Conflictul aparent banal a survenit într-o familie tânără formată.

De o vreme soția se
plânge că soțul este absolut absent în cadrul familiei. Ea susține că de când s-au născut gemenii
soțul ei s-a schimbat radical, iese dimieață tare din casă și vine seara târziu. Acasă ajuns susține
că este obosit și iși limitează responsabilitățile la maxim inclusiv și responsabilitățile
conjugale .Soțul la rândul său susține că nu a observat să fi comportat deosebit în comparație cu
timpurile trecute , negând că ar fi existat vreo problemă concretă. Spune doa că acum este
concentrat la maxim asupra afacerii pe care a deschis-o de curând, parelel activând ca
colaborator la Ministerului Afacerilor Interne, tot cu intenția de a susține familia, luând în
considerație faptul că familia s-a marit cu 2 copii odată. Tot odată afirmînd că ori de câte ori vine
acasă este atact de către soție pe diferite motive neînsemnante, făra a avea vreun temei anume.
Situația nu ar fi atât de conflictogenă dacă acum 2 luni în urmă soțul nu și-ar fi luat concediu de
paternitate, care după toate așteptările ar fi trebuit să mărească timpul petrecut împreună cu
familia. Cu taote acestea nu s-a schimbat nimic in comportamentul sotul, chiar din contra,
devenind destu de distrat, dezorganizat, iritat,(după spusele soției).
Conform spuselor soției, și analizei cazuli dat agravarea conflictului incepe odată cu
nașterea copiilor. Atât din spusele soției, cât și din relatările soțului nașterea copiilor a declanșat
comportamente străine ambilor soți, unul stând mai des înafara familiei , alta căutând să
soluționeze cumva situația dată apelează la certuri , ceea ce , desigur agravează profunzimea
conflictului și mai mult .Așadar, frontierele temporale ale conflicutlui pot fi stabilite ca începând
de la nașterea copiilor , până în prezent. Țin să menționez că am scris anume agravarea
conflictului de oarece, soția afirmă că comportamentul indesirabil al soțului putea fi observat și
până la nașterea copiilor, doar că era trevut cu vederea.
Frontierele teritoriale nu depășesc spațiul apartamentului său și uneori casa părinților.În
public comportamentul amândurora este foarte decent, certurile reducându-se la minimum.
În cazul dat , părțile participante pot fi ușor determinate, acestea fiind soția și soțul. De
asemeni ca participanți pasivi pot fi considerați copii, care, chiar dacă direct nu au nici o atribuție
conflictului dat, neavând nici o pretenție în direcția părinților, fiind abia în perioada prunciei,
sunt totuși cauza declanșării lui. De asemeni s-au determinat ca participanți indirecți și părinții
amândurora, zic indirect de oarece nu au tangență cu conflictul propriu zis, însă , prin aderarea la
una sau alta din părți sunt sunt implicați în manevrarea problemei.

După criteriul localizării acest conflict poate fi clasificat atât ca unul intra-psihic, de
oarece consecințele și resimțirile se răsfrâng pe paleta de emoții și trăiri a fiecărui dintre
participanții la conflict , cât și social, și anume interpersonal, fiind un conflict ce se desfășoară
intre membrii familiei , și anume soț și soție. Din această perspectivă conflictul poate fi
considerat unul contingent, de oarece părțile nu știu cum să rezolve conflictul. Tot odată
implicarea părinților în susținerea oricărei dintre părți ii atribuie și un statut de conflict intra-
grupal, odată ce părinții constituie o altă familie , adică familia lărgită.
În funcție de câștigător, conflictul poate di considerat unul de motive mixte de oarece
câștigul sau pierderea uneia dintre parți ar aduce prejudicii întregii familii , cu atât mai mult ca
nici una dintre părți nu are intenția de a câștiga, scopul de bază fiind crearea unui ambianțe
plăcute și sănătoase in cadrul familiei.
Analizând după criteriul „de localizare a tendințelor, forțelor, cauzelor conflictelor”,
aceste sete un conflict extern, odată ce implică mai multe persoane. Conform criteriului
conflictelor de rol, acest conflict poate fi considerat unul inter-subiectiv, de oarece persista
incompatibilitatea convingerilor asupra unei sarcini, obligațiuni.
Profunzimea unui conflict adesea este direct proporțională cu multitudinea de cauze care-
l provoacă. În cazul dat consider că cea evidentă cauză ar fi comunicarea, care, aparent pare
absentă odată ce soțul venind acasă evită discuțiile neplăcute, previzibile din partea soției și, tot
odată, este și defectuoasă odată ce nu se reușește a crea o discuție productivă fiind mereu
precedată sau chiar înlocuită cu un scandal sau în cel mai lejer caz cu o ceartă. O altă cauză ar
putea seri comportamentul neadecvat, soțul după o zi absentă de acasă ar putea măcar ceva timp
să acorde familiei la sfârșit de zi, soția văzând că soțul evită să mai stea e acasă ar trebui să caute
problema fie în comportamentul ei , fie în atmosfera de acasă.
