Academia de Stiinte a Moldovei (A.S.M.

) reprezinta unica institutie publica de interes national

in sfera stiintei si inovarii, este coordonator plenipotentiar al activitatii stiintifice si de inovare
- in calitate de cel mai inalt for stiintific al tarii - consultant stiintific al autoritatilor publice ale
Republicii Moldova, are statut autonom si functioneaza in baza principiilor autoadministrarii.
Academia de Stiinte desfasoara activitatea sa in conformitate cu prevederile Constitutiei
Republicii Moldova, Codului cu privire la stiinta si inovare, Acordului de parteneriat cu
Guvernul tarii, Statutului sau, actelor legislative si altor acte normative.
Pe parcursul dezvoltarii sale A.S.M. a devenit un veritabil for stiintific de consacrare, o
institutie de cercetare si de creatie autentica. Actualmente corpul academic al Academiei de
Stiinte intruneste 47 de membri titulari (academicieni), 60 de membri corespondenti si 38
membri de onoare. In componenta ei functioneaza institutii care realizeaza cercetari stiintifice
fundamentale, aplicative si activitati de inovare si transfer tehnologic, ale caror rezultate sunt
materializate in cunostinte stiintifice noi, elaborari tehnologice si tehnice, pun in valoare
patrimoniul national, promoveaza valorile stiintifice si culturale pe plan national si mondial,
pregatesc cadre stiintifice de inalta calificare.
Constituirea sectorului academic al stiintei din Republica Moldova a fost initiata imediat
dupa al doilea razboi mondial (1939-1945). In temeiul deciziei din 11 martie 1946 a
Guvernului URSS de a organiza la Chisinau Baza de cercetari stiintifice a A.S. a URSS la 12
iunie 1946 Consiliul de Ministri al RSSM si Biroul CC al PC (b) din Moldova adopta Hotarirea nr.
583 Cu privire la crearea Bazei Moldovenesti de cercetari stiintifice a Academiei de Stiinte a
URSS in or.Chisinau . La 29 iunie Prezidiul A.S. a URSS a examinat si a aprobat structura
Bazei, directiile principale de cercetare si organele de conducere. Ulterior, in anul 1949, Baza
a fost transformata in Filiala Moldoveneasca a Academiei de Stiinte a URSS.
Director al Bazei a fost numit acad. Veaceslav Volghin, vicepresedinte al A.S. a URSS,
responsabil de coordonarea activitatii bazelor si filialelor A.S. a URSS, care a fost inlocuit, in
anul 1949, de Pavel Baranov, membru corespondent al A.S. a URSS, numit in functia de
presedinte al Prezidiului Filialei Moldovenesti. In postul de director adjunct a fost desemnat
Macarie Radul, iar din anul 1947 Iachim Grosul, doctor in stiinte istorice, urmind mai apoi,
din anul 1954, sa exercite functiile de presedinte al Prezidiului Filialei Moldovenesti.
In anii care au urmat dupa formarea Bazei Moldovenesti au fost realizate o serie de masuri
privind crearea si consolidarea bazei tehnico-materiale, organizarea institutiilor de cercetare,
pregatirea cadrelor stiintifice, identificarea directiilor principale de cercetari, perfectionarea
modului de organizare a investigatiilor stiintifice. Dezvoltarea si aprofundarea cercetarilor
stiintifice erau insotite de perfectionarea structurii organizatorice a Filialei Moldovenesti, care
catre anul 1960 a devenit un important centru stiintific al republicii, in cadrul caruia
functionau 9 institute, Gradina Botanica si alte institutii autonome, activau circa 900 de
persoane, dintre care peste 250 de cercetatori stiintifici, inclusiv 20 de doctori habilitati si 110
doctori in stiinte.
La 26 iulie 1960 Guvernul URSS a adoptat Hotarirea Cu privirea la crearea Academiei de
Stiinte a RSS Moldovenesti in baza institutiilor stiintifice ale Filialei Moldovenesti a Academiei
de Stiinte a URSS. O hotarire similara au adoptat, la 29 noiembrie 1960, CC al PC din Moldova,
Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenesti si Consiliul de Ministri al RSS Moldovenesti.
Actul inaugural de constituire si de deschidere a Academiei de Stiinte a RSS Moldovenesti a
avut loc la 2 august 1961. Din momentul fondarii pina la declararea independentei Republicii
Moldova (27 august 1991) Academia de Stiinte era parte integranta a sistemului academic
sovietic, aflindu-se in subordonarea atit a Prezidiului A.S. a URSS, cit si cea a Consiliului de
Ministri al RSS Moldovenesti.
Prin hotarirea Guvernului RSSM din 1 august 1961 au fost desemnati, din rindul oamenilor
de stiinta si cultura, 11 membri titulari (academicieni) si 13 membri corespondenti ai
Academiei de Stiinte. Membri titulari au devenit: Anton Ablov, Vladimir Andrunachievici, Vasile
Cervinski, Procopie Dvornicov, Iachim Grosul, Boris Lazarenco, Gheorghe Lazurevski, Andrei
Lupan, Iacob Print, Alexei Spasski, Iosif Vartician; membri corespondenti: Gheorghe Cealii,
Nicolae Corlateanu, Ion Dicusar, Lazar Dorohov, Nicolae Frolov, Mihail Iarosenko, Anatolie

