Cursul 1

Asociaia cartografic internaional a definit cartografia ca fiind arta tiina i tehnologia

ntocmirii hrilor
Cartografia are ca scop studiul hrilor att ca documente tiinifice ct i ca opere de art
(n aceast denumire sunt incluse toate tipurile de hri: diagramele, seciunile, modelele 3D
precum i globurile care reprezint pmntul sau alt corp ceresc la orice scar.
Tipuri de hri:
a) geografice generale
b) tematice
a) Hrile geografice generale reprezint elementele naturale sau antropice din mediul
terestru punnd accentul pe poziia geografic a acestora ( hri topo, hri ale rilor,
continentelor etc)
Elementele care se reprezint pe aceste hri sunt rmurile, reeaua hidrografic, graniele
statelor, cile de comunicaie, localitile i alte denumiri de acelai tip care pot fi reprezentate la
scar.
n ceea ce privete realizarea hrilor exist dou mari etape:
1. Pn la mijlocul secolului XVIII n care geografii, exploratorii i cartografii au fost
preocupai de completarea hrii lumii pe baza noilor cunotine dobndite n urma
descoperirilor geografice
2. Oamenii de tiin au intuit posibilitatea reprezentrii atributelor spaiale ale datelor
tiinifice i sociale, astfel au nceput s apar hrile tematice care evideniaz
modele spaiale ale unuia sau mai multor atribute geografice numite i variabile
(densitatea populaiei, venitul pe familie, valori zilnice de temperatur etc)
b) Hrile tematice/statistice
Cartografia tematic s-a dezvoltat n sec. XIX-XX odat cu dezvoltarea statisticii.
Def: O hart conceput pentru a demonstra anumite caracteristici sau concepte; hrile
tematice spre deosebire de cele geografice trateaz o singur tem ( ex. hrile climatice, h.
pedologice, h. geologice, h. de populaii)
Edmond Halley - 1686- harta meteorologica
- 1701 harta variaiei declinaiei magnetice
John Snow - Harta cazurilor de holer (1840)
Hrile tematice la rndul lor se mpart n 2 categorii:
a) hri calitative
b) hri cantitative
Hrile calitative prezint distribuia spaiala sau amplasarea unui singur element sau
fenomen ( fac parte hri ale ecosistemelor, h. geologice, h. pedologice, h. ale categoriilor de
folosin)
Ecosistemul este un ansamblu format din biotop (reprez. mediul geografic n care triete
un grup de animale n condiii omogene) i biocenoz ( reprez. totalitatea organismelor vii care
populeaz un anumit mediu formnd cu el un tot unitar).
Hrile pedologice prezint distribuia tipurilor de sol i/sau proprietile lor .

Hrile geologice reprezint structura geologic a unei zone prin indicarea tipurilor de roci,
a trsturilor structurale i a raporturilor de vrst dintre roci, pe o hart geologic apar rocile
pn la adncimea de 5 m dar rezultatele sunt obinute din profile geologice care indic rocile
pn la adncimi mari.
Tipurile de roci se reprezint prin culori standardizate iar perioada din care dateaz, prin
liter.
Q- cuaternar
N- Neogen
Cr- cretacic
J- Jurassic
Hrtile cantitative prezint aspecte spaiale ale datelor numerice.
De obicei se reprezint variaia unei singure variabile ( de ex. populaia, venitul/loc.,
producia de gru la hectar) n anumite zone de interes.
Hrile cantitative sunt ntocmite pentru a rspunde la ntrebri de tipul ct de mult sau n
ce msur este prezent un element sau un fenomen ntr-o anumit zon; hrile tematice
cantitative sunt ntocmite pentru a evidenia distribuia spaial a unor date tabelare (nespaiale)
Hrile tematice cantitative nu ofer informaii exacte referitoare la cantiti relevante
pentru acest scop rmnnd datele tabelare.
Metodele de realizare a hrilor tematice cantitative
1.
2.

3.

4.
5.

Metoda arealelor - se utilizeaz pentru reprezentarea unor elemente sau fenomene

care au o rspndire continu
Metoda punctului - se utilizeaz pentru reprezentarea elementelor sau a
fenomenelor care nu au o rspndire continu ( pentru realizarea hrilor
economice. Dispunerea punctului pe hart poate fi real i astfel este dat
localizarea precis a fenomenului studiat sau este uniform
Metoda simbolurilor proporionale- de obicei se utilizeaz cercuri de raze diferite
pentru a reprezenta fie anumite elemente punctuale, fie suprafaa cercului exprim
mrimea rspndirii unui fenomen
Metoda izoliniilor - se utilizeaz pentru a reprezenta fenomene care au o rspndire
continu ( ex. izoterme, izobare, curbe de nivel)
Metoda liniilor de micare ( dinamice) n acest caz se utilizeaz linii i eventual
sgei pentru a reprezenta dinamica fenomenelor sau a proceselor fizico-geografice.
Liniile unesc originea cu destinaia final fr a respecta traseul parcurs.
Componentele unei hrie tematice

Fiecare hart tematic are 3 elemente de baz:

1. Fondul hart geografic sau topografic
2. Tem reprezentat peste fondul de hart
3. Elemente auxiliare

1. Poate conine reeaua de meridiane i paralele, elemente de hidrografie i eventual relief,

limite politico-administrative, localiti, ci de comunicaie
Structura i gradul de detaliere ale fondului de hart depinde de tema tratat, scara, scopul
i destinaia hrii
Fondul de hart are ca scop localizarea fenomenului sau a elementului studiat i el trebuie
s conin strict acele elemente necesare nelegerii hrii tematice
2. n ceea ce privete elementul sau fenomenul studiat acesta trebuie s fie reprezentat cu
cel mai sugestiv simbol astfel nct harta s fie ct mai simpl i mai clar. Dimensiunea acestui
simbol pe hart trebuie sa fie proeminent
3. Elementele auxiliare - acestea sunt titlul, legenda, proveniena datelor, autorul hrii i
cadrul hrii care este desenat cu linie subire
Toate aceste elemente auxiliare se amplaseaz n interiorul cadrului astfel nct s se
asigure un echilibru vizual . De asemenea se mai pot reprezenta scara grafic, hri medalion,
texte explicative i nordul.
Elementele auxiliare care se reprezint pe o hart tematic se aleg n funcie de destinaia
hrii i de scara acesteia. Scara hrii se stabilete n funcie de scopul hrii i de intinderea
zonei reprezentate.
Pe de alt parte cantitatea de detalii va constrnge alegerea scrii; n funcie de scara aleas
trebuie fcut o generalizare a elementelor care urmeaz s fie reprezentate deci scara are o
influen major asupra simbolizrii.
Scara simbolizarea i proiecia hrii sunt interdependente deoarece de alegerea fiecreia
dintre ele depinde aspectul hrii finale. De obicei hrile tematice se realizeaz la scri mici aa
c trebuie acordat o mare atenie generalizrii cartografice.

