1

CURSUL 1
NO
TIUNI FUNDAMENTALE S
I EXEMPLE
Ecuatiile diferentiale de ordinul nti pot avea urm
atoarele forme:

dy
= 0, unde F : D R3 R este o functie care depinde efectiv de
1. F x, y,
dx
dy
, numit
a forma general
a;
dx
2.

dy
a, numit
a forma
= f (x, y) , unde f : E R2 R este o functie dat
dx
normal
a;

a
3. P (x, y) dx + Q (x, y) dy = 0, unde P, Q : E R2 R sunt functi date, numit
forma Pfa.
Prin solutie a unei ecuatii diferentiale de ordinul nti se ntelege o functie de
forma y : I R, unde I R este un interval, cu proprietatea:

dy (x)
1. F x, y (x) ,
dx
2.

= 0, pentru orice x I,

dy (x)
= f (x, y (x)) , pentru orice x I, respectiv
dx

3. P (x, y (x)) + Q (x, y (x)) y 0 (x) = 0, pentru orice x I.

Observatii.
1. n e.d. de mai sus, litera y este numit
a functie necunoscut
a, iar x este numit
a
dy
0
variabil
a independent
a. Expresia
se nlocuieste adesea prin y . ntr-o e.d.
dx
functia necunoscut
a si variabila independent
a pot fi desemnate prin orice simboluri, dac
a nu se creaz
a confuzii. n cazuri concrete litera y este eticheta
unei m
arimi fizice sau de alt
a natur
a cum ar fi: masa, spatiu, viteza, acceleratia, intensitatea, tensiunea, concentratia, etc, iar x este eticheta variabilei
independente.
2. Solutia se indic
a uneori prin: y = y (x) , x I.
3. Determinarea solutiilor unei e.d. este un proces complex, numit rezolvarea (sau
integrarea) e.d. respective. Multimea de definitie a unei solutii se determin
a,
de regul
a, n procesul rezolv
arii.

Exemplul 1 O solutie pentru e.d. de ordinul nti

dy
xy +
x3 2x = 0
dx
este y = x2 , pentru orice x R. ntr-adev
ar, nlocuind pe y cu x2 obtinem
d
x x2 + x2 x3 2x = x x2 + 2x x3 2x = 0, x R
dx
Curb
a integral
a. Graficul unei solutii a unei ecuatii diferentiale se numeste
curb
a integral
a a acelei ecuatii diferentiale.
Observatie.
Ecuatia diferential
a sub forma Pfa se poate scrie sub forma normal
a
dy
P (x, y)
=
,
dx
Q (x, y)
dac
a functia Q nu se anuleaz
a n E. Dac
a functia P nu se anuleaz
a n E, atunci
Q (x, y)
dx
=
, n care x este
ecuatia diferential
a se poate scrie sub forma normal
a
dy
P (x, y)
considerat
a functie necunoscut
a, iar y este variabila independent
a.
Problema Cauchy
Principala problem
a pentru o e.d. este rezolvarea sau integrarea sa, adic
a
determinarea solutiilor sale. Problemele concrete care conduc la e.d. nu cer ns
a
cunoasterea tuturor solutiilor, ci doar a unor solutii care ndeplinesc anumite conditii.
O problem
a practic
a important
a si frecvent ntlnit
a este problema, numit
a problem
a
Cauchy, care const
a n determinarea unei curbe integrale a unei e.d. de ordinul nti
care trece printr-un punct dat. Mai precis:
Problema Cauchy pentru o e.d. de ordinul nti este problema care const
a
n determinarea unei solutii y = y (x) , x I, a acelei ecuatii, care verific
a conditia
y (x0 ) = y0 , unde x0 I si y0 R sunt numere date. Conditia y (x0 ) = y0 , se numeste
conditie initial
a sau conditie Cauchy. Se noteaz
a de obicei y = y (x; x0 , y0 ), solutia
care ia valoarea y = y0 pentru x = x0 .
Solutii.
Solutia general
a. Se numeste solutie general
a a unei e.d. de ordinul nti,
pe multimea I R, o familie S de solutii ale acelei e.d. cu proprietatea c
a pentru
orice punct (x0 , y0 ) E exist
a o singur
a solutie y = y (x) S astfel nct y (x0 ) = y0 .
Adesea, o solutie care depinde de o constant
a arbitrar
a este numit
a solutie general
a.
dy
y + x2 2x = 0, functia
dx
a arbitrar
a, este solutie general
a.
y = Cex + x2 , x R, unde C R este o constant
ntr-adev
ar, nlocuind n ecuatie obtinem
h
i
dy (x)
y (x) + x2 2x = Cex + 2x Cex + x2 +
dx
+x2 2x = 0, x R
Exemplul 2.

Pentru ecuatia diferential

a

pentru fiecare C R. Pe de alt

a parte, pentru orice (x0 , y0 ) R2 , punnd conditia
y0 = C0 ex0 + x20 , deducem C0 = (y0 x20 ) ex0 . Rezult
a c
a y = C0 ex + x2 , x R, este
solutia care verific
a conditia Cauchy y (x0 ) = y0 .
Solutie particular
a. O solutie a unei e.d. care apartine unei solutii generale
se numeste solutie particular
a.
Exemplul 3 n exemplu precedent, functia y = x2 , x R, este o solutie
particular
a, obtinut
a din solutia general
a mentionat
a pentru C = 0.
Solutie singular
a. O solutie a unei ecuatii diferentiale care nu este solutie
particular
a se numeste solutie singular
a.
Integrala unei ecuatii diferentiale
Fie u : E R2 R o functie de clas
a C 1 cu proprietatea u0y 6= 0. Functia
u (x, y) se numeste integral
a (sau integral
a prim
a) a unei e.d. de ordinul nti
dac
a pentru fiecare solutie y : I R R a acelei e.d. exist
a o constant
a C astfel
nct u (x, y (x)) = C, pentru orice x I. Se mai spune c
a u (x, y) este constant
a
dealungul oric
arei curbe integrale. Expresia u (x, y) = 0 se numeste solutie definit
a
implicit, iar egalitatea u (x, y) = C, unde C este o constant
a arbitrar
a, se numeste
integrala general
a a ecuatiei diferentiale.
Observatie.
Pentru (x0 , y0 ) E, ecuatia u (x, y) = u (x0 , y0 ) defineste implicit pe y ca
functie de x. Mai precis, exist
a > 0, > 0 si
y : (x0 , x0 + ) (y0 , y0 + ) ,
cu propriet
atile: 1) y (x0 ) = y0 , 2) u (x, y (x)) = u (x0 , y0 ) , pentru orice x (x0 , x0 + ) ,
3) y = y (x) este solutie a ecuatiei considerate.
Exemplul 4 Pentru ecuatia diferential
a y 0 (3y 2 + x) + y = 0, functia u =
xy + y este o integral
a prim
a.
Fie y = y (x) o solutie a e.d. considerate, pe intervalul I. Avem
3

y 0 (x) 3y 2 (x) + x + y (x) = 0, x I

Vom ar
ata c
a derivata functiei u (x, y (x)) = xy (x) + y 3 (x) , n raport cu x, este nul
a.
Avem
h

