mi-a crescut inima n afara pieptului ca o candel n buctria mamei,

un covor rou mi iese pe gur, copiii mei nenscui sunt dragoni.

tic-tac, tic-tac.
ce rni srate am. ce puternic e bliul.
sta nu e drumul spre cas, virai la stnga printre coastele mele,
pe unde cad instalaii i miroase a brad verde.
sunt motorul ambulanei,
frumoas i mrea ca o tur de noapte,
cu snge n pumni, cu pumnii n gheare,
amorit de groaza lui, cel mai iubit dintre pmnteni,
invitndu-l s-mi recite poezia celei care minte,
poezia celei mai fluide inimi,
chemai-l, s vad ce ingrat e,
s vad cum crete i devine tot mai mic
n deprtare.