Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3. Filozofia ca metafizic
Termenul de metafizic vizeaz,un anumit mod de punere a problemelor, de la Aristotel i pn
la Hegel i Heidegger. intand spre ceea ce este etern i neschimbtor, metafizica a ajuns cu timpul
s fie contestat de pe diferite poziii: kantian, hegelian, pozitivist.
Att timp ct metafizica aspir spre o cunoatere a incognoscibilului (a lucrului n sine), ea nu va
reui s se nale la prestigiul tiinei, n ceea ce privete capacitatea de a decide ntre adevr i
eroare(Kant). El pleda n favoarea necesitaii renunrii la metafizic.
Aceast atitudine antimetafizic a lui de Kant, l-a determinat pe Nae Ionescu, n "Curs de
metafizic", s num. filozofia kantian cu termenul de pozitivism critic sau agnosticism critic. ("Nu
se neag propriu-zis existena problemelor; se neag posibilitatea rezolvrii acestor probleme").
Hegel neag un anumit tip de metafizic, cel care -i are originea n eleatism, n doctrina lui
Parmenide Eleatul i care, trecnd prin Platon i Aristotel, ajunge s fie confundat, cu timpul, cu
nsi metafizica. Eleaii considerau c fiina este una i nemicat, venic i nentrerupt. Platon
atribuia aceste caracteristicii Lumii Ideilor, adic esenelor lucrurilor din lumea n care triete omul,
iar Aristotel i Toma din Aquino nu gndeau altfel despre fiina ca fiin. Cu acest mod de gndire
se rzboiete Hegel, cel care l aduce n sprijinul nvturii sale pe Heraclit din Efes, mpotriva lui
Parmenide din Eleea,perspectiva dialectic mpotriva celei metafizice. ,,Fundamentul lumii este
dinamic i contradictoriu. Hegel respinge, de fapt, metafizica identitii, care debuteaz n filozofia
european cu eleaii, plednd pentru un nou tip de metafizic, ce ar putea fi numit metafizica
devenirii i a contradiciei.
Adrian Miroiu numete metafizica filozofia n haine de gal", n care aceasta, plin de
mndrie" se uita n jur ca o regin".
In sec XX, metafizica mai respir nc n operele lui Heideggr. Fiina la el nu trebuie gndita
numai n legtur cu sensul existenial al al verbului a fi,, ci cu toate sensurile acestui verb.
In filozofia romneasc, metafizica este neleas n dou maniere, una scientist, reprezentata de
C. Rdulescu - Motru i a dou, speculativ, de Blaga.
Vasile Bncil, susintor al celei de-aIIa direcii plaseaza filozofia sau metafizica n marginea
tiinei", considernd-o o producie spiritual pedestr, nici filozofie i nici tiin, ci un gen hibrid."
Metafizicanu rezult din fapte;tiina d metafizicii material i sugestii, nu arhitectura ei.
Bncil i Blaga sunt adepi ai concepiei:metafizica rmne ea nsi, orict de multe apropieri
s-ar putea face ntre metafizic i celelalte forme ale culturii spirituale: tiinele, arta i religia.
4. Filozofia i art
Puntea de legtur dintre art i filozofie este stilul.Este vorba de stilul literar i de cel cultural
2
avut n atenie de Lucian Blaga. In istoria gndirii filozofice, s-au produs diverse exagerri care
inteau s conceap filozofia ca o form a artei. Gndind filozofia i artele ca modaliti de revelare a
absolutului, filozoful romantic german, Schelling, considera expresivitatea artistic cea mai adecvat
modalitate de transpunere a spiritului n absolut.
Artele se adreseaz senzorialitii i capacitii de reprezentare, n timp ce textul filozofic se
adreseaz intelectului, mesajul artistic este destinat s produc emoii estetice, n timp ce mesajul
filozofic emoii intelectuale.
Fr ndoial, au existat personaliti creatoare complexe, pentru poezie sau alT gen literar (roman,
teatru etc,), dar i pentru filozofie.Sec.XX, Albert Camus, sau Jean-Paul Sartre, autori de nuvele,
romane, piese de teatru, dar i de lucrri filozofice reprezentative pentru problematica filozofic a
secolului. Iar n filozofia romneasc:Blaga, autor al multor volume de poezie,piese de teatru i
romane autobiografice, dar i al unor volume de eseuri filozofice.
Filozofia se afl n raporturi foarte strnse att cu tiinele particulare ct i cu religia i artele,
fr s poat fi asimilat de vreuna dintre aceste forme de cultur spiritual, ceea ce nseamn c
filozofia rmne totui ea nsi, adic o form autonom a vieii spirituale.
secole literatura Upaniadelor a fost transmis pe cale oral, de la gur la ureche. Chiar i budismul,
a neleptul indian Buddha, a fost predicat iniial, pe cale oral, de la maestru la discipol.