Cursul 2
Elemente de statistic descriptiv i clasificarea lor
Statistic (lat. "status"=stare) - este tiina care se ocup de culegerea, gruparea, analiza i
interpretarea datelor referitoare la un anumit fenomen precum i cu emiterea unor predicii
privind evoluia lui.
n cadrul analizei statistice a unui fenomen acioneaz mai nti statistica descriptiv i
analiza primar a datelor iar apoi intervine statistica inferenial care face predicii privind
evoluia fenomenului studiat.
Statistica descriptiv sintetizeaz masivele de date printr-un nr. restrns de indicatori care
caracterizeaz populaia sau eantionul. Unitile statistice sunt clasificate i grupate dupa
anumite criterii urmnd ca apoi s se analizeze dispersia unitilor statistice i sa se msoare
dependena dintre diferitele carateristici.
Statistica inferenial caracterizeaz populaia extrapolnd rezultatele obinute de la nivelul
enationului la nivelul ntregii populaii.
n urma prelucrrii datelor obinute la nivelul eantionului se obin parametrii populaiei, se
verific ipotezele statistice iar pe baza dependenei dintre variabile i seriile de date disponibile
se fac previziuni sau predicii.
n cartografia tematic se utilizeaz statistica descriptiv. A aprut n secolul XVI pentru a
carateriza rile dpdv al populaiei, bogiei, industriei, comerului . La noi - "Descriptio
Moldaviae" de Dimitrie Cantemir 1714-1716
1. Populaia/colectivitatea statistic - orice mulime care face obiectul analizei statistice.
Denumirea de populaie se datoreaz faptului c statistica a aprut n demografie pentru
studiul efectivelor populaiei.
2. Uniti statistice/elemente statistice/indivizi = elementele unei populaii statistice
- notm cu ui o unitate, atunci populaia statistic este mulimea ={u1,u2,....,uN} iar
volumul populaiei l notm cu N= card()
Informaiile statistice asupra unei populaii se pot obine din nregistrri exhaustive (toate
unitile populaiei) prin recensmnt sau prin nregistrarea doar a unei pri a unei populaie care
alctuiete un eantion (sondaj/anchet statistic)
e={ui1,ui2,....,uin}
()
1,
n=card(e)
3. Caracteristici/variabile statistice reprezint un set de nsuiri,proprieti sau trsturi ale
unitilor statistice. Mrimile concrete ale unei caracteristici se numesc valori/variante
Clasificare a variabilelor
a) n funcie de coninut pot fi :
de timp( lun, trimestru,an)
de spaiu ( UAT)
atributive(profesii, ramuri economice)

b) n funcie de modul de exprimare

cantitative- se pot msura, se exprim numeric ( supr. unei ri, populaia)
calitative - nu se exprim numeric, nu se pot msura ( denum. de ri, categ.
de folosin)
c) n funcie de nr. valorilor sau variantelor nregistrate
variabile cu 2 modaliti de manifestare (masc/fem, admis/respins)
cu 3 sau mai multe forme ( stare civil, etc)
d) n funcie de modul n care variaz variabilele
discrete sau discontinue, adica iau numai valori ntregi, ntr-un interval dat
(pop. unui ora, nr. de studendiscrete sau discontinue, adica iau numai valori
ntregi, ntr-un interval dat (pop. unui ora, nr. de studeni); se pot mpri i
ele la rndul lor n valori discrete numerice i valori exprimate prin cuvinte
continue - pot luat orice valoare dintr-un interval finit sau infinit (producia
profitul,etc) , sunt acele variabile care exprim uniti de spaiu, cele care
exprim uniti de timp, uniti de mas sau orice combinaie a acestora.
e) n funcie de gradul de prelucrare
variabile primare - observaiile iniiale
variabile derivate - obinute n urma prelucrrii variabilei iniiale
4. Ponderea sau frecvena de apariie a unei valori reprezint nr. de elemente statistice care
au aceeai valoare
5. Date statistice - sunt expresii cantitative concrete ale variabilelor statistice supuse
studiului ; aceste date se pot obine din observaii iniiale sau n urma prelucrrii acestora.
6. Informaia statistic arat semnificaia datelor statistice
7. Indicatorii statistici sunt reprezentri cantitative obinute n urma prelucrrii datelor
statistice i sunt mrimi statistice cu ajutorul crora se caracterizeaz structura, interdependena
i modificare n timp a diferitelor fenomene economico-sociale
n cartografia tematic nainte de a realiza o hart trebuie s se analizeze seturile de date
utilizate dpdv statistic al mrimii i al formei. Mrimea bazelor de date depinde att de nr.
elementelor statistice ct i de nr. de variabile
n general n cartografia tematic se lucreaz cu o singur variabil pentru a identifica
aspectul spaial al unui singur subiect ceea ce reprezint un avantaj atunci cnd se lucreaz cu
seturi mari de date
Pentru a uura analiza seturilor mari de date i pentru a prezenta rezultatele ntr-o form
simplificat sub form de rapoarte, grafice, sau hri , datele se mpart pe clase ( rezult o
generalizare a datelor)
Cei mai simpli indicatori utilizai de geografi i cartografi sunt urmtorii: indicatori
statistici calculai ca mrimi relative (raportul, coeficientul sau proporia, procentul i rata) se
obin n urma celui mai simplu proces de prelucrare a datelor care const n compararea valorilor
numerice, se obine ca raport a 2 indicatori statistici absolui.
Raportul utilizat pentru a reprezenta o relaie ntre 2 entiti.

xa,xb =nr. de elemente din grupa a, respectiv grupa b

numrtorul - indicator raportat

numitor- indicator baz de raportare
Dar ntre termeni trebuie s existe o interdependen logic ( ex: pop. unei ri/S
rii[km2])
Utiliznd acest indicator relativ se poarte face o comparaie mai sugestiv a rilor dpdv. al
populaiei
Proporia sau coeficientul =raportul dintre nr. de elemente dintr-o clas i nr. total de
elemente

Frecvent se utilizeaza procentul de schimbare pentru a caracteriza evoluia n timp a unui

fenomen studiat.
Mrimile relative ale dinamicii unui fenomen se pot exprima fie sub coeficient fie
procentual. Se pot exprima grafic prin cronograme sau historiograme
Rata este similar cu procentul doar c numrtorul raportului este mult mai mic dect
numitorul i atunci rezultatul se nmulete cu 10n (n=3 sau 4, rar 5) . Ratele exprim frecvena
unui fenomen ntr-o perioad de timp. ( ex. natalitatea)
n concluzie -> fracie * 10n :
n=0 - coeficient
n=2 - procent
n=3 - promile
n=4 - prodecimile
n=5 - procentimile

Curs 3
In statistica descriptiv care se aplic n cartografia tematic se utilizeaz indicatori medii
care redau printr-o msur unic esena fenomenului studiat ( media aritmetic)
Se utilizeaz indicatori medii de pozitie: mediana, modul/moda. Acetia dau informaii
despre felul n care sunt repartizate valorile individuale
Indicatorii medii i indicatorii medii de poziie se numesc indicatori ai tendinei centrale
Indicatori ai varianei :
amplitudinea absolut a variaiei
abaterea individual
ab. medie liniar
ab. medie ptratic
dispersia
- cu ajutorul acestora se stabilete msura n care valorile se abat de la medie
Indicatori ai asimetriei:
distribuia normal
asimetria pozitiv
asimetria negativ
-gradul de asimetrie se vizualizeaz uor cu ajutorul histogramei sau poligonului
frecvenelor.
Indicatorii medii - se utilizeaz n cazul colectivitii omogene cu volum mare de date
individuale.
Media este un indicator al tendinei centrale. Ea se calculeaz pe baza tuturor valorilor
individuale i are unitatea de msur a caracteristicii studiate.
=
=1
=

xi=valori individuale
n= nr. observatii individuale
Media reprezint valoarea care poate substitui orice valoare individual.
In cazul n care n cadrul colectivitii analizate exist valori aberante foarte diferite de
restul valorilor ( se numesc outlier ) acestea vor produce o deplasare a mediei fcnd ca
rezultatul s fie fals reprezentativ pentru celelalte valori.
- valorile aberante pot crea dificulti n clasificarea datelor
Indicatorii medii de poziie
Mediana = valoarea care mparte o serie simpl ordonat cresctor sau descresctor n 2
pri egale.
- la serii cu nr. impar de termeni mediana este valoarea din centrul seriei iar la seriile cu nr.
par este media aritmetic a celor 2 termeni din mijloc.

ex: setul 1: 8, 12, 14, 16, 22, 26, 30 =128

mediana = 16
setul 2: 5, 8, 12, 14, 16, 22, 26, 30=133
mediana= 15

= 18.3
= 16.6

Def. Clasa sau grupa reprezint mulimea valorilor observate care se alf n limitele unui
interval dat.Clasele pot fi mprite n 2 categorii:
- definite lingvistic sau verbal- variabile calitative
ex. pt. statutul ocupational: salariat, student , taran
- definite numeric - variabile cantitative
ex. pt. vechimea n munc, categorii firme in fct. de nr. angajailor
Dac datele sunt mprite pe clase pentru a determina mediana se determin mai nti
clasa sau grupa care conine mediana si apoi se determin valoarea efectiv a acestora
1. mediana se afl n prima clas care are frecvena cumulat >
k=nr. de clase
ni= frecvenele