Kovarski, Iurie Lealicov, Constantin Moraru, Iurie Petrov, Macarie Radul, Eugeniu Russev, Petru
Ungureanu.
Primul presedinte al A.S.M. a fost Iachim Grosul, membru corespondent al A.S. a URSS,
academician al A.S.M., doctor habilitat in stiinte istorice (1961-1976), fiind urmat de Alexandru
Jucenco, membru corespondent al A.S. a URSS, academician al A.S.M., doctor habilitat in
stiinte biologice (1977-1989), de Andrei Andries, academician al A.S.M., doctor habilitat in
stiinte fizice si matematice (1989-2004) si de Gheorghe Duca, academician al A.S.M., doctor
habilitat in stiinte chimice (din 2004).
Organizarea Academiei de Stiinte a avut un impact constructiv asupra evolutiei in
continuare a stiintei in republica, diversificarii domeniilor de investigatii, dezvoltarii
cercetarilor fundamentale in ramurile moderne ale stiintei contemporane, punerii in valoare a
patrimoniului stiintific, istoric si cultural, implementarii in economia nationala a rezultaterlor
cercetarilor stiintifice. Pe parcursul unui interval de timp relativ scurt Academia de Stiinte a
traversat o cale anevoioasa, dar rodnica de consolidare si afirmare, de cautari si realizari.
Perioada 1961-1990 a fost marcata de o crestere continua a rolului institutiilor academice
in solutionarea diverselor probleme ale dezvoltarii economiei nationale si culturii, ridicarea
nivelului si competitivitatii cercetarilor stiintifice, consolidarea semnificativa a potentialului
stiintific uman si a bazei tehnico-stiintifice si experimentale, pregatirea cadrelor stiintifice de
inalta calificare, crearea in multe domenii ale stiintei a scolilor stiintifice prestigioase
autohtone, recunoscute si apreciate in tara si peste hotare, atingindu-se culmi europene cu
deschidere spre cele mondiale. Aceasta perioada s-a evidentiat de asemenea prin stabilirea si
consolidarea relatiilor de colaborare stiintifica cu academiile de stiinte, institutiile stiintifice si
de invatamint superior din spatiul ex-sovietic, Europa, America, Asia. Elaborarile stiintificotehnologice ale oamenilor de stiinta erau patentate in SUA, Germania, Franta, Japonia, Suedia,
Italia, Australia si in alte tari.
Catre finele anilor 80 Academia de Stiinte a devenit principalul centru stiintific al Moldovei.
In cadrul ei functionau 31 de organizatii stiintifice, stiintifico-experimentale si de deservire a
stiintei, dintre care 21 de institute si institutii de cercetare. Efectivul Academiei constituia
peste 5300 de lucratori, dintre care 1312 cercetatori stiintifici, inclusiv 125 doctori habilitati si
824 doctori in stiinte.
O etapa principial noua in dezvoltarea Academiei de Stiinte, de sperante si cautari,
constituie perioada care a urmat dupa proclamarea suveranitatii (23 iunie 1990) si a
independentei (27 august 1991) R. Moldova, datorita carora A.S.M. a devenit un veritabil for
stiintific republican, o institutie nationala de cercetare, cu o autonomie adecvata pentru
solutionarea problemelor sale interne. Aceasta perioada s-a marcat prin constituirea si
dezvoltarea cadrului normativ al sferei cercetarii-dezvoltarii si al Academiei de Stiinte,
modificarea si perfectionarea sistemului organizatorico-institutional de gestionare a stiintei si
activitatii de cercetare-dezvoltare. Au fost formate Sectiile de Stiinte Agricole, Medicale si
Tehnice, create institute de cercetare noi, prin reorganizarea unei serii de sectii de cercetare
cu statut autonom. Au fost afirmate si promovate principiile democratice privind organizarea
si gestionarea activitatii de cercetare-dezvoltare, fiind acordata institutelor autonomie in
stabilirea structurii si a mecanismelor de functionare, alegerea metodelor si mijloacelor de
activitate. S-au extins posibilitatile integrarii in comunitatea stiintifica europeana si mondiala.
Concomitent, restructurarile economice din ultimul deceniu al secolului al XX-lea, elaborate
si promovate deseori fara un suport stiintific argumentat, fara o expertiza si prognoza
stiintifica au provocat fenomene distructive atit in sectorul real al economiei nationale, cit si in
domeniile vietii sociale, culturale si spirituale, inclusiv in sfera stiintei si inovarii.
Insuficienta si instabilitatea financiara, lipsa experientei de gestionare a stiintei in conditiile
defectuoase ale economiei de piata in curs de constituire au impus aplicarea unui mod
neadecvat de utilizare a resurselor materiale si financiare, au provocat fenomene negative
care au afectat distrugator potentialul stiintific existent: deteriorarea bazei materiale si
tehnico-stiintifice; evadarea competentelor din sfera cercetare-dezvoltare si reducerea
afluxului cadrelor tinere; dezintegrarea unitatii tehnologice a lantului cercetari stiintifice
aplicarea elaborarilor tehnico-stiintifice in productie etc. Cu toate acestea, s-au depus eforturi

