnul moldovean, guvernatorul de mai tarziu avea migcari fulgeratoare si se baga cu Valahii sai unde era primejdia mai mare 12). Fi- reste, gloria finala sovinul Fessler o atribue armiei maghiare, despre care vom mai avea de spus cate ceva mai incolo. Cunoscand firea si temperamentul aprins si neimblanzit, in fiecare clipa gata de cearta al trufasilor magnati unguri, ra- manem uimiti de dovezile de supunere si de respect ale acestora in fata autoritatii marelui Roman. Astfel propunerea, facuta ,,de puternicul barbat“ in adunarea nationala dela Buda, dupa moar- tea regelui Albert [de a se intari forfa de rezistenté a {Ari prin unirea reginei vaduve Elisabeta, femeie de 30 de ani, cu Vladislav regele Poloniei, un tanar de abia de 15 ani], este pri- mita de majoritate ,,cu cea mai vie aprobare", cu toate ca ar- gumentele Romanului nu sunt deloc magulitoare pentru magnatii prezenti. Intre altele le spune cé nu se poate conta pe palri- olismul lor in fata primejdiei turcesti™). Zadarnice au fost protestele bietei femei in potriva unei asemenea cas&torii; za- darnic aducea ea inainte faptul c& astepta pe curand nasterea unui copil; zadarnic invoca diferenfa de varst&, dreptul ei de succesiune. Trebui si se supuna. Si ceeace ne indigneazd in deo- sebi este ca regina fu obligaté sé nascd intr'o camera cu usile deschise, de fafd fiind mai multi prelati si baroni! Aceasta pentru a se evita o eventuala substituire 1). Pentru a castiga bunavointa lui Jancu de Huniade ,,a carui autoritate si greutate erau acum (in 1444) atat de mari, incat nimic nu se mai putea intreprinde inpotriva vointei sale, despotul S&rbiei Gheorghe Brancovici se oferi si-] despigubeascd pe ma- rele patriot, care cheltuise din al séu 30.000 ducati in campania 10) op. cit. v. IV—576. 11) op. cit. v. 1V—575. 12) id. luptele lui Tancu de H. 13) id. luptele lui Ioncu de H. 14) id. 1V—527—528, 39din 1443, iar pregatirile din 1444 il costasera 60.000 de ducati" *. In consiliul de razboiu din ajunul marei batalii dela Varna (1444), tofi generalii au fost de parere si astepte sosirea flotei din Helespont, si numai apoi sd inceap& batalia. Huniade era singurul hotarit si treacd imediat la atac. ,,Deciziunea rapida — zicea el — nesocoteste, sau biruie primejdia ; traganarea din- potrivi o mé&reste. Moarte, sau fuga, din dowd una; vointa noastra, nu timpul va decide care din doua... Ne cunoastem dusmanul, anul trecut l-am ispitit la el acasi, lam atacat si l-am micinat. Curajul si hotarirea ferm&, nu artificiile ne vor ajuta s4-l biruim. Sant de parere sa-l atdcim si sa-] batem cum se va face ziua, rezultatul e in mana Domnului’, Nimeni nu in- drasni sd-l contrazicd pe marele razboinic, nici curagiosii, nici fricosii, mai putin inca regele, cuprins de insufletire“ *), Cu toate cd avea multi si puternici dusmani printre mag- nafi, cand cazu in prinsoarea lui Vlad Dracul, dupa aceasta ne- norocita lupta, pierduta din pricina invidiei cdpitanilor unguri cari nu-i respectara dispozitiunile, — aceiasi nobili, convinsi de ex- traordinara valoare a Roménului, pe care altfel il urau, cum observa gi Fessler — ‘J, se f&cura luntre gi punte ca s&-l elibereze. Inc& pana a nu fi ales guvernator, i se incredinfeazi lui Iancu Romanul comanda suprema a armatei si sarcina pregatirii razboiului, o noua dovada cat de mult il prefuiau ingamfatii seniori, cari nu gaseau printre ei unul mai vrednic decat el. La Rusalii (1446) venira atatia magnafi si reprezentanti ai staturilor generale, ineat trebuird s& tind adunarea afara din orasul Buda, pe cam- pia Rakos. Se proceda in primul rand la alegerea unui guver- nator general in locul celor sapte cipitani cari formau locotenenta domneasca. ,,Tofi, ca inspirafi de sfantul duh, votara pentru vo- evodul ardelean, Iancu de Huniade, nefinand seam de originea sa valahic&, ci avand in vedere numai patria si faptele sale” ™), zice Fessler. Vorbind despre scrisoarea guvernatorului Huniade catre papa Eugen, mentioneazd Fessler: ,T'rebuie sd credem tot ceeace afirma el, pand cdnd nu se va face dovada cé Huniade ar fi spus vreodatd 0 minciund, sau un cuvdnt de calomnie*. Se pare ins& ci imediat dup& ce l-au ales guvernator, ii paraseste duhul sfant pe magnati si pe seniori, caci ura lor in- potriva lui Huniade izbucneste de fiecare data cu putere ele- mentaré. Dac& n'am mai avea alte dovezi care s& ne convinga in chip stralucit cat de superior il considerau ei insisi pe Hu- niade tuturor magnafilor, e destul si stim ca acestia s’au vazut nevoifi si-l aleaga in cel mai inalt post, si-i dea cea mai mare 15) id. IV—584. 16) id. p. 610—11. 17) id. p. 522 (nota). 18) id. 644-46, 40dovada de cinstire omului celui mai urgisit de ei, Romdnului Jancu_Huniade! E adev&rat iarasi ci au intrebuinfat toate mijloacele ca si-1 umileascd, l-au legat de mAini gi de picioare prin hotéririle cele mai rafinate, votate in adunarile nationale, si au ales palatin, cu aprobarea lui Huniade, pe cel mai mare dugman al familiei Huniadestilor, pe Ladislau Gara. ,Nefericitul patriot se vedea constrans de fatalitatea tristelor imprejurari sé dea mana de ajutor la inalfarea dusmanilor cari unelteau ruina familiei sale, deoarece necesitafi inexorabile ii interziceau sa-i nimiceasc’” — zice Fessler), Ce le-a raspuns Huniade la aceasta provocare ? 4 nu se va odihni pdnd ce nu va vindeca addnca ran& primita de fara la Varna. Satisfactia insi nu avea s& intarzie prea mult. Incd odata trebuira magnatii trufasi si-si plece cerbicea in fafa lui Iancu si s& recunoascd nevolnicia si neputinfa lor proprie de a se dispensa de serviciile eroului, Dupa a doua mare si nenorocité batalie pierduta pe Campul Mierlei,— tot din neconformarea stricta la ordinele date de dansul, — Huniade, eliberat din miinile lui Brancovici, care-] luase prizonier, veni la Seghedin, ,unde-] in- tampinara staturile adunate cu cele mai vii manifestari de bu- curie, fericifi de a-l avea iardsi printre ei pe eroul patriei, si simtindu-se insisi mari prin cinstirea si adularea barbatului cu adevarat mare, al cérui spirit si vointé se dovediau ‘sublime, nesocotind capriciile norocului nestatornic“ *°). Asemenea copiilor rau ndréviti, magnafi uitard ins& prea curand lacrimile de bucurie varsate la revederea generosului lor ocrotitor. Nu trecu prea mult si guvernatorul, profund intristat, nu avu dorinfé mai arzitoare decat si se desparté de puterea atat de mult invidiata, pentru a se expune singur sdgetilor