Monologul unei femei despre oboseala dintr-o relaie.

Sincer s fiu, pur i simplu am obosit

Am obosit s gsesc oameni i s-i pierd

S m obinuiesc cu ei i apoi s privesc cum ei dispar din viaa mea.
Am obosit s am ncredere n ei, iar apoi s fiu dezamgit.
Am obosit s spun adevrul, fr a fi auzit.
Sunt confuz cnd nu tiu dac trebuie s spun adevrul, sau s tac.
Am obosit s mtur din suflet ndrile dragostelor prosteti i fragile.
Am obosit s suport salturile de la bucurii isterice la urlete n pern.
Am obosit s m nec n lacrimi pe igla podelelor.
Am obosit s supr oamenii dragi, s explodez de la nimicuri.
Am obosit de sperane goale.
Am obosit s o iau de la nceput.
Am obosit de expresia totul va fi bine, n timp ce, de fapt, nimic nu se schimb.
Am obosit s povestesc despre treburile mele pentru c, oricum, de la asta nu va
fi mai bine.
Am obosit s m strdui oamenii nu apreciaz atitudinea bun. Eu nu sunt o
excepie.
S vin acas. S conectez Skype-ul nu se tie de ce spernd c EL va fi online.
Pentru a-i scrie c mi-e dor, pentru a atepta c mi va rspunde.

Pur i simplu e o necesitate omeneasc s iubeti i s fii iubit. Pur i simplu am

obosit s o mpart cu persoane greite.
Pur i simplu am obosit de rceala din suflet i de pe termometru, de la copacii
goi de sub fereastr i de gndurile asemenea conductoarelor cu fire dezgolite
Plus, aceast temperatur nc nu este din acest script.
n astfel de momente vrei doar s adormi pentru totdeauna.
Am obosit.