=1 +1
2

2. se calculeaz mediana
1
1
(=1 + 1) =1

2
= 0 +

x0= limita inferioar a clasei n care se afl mediana

hme= amplitudinea intervalului median
nme= frecventa intervalului median
1

=1 = suma frecventelor intervalelor anterioare celui median

Ex.
Populatia

Nr. Comune

sub 1000
1000-1999
2000-4999
5000-9999
10000-peste
Total=

73
573
1759
429
21
2855

interval median=

5=1 +1

= 2000 + 2999

2856
2

Frecv. cumulat
crescator
73
646
2405
2834
2855

Frecv. cumulat
descresctor
2855
2782
2209
450
21

= 1428 => clasa 2000-4999 ( imediat urmtoare)

1428 646
3333
1759

=> jumtate dintre comunele din Romnia au populaia <3333 locuitori iar cealalt jumtate
>3333 loc.
Spre deosebire de media aritmetic, mediana are avantajul c nu este influenat de valori
aberante deci poate nlocui media n cazul n care apar valori aberante.
Mediana se poate determina grafic ca proiecie pe axa Ox a intersectiei curbelor
frecvenelor cumulate cresctor i descresctor.
Def: Frecvena absolut a unei grupe reprezint nr. unitilor statistice care aparin acelei
grupe
- se reprezint grafic cu ajutorul histogramei i al poligonului frecvenelor
- n cazul grupelor cu intervale de variaie egale se construiete un nr. de coloane egal cu
nr. grupelor avnd bazele egale situate pe axa Ox; nlimea coloanei reprezint frecvena
grupelor
cifra de afaceri (mil. lei) Nr. firme ( ni)
10-20
1
20-30
3
30-40
6
40-50
8
50-60
2
20

In cazul grupelor cu intervale de variaie inegale se alege un interval de baz care se

consider unitate a scrii de reprezentare i frecvenele se reduc proporional.
Ex: clasificare firme n funcie de cifra de afaceri.
Cifra de afaceri
(mil. lei)
10-30
30-40

Nr. firme

40-60

10

4
6

Amplitudinea
intervalului (hi)
20
10 (he=interval
etalon)
20

Raportul de
mrime hi/he
2
1

Frecventa redusa
ni*
2
6

5
=

Pentru construirea histogramei pe axa Oy se trec ni* iar pe Ox grupele de valori

Histograma se poate construi i pe baza frecvenei medii fr a ine cont de tipul

intervalului ( dac este egal sau nu)

ni=frecv. absoluta
hi=amplitudinea
Pentru aceleai date de la exemplul anterior
4
=
= 0,2
20
=

6
= 0,6
10

4
= 0,5
20

CURS 4

Frecvena relativ reprezint raportul dintre frecvena absolut a unei grupe i totalul
frecvenelor tuturor grupelor colectivitilor.

=1
Frecvena cumulat ascendent a grupei i = suma frecvenelor primelor i grupe ale
seriei (inclusiv i).
Seria are k grupe
= =1

j = 1,2,.,i

Frecevena cumulat descendet a grupei i = suma frecvenelor grupelor de la i pn la

k (inclusiv i).
= =1

j = 1,2,.,k

Cuantile sunt valori care mpart elementele unei serii ordonate n pri egale, fiecare
serie are acelai numr de uniti.
Cele mai utilizate sunt:
-

Cuantile de ordinul 0,5 (adic median) mpart seria n 2 pri egale.

Cuantile ptrime (cuartile) mpart seria n 4 pri egale, ele sunt n numr de 3.

Decile mpart seria n 10 pri egale, ele sunt n numr de 9.

Centile mpart seria n 100 de pri egale, ele sunt n nr de 99.

Modul (moda/dominant) este valorea care apare cel mai frecvent n cadrul
colectivitii sau a populaiei studiate.
Se utilizeaz n special pentru variabile calitative, de ex. categoriile de folosin ale
terenului.
n cazul seriilor simple se identific uor, n seriile grupate pe clase se determin
asemantor cu mediana, adic: mai ntai se stabilete clasa n care este situat modul i anume
intervalul modal este cel care are frecvena maxim, iar apoi se calculeaz cu relaia:
0 = 0 + 0

1
1 + 2

Unde:

1 = nm0 nm0-1
2 = nm0 nm0+1

X0 = limita inferioar a intervalului modal

nm0 = frecvena intervalului modal

nm0-1= fecvena intervalului anterior
nm0+1= frecvena intervalului ulterior
hn0 = amplitudinea intervalului modal
Populatia
<1000
1000-1999
2000-4999
5000-9999
>=10000

Nr comune
73
573
1759
429
21

M0 = 2000+2999*1186/(1186+1330) 3414 locuitori

rezult c numrul cel mai frecvent al locuitorilor dintr-o comun este 3414.

3. Indicatori ai variaiei
Se utilizeaz atunci cnd colectivitatea prezint o mare variaie a valorilor individuale
fa de medie (media este reprezentativ pentru o colectiviatate statistic cu grad redus de
variaie).
Indicatorii variaiei se utilizeaz pentru a msura abaterea valorilor de la medie.
a)
Amplitudinea absolut a variaiei caraterizeaz gradul de impratiere a
termenului
O notam cu A
A = Xmax Xmin
Xmax i Xmin = valori extreme ale termenilor din seria respectiv.

b)

Amplitudinea relativ
=

c)

100

Abaterea individual absolut abaterea termenilor de la medie

=
=

d)

Abaterea individual relativ

% =

100

e)

Abaterea medie liniar reprezint media aritmetic a abaterilor individuale

=

f)

=1 |
|

Abaterea medie patratic

=1 | |2

Abaterea medie patratic se exprim n unitatea de masur a caracteristicii studiate,

dac vrem s comparm 2 serii, o putem face doar dac variabilele sunt exprimate n aceeai
unitate de msur
Pentru a compara serii cu variabile exprimate n uniti de msur diferite se utilizeaz
coeficientul de variaie (v).
=

100

100

Coeficientul de variaie ofer informaii despre omogenitatea unei serii.

Cand v tinde ctre 0 seria este omogen i n cazul acesta media este reprezentativ
pentru colectiviatea respectiv.
Dava v este mai mare de 35-40% atunci media nu este reprezentativ pentru seria
respectiv iar colectiviatatea trebuie mparit pe clase omogene.
g)

Dispersia " "

=1( )2
=

4. Indicatori ai asimetriei
Seria cu distribuie normal este perfect simetric, n acest caz media, mediatoarea i
modul coincid, iar graficul frecvenei are form de clopot.

Rareori se ntmpl ca distribuia s fie perfect simetric, mai ales atunci cnd numrul
observaiilor este de ordinul miilor.
n funcie de poziia modului fa de medie avem asimetrie pozitiv i negativ.
Cnd modul este deplasat fa de medie spunem c distribuia este asimetric

Asimetria pozitiv

n cazul acesta predomin valorile mici, majoritatea frecvenelor sunt n stnga mediei

> 0

Asimetria negativ

Predomin n cazul acesta valorile mari, iar majoritatea frecvenelor sunt n dreapta
mediei.