otra- vite) Aceasté dorinfa nu i se va implini ins’ decdt mult mai tarziu. - Inainte de incoronarea sa, tandrul rege de 15 ani Ladislau V, — crescut sub oerotirea lui Ulric de Cilley, care sddi in sufletul crud al adolescentului dusmania inpotriva lui Huniade si a casei sale —, ii dadu eroului roman o mare satisfactie meri- tata. I-a fost deajuns contactul de cateva zile cu guvernatorul si cu cei cinci prelati, barbafi integri si prieteni ai acestuia, pentru ca sa-l iubeasca si stimeze. In fafa unei asistente stra- lucite, compus& din cei mai inalfi demnitari mireni si din cler, austriaci si unguri, regele, inbracat in strlucite ornate domnesti, porunci marelui herold_ din tronul siu aurit si vesteasci lumii adunate la curtea din Viena, unde se gasia Ladislau sub tutela regelui austriac, istoria vietii eroului Iancu de Huniade din copi- larie si pana la zi, facdnd cunoscute faptele sale de arme si me- 19) id. p. 662-3. id. p. 680. FH id. ps 702 41ritele sale faf& de far& si rege **). Fu reconfirmat in demnitatea de guvernator general al {arii, titlu pe care insa nu voi s&-l mai intrebuinteze in viitor, ca s& nu afafe si mai mult invidia, mul- fumindu-se numai cu cel de conte al Bistritei si cdpitan suprem al {&rii, titluri de cari uzeaz& gi in actul de convocarea magna- tilor la dieta. Cu acest prilej regele ii completa si emblema fami- liala, in care mai introduse, pe langa corbul cu inel in cioc, si coroana {arii, tinuta in ghiare de un leu rogu, cu ¢oada dubl; aceasta ca raspuns la calomniile raspandite de dugmanii lui Hu- niade inpotriva lui). Nu mai incape indoiala ci Huniade era ortodox, crescut fiind in legea p&rintilor sai. Pe langa toate inaltele sale calitati: viteaz, credincios, placut, barbat cu multé experienta, cici inso- fise pe inparatescul su stapan, Sigismund, — om inzestrat cu fizic seduc&tor, cu inalte calitati sufletesti, ins& usuratec, zva- paiat, nestatornic, risipitor si muieratic, — prin Polonia, Boemia, a fost de faf& si la incoronarea acestuia, la Aachen, la Milano si la Roma. Probabil a asistat si la arderea lui Huss si a discipo- lului siu Hieronimus pe rug, iar la Niirnberg vede investirea lui Vlad Dracul cu toiagul domniei muntene, dupa ce mai inainte a fost decorat cu insignele ordinului balaurului de catre Sigismund, care a trimis herolzii si vesteascé in toate piefele si pe toate strazile orasului, in sunet de trambiti, urcarea pe tronul Munte- niei a voievodului Vlad, ducele Fagarasului si Omlasului. Nu mai era deci nici prea tanar — se cdsatoreste la varsta de 40—45 de ani, — si nu a fScut totusi pana la casatorie nici un pas pe scara ierarhiei sociale. Indata dupa cdsdtoria sa (1434—35) incep s& curga4 dona- fiile, titlurile si functiile inalte, cu care acestea erau inpreunate. Am putea afirma firi s& riscim prea mult, cé si cdsdtoria sa este contractaté, — la aceasta varsta, — mai mult cu mintea decat cu inima. Ea ii aduce—, pe lang o sofie nu tocmai fru- moasa, insd energica, femeie vrednicd si ambitioasd, dintr’o fa- milie de insemna{i demnitari din comitatul Timis, unde tatal ei a fost figpan —, 0 zestre frumusica si mai ales legaturi familiale, f&cAndu-i posibila consolidarea situatiei sale in societatea in care traia. Aga au procedat tofi nobilii romani ai acelor vremuri: Maciucasii (Macskas), Garlistenii (Gerliczy, azi baroni), Iosica (losika, baroni), Fiatii, Matnicenii, etc. etc. Nu se putea casatori un schismatic cu o nobila, nici donatii nu primia pana nu trecea la catolicism. Caci Biserica — cea catolicd in specie — manevra cu arta uimitoare cele doua parghii miraculoase: femeia si puterea, Iancu Rom&nul de Huniade era barbat chibzuit, crufator, c4ci inprumuta cu bani pe magnatii risipitori, ale ciror mosii le cumpara mai apoi; ba inprumut& chiar si pe imp&ratul Sigis- mund cu sume variind intre 300 si 3000 de galbeni, in schimbul 22) id. p. 749. 23) id. p. 750. 42cdrora regele ii amaneteaza, iar in urma ii doneaza feude si chiar intregi districte. Astfel in 1435 primeste ca amanet districtul Comiat, — unul din cele opt districte romanesti —, in 1439 districtul Margine (dela regele Albert), iar in 1440 regele Vla- dislav ii doneaza districtul Bujor, cu toate cnezatele apartina- toare. Tot in acesti ani ii mai doneaza cetatile: Soimus, Bereg- sdu, Nevoiasi si Burian, in judetul Huniedoara si Timis, dupa ce cu un an mai inainte ii fusesera donate de regele Albert ora- sele Madaras, Towankut, Szabadka si Halas in Bacica, cu obli- gatiunea de a se ingriji de finerea in bundstare a cetafilor Se- verin, Gevrin, Mehadia si Pett**). In calitate de ban al Seve- rinului, comite al Timisului, conte al Secuifor, si al Bistritei mai primeste in 1453 Deva si Gheorghenii, districtul roman Sudia, Bujor, Jupani si 26 comune in Ardeal; iar despotul Brancovici ii cedeaza cu toate satele din raza ei. Catra sfarsitul vietii Iancu de Huniade a ajuns unul din cei mai puternici si bogati mari seniori ai {arii, cum se vede gi din diploma lui Ludovic V din 1457, cuprinzand intelegerea surve- nita intre rege si viduva lui Iancu. Aceasta se invoieste sa restituie regelui urm&toarele cetafi ardelenesti: Bistrita, Gheorgheni, Cricau, Hateg si Mehadia; ce- tatile de langi Dunare: Belgrad, sf. Ladislau (in fata cet. Co- lumbaci), Drencova, Peth, Severin, Orgova si Gevrin; din partea de miazinoapte a Ungariei: Trencin, Beszterezebanya, Sucha, Oroszlanké, Léva, Zsolna, Sztressen. Isi pastreazd si pe mai de- parte cetatile: Lipova, Huniedoara, Soimus, Diod, daruite Jui I. H. de catra Albert, precum gi toate cetdtile achizifionate de el personal dela magnatii farii**). Familia Huniade stapania la aceasta data toaté partea de miazinoapte a Banatului Severin necuprinsa in cele opt districte romanesti (Sebes, Mehadia, Al- maj, Caras, Comiat, Lugoj, Ilidia si Barzava cu un total de apro- ximativ 180—200 comune), judeful Timis, 0 parte din Torontal, Bacica, Arad precum si Tara Hategului. Este in afari de orice indoiala c& familia Huniade a fost bogat& si mai inainte, poate chiar una din cele mai bogate famili de chineji romani din partea locului, de vreme ce Serban, buni- cul lui Iancu, a fost inobilat, cum vazuram, incd pe la 1378, fara sa fi trecut la catolicism, fapt extraordinar, cunoscand intole- ranta iui Ludovic cel Mare‘). Vazand ins& uriaga bogatie acu- mulat4 de genialul roman in intervalul dela 1434-5 — data casa- toriei sale — pana la 1456, cand a murit, ne simtim par’c& ispi- titi