De menționat ca una dintre cauze ale acestui conflict poate servi și absența sau nivelul
nesatisfăcător al unora dintre competențele sociale, cum ar fi empatia soțului față de soție chiar
dacă soția stă acasă exact cu scopul de a crește și a educa copii, această sarcină este uneori prea
anevoioasă și necesită implicarea ambilor părinți , ne mai vorbind de faptul că sunt doi copii, cu
atât mai mult că creșterea și dezvoltarea sănătoasă a copiilor necesită o familie sănătoasă și
armonioasă, mai succint –cooperare. Nu în ultimul rând trebuie luate in considerare și diferențele
și incompatibilitățile dintre cei doi. Cu toate că o căsătorie ar presupune o reîntregire a unui
întreg, ca în forma sa ideală o căsătorie presupune o complimentare reciprocă, realitatea diferă
puțin, oamenii nu cedează din valori și principii, și chiar dacă o fac , fie o fac pentru un timp
scurt , fie o fac superficiar, ceea ce desigur mai devreme sau mai târziu ar isca conflicte în
percepția realității. Din aceste considerente cea mai mar divergență se iscă in percepția libertății
atribuită soțului. Dacă până la căsătorie avea tot timpul doar pentru el, fiind o persoană mai
frivolă, acum este nevoit sa-și mai constrângă din libertăți, împărțind din timpul său liber cu
familia , ceea ce la moment ii vine destul de greu.
Analizând structura conflictului putem reliefa ideea ca percepția soției asupra acestui
conflict este una derutată, nedefinită, ea știe și vede că ceva nu merge cum trebuie în relația cu
soțul său, că comportamentului lui este determinat de ceva, dar fie nu vrea să analizeze mai
profund cauza acestui conflict , fie nu are timp și resurse necesare, fiind mereu implicată în grija
față de copii. De partea cealaltă soțului ii este neclara poziția soției și cerințele acesteia. Din
punct de vedere afectiv emoțiile persistente în cadrul acestui conflict doar înrăutățesc situația.
Sunt implicate emoții ca frica de viitor, atribuită soției, frustrarea amândurora, furia, ura în
momentul în care nu este înțeleasă , mai mult ca atât respinsă. Amalgamul de emoții persistente
aici aduc conflictul la punctul de fierbere, neavând elementul compromisului, scala emotivă se
intensifică pe parcursul discuțiilor, care într-un final se transformă într-o ceartă, ori de câte ori se
încearcă a se discuta.
Acțiunea propriu zisă este determinată de comportamentul soției care la fiecare revenire a
soțului de la serviciu încearcă să discute cu el, dar fiind copleșită de emoțiile de moment și cele
acumulate pe parcursul evoluției conflictului scapă firul planificat, încet transformându-se în
ceartă care ulterior devenită cronică s-a transformat în conflictul dat, din partea soțului acțiunea
este determinată prin ignoranță, evadarea de acasă sub orice pretext și răspunsul la agresivitatea
verbală a soției cu aceeași agresivitate, care, inevitabil, a condus la montarea și dezvoltarea
conflictului.
Urmărind dinamica conflictului putem observa că: în stadiul latent soția observă
absenteismul soțului, observă că odată cu nașterea copiilor se schimbă comportamentul lui. În
această perioada ea încă nu înțelege de ce se întâmplă acest lucru mizând pe adaptarea soțului la
statul de tată, însă deja se instalează o îngrijorare și o frustrare. În timp ce , in aceeași perioadă,
soțul trece prin schimbări de principii și valori luptând cu conflictul interior, recurgând la izolare
și retragere.
Stadiul perceput este caracterizat de copleșirea soției de așa emoții ca frustrarea , furia ,
îngrijorare, toate ele fiind cauza a ne-înțelegerii , necomunicării cu soțul său. Ea percepe absența
soțului ei ca fiind o neglijare, o ignorare și poate o imaturitate din partea lui. La polul celălalt
soțul percepe situația ca un atac nejustificat în partea lui, el ne conștientizând că maschează
problemele sale interioare cu serviciul, cu afacerea proaspăt lansată ș.a.
Emoțiile negative acumulate în stadiile precedente se fac resimțite în continuare în stadiul
simțit. Aici deja sunt instalate stări precum surmenajul, încordarea , stresul e la ordinea de zi.
Percepția realității devine deviată din cauza epuizării emoționale și orice cuvânt poate deveni
butoiul cu pulbere. Soția începe a presupune diferite scenarii cu referire la timpul petrecut de soț
în afara familiei. Soțul devine agresiv la atacurile nejustificate și, după părerea lui aberante.
În stadiul manifest situația se revarsă peste toate limitele, aici soția îl acuză de nepăsare
totală față de familie, de veșnica absență, de faptul că nu mai ea are grija de copii lor. Soțul la
rândul său prea o poziție defensivă negând totul, apelând la atacuri verbale. Certurile devin din
ce în ce mai extinse și mai greu de suportat, acest lucru fiind resimțiți și de către copii, care au
devenit mai iritați, agitați.