Taoismul i confucianismul (cultura chineza) s-au constituit tot n simbioz cu doctrin filozofic
a lui Lao-tze i Confucius (Cong-fu-tze) i tot prin mecanismul tradiiei.
Simbioza filozofie-religie este maxim n sistemele culturale orientale.Dac se poate vorbi de o
tiin veche a Orientului, aceasta este mai degrab legat de interesul pentru suflet (psihologia),
pentru sntatea fizic i mental (medicina) i pentru construcii.
6.Autonomia filozofiei
Ca form autonom a culturii spirituale, si afl si ea originea tot n viaa religioas a
comunittilor. n definitiv, sistemele filozofice dezvolt oglindirea mitologica a lumii existent n
doctrinele religioase, raportndu-se la ea cel mai adesea critic. Aceast constatare este valabil mai
ales pentru metafizicele europene si mai putin pentru cele orientale (indiene sau chineze). n cultura
greac i avem in atenie pe filozofii colii din Milet, preocupati de filozofia naturii, ncercnd
explicatii diferite de cele oferite de miturile cosmogonice. Xenofan, de exemplu, ntemeietorul Scolii
filozofice din Eleea (coala eleat), critic n scrierile sale antropomorfismul plednd pentru o
ntelegere a divinittii din perspectiva Fiintei. Pe acest fond al opozitiilor, treptat, n filozofie si fac
loc si orientri ateiste, materialiste care resping ipoteza crerii lumii de ctre Dumnezeu si chiar
existenta Divinittii n lume.
La nceput cnd nc nu apruser stiintele, cercetrile din domeniul matematicii ori astronomiei
erau ntreprinse n colile filozofilor. Nu ntmpltor, primii matematicieni greci, Tales si Pitagora
erau si filozofi.Aristotel -Fizica, denumire care va rmne n posteritate,cercetrile sale din domeniul
zoologiei ori botanicii, unde a utilizat metoda stiintific a observatiei. Totui, stiintele apar odat cu
apariia primilor cercettori specializati. Nasterea spiritului matematic este legat de numele lui
Euclid, n epoca modern se constituie cu adevrat stiinte precum fizica, chimia, biologia etc., care se
desprind treptat din filozofie. Iat motivul pentru care filozofia a fost numita mater scientiarum
(mama stiintelor).
Stiinta si religia au un element comun: recurgerea la concepte vide, zeittile ori ngerii-religie, sau
temperatura zero absolut, viteza supraluminoas, gaz ideal, corp absolut negru-stiinte.
Stiinta se deosebeste radical de religie pt ca nu acord semnificatie real ntelesurilor conceptelor sale
vide, pe cnd adeptii diverselor credinte consider c entittile vide exist cu adevrat.
Intre stiint si religie exist n primul rnd o deosebire in ceea ce priveste functiile fiecreia
dintre ele. Dac functia principal a religiei -consolatoare gndit n strns legtur cu nelinistea
trit de om n fata morii, iar cea a stiitei -pragmatic; sporesc permanent puterea omului n
raporturile sale cu natura si cu propria sa fiint, reusind astfel sa sporeasc gradul de satisfacere a
trebuintelor oamenilor si astfel stiinta ndeplineste o functie civilizatorie exceptional.
Cultura particip la dezvoltarea civilizatiei unui popor prin intermediul stiintelor si al moralei.
FILOZOFIA EUROPEANA ANTIC
Filozofia europ. antic cuprinde 4 perioade: filozofia greac presocratic
(VI- V .de Hr), cu scoli filozofice n afara Atenei (Milet,Efes - trmurile Asiei
Mici ,ori colonii grecesti din S. Italiei -Eleea, Crotona ), filozofia greac clasic
n Atena (V- IV .de Hr)cu filozofii sofisti(Socrate, Platon, Aristotel) si filozofia
elenist (sec IV- II .Hr) la Atena, prin curente si scoli filozofice noi:stoicismul,
epicureismul si scepticismul, curente care s-au afirmat si n filozofia
roman( sec I . Hr., pn n primele secole ale erei crestine).
13.
Pregtit de pozitivismul
lui Auguste Comte,ca si de idealismul
voluntarist al lui Schopenhauer si Nietzsche,filozofia contemporan(a
sec.XX) se va afirma, mai mult prin curente si scoli filozofice, dect prin
reprezentanti.
Fenomenologia-intemeiata de gnditorul german Edmund Husserl aceast directie de gndire
intentioneaz s transforme filozofia n stiint riguroas, oblignd-o s-si delimiteze un teritoriu de
investigatie, astfel nct s nu mai fie un discurs despre totalitatea existentei, ci s abordeze cu
mijloacele stiintei un anumit domeniu. Acest domeniu ales de Husserl ca obiect al noii filozofii este
constiinta. Rezultatele la care a ajuns Husserl au servit ca repere de cercetare pentru axiologi
(cercettori ai valorii) si sociologi.