importante pentru conservarea potentialului stiintific uman. Efectivul cercetatorilor stiintifici,

inclusiv al celor cu grad stiintific din cadrul Academiei de Stiinte s-a redus, respectiv, cu 25%.
In pofida dificultatilor cu care s-a confruntat comunitatea academica s-a semnalat o
crestere relativ semnificativa a eficientei activitatii stiintifice, exprimata prin sporirea
numarului de publicatii stiintifice, inclusiv peste hotare, in total, si la un cercetator. Elaborarile
stiintifico-tehnologice, prezentate la diverse tirguri si expozitii nationale si internationale, au
fost mentionate cu diferite distinctii prestigioase. Acest fapt s-a datorat in mare masura
fenomenului numit efectul inertiei (utilizarea informatiei stiintifice si stiintificoexperimentale acumulate anterior) si, in primul rind, extinderii si consolidarii relatiilor
stiintifice internationale de colaborare si cooperare.
Anul 2004 reprezinta un an de cotitura in dezvoltarea Academiei de Stiinte a Moldovei. Cu
adoptarea Codului cu privire la stiinta si inovare s-a modificat esential paradigma functionala
si institutionala a Academiei de Stiinte prin delegarea catre aceasta a competentelor
Guvernulul in vederea realizarii politicii de stat in sfera stiintei si inovarii si a rolului de
coodonator in promovarea inovatiilor si transferului tehnologic, atribuirea statutului de
institutie publica de interes national in sfera stiintei si inovarii, diversificarea statutului
organizatiilor din sfera stiintei si inovarii ca membri ai A.S.M., atragerea mai larga a
comunitatii stiintifice in activitatile de organizare si dirijare a stiintei din tara, pastrarea si
promovarea libertatilor academice. Gratie eforturilor importante ale conducerii Academiei de
Stiinte, intelegerii si sustinerii din partea conducerii de virf a Republicii Moldova a sporit
substantial finantarea de la bugetul de stat a sferei stiintei si inovarii, ceea ce a creat premise
reale pentru renovarea bazei tehnico-materiale si experimentale, reutilarea laboratoarelor cu
echipament stiintific modern, inviorarea si mobilizarea activitatilor de inovare si transfer
tehnologic, imbunatatirea conditiilor de munca si de retribuire a muncii cercetatorilor
stiintifici, al caror salariu mediu s-a majorat de 1,5 - 2 ori.
Organul suprem de conducere al Academiei de Stiinte este Asasmbleea Academiei de
Stiinte, constituita din membrii titulari (academicieni), membrii corespondenti si din 78 de
doctori habilitati, alesi pe o perioada de 4 ani, de adunarile doctorilor habilitati si doctorilor in
stiinte ale Sectiilor de Stiinte.
Organul executiv al Asambleii este Consiliul Suprem pentru Stiinta si Dezvoltare
Tehnologica constituit din 17 persoane: presedintele, prim-vicepresedintele, vicepresedintii si
secretarul stiintific general ai Academiei de Stiinte, coordonatorii Sectiilor de Stiinte (numiti
din oficiu) si 6 reprezentanti ai comunitatii stiintifice, inclusiv ai institutiilor de invatamint
superior si Agentiei de Stat pentru Proprietate Intelectuala, alesi de Asamblee pe un termen
de 4 ani.
Adunarea generala a membrilor titulari si membrilor corespondenti reprezinta forul
superior al corpului academic (membrilor titulari, membrilor corespondenti si membrilor de
onoare), compus din cei mai marcanti reprezentanti ai stiintei academice, universitare si de
ramura.
In cadrul A.S.M. isi desfasoara activitatea 6 Sectii de Stiinte: Economice si Matematice;