de gandul ca el a urméarit dela inceput un scop precis: acela de a pregati drumul tronului Ungariei pentru fiii sai, fapt reali- zat de vaduva sa cu ajutorul fratelui acesteia, Mihail Szilagyi. Si cunoscand pe de o parte stralucitoarea inteligen{a a Romanului 25) Pesty Fr acelasi, vol. IV. 26) il zér. bans. tort. V, Ill, precum gi Krassé Vm. tést, de 43nostr, firea sa hotarita si chibzuité, energia si perseverenta de fier, iar pe de alta parte lacomia si egoismul, inpreunate cu lipsa de patriotism a magnafilor unguri invrajbifi intre ei, dece nu am admite aceasta? Mai ales dac& tinem seama de faptul c& gi imprejurarile externe, in primul rand iminenta primejdie tur- ceasci, il obligA pe marele general sa aiba in fiecare clipa la indemAna o armata cu care sa poata face fafa unui atac imediat, Mobilizarea generala a seniorilor unguri cu banderiile lor s‘a dovedit o fictiune, finde’ magnatii, de acord cu _nobilimea_co- mitatelor, hotarasc in dieta finutd la Pesta (1447) c& la razboa- iele obicinuite(?!) vor lua parte numai banderiile regelui, ale prelatilor si ale baronilor, iar nobilimea se va misca numai in cazul cdnd puterea inamicului ar fi absolut covdrsitoare ! Nobilimea comitatensa insa nici in acest caz nu va putea ii obligaté sa se razboiasca dincolo de granifele {arii! *’), Ho- tarirea aceasta dealtmintrelea este numai o confirmare scrisi a unei vechi uzanfe, Astfel, la porunca adresaté de Albert (1439) prelatilor, baronilor, seniorilor si oraselor, precum si tuturor no- bililor comitatensi de a mobiliza fiecare in graba cea mai mare oamenii de care dispun, s'au adunat abia 24000 oameni, deoa- rece atat magnafii cat si nobilii comitatensi s’au aratat care de care mai recalcitranti fafa de porunca regal, asa incat regele s’a vazut nevoit s{ recruteze voluntari pe cheltuieala proprie. Nu e de mirare daca eroul Jancu, ajuns guvernator al {arii, obli- gat deci s& garanteze inviolabilitatea granifelor regatului, — dupa ce a jertfit din al sau de atatea ori, catia vreme alti magnati, inc&’ mai bogati si mai puternici decat el, nici nu s’au gandit s& dea vreun ban pentru apararea farii—,s’a vizut silit si iain administrare proprie cetatile regesti cu inprejurimile lor, de unde putea s& ridice oameni la nevoie, fara si mai apeleze la patri- otismul inexistent al magnafilor gi al comitatelor. Dupa cucerirea Constantinopolului de catraé Mohamed II (1453), toate farile sunt cuprinse de frigurile pregatirii de raz- boiu, in vederea ap&r&rii lor. Ladislau V. convoacd adunarea nationala dela Buda (1454), Fura votate o mulfime de legi salu- tare, se redactari ordonante care avura aceeasi soarté comuna : toat& lumea le nesocotia, nimeni nu se gandia s& le execute. »Doar prezenta pe tronul farii a unicului, extraordinar de pu- ternicului barbat, inzestrat cu spirit covarsitor, mai finea pe loc imperiul, care se prabugi la urma sub presiunea unui aristocra- cratism salbatec* #8), O noua probi veni curand s& demonstreze ticdlosia fara margini a paturii suprapuse. In vreme ce Romanul h&rfuia in Ser- bia_pe dusmanul crestinatatii slabindu-|, palatinul Gara convoca 1a Buda samovolnic un consiliu de stat, format din gase prelati, gase baroni gi tot atatia seniori. Toate afacerile privind adminis- 21} Fessler, v. IV—661, 28) Op. cit. 798 IV, 44trarea statului, finantele si razboiul, aveau s& fie rezolvite de acum inainte exclusiv de acesti 18 barbati. Intenfia ascuns& a Palatinului era si sape prin aceasta au- toritatea si puterea Guvernatorului, sau cel putin s& faci ac- tivitatea acestuia pendenta de controlul acestui senat. Regele, in- format de un binevoitor al Guvernatorului, il reconfirma pe Iancu de Huniade in demnitatea sa, lasand la discretia luisa suspende senatul, sau s3-l recunoasca. Totusi nu-l mai sustinea dupa cuviinfé pe bravul patriot gi erou, lucru care avea sd se evidentieze intr’o forma inca mai jignitoare, cdci dusmanii_sdi dusera mai departe calomnia, acuzandu-l c4 ar pactiza cu Turcii pe sub mana, ca toate veni- turile regatului le acapareqza el, ci insusi viata regelui ar fi pri- mejduita de Iancu, si ca infine Guvernatorul ar fi mai puternic decat Regele. Il convinsera insfargit sa-1 invite la Viena sub pre- textul _unei afaceri urgente de stat si si-Idea in taind mortii*). Regele, tanar si lesne crezdtor, se las& convins ,,si-l atrase pe Iancu de Huniade, — insusi se numea asa —, cu lingusiri si maestrite momele, la Viena, oferindu-i prin aceasta eroului prilej sa dea cea mai strdlucité dovada de nobletea inimii si a spiritului sau ales si si se prezinte contemporanilor si urmasgilor ca modelul des&varsit al adevaratului patriot *°). Prevenit de prieteni, eroul raspunse Regelui ca este gata sd se supund gi sa se prezinte in ori ce loc din fara unde ar fi chemat, dar cd nu se simte prin nimic obligat si treacd dincolo de granitele farii. Atatat de dusmanii lui Iancu, Regele trimise mai multi se- niori austrieci, cu Cilley, sa se intalneasca cu Huniade la Kitsee, si capturandu-l s&-l aduc& la el, sau sa-l ucida la fata locului, daca s’ar impotrivi. Tancu Huniade veni cu o escort&é de 2000 de calareti. Se opri la o impusc&tura de targusor, pe camp, gi invita trimisii la consfatuire. Acestia, sub cuvant, ca ei sunt delegafi ai Regelui, il poftiré in targ, zicand ci e de datoria lui si dea dovada de curtenie. Iancu Huniade le raspunse c& nu el e trimis la dansii, ci dansii la el, apoi se intoarse la ai si si plec& acasa. Dupa cateva zile izbutira sa-l atragi totusi pana langa un sat din apropierea Vienei, cu asigurarea c& acolo il asteapti o scrisoare a Regelui, care-i garanta salvus conductus. In loc de scrisoare insa veni Cilley cu 40 de cdlareti si-l invita sa-l ur- meze la Rege, care-] asteapta ceva mai departe cu suita sa. Tancu Huniade nu cazu in cursa. Calaretii sai inconjurara pe Cilley si pe oamenii acestuia. Iancu se mulfumi ins si-] demas- cheze, apoi il goni. Dar soarta sa sia familiei sale fu pecetluita din acest moment. Dusmanii se hot&rira si-l suprime, cu riscul chiar al propriei lor_prabusiri 5*), 29) Fessler, 1V—B811. 30) id. 815-19. 