[u (x, y (x))]0x = y (x) + xy 0 (x) + 3y 2 (x) y 0 (x) = y 0 (x) 3y 2 (x) + x + y (x) = 0

pentru orice x I. De aici rezult
a c
a u (x, y (x)) este o constant
a ceea ce nseamn
a
3
3
c
a u = xy + y este integral
a prim
a. n final, putem spune c
a xy + y = C, unde C
este o constant
a arbitrar
a, este integrala general
a a e.d. considerate.

CURSUL 2
TIPURI ELEMENTARE DE ECUA
TII
Ecuatia diferential
a

dy
= f (x) .
dx

Fie f : I R R o functie continu

a. Ecuatia diferential
a
dy
= f (x)
dx
este cel mai simplu model de ecuatie diferential
a. Se verific
a imediat c
a solutia care
verific
a conditia initial
a y (x0 ) = y0 , unde x0 I si y0 R, este y = y (x) , unde
y (x) = y0 +

Z x
x0

f (t) dt, () x I

Dac
a F este o primitiv
a a lui f, atunci y (x) = y0 +F (x)F (x0 ) . Notnd y0 F (x0 )
cu C, rezult
a c
a forma solutiei generale este y = F (x) + C, x I, unde C este o
constant
a oarecare.
Exemplul 5 Ecuatia diferential
a y 0 = x + sin x are solutia general
a
y=

1
(x + sin x) dx = x2 cos x + C; x R,
2

unde C R este o constant

a arbitrar
a.
Ecuatii diferentiale exacte.
Ecuatiile diferentiale exacte sunt ecuatiile de forma
P (x, y) dx + Q (x, y) dy = 0,
a n acelasi punct
unde P, Q : E R2 R sunt functii continue care nu se anuleaz
P
Q
din E, Py0 si Q0x exist
a, iar
=
.
y
x
Vom presupune c
a E = (a, b) (c, d) , si c
a functia Q nu se anuleaz
a n E. n
aceast
a ipotez
a ecuatia considerat
a se poate scrie sub forma P (x, y) + y 0 Q (x, y) = 0.
Se verific
a usor c
a functia u : E R, definit
a prin
u (x, y) =

Z x
x0

P (x, y) dx +

Z y
y0

Q (x0 , y) dy,

are propriet
atile: 1) u (x0 , y0 ) = 0; 2) u0x = P si u0y = Q. Deci
du (x, y) = u0x (x, y) dx + u0y (x, y) dy = P (x, y) dx + Q (x, y) dy

Dac
a y = y (x) este o solutie pe un interval I R, atunci
P (x, y (x)) + Q (x, y (x)) y 0 (x) = 0, x I
din care deducem
du (x, y (x)) = P (x, y (x)) dx + Q (x, y (x)) dy (x) =
= [P (x, y (x)) + Q (x, y (x)) y 0 (x)] dx = 0,
ceea ce nseamn
a c
a u (x, y (x)) este constant
a. Prin urmare u (x, y) este integral
a
prim
a a ecuatiei considerate. Integrala general
a a ecuatiei considerate va fi u (x, y) =
C, adic
a
Z
Z
x

P (x, y) dx +

x0

y0

Q (x0 , y) dy = C,

unde C este o constant

a arbitrar
a. Solutia care verific
a conditia initial
a y (x0 ) = y0
corespunde lui C = 0.
Exemplul 6 Determinati integrala general
a a ecuatiei diferentiale

1
x

+ y dx + dy = 0
x
2 y

x
1

Rezolvare: Avem P (x, y) = + y, Q (x, y) = , iar domeniul de

x
2 y
1
1
definitie al functiilor P si Q este E = (0, ) (0, ) . Avem Py0 = , Q0x = ,
2 y
2 y
a ecuatia considerat
a este exact
a. Integrala ei general
a este
deci Py0 = Q0x , adic
Z x
x0

Z y
1
x0

+ y dx +
dy = C,
x
y0 2 y

unde x0 si y0 sunt numere pozitive arbitrare. Efectund calculele obtinem

2 x + x y (2 x0 + x0 y0 ) = C

a c
a integrala general
a are forma 2 x +
Dac
a not
am 2 x0 + x0 y0 + C = K, rezult

x y = K, unde K este o constant

a pozitiv
a oarecare.
Metoda factorului integrant.
Consider
am ecuatia diferential
a de ordinul nti sub forma Pfa
P (x, y) dx + Q (x, y) dy = 0,

unde P, Q : E R2 R. Presupunem c
a E = (a, b) (c, d) , este un interval
Q
P
si
sunt functii continue
bidimensional. Deasemenea, presupunem c
a P, Q,
y
x
P
Q
pe E si
6=
. Fie : E R o functie de clas
a C 1 pe E, care nu se anuleaz
a n
y
x
E. nmultind cu ecuatia dat
a, obtinem ecuatia echivalent
a
(x, y) P (x, y) dx + (x, y) Q (x, y) dy = 0
C
aut
am functia astfel nct ecuatia obtinut
a s
a fie exact
a, adic
a astfel nct

[P ] =
[Q]
y
x
Functia cu aceast
a proprietate se numeste factor integrant pentru ecuatia dat
a.
Conditia impus
a lui se scrie detaliat sub forma
P

P +
=
Q+
y
y
x
x
Dac
a verific
a aceast
a conditie atunci integrala general
a a ecuatiei date este
Z x

(x, y) P (x, y) dx +

x0

Z y
y0

(x0 , y) Q (x0 , y) dy = C,

unde C este o constant

a arbitrar
a. n general determinarea functiei este la fel de
dificil
a ca si rezolvarea ecuatiei diferentiale considerate, dar se pot identifica unele
cazuri particulare n care se pot determina factori integranti.
1) Factor integrant care depinde numai de x.
Presupunem c
a exist
a un factor integrant care depinde numai de x, adic
a de

forma = (x) . Conditia ndeplinit

a de se scrie, nlocuind
= 0 si
= 0 ,
y
x
sub forma
P 0 Q0x
0
= y

Q
0
Deoarece
depinde numai de x rezult
a c
a egalitatea este posibil
a numai cnd ex
P 0 Q0x
depinde numai de x. n acest caz rezult
a
presia y
Q
(x) = exp

Z
x
x0

Py0 Q0x
dx
Q

Integrala general
a este n acest caz
Z x
x0

(x) P (x, y) dx +

Z y
y0

(x0 ) Q (x0 , y) dy = C,

2) Factor integrant care depinde numai de y.

