Toti parintii isi doresc sa ofere copiilor lor o educatie cat mai buna, insa nu

toti stim cum sa facem acest lucru sau ce efecte poate avea in plan social
si emotional, pentru copilul nostru un anumit stil de parenting.
Stilul parental sau stilul de parenting se refera la ansamblul
comportamentelor si emotiilor pe care parintii le au fata de copiii lor si la
modul in care parintele abordeaza relatia cu copilul sau. Stilurile parentale
sunt definite in functie de doua elemente principale si anume gradul de
caldura emotionala adica capacitatea parintelui de a fi apropiat afectiv de
copil, de a fi atent la nevoile si emotiile sale si gradul de control exercitat
asupra copilului prin stabilirea si respectarea regulilor, setarea limitelor.
Aceste doua elemente determina 4 stiluri parentale principale.
1. Stilul parental autoritar
Stilul autoritar se caracterizeaza printr-un ridicat grad de control si un
nivel scazul de afectivitate manifestata de catre parinti. Parintii care
adopta un stil autoritar impun copiilor standarde extrem de ridicate, reguli
foarte stricte, un control sever insotit de amenintari si pedepse aspre, fara
a fi in contact cu nevoile si emotiile copiilor.
Avantajele copilului crescut de parinti autoritari constau in faptul ca el va
deveni o persoana ordonata, disciplinata si cu un dezvoltat spirit critic.
Aceste avantaje sunt de cele mai multe ori, umbrite de puternice
dezavantaje ca lipsa empatiei si a capacitatii de comunicare si integrare
sociala. Acestor copii le va fi extrem de greu sa construiasca relatii bazate
pe incredere.
Multi dintre copiii crescuti in astfel de familii sunt carentati emotional si
pot manifesta, mai devreme sau mai tarziu, diferite tulburari emotionale.
Acestia pot deasemenea dezvolta comportamente de risc de tipul
consumului de alcool, droguri sau delincventa, in incercarea de a se
impotrivi controlului, lipsei de afectiune si rolului de victima, putandu-se
transforma chiar ei in agresori.
2. Stilul parental permisiv
Parintii care utilizeaza un stil parental permisiv exprima multa caldura
emotionala fata de copil insa exercita un control slab, neimpunand limite
si neoferind suficienta structurare. Parintii permisivi nu refuza aproape
niciodata cerintele copiilor si nu le interzic comportamentele neadecvate.
Avantajele acestui stil de parenting constau in faptul ca permite copilului
dezvoltarea autonomiei, a creativitatii si a capacitatii de a lua decizii.
Exista totodata si importante dezavantaje. Copilului ii va fi foarte dificil sa
inteleaga si sa respecte regulile, comportamentul lui putand fi de multe ori
considerat neadecvat. Acesti copii nu vor stii sa respecte nevoile,
dorintele sau intimitatea altor persoane si vor dori in permanenta sa
detina controlul.
Astfel de copii sunt de multe ori neintegrati in grupurile de la gradinita sau
scoala si se pot simti respinsi, neapreciati si confuzi.
3. Stilul parental neimplicat
Acest stil parental este determinat de valori scazute ale ambelor
dimensiuni (control si afectivitate). Acesti parinti nu sunt exigenti fata de
copii, nu le impun limite insa nici nu le acorda atentie, afectiune sau
sprijin emotional.
Parintii care adopta un stil parental neimplicat sau neglijent nu petrec

timp cu copiii lor, nu sunt deschisi comunicarii, nu sunt cu adevarat

interesati de activitatile realizate de cei mici, de cele mai multe ori acesti
parinti nefiind disponibili din punct de vedere emotional pentru copiii lor.
Acesti copii vor fi maturi insa vor trai puternice sentimente de abandon,
de neincredere in propriile forte si anxietate. Deseori acesti copii vor fi
confuzi cu privire la propria identitate, le va fi greu sa isi gaseasca locul si
vor avea o permanenta nevoie sa se simta acceptati si apreciati, fiind
extrem de sentibili la esec. Ei vor dori permanent sa umple vidul interior si
pot ajunge sa aibe relatii superficiale pe care sa le exploateze pentru a se
hrani emotional.
4. Stilul parental democratic
Acest stil de parenting se caracterizeaza prin niveluri inalte atat al caldurii
cat si al controlului. Parintii care adopta acest stil parental sunt afectuosi
si sensibili fata de copiii lor insa stiu sa impuna si anumite reguli si limite
ceea ce il ghideaza si il securizeaza pe copil.
Stilul parental democratic presupune negocierea si stabilirea regulilor
impreuna cu copilul, comunicarea deschisa cu acesta si crearea unei
relatii apropiate. Acesti copii isi vor dezvolta un echilibru emotional si
moral foarte bun, o capacitate de comunicare eficienta dar si un inalt grad
de creativitate si stima de sine, datorita sustinerii oferite de parinti. Acesti
copii vor avea capacitatea de a-i asculta si intelege pe ceilalti dar si de asi spune punctual de vedere.
Copilului ii poate fi totusi dificil sa se adapteze unui stil autoritar ce il
poate intalni in gradinita sau scoala si ar putea fi considerat impertinent
sau increzut.
Acest stil parental este asociat in mare masura cu rezultate positive
asupra copilului.
Aceste stiluri parentale reprezinta 4 categorii relativ rigide insa stilul de
parenting utilizat de un anumit parinte poate insuma caracteristicile de la
2 sau mai multe cadrane. Aceste stiluri trebuie totusi sa fie adaptate in
functie de temperamentul si nevoile copilului astfel incat parintii sa
reuseasca sa creeze o relatie armonioasa si securizanta cu copiii lor.
Fiecare parinte este liber sa ofere copilului educatia pe care el o considera
cea mai buna si sa adopte acel stil parental pe care il considera cel mai
eficient insa este important sa faca acest lucru fiind informat si sa
constientizese, sa accepte si sa ceara ajutorul atunci cand nu mai face
fata. Nu este vorba numai despre relatia cu copilul sau doar despre
educatia lui ci despre intreaga lui dezvoltare si despre intreaga viata si
atunci noi, ca parinti, trebuie sa ne intrebam "cum imi doresc sa fie copilul
meu atunci cand va fi mare?" si "ce sunt dispus fac face eu pentru acest
lucru?".