< 0
Asimetria se studiaz cu ajutorul coeficientului de asimetrie care se noteaz cu 1.
=1( )3
1 =
3
Dac 1= 0 rezult distribuie normal
Dac 1< = 0 avem asimetrie negativ
Dac 1> 0 avem asimetrie pozitiv
Distribuiile care au frecvene uor asimetrice verific relatia:
0 = 3( )

Gradul de concentrare al frecvenelor din centrul distribuiei se stabilete cu ajutorul

coeficientului de boltire, pe care l notam cu 2.
2 =

=1( )4
4

Dac 2 < 3 - curba este platicurtic

Dac 2 = 3 - curba se numete normal (mezocurtic)
Dac 2 > 3 - curba se numete leptocurtic
Kyrtosis nseamn diversitate

CLASIFICAREA DATELOR STATISTICE

Datele statistice obinute prin nregistrri care pot fi exhaustive sau doar a unei pri a
populaiei, sunt extrem de variate deoarece unitile statistice au caracteristici cu grad mare de
mprtiere.
Pentru a obine informaii generale asupra fenomenelor nregistrate trebuie s se faca o
prelucrare primar a datelor statistice care presupune:
1.
2.
3.

Centralizarea;
Gruparea;
Reprezentarea datelor sub forma de serii, tabele i grafice.

1.
Centralizarea statistic reprezint strngerea tuturor informaiilor n instituita
specializat care face prelucrarea i obinerea indicatorilor totalizatori pentru ntreaga
colectivitate (recensmnt) i pe grupe (numrul populaiei pe comune).
n urma centralizrii simple se obine o caracterizare de ansamblu a colectivitii, pentru
obinerea informaiilor complexe structurate n funcie de diferite criterii se utilizeaz
centralizarea pe grupe, n urma acestei centralizri se obin indicatori totalizatori pariali pe
fiecare grup iar pe baza lor se obin indicatori totalizatori generali pentru ntreaga colectivitate.
2.
Gruparea statistic reprezint mprirea unitilor n grupe omogene n funcie
de variaia uneia sau a mai multor caracteristici.
Pentru a obine o grupare omogen trebuiesc alese caracteristicile eseniale cu caracter
stabil (ex. mprirea populaiei pe grupe de vrst).
Se numete grup omogen din punct de vedere statistic o clas de unitai n interiorul
creia variaia caracteristicii este minim.

Gruparea (sau clasificarea) se face respectnd urmtoarele principii:

1.
Principiul integralitii presupune ca toate elementele statistice s fie incluse n
clase formale (ex. mprirea populaiei n funcie de starea civil).
2.
Principiul omogenitii o clasa conine doar elementele de acelai tip.
3.
Principiul unicitii un element aparine unei singure clase.
4.
Principiul continuitii n cazul variabilelor cu variaie continu nu exist clase cu
frecven nul (clase sau grupe n care nu exist nici un element)
n funcie de scopul analizei viitoare se stabilesc caracteristicile eseniale pe baz
caror se vor grupa elementele statistice.
Metoda grupri utilizeaz urmtoarele noiuni de baz:
1.
Caracteristica de grupare este variabila n funcie de care unitile statistice sunt
repartizate n grupe distincte ct mai omogene.
2.
Intervalul de grupare sau de variaie reprezint un grup omogen de variante
desprit de restul colectivitii prin 2 limite, una inferioar i una superioar.
Intervalele pot fi egale sau inegale, nchise sau deschise i cu variaie discret sau
continu.
Tipuri de grupri ale datelor statistice:
1.
n funcie de numrul caracteristicilor utilizate pot fi: grupri simple i grupri
combinate.
Gruprile simple sunt cele realizate dup o singur caracteristic, de ex. clasificarea
oraelor n funcie de numrul de locuitori.
Gruprile combinate se realizeaz pe baza a dou sau mai multor caracteristici, se
realizeaz gruparea elementelor n funcie de o caracteristic i apoi fiecare grup se mparte n
subgrupe n funcie de a 2-a caracteristic (ex. am clasificat oraele n funcie de numrul de
locuitori, apoi am imparit n fiecare ora clasificarea pe sexe).
Cu ct numrul de caracteristici este mai mare, cu att se obin grupe mai omogene,
totui pentru a nu se frmia prea mult colectivitatea i a nu ngreuna analiza statistic se
utilizeaz maxim 3-4 caracteristici.

2.
n funcie de coninutul caracteristicii pot fi: grupri cronologice, teritoriale i
grupri dup o caracteristic atributiv.
Grupri cronologice avem gruparea n funcie de variaia n timp a unui fenomen
(ex. producia de automobile pe an).
Gruprile teritoriale se fac n funcie de variaia n spaiu a elementelor colectivitii
(ex. clasificarea populaiei planetei pe tri).
Atributiv caracteristica poate fi calitativ (ex. gruparea produciei dintr-o ar pe
ramuri) sau cantitativ (gruparea familiilor n funcie de numrul de copii).

3.
n funcie de modul de variaie a caracteristicii avem grupare pe variante i
grupare pe intervale de variaie.
La gruparea pe variante avem un numr limitat de variante, de ex. gruparea mainilor
dintr-o parcare n funcie de marc.
Gruparea n intervale de variaie se aplic atunci cnd exist un numr mare de valori
individuale diferite i se mpart la rndul lor n intervale de variaie de mrimi egale (ex.
mprirea populaiei pe grupe de vrst, din 5 n 5 ani) sau de mrimi inegale se aplic n cazul
n care repartiia valorilor este neuniform.
nainte de gruparea elementelor pe clase trebuie fcut o ordonare a acestora n funcie
de importan sau de rangul lor, aceast ordonare poate fi facut manual sau automat.

Curs 5

24.03.2014
Gruparea elementelor statistice se face in trei etape:

1. Se stabileste numarul de clase;

2. Se alege procedura de clasificare;
3. Se analizeaza precizia clasificarii.
1. Stabilirea numarului de clase
Alegerea numarului de clase pentru date cantitative este o decizie foarte importanta si
trebuie facuta de un cartograf, deoarece presupune stabilirea nivelului de generalizare a
datelor. Daca numarul de clase ales este prea mare, atunci clasificarea este prea complexa si
poate fi confuza. Daca numarul de clase este prea mic datele vor fi mult simplificate, detaliile
vor fi ascunse iar deosebirile calitative vor fi estompate.
De obicei, pentru clasificarea datelor cartografice se aleg 4 sau 5 clase. Nu exista reguli
care sa stabileasca nr de clase in care sa fie grupate elementele unei populatii studiate.
In 1926 H.D. Sturges a propus urmatoarea formula pentru stabilirea clasei:
C = 1 + 3,322 log(n)
C numarul de clase

ex:

n numarul de observatii

n = 42 => C = 6

clase

n = 100 => C = 7 8 clase

Posibilitatile de grupare a datelor sunt foarte variate. In general, prin acest process
urmarim sa punem in aceeasi clasa elemente care se aseamana cel mai mult iar clasele
rezultate sa difere intre ele cat mai mult posibil.
Diferenta dintre valoarea fiecarui element si media clasei in care se afla se evalueaza cu
ajutorul dispersiei. Dispersia trebuie sa fie cat mai mica astfel incat sa existe o similitudine
intre obiectele din aceeasi clasa.
2. Metode de grupare
a. Cu ajutorul limitelor natural
b. Metoda de optimizare Jenks
c. Cu ajutorul mediilor successive
d. Pe baza mediei si a abaterii medii patratice
e. Gruparea cu interval egale
f. Gruparea cu frecvente egale
g. Metode definite de utilizator

a. Gruparea datelor cu ajutorul limitelor natural

Datele se ordoneaza in functie de importanta lor. Daca se reprezinta grafic aceste date se
observa intreruperi. Aceste intreruperi pot fi considerate limitele natural care separa clasele.
Ex:

1, 3, 5 | 11, 12, 13 | 27, 30, 31 | 75 | 101, 103, 105

I
II
III
IV
V

Dezavantaj: se pot crea clase care sa contina un singur element.