Presupunem c
a exist
a un factor integrant care depinde numai de y, adic
a de

= 0 si
= 0 ,
forma = (y) . Conditia ndeplinit
a de se scrie, nlocuind
x
y
sub forma
Q0 Py0
0
= x

P
0
depinde numai de y rezult
a c
a egalitatea este posibil
a numai cnd ex
Q0 Py0
depinde numai de y. n acest caz rezult
a
presia x
P

Deoarece

(y) = exp

Z
y
y0

Q0x Py0
dy
P

Integrala general
a este n acest caz
Z x

(y) P (x, y) dx +

x0

Z y
y0

(y) Q (x0 , y) dy = C

unde C este o constant

a arbitrar
a.
Exemplul 7 Determinati solutia ecuatiei diferentiale

x2
ydx + x + 2 dy = 0
y
care verific
a conditia initial
a y (1) = 2.
Rezolvare: Consider
am functiile P = y si Q = x +

x2
, definite pe (0, )
y2

2x
, rezult
a c
a Py0 6= Q0x , deci ecuatia diferential
a
y2
nu este exact
a. Cercet
am dac
a ecuatia admite factor integrant care s
a depind
a numai
de o variabil
a. Avem
(0, ) . Deoarece Py0 = 1 si Q0x = 1+

x
2x
2 1 + 2
1 1 2
0
0
0

Q
P
y

2
y
x
! = ,
=
= y
=
2
x

Q
x
x
x+ 2
x 1+ 2
y
y
din care deducem c
a ecuatia admite un factor integrant care depinde numai de x, si
anume
Z x

2
1

dx = exp (2 ln x + 2 ln 1) = 2
= exp
x
x
1

nmultind ecuatia cu =

1
obtinem ecuatia diferential
a exact
a
x2

1
1
y
+ 2 dy = 0,
2 dx +
x
x y
a c
arei integral
a este

Z x
1

Efectund calculele obtinem

Z y
y
1
2 dx +
1 + 2 dy = 0
x
y
2

1 1
y
y + (y 2) + +
x
y 2

= 0, adic
a

3
y 1
= .
x y
2

Ecuatia diferential
a cu variabile separabile.
Forma Pfa a ecuatiilor diferentiale cu variabile separabile este
f (x) g (y) dx + h (x) k (y) dy = 0
unde f, h : E R R si g, k : F R R sunt functii continue, E si F sunt intervale reale, g nu se anuleaz
a n F, iar h nu se anuleaz
a n E. n aceste conditii ecuatia
1
. nmultind cu ecuatia dat
a, obtinem
admite factorul integrant =
g (y) h (x)
ecuatia echivalent
a
f (x)
k (y)
dx +
dy = 0
h (x)
g (y)
Se spune, n acest caz, c
a am separat variabilele n ecuatia dat
a. Am obtinut o ecuatie
diferential
a exact
a. Solutia sa general
a este
Z x
x0

Z y
f (x)
k (y)
dx +
dy = C,
h (x)
y0 g (y)

unde x0 E si y0 F sunt numere arbitrare, iar C este o constant

a arbitrar
a.
Dac
a g (y0 ) = 0, atunci y = y0 , pentru orice x E, este solutie singular
a.
Dac
a h (x0 ) = 0, atunci x = x0 , pentru orice y F, este solutie singular
a.
Exemplul 8
q

x 1 + y 2 dx + y 1 + x2 dy = 0

Rezolvare: Separnd variabilele obtinem

x
y

dx +
dy = 0,
2
1 + y2
1+x

care este o ecuatie diferential

a exact
a. Solutia general
a a acestei ecuatii este
Z x
x0

Z y
x
y

dx
+
dy = C,
2
1 + y2
y0
1+x

unde x0 si y0 sunt numere arbitrare, iar C este o constant

a arbitrar
a. F
acnd calculele
obtinem
q

1 + x2 + 1 + y 2 = K,
unde K = C +

1 + x20 +

1 + y02 este o constant

a arbitrar
a. .

Exemplul 9 Determinati solutia general

a a ecuatiei diferentiale
dx
= k (x a) (x b) ,
dt
k, a si b fiin constante date.
Rezolvare: Ecuatia este cu variabile separabile. Cnd a 6= b, separnd variabilele, obtinem succesiv

1
1
dx
= kdt,

dx = k (a b) dt
(x a) (x b)
xa xb
Integrnd, obtinem

x a

ln

xb

din care deducem

= k (a b) t + ln |C| ,

xa
= Cek(ab)t , de unde
xb
x=

bCek(ab)t a
Cek(ab)t 1

x0 a
Dac
a punem conditia x (t0 ) = x0 , atunci obtinem
= Cek(ab)t0 , din care dex0 b
x0 a k(ab)t0
. Solutia c
autat
a este
e
ducem C =
x0 b
x=

b (x0 a) ek(ab)(tt0 ) a (x0 b)

(x0 a) ek(ab)(tt0 ) (x0 b)

Ecuatia diferential
a de tip omogen.
Prin ecuatie diferential
a de tip omogen se ntelege o ecuatie diferential
a de
forma

dy
y
=f
,
dx
x
unde f : E R R este o functie continu
a dat
a. Pentru rezolvarea acestei ecuatii
y
diferentiale se face schimbarea de functie u = , x 6= 0, si se ajunge la o ecuatie cu
x
variabile separabile.