31) Fessler, op. cit. IV—815, 45Tancu Huniade afla despre aceste planuri; ,in inima lui insd orice gand de rdsbunare fu inadbusit de iubirea-ide fara". Vestea atentatului neisbutit indignad sufletele cu adevarat nobile. De team&, regele se lasA convins gsi, convocAnd dieta, veni la Buda, unde-l invita si pe Huniade. Acesta trimise raspuns ci nu va veni far& garantia scrisé de mana regelui si iscdlita de prelafi. Acestia din urma ii dadura dreptate lui Huniade, aratandu-i regelui cA asasinii ocrotiti de dansul atenteazi la viata celui ce este de acum mai mult decat loctiitorul regelui, fiind apa- ratorul crestinatafii insasi. Asupra lui, singurul din Europa — ziceau ei — se indrepta toate privirile si nadejdile. Numai braful sau puternic fine in loc puterea Osmanliilor. Steagul sau este unicul in fata caruia s’a aplecat trufia lui Mohamed 5"). Huniade veni insofit de credinciosii sai, printre cari voe- vodul muntean Dan si Sebastian de Rozgon, gata tofi sa-si puna in joc viafa pentru dansul. Dusmanii sai, Cilley, Gara, Ujlaky, Banfy si altii nu cutezara sd se mai arite in dietaé. Huniade se impacd cu regele si, ca sd-i dovedeascd buna credinfa, se de- clara gata s& evacueze cetafile regesti, pastrand numai pe cele dela granifa °°), iar suveranul il asigura si el de perfecta sa sin- ceritate si bunavointa. Totusi batranul viteaz a trebuit sa-l dea pe fiul sdu Matei la curtea din Viena, drept chezasie pentru sen- timentele si buna, credinta sa, lucruce l-a facut cu inima stransa. Nu mai incape indoiald ca la aceasta data marele capitan avea suficienta popularitate si mai ales putere. Avea doar ar- mata sa proprie **), iar Dan, ruda_sa, pe care el il aseazi pe tronul Munteniei in locul lui Vlad Dracul, decapitat la Targo- viste impreuna cu fiul siu de dansul *’), |-ar fi sprijinit si el cu toat& puterea, ca s& infrunte cu sorti de isband& pe dusmanii sai ocrotifi de purpura regala. Dar el n’a facut-o. Dimpotriva, ca si dea suprema dovada de lealitate, a consimfit si se des- parta de fiul su Matei, care nu avea decat 14 ani, trimifandu-l ca aprod la curtea regala din Viena. Infelepciune sau patriotism 7 cum afirma Fessler. Lui Iancu de Huniade i-ar fi fost foarte ugsor s& se pro- clame rege, cu atat mai vartos, cu cat era singurul barbat in stare sé {ind piept cumplitei primejdii care ameninta fara din partea fanaticului Mahomed II. El stie ins& ca gestul siu ar fi unit in aceiasi tabara pe tofi dusmanii sai, pana aci divizafi de interese de familie si de ldcomie, iar Turcii, profitand de des- binare, i-ar fi sdrobit cu atét mai_ugor. Momentul deci nu era oportun pentru un astfel de pas. Pe de altd parte, urmandu-si drumul s&u de p4n& aci, se mariau gansele de domnie ale fiilor sdi prin cresterea puterii familiei. Nu ne indoim c& in mintea sa luminoas& se va fi inchegat 32) idem 817. 33) Fessler, op. c, IV—650. 46gi gandul aducerii tuturor Romanilor sub sceptrul stranepofilor chinezului Serban. Nu se poate vorbi, fireste, in aceasta epoca de o ideologie nationalisté, care nu s’a cristalizat deplin decat abia in sec. XIX. Prezenta ideii nationale, asa cum o intelegem noi, nu o putem verifica nici in actele sivarsite de Mihai Vi- teazul; totusi, in ochii nostri a celor de azi, ele ne apar in aceast& lumina. Mai curand poate fi vorba de o asociere a celor doua idei: a puterii si a stdpdnirii, in sufletul marilor biruitori in razboaie. Toate geniile militare au fost ispitite de fascinafia acestor idei. Una atrage pe cealalt&. Iar Iancu Romanul a fost si strateg neintrecut, nu numai viteaz mare. \ Se pare ci cea dintéi mare b&talie la care a luat parte Tancu Huniade a fost cea dela Columbaci (1419), unde a _pierit floarea cavalerilor polonezi, impreuna cu celebrul Jrni Zavisa, cunoscut din romanul lui Sienkevicz ,Cavalerii Crucii". La aceast& lupt&é a participat si Romanul nostru, caci il vedem comandand un banderiu propriu. Nu ne vom ocupa aici decat de cdteva din batialiile mari pe care Iancu Huniade le regiseazi, — ca sd intrebuinfam un cuvant curent in zilele noastre. Nu exagerim folosindu-l, c&ci principiul fundamental al tacticei sale era si aiba el initiativa. In consecinfé ataca cel dintaiu. Armata sa era formaté numai din Romani din jurul Hategului si Caransebesului, in num&r cam de 8—10.000. Co- manda n’o incredinfa niciodat& altuia. Aceast’ trupi a format sAmburele tuturor armatelor conduse de el in cele vre-o zece mari batalii. Astfel Fessler, vorbind de atacurile date de lancu, in- trebuinfeazi_ mereu expresia: Hunyady und seine Walachen, sau: Hunyady an der Spitze der Walachen"). Si cum voevodul Dan deasemenea ia parte cu ostirea sa aldturea de protectorul si ruda sa, putem afirma, fara teama de exagerare, ca floarea ostirilor lui Iancu o formau Roménii. In fruntea acestei armate se arunca el in momentele critice, si cidea ca tréznetul, undeera primejdia mai mare. 7 Cea dintaéi mare bat&lie cu Turcii o sustinu Jancu de Hu- niade in calitatea sa de comite nou numit al Timisorii si cipitan al Belgradului (1441). Dupa ce batu pe begul {sac la Belgrad, alergi in Ardeal, ca si se intalneascé cu Mezet beg, care ajun- sese cu cetele sale pan& aproape de Alba-lulia. Credincios prin- cipiului séu ofensiv, Huniade nu mai agtept& sosirea tuturor ban- deriilor ardelene, ci cc armata-i proprie si cu trupele episcopului G. Lépes (probabil roman de confesiune calvind N. A.), hotari si atace dusmanul. Turcii ocupau pozitie la St. Imbru, ]4nga Mures, la poalele unui deal, pe care se sprijinea forta lor prin- cipalé. Aici igi aveau addpostita si prada de aur si argint facutad la Zlatna, Abrud si aiurea. Rezervele le erau ascunse in dosul dealurilor invecinate, spre care se retrigeau in focul luptei, simu- 34) V. I, Balan, op. cit. 47land infrangere. Huniade, trecand Ampoiul, le invaluise aripile si, in momentul cand vru sa le dea lovitura hot&ritoare, cdzura pu- ternicele rezerve turcesti asupra armatei sale. Inpresurat acum din toate partile de un dusman de trei ori mai tare, Iancu Huniade era in primejdie de a fi zdrobit. In aceste clipe de mare cum- pana, calm, chibzuit, departe de a se lasa stapanit de descura- jare sovditoare, nici de indrazneala oarba, ordona retragerea, reugind s&-si croiasci drum, luptand in giruri stranse, si sa-i duca pe ai sii pana dincolo de Ampoiu, fara s& fie urmarit "), Sosindu-i intaririle agteptate, Ianuc Huniade cauté din nou pe dusman. Mezet beg facu gi el pregiitirile la St. Imbru. In cortul acestuia se puse la cale uciderea eroului in cursul luptei, dar Huniade, prevenit de un spion al siu, scapa, schimband armele si calul cu un ostean de rand, care se oferi s& se jertfeascd, Turcii isi indreptari toat’ puterea inspre partea unde se vedea falfaind steagul lui Huniade. In invalmaseald e omorit si Mezet beg si fiul