SCRISOARE, Liviu Petrescu ctre Ioana Em.

Petrescu, 6 octombrie, 1964, Arad

(Ultimele scrisori expediate din Arad nainte de revenirea din armat,
acas, la Cluj...)
,,Dragostea mea drag i mic,
Ioana mea bun i drag, iubita mea - mi-a fost aa de dor de tine, c de
abia mai suportam viaa asta jalnic, m simeam ntr-un fel ca gndacul
lui Kafka, neputincios n carcasa mea cafenie, trndu-m fr s neleg
de ce ntr-o murdrie venic, mrginit de patru ziduri, incapabil s-i
vorbesc, incapabil s mai exprim ceva ntr-un limbaj omenesc. Ioana mea,
am nceput s redevin eu. Te vd cu atta intensitate, pot s m gndesc la
tine cu ochii deschii oricnd i oriunde, fr s aud i fr s vd nimic.
Acum a vrea chinuitor s fii n braele mele, cu ochii nchii, cu fruntea
ascuns la piept, s-mi lai tmplele i buzele s le srut, s-mi drui
fiecare respiraie de-a ta, s-mi drui gtul i urechile, s cnte ncet la
pick-up Ciacco
na sau Concertul pentru vioar de Bach, s te in strns, mic i imobil, i s-mi spui
ncet, optit doar din buze, lng ureche: <<Liviu meu>>.
Puiule mic, a mai rmas o singur sptmn. efii cei mari se
ncpneaz s nu ne dea drumul dect n 14. Un sfrit tot va fi Ioana.
Acum nu mai ai timp nici s spui c-i trebuie rbdare. Fetia mic s fie
cuminte i s m atepte n fiecare zi. Va fi o fericire nemaipomenit,
Ioana. Numai c, de data asta, n-o s-mi mai fie fric.
Te srut,
Liviu.