10

y2
dy
y
= 2 + , care
dx
x
x
verific
a conditia initial
a y (x0 ) = y0 , unde x0 6= 0 si y0 sunt numere arbitrare.
Rezolvare: Ecuatia fiind de tip omogen, facem schimbarea de functie y = ux.
Avem
dy
du
=u+x
dx
dx
Exemplul 10 Determinati solutia ecuatiei diferentiale

nlocuind n ecuatie, obtinem

u+x
Deducem c
a

du dx

= 0, si deci
u2
x
Z u
u0

Rezult
a

deducem

du
= u2 + u
dx

du Z x dx
=C

u2
x0 x

1
1
x0
x
+
ln x + ln x0 = C, adic
a
+ ln x ln x0 = C, din care
u
u0
y
y0
x

y (x) =

C ln x + ln x0 +

x0
y0

x0
Din calculele f
acute rezult
a c
a num
arul y0 nu poate fi egal cu 0. Notnd C+ln x0 +
y0
x
, adic
a am obtinut solutia general
a. Se verific
a imediat
cu K, rezult
a y (x) =
K ln x
c
a functia nul
a y = 0, pentru x I, unde I este un interval arbitrar care nu contine
pe 0, este solutie a ecuatiei considerate. Aceast
a solutie, care verific
a evident conditia
y (x0 ) = 0, este solutie singular
a a ecuatiei considerate.
Ecuatiile diferentiale de forma
dy
=f
dx

a1 x + b1 y + c1
,
a2 x + b2 y + c2

unde f : D R R, a1 , b1 , c1 , a2 , b2 , c2 R, se reduc la ecuatii de tip omogen sau

cu variabilele separabile.
a) Dac
a numerele c1 si c2 sunt nule, avem
dy
=f
dx

a1 x + b1 y
a2 x + b2 y

=f

a1 + b1 xy
a2 + b2 xy

=g

y
,
x

adic
a ecuatia este de tip omogen.
b) Presupunem c
a numerele c1 si c2 nu sunt simultan nule.

11

b1) Dac
a
devine:

a1
b1
= , atunci f
acnd schimbarea de functie a2 x + b2 y = z, ecuatia
a2
b2
a

z + c1

a2
dy
dz

= a2 + b2
= a2 + b2 f
a
z + c , adic
dx
dx
2
a

z + c1

a2
dz

= a2 + b2 f
z + c ,
dx
2

care este o ecuatie cu variabile separabile.

a1
b1
b2) Dac
a
6= , atunci sistemul format din ecuatiile a1 x + b1 y + c1 = 0 si
a2
b2
a2 x+b2 y+c2 = 0 are o solutie unic
a (, ) . F
acnd schimbarea de variabile x = X +,
y = Y + , ecuatia devine:
dy
dY
=
=f
dx
dX

a1 X + b1 Y
a2 X + b2 Y

care este de tip omogen (vezi cazul a).

Ecuatia diferential
a liniar
a.
Ecuatia diferential
a liniar
a de ordinul nti are forma
dy
+ p (x) y = q (x)
dx
unde p, q : E R R sunt functii continue date. Consider
am c
a E este un interval
de forma (a, b) . Forma Pfa a acestei ecuatii este
(p (x) y q (x)) dx + dy = 0
Rezult
a imediat c
a aceast
a ecuatie nu este exact
a, dar admite factorul integrant dat
R

0
prin
a c
a (x0 ) = 1. nmultind
= p (x) . Obtinem (x) = exp xx0 p (x) dx . Rezult

cu forma Pfa a ecuatiei considerate, obtinem ecuatia exact

a
(x) [p (x) y q (x)] dx + (x) dy = 0
Integrala prim
a a ecuatiei considerate va fi
u = (x) y

Z x
x0

(x) q (x) dx y0

12

Integrala general
a este
(x) y

Z x

(x) q (x) dx y0 = C,

x0

unde C este o constant

a arbitrar
a. Putem explicita pe y sub forma

Z x
1
K+
(x) q (x) dx ,
y=
(x)
x0

unde K = C + y0 . Pentru C = 0 obtinem solutia care verific

a conditia initial
a
y (x0 ) = y0 . De obicei solutia general
a este reprezentat
a sub forma

Z
1
R
y=
K + q (x) exp
exp ( p (x) dx)

p (x) dx dx ,

unde K este o constant

a arbitrar
a, iar integralele nedefinite care intervin sunt primitive fixate ale functiilor respective.
Exemplul 11 Determinati solutia general
a a ecuatiei diferentiale
1
y 0 + y = x2
x
Rezolvare: Ecuatia diferential
a considerat
a este liniar
a. Fata de modelul
1
2
general avem p (x) = si q (x) = x . Aceste functii sunt definite si continue pentru
x
orice x 6= 0. Vom determina solutia general
a pe E = (0, ) . Conform metodei de
rezolvare expuse mai sus, solutia general
a este
1

y =
exp

1
dx
x

K+

x exp

"

1
dx dx =
x
#

Z
1
1
x4
K x3
=
+
K + x2 xdx =
K+
=
x
x
4
x
4

adic
ay=

K x3
+ , unde K este o constant
a arbitrar
a.
x
4
Ecuatia diferential
a a lui Bernoulli.

Ecuatiile diferentiale de tip Bernoulii au forma general

a
y 0 + p (x) y = q (x) y m
unde p, q : E R sunt functii continue definite pe un interval E, iar m este un
num
ar real diferit de 0 si de 1. Cnd m este 0 sau 1, ecuatia este liniar
a sau cu
variabile separabile. Aceast
a ecuatie diferential
a se transform
a ntr-o ecuatie liniar
a
prin schimbarea de functie z = y 1m .