b. Metoda de optimizare Jenks / metoda optima

Aceasta metoda este de fapt un algoritm de alegere optima a limitelor natural propus de
Walter Fisher in 1958 si implementat in 1977 de George Jenks. Aceasta metoda este utilizata
de toate GIS-urile si programele de intocmire a hartilor.
Metoda consta in analizarea iterativa a tuturor solutiilor bazata pe suma abaterilor
individuale absolute fata de mediana fiecarei clase.
Ex: 1, 3, 7, 11, 22 2 clase
In prima iteratie se deteremina suma abaterilor individuale fata de mediana fiecarei clase.
In a doua iteratie se muta o singura observatie intr-o clasa adiacenta si se calculeaza din nou
abaterile individuale fata de mediana fiecarei clase si se insumeaza. Iteratiile se repeat pana
cand aceasta suma atinge valoarea minima.
Varianta 1
Clasa Elemente Me
1
1
1
2
3, 7, 11, 22 9
Varianta 3
Clasa
Elemente
1
1, 3, 7
2
11, 22

Me
3
16.5

Eroarea
0
6 + 2 + 2 + 13 = 23
= 23
Eroarea
6
11
= 17

ex: 11, 12, 13, 14, 31, 32, 33, 99, 100
Clasa
Elemente
Me Eroarea
1
11, 12, 13, 14
12.5
4
2
31, 32, 33
32
2
3
99, 100
99.5
1
=7

Varianta 2
Clasa Elemente
1
1, 3
2
7, 11, 22
Varianta 4
Clasa Elemente
1
1, 3, 7, 11
2
22

Me
Eroarea
(1+3)/2=2
2
11
15
= 17
Me
5
22

Eroarea
14
0
= 14

Daca le luam pe baza frecventelor egale:

Clasa
Elemente
Me Eroarea
1
11, 12, 13
12
2
2
14, 31, 32
31
18
3
33, 99, 100
99
67
= 87

c. Gruparea pe clase cu ajutorul mediilor sccesive

Impartirea elementelor pe clase se face cu ajutorul mediei aritmetice. Astfel elementele
se impart in doua clase: - prima continand elemente mai mici decat media;
- a doua continand elemente mai mari decat media,
apoi
elementele fiecarei clase se impart din nou in cate 2 clase, pe baza noilor medii aritmetice
calculate pentru fiecare clasa.
Avantajul acestei metode este Acela ca poate fi aplicata usor manual, dar nu se utilizeaza
in GIS sau alte metode de cartografie, iar inconvenientul metodei este ca numarul de clase
poate fi 2, 4 sau 8.

d. Media si abaterea medie patratica

Metoda se aplica pentru seriile cu numar mare de clase si cu distributie normal.

Se calculeaza media si abaterea medie patraticasi pe baza acestora se stabilesc limitele

claselor prin adunare sau scadere la medie a abaterii medii patratice. De obicei 6 clase sunt
suficiente petru a imparti toate elementele cu ajutorul acestei metode.

=1( )2
=

Avantajul acestei metode este Acela ca in cazul serie cu distributie pozitiva sau negative
apar interval de frecvente inegale astfel:
In intervalul [ x, + ] se pot afla majoritatea elementelor sunt mai mari decat media,
iar pentru a grupa elementele mai mici decat media vor fi necesare 3 intervale.

Dezavantaj: utilizatorul trebuie sa aiba notiuni de statistica

e. Gruparea pe interval
Aceasta metoda de clasificare presupune ca intervalele tuturor claselor sa fie egale.
h=

Rezultatul se rounjeste in plus astfel incat sa nu ramana valori in afara ultimului interval. In
aceasta metoda frecventa observatiilor variaza considerabil de la o clasa la alta.
Dezavantaj: pot aparea clase cu frecventa 0 in cazul in care cea mai mare valoare este cu mult
mai mare fata de cea cu rang inferior sau cea mai mica valoare este cu mult mai mica fata de cea
cu rang superior. Aceasta problema se rezolva plasand valoarea aberanta intr-o singura clasa.
Celelalte date se grupeaza apoi in clasele ramase.

f. Gruparea pe intervale cu frecvente egale

Numarul total de observatii este impartit in mod egal pe fiecare clasa. Deseori cartografii
impart clasele in cuantive (cvartile 25%, cvintile 20%).
Avantajul: nu apar nciiodata clase fara nici un element cum se poate intampla la metoda cu
interval egale.
Metoda se utilizeaza usor atunci cand numarul elementelor este divizibil cu numarul claselor.
In caz contrar se mareste numarul elementelor claselor cu aceeasi cantitate incepand de la clasa
cu rangul cel mai mic pentru ca valorile mari au o influenta mai mare asupra analizei statistice.
Ex: 159 elemente 5 clase => 159/5=31.8 => 4 clase 32 elemente, a 5-a clasa 31 elem

g. Sisteme de clasificare definite de utilizator

Programele de cartografiere si GIS permit utilizatorului sa defineasca propria metoda de
clasificare. Cartograful poate specifica valori pentru identificarea limitelor claselor.

Metode de reprezentare pe hartile tematice

Pentru reprezentarea fenomenelor sociale sau fizice pe hartile tematice se pot utiliza metode
statistice si cartografice.

Metode statistice reprezinta indicatori statistici sub forma de diagrame, cartograme si

cartodiagrame.
Amplasarea acestora pe harta se face in mod arbitrar independent de elementele grafice.
Elementele unui graphic statistic:
-

Titlul numele tabelului reprezentat;

Reteaua graficului este formata din linii ajutatoare utilizate pentru amplasarea
corecta a punctelor de pe graphic; se traseaza cu linii subtiri;
Sistemul XoY pe OX se trec variantele sau intervalele de variatii ale caracteristicii
independente, momente sau interval de timp;
- pe OY se trec valorize caracteristicii sau frecventei.
Se poate folosi si sistemul de coordinate polare si avem o retea formata din cercuri
concentrice si sectoare de cerc.
Scara se stabileste in fuctie de numarul indicatorilor reprezentati si de marimea
acestora;
Note explicative legenda si provenienta datelor reprezentate.

Diagramele: sunt reprezentari grafice care se realizeaza cu ajutorul unor figuri gemetrice.
Se utilizeaza in special pentru reprezentarea economico - geografice.
Ex: rata somajului pe 2013
Diagramele pot fi: - simple;
- complexe.
Diagramele simple
1. Diagramele in coloane: permit vizualizarea rapida a diferentelor de marime dintre
indicatori sau a evolutiei lor in timp. Se utilizeaza un system de axe XoY.
Pe abscisa OX se afla bazele coloanelor care sunt egale, in timp ce inaltimea coloanelor
este proportional cu marimea indicatorilor reprezentati.
Coloanele pot fi lipite, egal distantate sau partial suprapuse(diagr in coloane in aflux).
De asemenea coloanele pot fi orientate in sens pozitiv sau negative. Deasupra sau sub
coloane se poate trece marimea reprezentata.
Ex: inmatriculari de S.C. uricu participare straina la capital social in 2008
Italia:
210
Ungaria: 103
Germania: 92

Se utilizeaza pentru: serii de repartitie, serii

cronologice, si teritoriale
2. Diagramele in benzi: se aseamana cu diagramele in
coloane doar ca nivelul indicatorilor este reprezentat
prin benzi orizontale egal distantate si cu bazele
situate pe axa OY.
Se utiliseaza pentru indicatori care pot fi structurati
pe component, pentru serii de termini care reprezinta
lungimi (ex: lungimea fluviilor, cailor ferate,
drumurilor, etc) si pentr indicatori cu variatii foarte
mari.
3. Cronograma / Histograma: utilizata pentru a reprezenta evolutia fenomenelor in timp
Pe axa OX se trece timpul sip e axa OY se trec valorile caracteristicii sau frecventa.
Poate fi: - simpla prezinta evolutia unui singur fenomen;
- combinata prezinta evoluti unor fenomene correlate.
Ex: dinamica natalitatii si sporul natural.
Ex de Cronograma simpla: utilizarea locurilor de cazare in cabane exprimat in %.
Ian: 18.8%
Feb: 22.1%
Mar: 16.4%
Aprilie: 24%
Mai: 27.1%
Iunie: 30.9%
Iulie: 38.5%
Aug: 43.5%
Sep: 33%
Ex de Cronograma combinata: numarul de nascuti vii intre 1960 si 2010
An
1960
1970
1980
1990
2000
2010