sau. Dupa lupta, eroul liberator al Ardealului, stapan pe tabara turceasci si pe o prada bogata, inal{a o rugiciune de mulfumire lui Dumnezeu gi cladi o manastire *), Indurerat de pierderea valorosului siu comandant, Sultanul trimise o noua armata de 80,000 oameni in Ardeal, sub condu- cerea gahului Abedin, ca sa-i razbune moartea. Iancu Huniade afland cé Abedin a trecut Dunirea pe la Nicopolea Mica, po- runci si se poarte sabia insangeraté prin fara. Abedin isi des- parti armata in doud: o parte patrunse prin pasul Vulcan in Ardeal, iar el insugi, in fruntea ienicerilor si a o parle din ca- valerie, o lua deadreptul spre Poarta de Fier si tabari intre Hasdat si Toplita, in fata muntelui Magura. Iancu Huniade cobori intr'o searé de pe coastele muntelui Magura si-si intocmi oastea in ordine de b&taie, sub ochii lui Abedin, uimit de a-l vedea atat de curand si atat de bine pregatit. Comandantul turc, om infe- lept, pricepu ca, desi era superior prin numar, persoana eroului singura facea cat o armata intreaga *7). Isi orandui gsi el armata, iar in zorii zilei urmatoare era gata de batalie: cavaleria inainte, la spatele ei gloata auxiliara la amandoua aripile, in centru ie- nicerii, iar indaratul tuturora, rezerva de rasboinici incercati. Armata lui Iancu Huniade avea la amandoua aripile Sacui, apoi doua randuri de calareti inzduati; in dosul acestora fintasi ba- lestieri (probabil prastiasi calari); in centru alte doud randuri de célarefi inzduati, in formatie stransa, gloata pedestra greu inar- mata, iar in spate ldncieri si arcasi. Flancurile erau acoperite cu randuri lungi de care de razboi, aparate de osteni usor inarmati. Inainte de a da semnalul de inceperea luptei, Iancu iesi in fafa frontului si le spuse oamenilor sai cdteva cuvinte, care avura darul sd-i imbarbateze si mai mult. 35) Fessler, op. cit. 1V—856. 36) id. 558—IV. 37) id. 559—1V. 48Strigatul de lupta al crestinilor era: Isus. Aripile armatei lui Iancu se desfasurara, iar centrul sdu patrunse in forma de ie in randurile dugmane, care se deschisera ca un cleste spre a turti icul. Ogstenii, aparati de platosa de ofel, rezistard ins&i ne- vatamati. Osmanlaii cedara, cézind sub proectilele ucigase ale fintasilor balestieri. Tot atat de repede fu patrunsa si rupta linia a dova a Turcilor. Luata pela spate, ea fu sdrobita. In flanc insd Secuii cedeazi cavaleriei inamice mult superioara. Ei se retrag, sprijinindu-se pe cavaleria din centru, adevarat zid de ofel, in formalie de patrat. Splendida cavalerie turceasca se trezeste spre nenorecul ei in fafa acestui zid de sulifi, de ldnci, de fepi lungi peste seam, care o distrug cu desavarsire. Lancierii venifi in ajutorul cavaleriei sunt mai norocosi, caci fe reuseste s& taie cu sabiile genunchii cailor celor din ran- pti prime; al doilea rand se retrage repede si face loc pedes- trimfi greu inarmate si intre in hora. Se produce invalmaseala turbat&, macelul e ingrozitor, cdci nici unii nici alfii nu cedeaza. Abedin porunceste ariergardei sale sa alerge in ajutor. Iancu Hupiade bagd acum carele in lupta peste flancul drept turcesc, pejcare il atacd din coaste si din spate. Numai flancul stang al {hamicului mai are putinta sd se salveze prin fugi. Abedin se strecoara impreuna cu o ceata de ieniceri si scapa de miacel **), Dupa aceasta stralucita victorie, urmeazi o campanie glo- rioasd de 5 luni — din Iulie pana in Decembrie 1443 — prin Sérbia si Bulgaria. Patru lupte mai marunte si doua batalii mari, iq care Turcii furd infranfi de Iancu Huniade, sporira gi mai mult gloria eroului roman®*). Turcii cer si dobandesc pace pe 1 ani. Pacea ins& e caleata de Vladislav regele ungar, la insis- tanta legatului papal Cesarini. O batalie avu loc la Varna in toamna ahului 1444. Vladislav trecu Dunarea pela Orsova si inainta pina la Vidin. Vlad Dracul, dela biruinfa de la St. Imbru vasa- lul coroanei unguresti, veni la Nicopole cu 2000 calarefi pusi sub conducerea fiului sau. Voevodul roman vazand putina amata a regelui, il sfatui sincer s& se intoarcd indarat. ,O armat& atat de mic’, —erau in total vreo 15.000 de calarefi si o adunatura de cruciati, parte polonezi, de vreo 5000—, nici nu se poate gandi sa se masoare cu armata Sultanului", zicea voevodul. , Suita lui de va- nitoare”, urma dansul, ,,si incd-i mai numeroas4", In schimb armata eta insofita de o mare mulfime de care incdrcate nu numai cu pioviant si munitie, ci mai ales cu scule de aur si argint, precum silalte lucruri de lux si pentru confort. Parea ca seniorii unguri si\polonezi s'au pregatit in vederea unei lungi serii de serbari verele. Vlad ruga, conjura, sfitui pe rege si curtea sa s& re- nuhfe la nesocotita lor campanie. Regele si chiar uni seniori fur adanc impresionati de cuvintele infelepte ale voievodului; caqdinalul ins& ii mustra, iar Huniade, inrudit cu Dan, preten- 38) 0. c. 560 — 1. 38) 0. c. 577. 49dentul la tronul muntean, il acuzi pe voevod de intelegere as- cuns& cu Turcii. Voevodul tacu, ii dete insi Regelui doi din cei mai iuti cai, cari s&-] ajute si scape chiar dac& |-ar urmari o armata intreaga. li mai d&rui gi doi din cei mai credinciosi scu- tieri ai sai, rugandu-! s& nu se despartd niciodata de ei, apoi, lasandu- si feciorul cu cei 2000 c&larefi, se intoarse muncit de cele mai negre presimfiri®). Ajunsi la muntii Hamus, Jancu Huniade porni inainfe cu Romnii si si cu 3000 de Unguri s& curete terenul de even: tualele curse si posturi inaintate dusmane Dupa ei veniau carele, iar la urma Regele cu grosul armatei. Coborira in valea rodi- toare si prietenoasi. Aci ii gasirA iscoadele, cari ii vestira c& sultanul Murat a trecut cu 40.000 oameni stramtoarea dela Gal- lipoli, cu ajutorui flotei_ genoveze care s’a lasat cumparafa, in loc s& vind in ajutorul lor, cum le fusese infelegerea. Murat s’a unit apoi cu armata care il astepta in Rumelia, in total pan’ la 80.000 oameni. Locul unde poposira crestinii era bine ales. Manat de ne- astamp&r, regele cobori totusi in campia dela Varna, ap&rata dinspre miaz4-noapte de cetatea Galati, dinspre nord-est de un lant de coline, dinspre vale fiind greu accesibila din pricina ro- vinelor adanci dela Dewin. Ostirea se aseza intre acestea si cetale. Intr'aceea sosi si Sultanul cu armata sa si se aseza la dis- tanta cam de 5000 de pasi de armata regelui. in fata Ungurilor. In taba’ra regelui, consiliul de rasboiu fu de parere sa se evite batalia, in asteptarea flotei din Hellespont. Pana