13

1
Exemplul 12 Determinati solutia general
a a ecuatiei y 0 + y = x2 y 2 .
x
Rezolvare: Ecuatia este de tip Bernoulli, cu m = 2. Vom reduce ecuatia
aceasta la o ecuatie liniar
a f
acnd schimbarea de functie z = y 1 . Derivnd, obtinem
1
a cu y 2 obtinem y 2 y 0 y 1 = x2 . F
acnd
z 0 = y 2 y 0 . nmultind ecuatia dat
x
1
nlocuirile, obtinem z 0 z = x2 . De aici deducem c
a
x
z =
exp

1
dx
x

= x K

K+

x exp
"

1
dx dx =
x

1
x2
1
x dx = x K
= Kx x3 ,
x
2
2
2

unde K este o constant

a. Deoarece z = y 1 rezult
a c
a y = z 1 , deci solutia general
a
a ecuatiei date este
2
y=
2Kx x3
Ecuatia diferential
a a lui Lagrange.
Ecuatia diferential
a y = xf (y 0 ) + g (y 0 ) , unde f, g : E R R, f (x) 6= x,
1
sunt functii de clas
a C , se numeste ecuatia lui Lagrange. Rezolvarea ei se face astfel:
1. nlocuind y 0 = p, obtinem
y = xf (p) + g (p)

2. Diferentiind, obtinem
dy = f (p) dx + xf 0 (p) dp + g 0 (p) dp

3. nlocuind dy = y 0 dx = pdx si ordonnd, obtinem

(f (p) p) dx + [xf 0 (p) + g0 (p)] dp = 0
Se verific
a imediat c
a aceast
a ecuatie diferential
a este liniar
a n necunoscuta x si
variabila independent
a p. Rezolvnd-o, obtinem solutia sub forma x = (p, c) .
Din relatia y = xf (p) + g (p) rezult
a y = (p, c) f (p) + g (p) . Solutia general
a
este exprimat
a parametric prin
(

x = (p, c)
,
y = (p, c) f (p) + g (p)

unde p este parametru, iar c este constant

a arbitrar
a.

14

Ecuatia diferential
a a lui Clairaut.
Ecuatia diferential
a a lui Clairaut este ecuatia lui Lagrange n cazul f (p) = p.
Deci forma ecuatiei lui Clairaut este
y = xy 0 + g (y 0 )
Aplicnd acelasi procedeu ca la ecuatia lui Lagrange, obtinem succesiv:
y = xp + g (p) , dy = pdx + xdp + g 0 (p) dp, (x + g 0 (p)) dp = 0
Dac
a dp = 0, obtinem p = c, unde c este o constant
a arbitrar
a. Deci y 0 = c, iar
solutia general
a este
y = xc + g (c)
Dac
a x + g0 (p) = 0, avem x = g 0 (p) si y = g0 (p) p + g (p) , adic
a se obtine solutia
exprimat
a parametric prin
(

x = g0 (p)
,
y = g0 (p) p + g (p)

care este o solutie singular

a.
Exemplul 13 Determinati solutia general
a a ecuatiei y = 2xy 0 + y 02 .
Rezolvare: Ecuatia considerat
a este de tip Lagrange. Punem y 0 = p si
obtinem
y = 2xp + p2
Diferentiind obtinem pdx = 2pdx + 2xdp + 2pdp, deci
pdx + (2x + 2p) dp = 0, sau

dx 2
+ x = 2
dp p

c 2
p, p I R, unde I este un interval
p2 3
care nu contine pe 0, iar c este o constant
a real
a arbitrar
a. Din relatia y = 2xp + p2 ,
deducem reprezentarea parametric
a a solutiei generale a ecuatiei date:
Solutia general
a a acestei ecuatii este x =

c
2
p
2
p
3
, p I,
2c
1

y=
p
p
3
x=

15

1
.
y0

Exemplul 14 Determinati solutia general

a a ecuatiei diferentiale y = xy 0 +

Rezolvare: Ecuatia considerat

a este de tip Clairaut. Punem y 0 = p si obtinem
1
y = xp + , pentru orice x R si p I R, I fiind un interval care nu contine pe
p
1
0. Vom considera I = (0, ) . Diferentiind, obtinem pdx = pdx + xdp 2 dp, sau,
p
ordonnd,

!
1
x 2 dp = 0
p
O posibilitate este x =
solutiei singulare:

1
, din care deducem reprezentarea parametric
a a
p2

1
p2 , p I
2

y=
p
x=

n acest caz putem obtine forma explicit

a a solutiei singulare, eliminnd parametrul
p:

y = 2 x, x (0, )
Alt
a posibilitate este dp = 0, din care deducem p = c, unde c este o constant
a
1
arbitrar
a. Solutia general
a a ecuatiei considerate este y = xc + .
c

16

CURS 3
METODE GENERALE DE REZOLVARE
1. Metoda aproximatiilor succesive
Fie x0 si y0 dou
a numere reale oarecare, a si b dou
a numere reale pozitive,
I = [x0 a, x0 + a] , J = [y0 b, y0 + b] , = I J,
iar f : R, o functie dat
a.
Teorem
a. Dac
a f este continu
a pe , si lipschitzian
a pe n raport cu y,
adic
a exist
a o constant
a pozitiv
a L astfel nct
|f (x, y) f (x, z)| L |y z| , () (x, y) , (x, z) ,
atunci ecuatia
dy
= f (x, y)
dx

b
si
admite o solutie unic
a pe intervalul I0 = [x0 , x0 + ], unde = min a,
M
M = sup {|f (x, y)| | (x, y) } , care verific
a conditia initial
a y (x0 ) = y0 .
0
Conditiile teoremei se ndeplinesc dac
a f si fy sunt continue pe . Demonstratia se face prin metoda aproximatiilor succesive. Se arat
a mai nti c
a problema Cauchy pus
a este echivalent
a cu determinarea unei functii continue y : I R,
care s
a verifice egalitatea (ecuatie integral
a)
y (x) = y0 +

Z x
x0

f (s, y (s)) ds, x I

Apoi se defineste un sir de functii continue (yn )nN astfel:

y0 : I0 J, y0 (x) = y0 ,
yn : I0 J, yn (x) = y0 +

Z x
x0

f (t, yn1 (t)) dt, () x I0 , n N .

Se arat
a c
a sirul este uniform convergent c
atre o functie y : I0 J, unica solutie a
ecuatiei considerate pe I0 . Functia yn se numeste aproximarea de ordinul n a solutiei.
Aproximarea
y (x) yn (x)
d
a valori acceptabile pentru x aproape de x0 .
Exemplul 15. Folosind metoda aproximatiilor succesive, determinati aproxa conditia
imarea de ordinul 3 a solutiei ecuatiei diferentiale y 0 = x2 + y 2 , care verific
initial
a y (0) = 0.