Nascuti
vii
332241
427034
398904
314746
234521
212199

Decese
160720
133255
231876
247086
255820
259723

Spor
natural
191521
233779
167028
67660
-21299
-47524

DIAGRAMA PRIN PATRATE

Indicatorii statistici se considera egali cu suprafata unor patrate. Marimea indicatorului : Mi=l i2
A=160 000 km2 => l1=400 km
B=90 000 km2 => l2=300 km
100 km = 0.5 cm
C=40 000 km2 => l3=200 km
1cm
Caz A Lat
= 2 cm

B:Lat=
1.5cm

1cm

1cm

B:Lat=
1.5cm
Caz A Lat
= 2 cm

DIAGRAMA PRIN CERCURI

Suprafata cercurilor este proportional cu marimea indicatorului.
Mi=Ri2 => Ri=SQRT(Mi/)
A=1526 km2 => R1=20km
B=2826 km2 => R2=30km
10km = 0.5 m
C=5024 km2 => R3=40km

OBS! Patratele sau cercurile se coloreaza sau hasureaza astfel incat cu cat fenomenul este mai important cu atat se reprezinta mai
intense hasura.
DIAGRAMA PRIN DREPTUNGHIURI
Se utilizeaza pentru reprezentarea indicatorilor care se exprima ca produs a 2 factori.
Ex: productia de grau exprimata ca
- productia medie la hectar : l
- suprafata cultivate : L

A
B
C
DIAG
RAM
STEREOGRAMELE
A
Sunt diagramelePRIN
realizate cu ajutorul paralelipipedului. Se utilizeaza pentru indicatori care se
pot reprezenta ca produs a 3 factori.
CERC
Ex: dobanda exprimata functie de capitalul depus, rata dobanzii, durata depozitului;
URI paralelipipeului reprezinta marimea indicatorului.
In acest caz volumul
A

DIAGRAME COMPLEXE
Se mai numesc si structural si se utilizeaza pentru a evidentia structura colectivitatii si
modificarile structurale:
1.Diagrama prin sectoare circulare
2.Diagrama prin dreptunghi
3. Diagrama prin patrat
4. Diagrama polara
1.Diagrama prin sectoare circulare
Ex: Resursele de energie electrica ale Romaniei
54,8 % termocentrale => 197,28
28,4% hidrocentrale => 102,24
16,8% central nucleare => 60,48
Volumul total se reprezinta printr-un cerc si se calculeaza marimea in grade
corespunzatoare fiecarui element.
Sectoarele se hasureaza sau se coloreaza diferit astfel incat sa se sugereze importanta
sectorului.

28%
55%

17%

2.Diagrama prin dreptunghi

Se deseneaza un dreptunghi cu latura mare pe verticala. Paralel cu dreptunghiul se contruieste o scara pe verticala.

3.Diagrama prin patrat

Se deseneaza un patrat. Fiecare latura se imparte in 10 parti.

2
1
0

3.Diagrama polara
Este sugestiva pentru reprezentarea fenomenului cu variatii sezoniere. Se utilizeaza frecvent in climatologie.
Ex: variatia temperaturii pe un anumit interval
Cercul se imparte intr-un numar de sectoare egale cate unul pentru fiecare interval de timp. Raza sectorului este proportionala cu
marimea indicatorului.
Temperatura medie lunara in Bucuresti 2007
Jan 5,2 C
Iulie 27,3 C
Febr 4,3 C
August 24,3 C
Mart 8,5 C
Sept 17,3 C
Apr 13,0 C
Oct 122 C
Mai 20,0 C
Noi 9,9 C
Iunie 24,4 C
Dec -0,5
4

5.Histograma
Se reprezinta ca si diagramele cu coloane lipite. Bazele coloanelor pot fi egale sau nu si ele
corespund grupelor colectivitatii.
Inaltimea coloanelor corespunde frecventei grupelor pentru interval de grupe egale. Daca
intervalele de grupare nu sunt egale atunci suprafata coloanelor va fi proportional cu
frecventa grupelor.

120
98 101

100
80

ORASE

5.Piramida structurala
Se utilizeaza pentru reprezentarea distributiei
populatiei pe sexe sau grupe de varste.

56

60
40
20
0

15

13
20

10

CARTOGRAMELE
Pentru reprezentarea lor datele trebuie sa fie grupate mai intai pe interval de variatie. Metoda consta in reprezentarea suprafetelor
unitatilor teritoriale.
Ex: se deseneaza suprafetelor judetelor proportional cu populatia lor, voluul de incasari etc.
Suprafetele nu se reprezinta proportional cu supraf reala si rezulta : Realitatea geografica este reprezentata abstractizat => o
imagine distorsionata care aminteste doar vag de harta geografica.
Reprezentarea cartografica poate fi continua/discontinua. In cartogramele continue suprafetele unitatilor teritoriale sunt
proportionale cu marimea datei statistice studiate.
In acest caz unitatile teritoriale sunt adiacente deci se pastreaza forma suprafetei intregi neschimbata, dar UAT care o alcatuiesc pot fi
atat de deformate incat sa nu mai semene cu forma reala.
Aceasta este o metoda greu de aplicat si ar trebui sa fie utilizata doar pentru zonele cu care utilizatorii sunt familiarizati.
Cartogramele discontinue pastreaza relatia de vecinatate dintre UAT dar acestea au o amplasare aproximativa fata de pozitia reala.
Sunt usor de construit deoarece unit. Teritoriale se scaleaza pentru forma lor adevarata.
Cartogramele discontinue pot fi realizate si prin inlocuirea unitatilor terit cu cercuri a caror suprafata este proportional cu data
statistica. = Cartograma cu cercuri conceputa in 1996 de Daniel Dorning
Suprafata cercurilor se scaleaza astfel incat acestea sa fie tangente intre ele.
CARTODIAGRAMELE reprezinta o forma speciala a cartogramelor peste care se aplica diagrame. Pe harta se reprezinta UAT si in
interiorul acestora se deseneaza diagrame amplasate arbitrar dar astfel incat sa nu se depaseasca limitele unit teritoriale la care se
refera. Se utilizeaza pentru a reprezenta marimea absoluta a unui fenomen sau element. (struct pop urbane/rurale dintr-un judet)
In afara de figure geometrice se pot utiliza si figure natural sau simbolice a caror marime este proportional cu valoarea indicatorului de
reprezentare.
METODE CARTOGRAFICE
Acestea tin cont de pozitia geografica a fenomenului studiat. Pentru reprezentarea cantitativa a fenomenului se utilizeaza urmatoarele
notatii ale metodelor:
1.Metoda arealelor
2.Metoda punctului
3.Metoda semnelor(simbolurilor)
4.Metoda izoliniilor
5.Metoda liniilor de miscare.
Pentru reprezentarea fenomenelor calitative se utilizeaza metoda fondului calitativ.
1.Metoda arealelor a fost utilizata de la inceputul secolului XIX si deifinitia ei este:
Este o metoda de reprezentare cartografica care consta in colorarea sau umbrirea in mod diferit a unor zone, altele decat cele
delimitate prin izolinii.
De obicei, acestea sunt zone administrative(tari,provincii,judete sau oricare UAT carora li se pot asocial marimi cantitative).
Hartile tematice realizate prin metoda arealelor care reprezinta acel fenomen dar la momente de timp diferite pot fi comparate pentru
a se studia evolutia in timp a zonei respective sau se pot compara 2 sau mai multe harti ale unitatii teritoriale pe care se reprezinta
fenomene diferite.
Prin aceasta metoda se pot reprezenta fenomene care nu au o distributie continua ci care se gasesc in zone care pot fi bine delimitate (
zone geografice sau politico-administrative).
Ex: arealul anumitor specii de plante/animale - character relative
Areal zacaminte
Fenomenele geografice care au o distributie continua NU se reprezinta prin metoda arealelor. Ex: Harta temperaturii medii anuale