Biologice, Chimice si Ecologice; Fizice si Ingineresti; Medicale; Agricole; Umanistice si Arte,
reunind in componenta lor membrii titulari, membrii corespondenti, membrii de onoare,
cercetatorii stiintifici, precum si institutii din sfera stiintei si inovarii cu statut de membru
institutional, membru de profil si membru afiliat, care activeaza in domeniile respective ale
sferei stiintei si inovarii.
In componenta A.S.M. functioneaza de asemenea Centrul de instruire universitara,
postuniversitara si perfectionare, Centrul Proiecte Internationale, Centrul Resurse si Retele
Informationale, Centrul de Metrologie si Automatizare a Cercetarilor Stiintifice, Agentia pentru
inovare si transfer tehnologic, Fondul national pentru sustinera stiintei, Consiliul Consultativ
de Expertiza, Biblioteca Stiintifica Centrala, Arhiva Stiintifica Centrala, Intreprinderea EditorialPoligrafica "Stiinta", Intreprinderea "Tipografia" a A.S.M., intreprinderi experimentale si alte
structuri stiintifico-tehnologice si de asigurare a activitatii Academiei de Stiinte. Prin
intermediul Sectiilor de Stiinte, A.S.M. participa la coordonarea stiintifico-metodica a activitatii

organizatiilor din sfera stiintei si inovarii, subordonate autoritatilor administratiei publice

centrale.
Directiile principale ale activitatii Academiei de Stiinte in calitate de institutie publica de
interes national in sfera stiintei si inovarii cuprind:
elaborarea si promovarea strategiei dezvoltarii sferei stiintei si inovarii, realizarea politicii
de stat si desfasurarea activitatii conceptuale in sfera stiintei si inovarii;
identificarea directiilor strategice de dezvoltare a sferei stiintei si inovarii;
organizarea si realizarea cercetarilor stiintifice fundamentale si aplicate, elaborarea
tehnologiilor avansate si a tehnicilor noi;
organizarea elaborarii conceptiilor, programelor si proiectelor de stat, programelor
stiintifice si tehnico-stiintifice internationale si a mecanismelor de realizare a acestora,
precum si a celor de stimulare a implementarii rezultatelor cercetarilor stiintifice in economia
nationala;
organizarea activitatii de elaborare a sintezelor privind tendintele dezvoltarii socialeconomice, tehnologice si umane a tarii, precum si a pronosticurilor dezvoltarii sferei stiintei
si inovarii;
distribuirea alocatiilor bugetare conform directiilor strategice ale sferei stiintei si inovarii;
pregatirea cadrelor stiintifice de inalta calificare, sustinerea si promovarea scolilor
stiintifice autohtone, valorilor stiintifice si culturale nationale si mondiale;
sustinerea si promovarea relatiilor de colaborare stiintifica pe plan intern si extern,
actiunilor de cooperare si integrare in spatiul stiintific european si mondial.
Intru indeplinirea obiectivelor fundamentale ale Academiei de Stiinte institutiile de
cercetare-dezvoltare isi desfasoara activitatea spre atingerea rezultatelor scontate ce decurg
din directiile strategice ale dezvoltarii sferei stiintei si inovarii in anii 2005-2010:
edificarea statului de drept si punerea in valoare a patrimoniului cultural si istoric al
Moldovei in contextul integrarii europene;
valorificarea resurselor umane, naturale si informationale pentru dezvoltarea durabila;
biomedicina, farmaceutica, mentinerea si fortificarea sanatatii;
biotehnologii agricole, fertilitatea solului si securitatea alimentara;
nanotehnologii, inginerie industriala, produse si materiale noi;