17

Rezolvare: S
irul de functii (yn )nN , care converge c
atre solutia problemei
Cauchy mentionate, este definit de metoda aproximatiilor succesive astfel:

y0 (x) = 0
yn (x) =

Rx h 2
t
0

2
+ yn1
(t) dt, n N

pentru orice x I = [, ] , fiind un num

ar suficient de mic nct sirul s
a fie
uniform convergent pe I. Deci

Rx
1
y1 (x) = [t2 + 02 ] dt = x3 ,
3
0

Rx 2
1 6
1
1
y2 (x) = t + t dt = x3 + x7 ,
9
3
63
0

Rx 2
1 6
2 10
1 14
t +
t dt =
y3 (x) = t + t +
9
189
3969
0
1
2 11
1
1
x +
x15
= x3 + x7 +
3
63
2079
59535

si asa mai departe. Retinem aproximarea

1
1
2 11
1
y (x) x3 + x7 +
x +
x15
3
63
2079
59535
Exemplul 16 Determinati solutia problemei Cauchy y 0 = x2 + y, y (0) = 0,
folosind metoda aproximatiilor succesive.
Rezolvare: S
irul de functii (yn )nN , care converge c
atre solutia problemei
Cauchy mentionate, este definit de metoda aproximatiilor succesive astfel:

y0 (x) = 0

Rx

yn (x) = [s2 + yn1 (s)] ds, n N

0

pentru orice x I = [, ] , fiind un num

ar suficient de mic nct sirul s
a fie
uniform convergent pe I. Deci

Rx
1
y1 (x) = [s2 + 0] ds = x3 ,
0
3

Rx 2
1 3 1 4
1 3
1 3
1 4
x =2
x + x ,
y2 (x) = s + s ds = x +
3
3 3 4
3!
4!
0
Rx 2
1 3 1 4 1 5
1 3
1 4
s ds = 2
x + x + x
y3 (x) = s + s +
3
34
3!
4!
5!
0

Folosim metoda inductiei matematice. Presupunem c

a, pentru un n N, n 1,
avem

!
1
1 3 1 4
x + x + +
xn+2
yn (x) = 2
3!
4!
(n + 2)!

18

Deducem
yn+1 (x) =

Zx "
0

1 3 1 4
1
s +2
s + s + +
sn+2
3!
4!
(n + 2)!
2

!#

ds =

1 3
1
1 4
=
x +2
x + +
xn+3 =
3
4!
(n + 3)!

!
1 3 1 4
1
n+3
= 2
x + x + +
x
,
3!
4!
(n + 3)!
ceea ce arat
a c
a formula

1 3 1 4
1
yn (x) = 2
x + x + +
xn+2
3!
4!
(n + 2)!

este valabil
a pentru orice n N . Rezult
a

1
1 3 1 4
x + x + +
xn+2 + =
y (x) = lim yn (x) = 2
3!
4!
(n + 2)!

1 2
x
= 2 e 1 x x = 2ex 2 2x x2
2
Deci, solutia problemei Cauchy considerate a fost determinat
a complet si este y =
2ex 2 2x x2 . Observ
am c
a solutia g
asit
a este valabil
a pentru x R.
2. Metoda seriilor
dy
= f (x, y) , unde f : E R2 R este presupus
a
Consider
am e.d. normal
a
dx
a este indefinit derivabil
a).
de clas
a C (adic
Remarc
a.
Fie y = y (x) o olutie a e.d. pe un interval I R. Deoarece y 0 (x) = f (x, y (x))
pentru x I, si tinnd cont c
a prin compunerea functiilor derivabile se obtin functii
derivabile, deducem c
a y (x) este de clas
a C pe I.
Fie (x0 , y0 ) E. Solutia y = y (x) care verific
a conditia initial
a y (x0 ) = y0 , se
poate reprezenta sub forma seriei Taylor
y (x) = y (x0 ) +

y 0 (x0 )
y 00 (x0 )
(x x0 ) +
(x x0 )2 +
1!
2!

n punctele n care seria este convergent

a. Pentru aceasta vom calcula derivatele
functiei y (x) . n cele ce urmeaz
a vom subntelege c
a y si derivatele sale sunt calculate
n x, iar f si derivatele sale partiale care intervin vor fi calculate n (x, y) . Avem:
y 0 = f,
f f 0 f f
+
y =
+
f =: f1 ,
y 00 =
x y
x y
f1 f1 0 f1 f1
000
+
y =
+
f1 =: f2 ,
y =
x
y
x
y

19

si asa mai departe. nlocuim x cu x0 si y cu y0 deducem y 0 (x0 ) =: y01 , y 00 (x0 ) =: y02 ,

si asa mai departe. Dac
a procesul de calcul se opreste la y (n) (x0 ) atunci vom obtine
o aproximare a solutiei
y (x) yn (x) = y (x0 ) +

y 0 (x0 )
y 00 (x0 )
y (n) (x0 )
(x x0 ) +
(x x0 )2 + +
(x x0 )n
1!
2!
n!

Exemplu 17 Determinati solutia e.d. y 0 = x2 + y 2 care verific

a conditia
initial
a y (0) = 1.
Rezolvare:
a C pe R. Vom c
auta
Suntem n cazul f (x, y) = x2 + y 2 care este de clas
solutia sub forma
y02 2
y01
y (x) = y0 +
x+
x + ,
1!
2!
unde y0 = y (0) , y01 = y 0 (0) , y02 = y 00 (0) , si asa mai departe. Avem, din aproape n
aproape,
y0 = y (0) = 1
0
2
2
y =x +y
y01 = y 0 (0) = 1
y 00 = 2x + 2yy 0
y02 = y 00 (0) = 2
2
y 000 = 2 + 2 (y 0 ) + 2yy 00
y03 = y 000 (0) = 8
(4)
0 00
000
y = 6y y + 2yy
y04 = y (4) (0) = 28
y (5) = 6 (y 00 )2 + 8y 0 y 000 + 2yy (4) y05 = y (5) (0) = 144
Deci
2
8
28
144 5
1
x + x2 + x3 + x4 +
x +
1!
2!
3!
4!
5!
4
7
6
= 1 + x + x2 + x3 + x4 + x5 +
3
6
5

y (x) = 1 +

Vom retine aproximarea

4
7
6
y (x) y5 (x) = 1 + x + x2 + x3 + x4 + x5 ,
3
6
5
care d
a valori acceptabile pentru x aproape de 0.
CURSUL 4
S
EXEMPLE DIN FIZICA
I CHIMIE
Exemplul 1
ntr-un rezervor se afl
a o cantitate A de substanta dizolvat
a n B litri de
ap
a. Apoi, n fiecare minut, n rezervor intr
a M litri de ap
a si ies N litri de solutie
(M > N). G
asiti cantitatea de substanta n functie de timp.