Cursul 7
Tipurile de date care se reprezinta prin metoda arealelor pot fi valori:
- absolute: populatia dintr-un judet
- derivate: coeficent, rata (venit pe cap de locuitor in judet, natalitatea)
Avand in vedere ca unitatile teritoriale difera ca marime, pt ca hartile tematice
intocmite prin metoda arealelor sa fie sugestive este bine sa fie evitate reprezentarile
valorilor totale. Ex: pop unei tari este mai indicat sa se reprezinte indicatori statistici
calculati ca marimi relative adica raportul fata de suprafata totala (ex. densitatea pop
sau o rata care sa fie indepedenta de suprafata; venit/cap de locuitor sau proportia sau
coeficentul)
La intocmirea hartilor prin metoda arealeor se presupune ca intr-o unitate
teritoriala elementul/fenomenul reprezentat are o valoare constanta.
Linilor care delimiteaza aceste UAT (unitati administrative teritoriale nu le se
asociaza nici o valoare ci au doar rol de separare spre deosebire de izolini.
Utilizare.
Metoda arealelor este potrivita atunci cand se doreste reprezentarea unui
fenomen intr-o zona care poate fi precis delimitata; nu se utilizeaza daca datele nu se
pot exprima sub forma de rata sau proportional nu se utilizeaza daca vrem sa reprezinte
valori exate in interioeul unui areal.
Etapele de realizare a unei harti utilizand metoda arealelor:
1
Studiul fenomenului geografic care trebuie reprezentat
2
Stabilirea scarii hartii- trebuie avuta in vedere ca arealele reprezentate sa
fie suficient de mari asttfel incat utilizatorul sa sesizeze diferentele dintre ele
3
Nr si tipul arealelor sau unitatilor teritoriale.
Cu cat numarul unitatilor teritoriale este mai mare cu atat se poate reprezenta
mai detaliat distribuirea fenomenului studiat
Cu cat numarul unitatilor teritoriale creste cu atat scade suprafata acestora si
diferentele dintre ele se observa mai greu.
Numarul de unitati teritoriale se stabileste in functie de urmatoarelele elemente:
datele disponibile (la nivel de judet/comuna)de destinatia harti scara harti
De regula se recomanda sa se foloseasca minim 4 clase si maxim 6 clase. Daca
harta este iintocmita in tonul de gri trebuie avut in vedere faptul ca ochiul omenesc
poate distinge 11 tonuri de gri.
Deoarece numarul de clase in care se pot grupa clasele variaza inseamna
ca pentru acest fenomen se pot intocmi diverse harti prin numarul arealelor, deci
cartografului ii revine sarcina de a reprezenta cat mai corect si cat mai sugestiv
fenomenul studiat.

4
Prelucrarea datelor.
a) se realizeaza un grafic/ o histograma a datelor care urmeaza sa fie reprezentate
b) se stabilesc limitele claselor care vor aparea in legenda
c) se calculeaza valori derivate exprimate sub forma de raport/rata
(populatie/km2)
Elementele auxiliare ale hartii:
Legenda= pentru fiecare culoare se reprezinta un dreptunghi a carui suprafata
este:
egala cu suprafata poligonului de pe harta daca arealele reprezentate sunt mici
suprafata poligonului este egala cu sau 1/3 din suprafata poligonului daca
arealele sunt mari.
Dreptunghiul se amplaseaza fie pe verticala, cand pot fi lipite sau distantate iar
valorile pot creste de jos in sus, de sus in jos sau pot fi amplasate pe orizontala si atunci
sunt distantate/valori cresc de la stanga la dreapta
valori in
dreapta
Valori dedesupt

Clasele
pot
reprezenta
valori
12.33/49.51.52/58.67/79.82.89.91.98
12--33
34-54
55-75
76-98

continue

sau

discontinue.

Ex.

12--33
49-52
58-67
79-98

Varianta reprezentari continue este de preferat pentru ca pot aparea valori noi in
ultimul moment, pana la finalizarea hartii. Daca se realizeaza harti pt diferite perioade
de timp legenda trebuie sa fie aceeasi pentru a face comparati.
Varianta reprezentari discontinue se utilizeaza atunci cand se intocmeste o
singura harta pentru ca are avantajul ca valorile din legenda sunt mult mai exacte.
Limitele interne daca sunt pozitive se scriu cu liniute intre valori; daca
sunt negative -33 la -12
Daca numerele sunt mari este de preferat sa se reprezinte in multipli, iar
daca datele au zecimale atunci toate limitele se considera cu zecimale pentru a elimina
valori:
Ex. 2 clase: prima de la 10-20
a doua de la 21-30

Atuci daca exista elemente 20.3 acesta va fi exclus din clasificare; atunci limitele
claselor trebuie luate in felul urmator:
10.1-20.0
20.1-30.0
Totusi limitele nu trebuie sa aiba un nr. de zecimale mai mari decat datele,
pentru a nu crea impresia falsa ca datele sunt mai precise decat in realitate.
Titlul Legendei trebuie sa fie sugestiv si in concordanta cu titlul harti.
Ex. Romania-desitate populatie 2009. Legenda si numarul de loc./km2
Pe hartile intocmite cu metoda arealelor unitatile pot fi reprezentate in tonuri de
gri sau in culori. Cele in tonuri de gri se realizeaza cu solid sau cu rastere.
Hasurilecu lini trebuie evitate sunt obositoare. Daca se utilizeaza solit pentru
color in tonuri de gri trebuie evitate culorile de negru si alb (prin alternarea limitelor
care sunt desenate cu negru se mareste se evita).
Se evita alb- nu sugereaza nimic.
Pentru culori se pot utiliza nuante ale aceleasi culori de la inchis la deschis, dar
se pot utiliza si mai multe culori cu diferite nuante.
Culorile trebuie alese tinand cont de urmatoarele aspecte:
- clasele sa fie simbolizate cu diferente clare de nuante
- culorile la tiparire nu sunt exact ca cele de pe monitor
- se utilizeaza scheme de culoare.
Metoda punctului.
Utilizata din 1883 toate GIS o folosesc.
Metoda este potrivita pentru reprezentarea elementelor sau a fenomenelor fizice
si economico-geografice care nu au o distributie continua. Cu ajutorul acestei
metode se poate reda cantitatea acestui fenomen (utila pentru reprezentarea
valorilor alese si nu derivata).
Se utilizeaza de obicei pentru reprezentarea productiei agricole sau a populatiei.
Se utilizeaza puncte cu aceleasi caracteristici (marime/forma/culoare) dar
reprezetata cu densitatea diferita in functi de intensitatea fenomenului.
Pentru puncte se alege o valoare (1 pct. reprezinta 1000 de pers.) care se
pastreaza constant pentru intreaga harta.
Metoda punctului nu este potrivita pentru reprezentarea seturilor de date care au
amplitudinea foarte mica (pentru ca rezulta o harta cu o distributie aprox. uniforma
a punctelor care nu este sugestiva si de asemenea nu este potrivita pentru a
reprezenta seturi de date cu amplitudine foarte mare). Exemplu: daca se alege o
valoare foarte mare a punctului atunci densitatea punctelor in oras va fi mare, iar in
zonele rurale densitatea foarte mica, atunci harta va parea goala.
Sau daca se alege o valoare mica a punctelor pentru a evidentia satele atunci
zonele urbane vor fi o aglomerare de puncte care se suprapun dand impresia de
solid.

Elementele de care trebuie sa se tina seama la alegerea marimii valorii punctului:

1. valoarea se alege astfel incant in zonele in care fenomenul studiat apare in
cantitati mici sa fie cel putin 2-3 puncte;
2. marimea si valorile punctelor trebuie sa fie alese astfel incat in zonele cu
densitatea cea mai mare punctele sa fie apropiate si sa nu se suprapuna;
3. valoarea punctului trebuie sa fie un numar rotund;
4. marimile si valorile trebuie sa se aleaga tinand cont de scara hartii astfel incat
harta sa nu para prea precisa sau prea generala;
5. pe ecran punctele mici par a fi patrate si de aceea pe hartile virtuale punctele
trebuie sa fie mai mari.
Utilizarea punctelor la intocmirea hartilor tematice presupune o generalizare a
datelor prezentate. Exemplu: daca valoarea punctelor v=500 atunci el va fi utilizat
v
v

pentru toate valorile cuprinse in intervalul de la v v de la [250-749].