atunci sa inti- reascé tabara, inchizand-o in cetatea improvizata a carelor. Pro- Ppunerea aceasta, facuta de Cesarini, legatul papal, o adoptarai tofi ceilalfi cdpitani si prelati, afaré de lancu Huniade. EI singer fu de parerea inceperii imediate a ostilitatilor. Si parerea sa ir- vinse. A doua zi in zori isi orandui armata. Trec&torile inguste dinspre rovine furi barate cu ajutorul carelor, ca s& acopete spatele armatei. Masinile de rasboiu postate aci aveau s& find la distaniaé pe navalitori, Flancul stang, sprijinit pe mocirle, il puse sub co- manda episcopului dela Oradea Mare. Tot in flancul stang aveau s& lupte si escadroanele de calareti polonezi. Pe rege, impreuna cu banderiile inaltilor demnitari ai {arii, ii asezd in vale, intre orasul Varna si rovine, unde nu-i ameninfa nici o primejdie. si-l conjura, insistand mult, s& nu-si paraseascd pozifia decat numpi in cazul cand I-ar chema el. La flancul drept, intre malul ma si rovine, unde se afla cAmpul de lupta, asez& fortele principale 39) Vorbind despre Vlad Dracul, Bonfiniu spune despre el ca: ,¢ste barbatul cel drept $1 neinfrant, care in orice lupt& a fost cel mai tare sicel mai viteaz povafuitor, pentruc& cu putine osti, dar cu atat mai mare inimb si intelepciune, si cu prea mare virtute a ostagilor s&i, peste nddejdea tutor. far& de vr'un ajutor strain, indelung a tinut razboiu cu Turcii, care rdzboiu toti crestinii laolalt’ luati deabia l-ar fi tinut”. St, Metes: Mosiile Domnilor si bo- ierilor din Tarile rom. in Ard. si Ung,,p. 19. 50sub conducerea unor cdpitani incercati si a legatului papal, car- dinalul Cesarini. El insusi, lancu Huniade, cu feciorul lui Vlad Dracul in fruntea Romanilor, formau avantgarda, gata insi sd intervina pretutindenea unde ar fi fost primejdie **). Regele Vladislav, inbracat, se pregitia si primeasca coiful de argint din mana aprodului. Cand fu s& i-l puna pe cap, apro- dul scip4 coiful din mand Tot in aceeasi clipa se starni si o vijelie dela Apus, care sfasie drapelele unguresti de pe cozi, iar pe acestea le smulse din mana purtatorilor. Armata lui Murat tocmai se cobora de pe inaltimile dela Miaza-noapte. Inaintea ostirii mergeau calarefii asiafi, scli- pitori in pompa lor orbitoare, cu zabale si frane aurite, coifurile si tecile sabiilor batute in pietre scumpe. Indaratul lor veniau cetele Rumeliotilor, calari pe cai minunati, splendid echipati, sub conducerea lui Karazi beg, apoi cdmilele purtaétoare de arme, palisade, proviant si lucruri scumpe. La urma, in mijlocul ieni- cerilor, venea insusi Sultanul. De frei ori mai mulfi si fi fost paganii, si tot i-ar fi zdrobit Iancu Huniade in acest loc si in ordinea de bataie in care se infatisau, daca nu i-ar fi rasturnat dispozitiile invidia si gelozia “"). Acum rasund deoparte goarnele de razboiu, de cealalté parte fanfarele. O ceata de 15.000 de calarefi asiafi_se aruncad asupra randurilor armatei unguresti. Huniade cu Romanii sai intampina asaltul si lupt& ca smeii, rastoarna la pamant randu- tile prime, cei dindarat o tulesc la fuga, multi din ei sunt ma- celariti de Romanii cari ii gonesc din urma. De pe acum ii piere Sultanului curajul, pierderea alor sai il doare**), e pe punctul de a renunfa la continuarea luptei. Anturajul séu cel mai apro- piat insa il opreste, este ameninfat cu moartea daca nu lasa curs liber bataliei. La porunca sa inainteazd 5000 de spahii alesi. Tancu Huniade ii primeste ca si pe cei de mai inainte. El afafa si mai mult flacira rézboiului in inimile alor sai, cari dau navala asupra randurilor celor mai din urma ale asiatilor, apoi calareste in vale spre a-i raporta regelui c& a terminat cu dansii. Dar elanul tineresc al lui Vladislav nu mai poate suporta inactivitatea ; vrea s& porneasci si el la atac. Razboinicul expert il conjur&d ins& s& mai stea linistit unde ]-a pus, pana ce ispraveste si cu Rumeliotii, pentru ca apoi si procedeze impreuna cu el la desd- varsirea operei, prin nimicirea ienicerilor. Intre acestea RomAnii, cari continuau urmérirea Asiatilor, detera peste cdmilele incarcate si le jefuira. Inpovdrati cu prazi fabuloase, tocmai se intorceau in lagar. Biruinta eroului roman, ingenios pregatita era acum sigura. Armata turceascd, invalmasita de fulgerdtoarele atacuri ale 40) Fessler, 0. c. p. 607 gi urm., IV, 41) id. 613 — IV. 42) Sultanul Murad este infifigat de contemporani ca om de caracter, distins, fire contemplativ’, moderat, iubitor de dreptate, credincios cuvantului dat, negisind nici o placere in exercitarea puterii. N, A. 51Romianilor, e profund demoralizata ; insisi comandantii ei isi pierd capul. In acest moment se produce cel dintaiu act de indisci- plina. Unul din capitanii flancului stang, episcopul de Oradea, gelos de succesele colegului sau, episcopul de Eriau asupra Asia- tilor, isi pardsegte locul impreund cu oamenii sai si se amestecd in lupta, atacand pe Turci intr’un punct unde nu erau slabifi. E respins, ostenii sai fug, el se rat&ceste in rovine si se ineacd inpreund cu calul sau. Turcii prind de veste ca la aripa stanga este un gol, pdtrund in el si doboard pe Polonezi, darama mai multe masini gi réstoarnd cAteva care. Primejdia e mare. Huniade apare insd cu regele, aleargi, vara cAteva cete de Turci in ro- vine, alungi pana la 2000 pasi indarat pe ceilalfi, reface intiri- turile flancului stang si restabileste ordinea. Urc& in goani mo- vila unde mai rezistd cdteva cete de Albanezi, ii risipeste si reaprinde focul luptei in ai sai, apoi conduce pe rege indar&t in vale. Ochii tuturor sunt afintiti asupra lui, chemarea sa le da puteri noi. Dar si Karazi beg si-a pus ochii pe erou, il ajunge, braful sdu se ridicd s& loveasc&. In aceiasi clipé cade traznit de unul din lancierii credinciosi ai eroului. Invidia baronilor este afafata la culme. Dupd moartea begului, ei nu mai vreau si priveascd pasnici cum isi sporeste eroul gloria. Se produce al doilea act de indisciplini, de astédaté cu urmarile cele mai fu- neste. Ei izbutesc a-] convinge pe rege sd-si_ paraseasci pozitia gsi s& intre in lupta in fruntea banderiilor. Tanarul svapdiat se las& convins si porneste ca o furtuna in fruntea banderiilor sale. Murad il vede gi scofand, din sn uricul care cuprinde tratatul de pace cilcat in picioare de regele sperjur, isi ridicd ochii la cer. Acest gest inflacireazi mai mult decat o cuvantare pe raz- boinicii sii. Ei se arunc&é turbafi in randurile crestinilor. Ianzu Huniade vede primejdia, aduna