20

Rezolvare: Fie x (t) masa substantei din rezervor, iar V (t) volumul solutiei,
n litri, la momentul t al procesului. Din ipotez
a rezult
a
V (t) = B + Mt Nt,
t fiind m
asurat n minute. Concentratia solutiei la momentul t este

x (t)
. n intervalul
V (t)

[t, t + t] avem
x (t + t) ' x (t)

x (t)
Nt
V (t)

Ordonnd convenabil, avem

x (t + t) x (t)
x (t)
'
N
t
V (t)
Trecnd la limit
a, pentru t 0, obtinem ecuatia diferential
a a procesului:
x
dx
=
N
dt
V (t)
Aceasta este o ecuatie cu variabilele separabile. Separnd variabilele, obtinem
dx
N
=
dt
x
B + (M N) t
Integrnd, obtinem
ln |x (t)| =

N
ln |B + (M N) t| + ln |C| ,
M N

din care deducem

x (t) =

[B + (M N) t] MN
N

Conditia initial
a este x (0) = A. Deducem mai nti C = AB MN , iar apoi
"

B
x (t) = A
B + (M N) t

N
M N

Exemplu 2
ntr-un rezervor se afl
a 100 litri de solutie care contine 10 Kg de sare. n
rezervor se aduce ap
a cu viteza de 5 litri / min si se scoate solutie cu aceeasi vitez
a.
Presupunem c
a omogenizarea solutiei se face instantaneu. Ct
a sare r
amne n rezervor dup
a o or
a?

21

Rezolvare: Suntem n cazul problemei precedente cu A = 10, B = 100, iar

dx
N
M = N = 5. Suntem condusi la ecuatia diferential
a
= dt. Integrnd, obtinem
x
B
N
t
B
x (t) = Ae
. Dup
a o or
a avem
5

x (60) = 10e 100 60 = 10e3 = 0, 49787Kg ' 0, 5Kg.

Exemplul 3
O substanta A se transform
a n alt
a substanta cu o vitez
a proportional
a cu
masa de substanta A netransformat
a. Dac
a masa de substanta A este de 31, 4 g dup
a
trecerea unei ore si de 9, 7 g dup
a trecerea a trei ore, atunci determinati:
a) Masa de substanta la nceputul procesului.
b) Peste ct timp de la nceputul procesului r
amne doar 1% din masa initial
a
de substanta A.
Rezolvare: Dac
a not
am cu m (t) masa de substanta A existent
a la momentul
t, atunci, pentru intervalul de timp [t, t + t] , avem:
m (t + t) ' m (t) km (t) t
unde k > 0 este un num
ar specific procesului. Deducem
m (t + t) m (t)
' km (t)
t
F
acnd t 0, obtinem ecuatia diferential
a a procesului:
dm
= km
dt
Aceasta este o ecuatie cu variabilele separabile. Integrnd, obtinem m (t) =
m (0) e .
a) Exprimnd timpul n ore, conditiile devin:
kt

m (1) = m (0) ek = 31, 4

m (3) = m (0) e3k = 9, 7
mp
artind egalit
atile n mod corespunz
ator, obtinem
deducem
m (0) =
Deducem si
ek =

v
u
u (31, 4)3
t

9, 7

(31, 4)3
[m (0)]3
=
, din care
m (0)
9, 7

= 56, 495g

31, 4
31, 4
=
= 0, 5558
m (0)
56, 495

22

b) Conditia se exprim
a sub forma

t
1
m (0) = m (0) ekt = m (0) ek = m (0) (0, 5558)t ,
100

din care, simplificnd cu m (0) si logaritmnd, deducem ln 100 = t ln 0, 5558. Deci

t=

ln 100
= 7, 8406 ore
ln 0, 5558

Exemplul 4
Viteza de r
acire a unui corp este proportional
a cu diferenta dintre temperatura
corpului si temperatura mediului nconjur
ator (coeficientul de proportionalitate fiind
k > 0). G
asiti dependenta de timp a temperaturii T a corpului dac
a mediul se
mentine la temperatura constant
a a, iar T (0) = T0 .
Rezolvare: Ecuatia procesului este
dT
= k (T a) ,
dt
cu conditia initial
a T (0) = T0 . Ecuatia, fiind cu variabile separabile, se integreaz
a
imediat si obtinem solutia
T (t) = a + (T0 a) ekt
Exemplul 5
Un corp se r
aceste, ntr-un mediu cu temperatura constant
a a = 200 C, astfel
0
0
nct dup
a 10 minute temperatura scade de la 100 C la 60 C. n ct timp temperatura corpului ajunge la 250 C?
Rezolvare: Ecuatia diferential
a a procesului este, conform problemei precedente, T (t) = 20 + 80ekt . M
asurnd timpul n minute, conditia dat
a devine 60 =
10k
10k
20 + 80e
. Simplificnd calculele, obtinem e
= 0, 5. De aici deducem
ek = (0, 5)0,1 = 0, 93303.
Ecuatia procesului devine
T (t) = 20 + 80 (0, 93303)t
Conditia T (t) = 25 ne conduce la 20 + 80 (0, 93303)t = 25. De aici deducem
(0, 93303)t = 1/16, din care rezult
a
t=
Exemplul 6

1
ln 16
= 39, 998 ' 40 minute
ln 0, 93303

23

S-a constatat experimental c

a viteza de dezintegrare a radiului este proportional
a cu cantitatea sa (nedezintegrat
a). n decurs de un an, din fiecare gram de radiu se
dezintegreaz
a 0, 44 miligrame. Dup
a cti ani se dezintegreaz
a jum
atate din cantitatea
initial
a?
dm
= km, unde k > 0 este o
Rezolvare: Ecuatia procesului are forma
dt
constant
a specific
a radiului. Solutia general
a a ecuatiei diferentiale este m (t) =
a devine
m (0) ekt . Exprimnd timpul n ani si masa n miligrame, conditia dat
m (1) = 1000 0, 44 = 1000ek
De aici deducem ek = 999, 56/1000 = 0, 99956. Ecuatia procesului devine m (t) =
m (0) [0, 99956]t . Cerinta problemei devine
m (0)
= m (0) [0, 99956]t ,
2
din care deducem [0, 99956]t = 0, 5. n final avem
t=

ln 0, 5
' 1575 ani
ln 0, 99956

Exemplul 7
Cantitatea de lumin
a care se pierde la trecerea unui fascicul printr-un strat
de ap
a este proportional
a cu cantitatea de lumin
a care cade pe strat si cu grosimea
stratului parcurs (constanta de proportionalitate fiind k > 0). Cunoscnd c
a prin
parcurgerea unui strat de ap
a gros de 2 metri se pierde 1/3 din fluxul initial, g
asiti
ce parte se pierde cnd se str
abate un strat de ap
a gros de 12 metri.
Rezolvare: Not
am cu (x) cantitatea de lumin
a care r
amne dup
a ce fasciculul de lumin
a a parcurs un strat de ap
a de grosime egal cu x. n intervalul [x, x + x]
avem:
(x + x) ' (x) k (x) x,
din care deducem