2
2

Amplasarea punctelor nu se face exact in locul unde exista fenomenul respectiv

ci aproximativ.
In GIS punctele se amplaseaza aleatoriu in interiorul zonei studiate; totusi este
de preferat sa se utilizeze si informatii suplimentare pentru a reprezenta punctele cat
mai corect pentru ca pot aparea situatii (ex.: punctele care reprezinta populatia sa fie
amplasate in zone desertice, punctele care reprezinta productia agricola pe lacuri);
pentru a nu exista aceste situatii este de preferat sa se utilizeze datele de pe
suprafete cat mai mici.
Legenda este simpla si indica doar valoarea punctului.
Metoda semnelor (simbolurilor proportionale)
Aceasta metoda consta in reprezentarea cu ajutorul unor simboluri (ex.: cerc,
patrat, triunghi) a variabilelor cantitative ale unor fenomene care pot fi localizate si
care nu au raspandire continua. Marimea simbolurilor este proportionala cu
cantitatea reprezentata.
Cu aceasta metoda se pot reprezenta indicatorii statistici absoluti sau rata
populatiei. Nu se pot reprezenta variabilele continue (care pot lua orice valoare intrun interval).
Nu se pot reprezenta densitatea caracteristicile care au o variatie relativ mica sau
egala cu 0.
Metoda a inceput sa fie utilizata la inceputul secolului XIX fiind usor de aplicat
si sugestiva pentru utilizarea hartilor.
Variabilele vizuale utilizate la reprezentarea hartii prin aceasta metoda sunt
forma si marimea.
Simboluri utilizate: simboluri geometrice 2D, 3D sau pictograme .
Simboluri geometrice 2D: cercuri patrate, triunghiuri. Pentru aceste simboluri
caracteristica dominanta este suprafata, aceasta fiind scalata in functie de marimea
indicatorilor statistici.

In acest caz centrul semnului reprezinta pozitia exacta a obiectului sau

fenomenului.
Simboluri 3D: sfera, cub, prisma.
Cu ajutorul lor se pot crea harti atractive dar nu toti utilizatorii pot sa
interpreteze corect scara utilizata.
Avantajul acestor metode este ca simbolurile reprezentate sunt mai mici
deoarece volumul acestora este proportional cu marimea indicatorului.
Pictogramele: prezinta dezavantajul ca utilizatorul nu poate estima corect
valoarea reprezentata de un astfel de simbol din cauza formei sale neregulate.
Scalarea simbolurilor poate fi:
- absoluta
- gradata.
In cazul scalarii absolute simbolurile sunt scalate proportional cu valoarea pe
care o reprezinta, deci simbolurile sunt proportionale intre ele.
Scalarea gradata se utilizeaza un simbol pentru toate datele situate intr-un
interval. Datele se clasifica in 4-5 clase si in acest fel simbolurile nu sunt
proportionale cu valoarea pe care se reprezinta.
Simbolurile dupa ce au fost scalate prin una din cele doua sisteme pot fi colorate
cu intensitate diferita pentru ca harta sa fie sugestiva (legenda slide 53).
Valorile aberante se simbolizeaza diferit precizandu-se denumirea si valoarea
exacta.
Se pot intocmi harti tematice prin metoda simbolurilor proportionale care sa
reprezinte doua sau mai multe variabile. In acest caz se pot utiliza diagramele in
cercuri.
Legenda acestor harti trebuie sa ofere explicatii referitoare la variabilele
reprezentari. Metoda simbolurilor poate fi utilizata in combinatie cu metoda
arealelor. Exemplu: clasificarea populatiei pe judete.
Metoda izoliniilor.
Se utilizeaza pentru intocmirea hartilor tematice cantitative, pentru reprezentarea
fenomenelor cu o distributie continua si care pot fi masurate temperaturi,
precipitatii s.a.
Ele se prezinta ca valori absolute sau marimi derivate.
Tipuri de izolinii:
- curbe de nivel: linii care unesc puncte cu aceleasi cote;
- izobate: linii care unesc puncte cu aceeasi adancime;
- izoterme: linii care unesc puncte cu aceleasi temperaturi; \
- izobare: linii care unesc puncte cu aceleasi presiuni;
- izohiete: linii care unesc puncte cu cantitati egale de precipitatii;
- izofreate: linii care unesc puncte cu aceeasi adancime a panzei freatice;
- izogone: linii care unesc puncte cu aceeasi destinatie magnetica;

- izocrome: linii care unesc puncte in care se intampla acelasi fenomen in

acelasi timp.
Legenda trebuie sa contina informatii despre elemente reprezentate prin izolinii
(populatii / km2) echidistante trebuie trecuta in legatura.
Intervalele dintre izolinii pot fi colorate.
Metoda liniilor de miscare.
Se utilizeaza prin intocmirea hartilor tematice, cantitative si a celor calitative.
Pentru reprezentarea marimii fenomenului studiat se utilizeaza linii de grosimi diferite
pentru harti cantitative care unesc punctul de origine cu destinatia fara a respecta
neaparat traseul real. Acest lucru nu este posibil ca hartile sunt intocmite la scari mici.
Cu ajutorul liniilor de grosimi si culori diferite se pot reprezenta doua variabile
(ex.: pentru trafic se poate colora cu roz zona in care traficul este blocat/ingreunat, cu
galben traficul moderat, verde traficul lejer).
Pentru reprezentarea hartilor calitative se utilizeaza linii de aceeasi grosime dar
de culori diferite. Ex.: albastru curenti uceanici reci, rosu curenti oceanici calzi.
De obicei aceste linii au sageti la capat pentru a indica originea si destinatia.
Cu ajutorul liniilor de miscare se pot reprezenta rute maritime/aeriene, curenti
oceanici, linii de navigatie.
Primele harti cantitative cu linii de miscare au fost intocmite de Henry in anul
1837 pentru a reprezenta numarul de locuitori inregistrat pe caile ferate intr-o
saptamana in Irlanda.
Principii
Liniile de miscare reprezinta elementul dominant al hartii, acestea vor fi
reprezentate deasupra celorlalte elemente si in culori mai intense.
Liniile de miscare se eticheteaza cu valoarea corespunzatoare pentru a usura
citirea hartii. Liniile nu trebuie sa fie prea groase pentru a nu acoperi prea mult
celelalte detalii de pe harta. Liniile subtiri se deseneaza deasupra celor groase in cazul
in care acestea trebuie sa sa
Sensul liniilor este reprezentat cu ajutorul sagetilor daca acest lucru este
important pentru citirea hartilor.
Liniile se amplaseaza astfel incat hartile sa fie echilibrate dpdv. vizual. Apa si
uscatul trebuie reprezentate in culori distincte. Harta se realizeaza intr-o proiectie astfel
incat punctul de plecare sa fie plasat in centrul hartii.
Legenda trebuie sa fie clara si daca este cazul sa contina unitati de masura.
Metoda fondului calitativ.
Se utilizeaza pentru reprezentarea fenomenelor care au o raspandire continua
intr-o regiune fizico-economico-geografica. Ex.: harta vantului, harta precipitatiilor.
Prin aceasta particularitatea metoda fondului calitativ se deosebeste de
cartograme care se refera la o unitate teritoriala. Aceasta metoda se deosebeste si de
metoda arealului pentru ca aceasta se utilizeaza si pentru elemente care nu au o

raspandire uniforma. Suprafata studiata se imparte in zone in care exista aceste forme
iar apoi zonele se clasifica in functie de anumiti indicatori.
Fiecare suprafata se coloreaza diferit si de obicei se folosesc nuante deschise ale
acestei culori.
Hartile realizate prin metoda fondului calitativ pot fi combinate cu metoda
semnelor si a liniilor.