Amalgamul de certuri și emoții negative pe baza lor desigur că nu trec neobservate,
consecințele făcându-și apariția treptat, dar inevitabil. Desigur că cea mai mare resimțire au au
copii, care , cum am scris mai sus, au devin foarte agitați. Legăturile dintre familiile extinse ale
acestora sau înrăutățit din clare motive, fiecare încercând să apere partea mai apropiate.
Consecințele sau răsfrâns și asupra prietenilor, care , fiind martori ale scenelor de ”clarificare”,
ale conflictului se simțeau nu tocmai plăcut în acel moment, astfel căutând să evite ciocniri de
acest gen, mai mult ca atât, fiind în permanent conflict , tinerii nu mai aveau dispoziția de a se
mai vedea cu prietenii comuni, astfel îndepărtându-se și mai mult.
Harta conflictelor
Deci, problema de baza apărută în urma conflictului, în afară de conflictul propriu zis,
sunt certurile neterminabile între soți și consecințele acestora, mai sus menționate. Amprenta
care o lasă acestea în atmosfera familială și desigur asupra dezvoltării copiilor.
Temerile și nevoile soției sunt relativ clare. Frica cea mai mare desigur este destrămarea
familiei, ne înțelegerea deplină a soțului de asemeni ii creează frică și nedumerire. Din necesități
putem menționa ca are nevoie să înțeleagă de ce soțul preferă să petreacă timpul înafara familiei,
soțul să o ajute în menținerea familiei și creșterea copiilor lor, certurile să nu mai persiste în
familie și să restabilească relațiile de odinioară cu soțul său.
De partea cealaltă soțului ii e frică de situația în care s-a trezit fiind deja cu doi copii
odată, de libertatea percepută ca pierdută sau cel puțin foarte limitată. Desigur are și el temeri
legate de viitorul familiei sale și de relația cu soția sa. El de asemeni are nevoie de o stabilizare a
conflictului , o soluționare, are nevoie de stabilirea unui compromis cu referire la timpul petrecut
în familie și cel pentru el. Are nevoie de timp pentru adaptare la noul statut și la noile reguli, are
nevoie de o redresare comportamentală.
Soluțiile pentru rezolvarea conflictului pot fi stabilite atât din interiorul familiei, cât și
prin ajutorul specialiștilor. Dacă e să vorbim de lucrurile ce pot fi făcute de înșiși participanții la
conflict putem menționa așa soluții ca: determinarea cauzelor absențe, evitării soțului , ceea ce ar
soluționa și necesitatea soției de a ști ce se petece în capul soțului și , tot odată ar permite lui să
se exprime să-și destăinuie percepțiile și cognițiile. La rândul său soțul să meargă în întâmpinare
și să contribuie la soluționarea conflictului prin colaborare, să discute , să spună ce are. Odată
stabilite cauzele absenței se pot determina niște compromisuri temporare, până se face adaptarea
soțului, dar fiind luate în considerație prioritar nevoile soției și ajutorul necesar de acordat,
considerându-se faptul că ea la fel are nevoie de adaptare, chiar dacă nu iese la iveală acest lucru.
Certurile ar trebui controlate, apelându-se la discuții constructive unde ambele părți, calm, să
găsească soluționarea. Si desigur dacă cele mai sus scrise nu pot fi efectuate , su nu se ajunge
până la determinarea lor, apelarea la un psiholog de familie.
Ca posibilități de implementare a soluțiilor pot fi utilizate colaborările intre cei doi, unde
fiecare își expune cerințele și necesitățile într-o formă clară și mai ales calmă. Negocierile ar de
asemeni o modalitate de soluționare. Dacă cele de mai sus iarăși nu au au nici un efect în
soluționarea conflictului, poate fi aplicată si medierea, implicarea unei terțe persoane care este
absolut neutră în privința conflictului și, mai ales, mai are și o pregătire specială pate fi cheia
perfectă normalizării situației.
În concluzie aș putea să spun că stabilirea și crearea unei familii armonioase , perfectă din toate
punctele de vedere, dacă nu perfectă, cel puțin funcționabilă, este o sarcină ce necesită mult efort
, efort din partea tuturor membrilor acestei familii, mai ales din partea celor care au decis
formarea unei familii noi. Rezultatul depinde in totalitate de sincronia și colaborarea celor doi,
prin stabilirea de sarcini și datorii a fiecăruia, și cunoașterea faptului că dacă e nevoie de ieșit din
tiparele stabilite , ajutând atunci când este nevoie. Epoca în care trăim impune un tempou și un
ritm prea accelerat să mai savurezi din plăcerile simple, dar un părinte bun, un soț bun sau o soție
bună prin asta poate fi numit bun, prin a reuși să mențină lucrurile simple și sacre, așa cum ele
trebuie sa fie.