Neopozitivismul-se deosebeste de pozitivismul clasic al lui Comte si Spencer prin utilizarea
instrumentului logicii contemporane n rezolvarea problemelor fiozofice ridicate de stiintele
contempoorane, ndeosebi problema limbajului acestora. Numit si empirism logic (sau filozofie
analitic), neopozitivismul cere filozofiei s devin stiint , obiectul de cercetare destinat filozofiei
fiind limbajul. Rostul filozofiei este s devin o analiz logic a limbajului. Principalii reprezentanti
sunt: Bertrand Russell, Ludwig Wittgenstein si Rudolf Carnap
Pragmatismul-s-a remarcat ca o filozofie care exprim modul american de a ntelege lumea.
ntemeiat C.S.Peirce si dezvoltat de William James,pragmatismul (pragma actiune) este o filozofie
antimetafizic, care propune ca valoare central si ntemeietoare a tuturor valorilor utilitatea.
Adevrul, binele, frumosul si ntemeiaz forta lor valoric pe utilitate. O idee este adevrat, o fapt
este bun dac sunt utile, un produs artistic este frumos,daca este util consumatorului de art. Toate
complicatiile metafizice ale vechii filozofii trebuie eliminate n msura n care nu se pot dovedi utile.
pentru convieuire, ii ferete de ispita alunecrii spre egoism i rutate, iar dreptul oficializeaz
aceast funcie odat cu inventarea instituiei statale. Ct privete filozofia se dovedete i ea util
omului n msura n care l pune n legtur cu totalitatea i particip la cultivarea nelepciunii.
anotimpurilor, fenomenele termodinamice sau electrice etc., n timp ce legile normative sunt enunturi
ce descriu regularitti comportamentale obtinute prin aplicarea poruncilor morale. O lege natural
descrie o regularitate strict, invariabil, ori are loc in natura(legea fiind atunci un enunt adevrat), ori
nu are loc (fals.). Cnd despre o lege a naturii nu stim dac este adevarat sau fals si cnd vrem s
atragem atentia asupra incertitudinii noastre n aceast privint, adesea o numim ipoteza.Pooper:
Legile naturii, fiind invariabile, nu pot fi nici nclcate, nici impuse.O lege normativ(norm juridic
sau un comandament moral) poate fi instituit de oameni. Ea este, modificabila. Ea poate fi eventual
calificat drept bun sau rea, dreapt sau nedreapt, acceptabil sau inacceptabilsa dar numai intr-un
sens metaforic poate fi nunmita adevarata sau falsa, pentru ca nu descrie un fapt, ci traseaz
directii pentru conduita noastr.
Societtile tribale se caracterizeaz prin asa-numita atitudine magic ce const n indistinctia dintre
legile naturale si legile normative. Pentru omul primitiv, toate aceste legi (porunci) vin de la zei. Dac
omul nu poate nclca legile naturii, n schimb poate nclca normele tehnice de tipul: nu sri din
copac sau vsleste n acelasi timp cu partenerul sau Fereste-te de musctura sarpelui, dar dac o
face, sanctiunea naturii nu se las asteptat.
Prin norme tehnice vom intelege ns orice reglementare normativ cu privire la aplicarea unei legi
a naturii.
institutii avem nevoie, ca si de prghii. Asemenea masinilor, institutiile multiplic puterea noastr, cu
consecinte bune sau rele. Asemenea masinilor, si ele se cer atent supravegheate de cineva care intelege
modul lor de functionare, si, mai ales, destinatia lor, deoarece nu le putem construi n asa fel nct s
functioneze n intregime automat.ii
Un ex. de institutie: statul. Functionarea lui ca institutie se bazeaz pe un sistem de legi normative
consemnate n Constitutie. Nerespecatarea acestora poate produce crize politice majore care pot
degenera n revolutii sau n anarhie. Aadar legile morale si cele juridice sunt analoage normelor
tehnice care fac posibil supravegherea functionrii sistemelor tehnice, cu observatia c respectarea
lor asigur fuctionarea optim a institutiilor.
12
Filozofii recunosc un principiu al cauzalitati:,,Orice fenomen are o cauza,din nimic rezulta tot
nimic.Numai in teologia crestina se admite ideea creatiei divine din nimic:,,La inceput era Cuvantul
si Cuvantul era Dumnezeu;dar chiar si teologii admit principiul cauzalitatii.
I.Kant sustinea ca judecatile de cauzalitate se bazeaza pe conceptul a priori cu care este dotat
intelectul uman.Cauzalitate nu este o relatie proprie lucrului in sine,ci doar o caracteristica a
fenomenului(fenomen=lucru care se arata).Adevarat este insa si ca,datorita acestor cadre a priori
oamenii tind ,datorita grabei si superficialitatii sa instituie raporturi cauzale si acolo unde ele nu
exista, asa se nasc superstitiile.