eficientizarea complexului energetic si asigurarea securitatii energetice, inclusiv prin

folosirea resurselor regenerabile.
Cercetarile fundamentale si aplicative se efectueaza in astfel de domenii ale stiintei ca:
matematica si informatica, fizica teoretica, fizica corpului solid, micro - si optoelectronica,
procese de transfer in cimpuri magnetice, procese geofizice si geologice, procese fizice si
tehnice in energetica, chimia compusilor coordinativi, chimia bioanorganica, chimia analitica
si ecologica, chimia bioorganica, chimia teoretica, fiziologia si biochimia, zoologia,
microbiologia, botanica, geografia, ecologia, renovarea si utilizarea rationala a florei si faunei,
fiziologia stresului, sanocreatologia, genetica, medicina, istoria, lingvistica si literatura,
filozofia, sociologia, economia, politologia, dreptul, arheologia, etnografia, arta etc.
Una din preocuparile de baza ale Academiei de Stiinte o constituie pregatirea si
promovarea cadrelor stiintifice de inalta calificare. La doctorantura ASM se pregatesc
cercetatori in 17 domenii ale stiintei, cuprinzind peste 80 de specialitati stiintifice. Anual sunt
promovati peste 50 de absolventi care isi continua activitatea in institutele de cercetari

stiintfice si in institutiile de invatamint superior, structurile de antreprenoriat, in sfera

financiar-bancara, organele administratiei publice centrale si locale.
O atentie deosebita se acorda extinderii si aprofundarii relatiilor de colaborare cu
universitatile din tara, cu ministerele si alte structuri administrative de profil, fiind incheiate
acorduri respective si diversificate formele de cooperare.
O prioritate strategica a activitatii ASM. reprezinta dezvoltarea si consolidarea relatiilor
stiintifice internationale, intretinerea raporturilor bilaterale cu academiile de stiinte si
organizatiile stiintifice din multe tari, fiind incheiate acorduri de colaborare stiintifica si
promovate actiuni de integrare in spatiul stiintific european, cu comunitatea stiintifica
mondiala. Institutiile Academiei deleaga anual in alte tari zeci si sute de cercetatori stiintifici si
primesc oameni de stiinta din strainatate. Se extinde colaborarea cu astfel de organisme
internationale ca ALLEA, INTAS, UNESCO, Agentia Internationala de Energie Atomica (IAEA),
Comitetul Stiintific NATO etc. In ultimul timp au fost incheiate si/sau reinnoite acordurile de
colaborare cu Academia Romana, Academiile de Stiinte din Polonia, Ungaria, Bulgaria,
Federatia Rusa, Ucraina, Belarus, Academia de Stiinte Agricole din Federatia Rusa, Academiile
de Stiinte Agicole si Silvice din Romania si Ucraina, Fondul de Cercetari Fundamentale si
Fondul Stiintific Umanistic din Federatia Rusa. A.S.M. este membra a Asociatiei Internationale
a Academiilor de Stiinte (IAAS) si a Consiliului International al Asociatiilor Stiintifice (ICSU).

MINISTERUL EDUCAIEI I TINERETULUI Al REPUBLICA MOLDOVA

Liceul Teoretic Mihai Eminescu

La biologie

Tema: Academie de tiinte din Republica Moldova

A efectuat : eleva clasei

X-d Iulia Caminina
A verificat: Prof. de
biologie Plesca Rodica

Falesti 2012