pe cei mai alesi dintre ai sai si sare in ajutorul regelui, prins intr’o invaélmaseala cu ienicerii. In zadar il roag&, il conjura; indaratnicul tanaér se indeparteazd intentionat si se pierde in randurile dusmanilor, cari ii taie pi- cioarele calului; regele cade si e ucis de ienicerul Teriz. Moare la varsta de 20 de ani si 10 zile. Odata cu el cazura si alte numeroase c&petenii ale armatei ungare. Moartea regelui de- moralizeaza pe osteni. Tofi fug in toate partile, Sultanul biruitor ar fi exclamat totusi cu durere: ,Astfel de biruinte le doresc doar dusmanilor mei* **). Peste 30.000 de Turci platisera cu viata biruinta. Insugi Jancu Huniade trebui si fuga, cuprins de rugine. Sc&pi norocos 4), aproape cu tofi ai sai, peste Dunare, dar fu luat prizonier de Vlad Dracul, care mai tarziu il libereaza si, incdrcandu-l cu daruri, ii dete insofitori siguri, cari il condusera in Ardeal. Patru ani autrecut dela aceasta memorabila batalie. Iancu 43) 0, c. 619—IV. 44) Remarca lui Fessler ni se pare cu atét mai tendenfioasi, cu cat cu- noastem simpatia sa pronunfaté pentru Unguri. Vorbind de firea Romanului (Valahului), zice c& e capricioas’ ca vremea. N. A, 52prins de obligatiile sale ca guvernator, cum si de intrigile dus- manilor sai, trebui sf amane mereu rafuiala cu Turcii. Prilejul ise prezenté abia in 1448, anul in care credinciosul s&u aliat George Castriota izbuti si slabeasc&, intr’un sir lung de lupte, puterea combativé a Sultanului Murad. Iancu mobilizd banderiile prelatilor si ale baronilor, cam 24.000 oameni! si ceru ajutoare dela principii crestini ai Europei, dela cari se alese numai_cu promisiuni, titluri si cdteva daruri. G. Brancovici, despotul Sar- biei, il refuz& scurt. Singur Dan, domaul Munteniei, ii.aduse 8000 de calareti *), Iancu Huniade trecu Dunarea pela Cuvin, nadajduind sa-l in- talneascd pe Murad in Bulgaria. Acesta era insain Albania, ocupat cu asediul cetatii Croya. Instiintat de Brancovici, Murad intre- tupe asediul si vine in graba cea mai mare cu o armata de 150.000 de oameni in Sarbia, cu gandul de a lua pe Iancu Hu- niade faré veste, din spate si din coasta. Acesta insi afla& despre apropierea Turcilor, apucd dela Nis spre dreapta, in spre Cosovopolje (Campul mierlei), 0 campie m&noasi intre Kopanik si Scoplje, lunga de 70.000 de pasi dela miaza-zi la miaz4-noapte. Prin ‘mijlocul campiei curge Rasca, pe al carui mal stang este un lant de coline care domina intreag’ cdmpia. Pe aceste coline isi aseazi Iancu Huniade tabara, cu fafa spre inamicul care po- posi langi monumentul lui Murad I, cdzut pe acest camp inainte cu 49 ani. Cea dintaiu incercare a Turcilor de a clinti pe Huniade din pozitia sa nu izbuti. Sosirea lui Castriota se astepta din ceas in ceas cit mare nerabdare, cici pana nu-l! stia in spatele Turcilor, Huniade nu voia sd inceapa batalia decisiv’a. Murad insa nu-i dadu ragaz. El isi dispuse trupele pentru atacul de a doua zi, insA nu mai mult in grupe pe addncime, ci in flancuri. La dreapta si la stanga cavaleria europeand imp&rtiti pe escadroane, in centru ienicerii si artileria grea, la o parte cAlirefii din Anatolia pentru invaluirea aripilor lui Huniade, eventual pentru urmarire. Huniade ins& era de parere ci prevenirea atacului dusman e o biruinfa pe jumatate castigata. Vineri dimineata, inainte de revarsarea zorilor, isi orandui si el oastea pentru atac. Pe colina asezd masinile de razboiu precum si artileria grea, in fafa frontului dusman; flancul drept il puse sub comanda lui Benedict de Losoncz, iar pe cel stang, unde erau Romanii, inpreund cu voevodul Dan, sub comanda legatului papal Stefan Banfy. Comanda centrului, unde se afla cavaleria grea in formatie pe randuri strans incheiate, o dete nepotului sdu de sora, loan Szekely. El insusi, impreuna cu Fran- cise de Tallocz, conducea avantgarda inaintaté a centrului, gata si de astddata sa-gi ia locul indicat de primejdie. Lupta incepe la ra- saritul soarelui cu foc de pusti gi artilerie, care dura trei ceasuri si se sfarsicu lupta piept la piept. In timpul luptei, proectilele bine in- 45) 0. c 672—IV. 53dreptate ale balestierilor situnurilor lui Huniade faceau ravagii in centrul dugman, iar aripile armatei sale respingeau unul dupa altul atacurile cavaleriei europene turcesti. In zadar baga Murad mai de multe ori rezerve proaspete in foc, ziua se sfarsi cu biruinta lui Iancu Huniade. Ostenii sai, invitati de dansul sd se odihneasca, intr’ de bund voie, dupa foarte scurtd odihna, din nou in lupta- Masginile lucreazi toata noaptea in slujba mortii. In dimineata urmatoare reincepe lupta: din partea Turcilor, cu mai mult decat de trei ori mai tari, cu trupe, proaspete, insi cu descurajare in suflet; din partea lui Huniade cu puteri slabite, ins& cu insu- flefire. Ienicerii incearci, la porunca lui Murad, s& inping& in- dar&t randurile eroului roman, pentru a se sustrage efectului ucigator al tirului maginilor lui Huniade. Acesta insd le zid&r- niceste intentia gsi-i sileste sa revina in raza proectilelor sale: pietre, gloante, sdgeti, care fac printre ei nenumarate victime. Pe punctul de a da lovitura hotaritoare, Iancu Huniade ii porunceste inimosului sAu nepot si harfuiascé cu centrul pe ie- niceri, dar sa nu-i atace cu toatd puterea, decat dupa ce ii va fi reusit lui s& slabeascd cu ajutorul carelor de lupté in aga ma- sura flancurile inamice, incat s4 descurajeze pe pagani. Furat de focul luptei si de avantul lui tineresc, Székely uitd instructiunile bine chibzuite ale comandantului sau expert si se arunc& cu fu- rie asupra ienicerilor, cari cedeaz& presiunei. Ca si Ja Varna, ba- talia condus& cu superioara maestrie de Huniade era pe punctul de a se transforma intr’o mare biruin{a, care s paralizeze pe vreme lung’ puterea de inifiativa a Turcilor, cand un act de i disciplina rasturnd toate combinatiile genial chibzuite ale regi- sorului. Prin inaintarea sa impetuoasé Székely descopera flan- curile, invaluite imediat de cavaleria din Anatolia. Ienicerii il inconjoara gi-i sboari capul. Roménii lui Dan vazdndu-l intins, sunt ingrozifi si trec de partea lui Murad‘), Huniade incearc&d si refaci moralul Ungurilor, demoralizafi_ prin dezerfiunea Ro- mAnilor, insi mai cade si camaradul sau Tallocz, cad si alfi multi comandanti si numerosi oameni de rand. Voevodul Dan este gratiat de sultan, cdruia se obliga sa-i dea anual 3000 de arcasi gi 4000 purtatori de scuturi. Batalia e pierduta*’). Iancu Huniade