(x + x) (x)
' k (x)
x
Trecnd la limit
a, pentru x 0, obtinem ecuatia diferential
a a procesului:

d
= k,
dx
care este o ecuatie cu variabile separabile.
Solutia general
a este
(x) = (0) ekx .

a 23 (0) = (0) e2k . De aici rezult

a
Din ipotez
a deducem (2) = 23 (0) , adic
ek =

2
= 0, 8165.
3

24

Solutia cap
at
a forma (x) = (0) [0, 8165]x . Deducem (12) = (0) [0, 8165]12 , iar
(0) (12)
= 1 [0, 8165]12 = 91, 22%,
(0)
adic
a pierderea este de aproximativ 90% din cantitatea de lumin
a care cade pe strat.
Exemplul 8
Viteza de scurgere a apei dintr-un
vas printr-un orificiu este dat
a de formula

obtinut
a experimental: v = 0, 6 2gh, unde h este n
altimea nivelului apei fata de
orificiu, g este acceleratia gravitational
a (se ia g = 10m/s2 ). n ct timp se scurge apa
dintr-un rezervor cilindric cu diametrul 2R = 1 m si n
altimea H = 1, 5 m, printr-un
orificiu aflat pe fundul rezervorului, avnd diametrul 2r = 0, 05 m.
Rezolvare: Not
am cu x (t) n
altimea apei n rezervor la momentul t. Deoarece
volumul de ap
a care se scurge din rezervor n unitatea de timp este r2 v, rezult
a c
a
R2 x (t + t) ' R2 x (t) r2 0, 6

2gx (t) t,

Am tinut cont c
a volumul de ap
a din rezervor la momentul t + t este egal cu
volumul la momentul t minus volumul scurs n intervalul [t, t + t] . Trecnd la limit
a
pentru t 0, obtinem ecuatia diferential
a a procesului:
q
r2
dx
= 2 0, 6 2gx
dt
R

Separnd variabilele, avem

q
dx
r2
= 2 0, 3 2gdt
2 x
R

Integrnd, obtinem

q
q
r2
x (t) = 2 0, 3 2g t + x (0)
R
Ne intereseaz
a valoarea lui t pentru care x (t) = 0, adic
a

0=

q
q
r2
0,
3

2g

t
+
x (0),
R2

din care deducem

q

x (0) R2
1, 5 (0.5)2

t=
=
= 365, 15 ' 6 min 5 s
0, 3 2g r2
(0.3) 20 (0.025)2
Exemplul 9
Un glont cu viteza de 400 m/s trece printr-un perete de grosime h = 20 cm
si continu
a miscarea cu viteza de 100 m/s. Considernd c
a rezistenta peretelui este
proportional
a cu p
atratul vitezei glontului, g
asiti timpul de trecere prin perete.

25

Rezolvare: Procesul este dirijat de ecuatia

m

dv
= kv2
dt

dv
Conditia initial
a este v (0) = 400. Separnd variabilele, avem m 2 = kdt. Integrnd,
v
m
a arbitrar
a. Conditia initial
a ne d
a
obtinem = kt + C, unde C este o constant
v
m
m
m
, deci solutia devine
= kt +
, din care deducem
C=
400
v
400
m
v (t) =
m
kt +
400
Notnd cu x (t) spatiul parcurs de glont de la momentul impactului cu peretele
pn la momentul t, avem
dx (t)
m
= v (t) =
m
dt
kt +
400
Integrnd, obtinem

m
m
x (t) = ln kt +
+ C1 ,
k
400
unde C1 este o constant
a arbitrar
a.

m
m
Conditia initial
a x (0) = 0, ne d
a C1 = ln
, iar solutia devine
k
400
m

!
m kt + 400
400kt
m
x (t) = ln
= ln
+1
m
k
k
m
400
Fie t1 momentul cu propriet
atile: x (t1 ) = h si v (t1 ) = 100. Rezult
a

400kt1
m
m
ln
+ 1 = 0, 2;
m = 100
k
m
kt1 +
400
400kt1
+ 1 = 4. nlocuind n prima relatie, obtinem
Din ultima relatie rezult
a
m
m
400kt1
ln 4 = 0, 2. Revenind la
+ 1 = 4, deducem
k
m
t1 =
Exemplul 10

3 0, 2
3 m

= 0, 001082025 secunde.
400 k
400 ln 4

26

O substanta trece din starea solid

a n starea gazoas
a cu o vitez
a proportional
a
cu aria expus
a (constanta de proportionalitate fiind k > 0). S
a se studieze evolutia
razei unei bile din acea substanta, dac
a la momentul initial raza bilei era r0 .
Rezolvare: Fie r (t) raza bilei aflate n stare solid
a la momentul t si densitatea substantei respective. Cantitatea de substanta n stare solid
a la momentul t
3
2
este 4
r
(t)
,
iar
viteza
de
evaporare
este
v
(t)
=
4r
(t)
k.
n
intervalul
de timp
3
[t, t + t] avem
4 3
4 3
4 3
r (t + t) '
r (t) v (t) t =
r (t) 4r2 (t) kt
3
3
3
Simplificnd calculele, obtinem
r3 (t + t) r3 (t)
' 3r2 (t) k
t
Trecnd la limit
a, obtinem
3r2 (t)

dr (t)
= 3r2 (t) k
dt

Simplificnd, obtinem ecuatia diferential

a a procesului:
dr (t)
k
=
dt

k
Integrnd, obtinem solutia r (t) = t + r0 .