scap& cu viata, fiind prins de astadataé de despotul Brancovici, care incearcé pe sub mana s&-| predea lui Murad. Acesta ins& refuzd cu scarba oferta tradatorului *), Ultima batalie mare a lui Iancu de Huniade e cea dela Belgrad (1456). Faima lui era atat de mare acum, incat svonul despre sosirea lui trezeste groaz4 in sufletele Turcilor. Flutura- rea stindardelor sale este pentru ei semnul mortii apropiate, pu- 46) Fessler face o confuzie, se pare, voiti. Romanii lui Dan nu-l puteau vedea mort pe Szekely, find ei in flancul sting, sub comanda fiului voevodului lor, caté vreme Székely comanda centrul. V. 1. Balan, op. c. 47) Fessler, 0. c. 678—1V. 48) id. 671 i urm. 54terea lor de rezistent4 este paralizata**). Mohamed II, fiul lui Murad, tinand seam& de starea sufleteascd a ogtenilor sdi ingro- ziti de prezenta eroului rom4n, evita lupta cu el si se reintoarce cu cea mai mare parte a armatei sale la Sofia, lasand sarcina cuceririi Sarbiei lui Feriz beg. Acesta ins’ e batut de Huniade, care se intoarce cu prada bogata la Belgrad. Aici pune sé se slujeascd o liturghie de mulfumita lui Dumnezeu, cu care ocazie ii d& fiului séu de 14 ani, Matei, investitura de cavaler. Mohamed ins& e din alt aluat decat tatal sau Murad, El nu se poate impaca cu gandul cé un ghiaur, fie acela chiar si Tancu Huniade, sa se puna de-a cutmezisul in calea nemdsuratei sale ambitii, care l-a facut sé exclame: Precum in cer e un sin- gur Dumnezeu, Alah, tot asa si pe pamant nu poate fidecét un singur_stipan, Mohamed. Dupa pregatiri uriase, el se indreapta spre Sarbia, pe care © cotropi oras dupa oras, cetate dupa cetate, apoi spre Belgrad, cu gandul de a da aici lovitura hotdritoare crestinismului repre- zentat prin geniul romanului Iancu. Atat de mare era increderea Sultanului in puterea irezistibila a armatei sale, incdt a precizat de mai inainte ziua cand va fi la Buda, la Viena, la Roma gi la Paris, ca stapan al intregului Apus si Rasarit. Nu mai incape indoialé cé Mohamed n’ar fi indraznit sa vorbeasca asa, daca n’ar fi avut cunostinté despre neintelegerile gi lucraturile care impiedecau succesul tratativelor duse intre di- ferifii principi crestini, cum desigur cunostea gi intrigile ftesute de dusmanii lui Huniade. Ele mergeau la data aceasta at&t de de- parte, incat nesocotind primejdia grozava a unei apropiate cotropiri turcesti, lucrau pe fafa impotriva eroului, si implicit impotriva tarii lor. In zadar cerea George Brancovici mobilizarea generala a tuturor puterilor fri; in zadar facu oferta dea pune imediat la dispozitia eroului o armatai de 10.000 oameni echipati pe cheltuiala sa pro- prie, ca si opreasci& inaintarea Turcilor in Sarbia. Pentru a stimula spiritul de jertfa al seniorilor si al magnatilor, lancu Huniade in- susi se oferi si puna pe picior de lupta alti 10.000 de oameni, Regele din partea sa se oblig& si dea si el 20.000 oameni. Sta- turilor generale nu le cerea Iancu Huniade decat 60,000 de osteni, la cari ar renunta in momentul cand i-ar trimite Papa cei 20.000, celelalte state italiene 10.000, tot atatia regele de Aragop si prin- cipele de Burgundia, asa cum i se fag&duise in anul precedent, Cu o suté de mii de oameni, ii asigura eroul, fi va bate in ter- men de trei luni pe Turci, aga fel, incdt nu le va mai rimane in Europa nici un petec de pamant pe care sa-si plece capul, Nadajduia s& cucereasc& chiar Ierusalimul *). Cuvintele eroului au rasunat insi in pustiu. Magnatii si seniorii nu se clintira. Abia cand aflara cé Turcii sunt in fata Belgradului, g&siré de cuvintaé patriofii s& se adune din nou la 49) id. 802—3-—lV, 50) 0. ¢. 822—IV. 55Buda, dar nici de data aceasta ca si dea ceva dela ei pentru apararea farii, ci pentru a scri Papei, cergind ca niste milogi ajutor. Scrisoarea de pomind fu iscdlita de trei prelati si un- prezece baroni si mari seniori, alaturea de guvernatorul {arii. »Fiecare din cet unsprezece seniori mireni (istoricul Fessler trece sub t&cere pe tot atat de puternicii prelati) era atdt de bogat cd ar fi putut, la fel ca Huniade, sa dea fard sforfare cate 0 armatd de 10.000 oameni, daca ar fi fost insuflefif: cu adevarat de iubirea de {ara si de mandria nafionala“ zice isto- ricul maghiar °'). Nimic nu a fost crufat de citri Jegatul papal, nici interdictul, nici afurisenia, pentru reusita campaniei inpotriva Turcilor, Totul in zadar, caci ,,mijloacele spirituale de constrdngere ale bisericii s’au dovedit neputincioase in fata patimilor des- ldn{uite, a tranddvier nepdsatoare, incdinirii inrdite, a egois- mului lor sdlbatec‘ ®), In dieta din 18 Decembrie 1455 dela Pesta s'a decis mo- bilizarea generala, insd afara de guvernator si inc& cAfiva prie- teni personali ai acestuia, nimeni nu si-a mobilizat banderiile. In dieta urmatoare, din Februarie 1456, Huniade mai facu un ultim apel la patriotismul (!) magnatilor. Cardinalul Carvayal, legatul Papei, anunfa in numele lui Dumnezeu si al Papei ier- tarea tuturor pacatelor celor ce vor participa la campanie, iar Ion Capistran—in aceasta vreme Haeratice Pravitatis Generalis Inspector, adic’ mare inchizitor pentru parfile romanesti bana- fene, cu resedinta in Caransebes — gi sofii sai pornira cu crucea in mana sa ridice pe crestinii din Ungaria la lupta inpotriva se- milunei. To dieta dela Buda se mai discuta incd asupra caracterului campaniei, dacd avea s& fie ofensivi sau defensiva, cand ajunse vestea despre inaintarea lui Mahomed pe Dunare catra Belgrad, in fruntea unei armate de 160.000 oameni si o flota neobicinuit de puternicaé. Toti ochii trufasilor magnati, cuprinsi de spaima, il ciutara pe urgisitul Valah. Din nou i se incredinf& tot lui apararea {arii. Huniade primi insarcinarea, insi de data aceasta puse con- difii: Regele si dovedeasca prin restituirea fiului siu Matei c are incredere in el si sd nu pardseasca in timpul campaniei Buda. Tanq: Huniade trimise numaidecat in cetate trupele sale cele mai alese, si puse, fortareata, dupa ce o aproviziona in graba cea mai mare cu artilerie grea, proviant si munitie suficienta, sub comanda suprem& a cumnatului sau, Mihai Szilagyi. La inceputul lui Iunie sosi si Mahomed inaintea Belgradului. Huniade ceru din nou ajutoare. Regele insi se facu nevazut din Buda, iar exemplul sau fu urmat de magnafi si ceilalfi seniori, cari plecara fiecare la castelele si mosiile lor, preocupafi numai de siguranta lor proprie. Iaté la ce se rezum& faimoasa aparare 51) 0. . 824—IV. 52) 0. ¢. 826—IV. 56