Legitatea folosita m.intai in legatura cu reglementarile conventionale impuse de nevoile vietii
comunitare(legi morale si juridice),apoi la nivelul universului,legilor divine.
In epoca moderna,cand filozofii si oamenii de stiinta au devenit tot mai reticenti in legatura cu
invocarea lui Dumnezeu,termenul de lege divina a fost inlocuit cu cel de lege naturala.Asadar,legea
vizeaza atat regularitati existente-n natura cat si cele dezirabile in viata sociala.Daca un fapt contrazice
o lege,aceasta inseamna ca respectiva formulare nu este lege(enuntul este fapt).
O lege naturala-enunt ce constata raporturi constante intre lucruri sau lucruri-proprietati,indiferent
daca lucrurule apartin naturii propriu-zise sau socetati.
Legile nu se reduc la definitii:ex.Legea cererii in economie(cand pretul creste,cererea scade si
invers) - stabileste o regularitate in spatiu economic dintre cerere-oferta.
Succesele postbelice ale fortelor favorabile deschiderii sau concretizat in spatiul politic european
prin crearea si extinderea U.E.,prin prabusirea cortinei de fier care pana acum 1 mileniu impartea
Europa in 2 blocuri ec,politice si militare opuse.
Politica de extindere a U.E.,promovata de guvernele statelor care formeaza uniunea si agreata
umanim de tarile membre este semnalul apropiatei si iminentei victorii a valorii soc deschise contra
celei traditionale,victorie care i-si are principala resursa in eficienta economiei de piata,generatoare de
bunastare,in fata careia,cultul neamului,al traditiei si credintei i-si diminuiaza importanta si eficienta in
intretinerea solidaritatii sociale.
Nascut la Stagira,in regatul Macedoniei in 384,Aristotel,al doilea mare filozof grec,dupa Platon si
discipol al acestuia la Academie,cunoscut ca intemeietor al logicii,procupat de stiintele naturii
(biologie,fizica,etica,estetica,politica) va incerca o desprindere de platonism, atat in domeniul
metafizicii, cat si-n cel al conceptiei despre cetatea perfecta.
In domeniul metafizicii respinge teza de baza a platonismului,conceptia despre existenta unei lumi
a ideilor(universalele) separate de realitatea fizica,inlocuind-o cu teoria universalului in multiplicarea
lucrurilor individuale.Forma se afla-n fiecare faptura individuala,este introdusa-n materie,generand
lucrul individual.Orice achimbare se face pe baza a 4 cauze:materiala(materia),formala(forma),finala
(scopul) si cauza eficienta(actiunea).Cauza finala-perfectiunea proprie fiintei divine.
Metafizica aristotelica este a progresului,a dezvoltarii.Toate transformarile care au loc in lume sunt
menite realizarii planului divin,perfectibilizarii,realizarea cauzei finale,scopul urmarit de Dumnezeu.
Asemenea lui Platon,considera ca indivizii sunt imperfecti,doar statul poate deveni perfect
(autarhic),dar si ideea de subordonare totala a individului(mijloc) in raport cu statul(scop).Pt el,omul
este o fiinta sociala, imperfecta,incapabila de autarhie(nu-si poate satisface prin mijloace proprii toate
trebuintele,fiind nevoit sa se asocieze cu ceilalti).Din asocierea indiviziilor rezulta urmat institutii :
familia(barbatul nu poate procrea fara femeie si invers).Unii indivizi sunt mai iscusiti la muncile
individuale,altii la cele de conducere(sclav-stapan).
44.
45.
Filozofia drepturilor omului
Filozofia politica individualista -tratarea individului ca scop in sine(Kant) cristalizata in sec XIX
si prin contributia lui J.S.Mill n-ar fi fost posibila fara miscarea pt promovarea drepturilor omului din
sec XVIII,concretizata in Declaratia pt independenta a coloniilor britanice din America de Nord(1776)
si Declaratia pt drepturile omului si cetateanului,promovata in 1789 de revolutia franceza.
18
48.Etatismul hegelian
Pt Hegel,este realizarea sociala suprema.Este espresia ratiunii in istorie,intrucat este spiritul lui
Dumnezeu manifestat in lume,este mersul lui pe pamant.El este mai presus decat individ si socetatea
civila,deoarece este expresia universalului(intereselor generale) si nu a individului,particularului.Este
m presus decat biserica(oranduieste pedepse,degenereaza in religie tiranica),pt ca este spirit dezvoltat.
Hegel este potrivnic liberalilor care sustin principiul separarii puterilor in stat care duce la ostilitati
intre puteri,una tinde sa o subordoneze pe cealalta ,nu este o unitate vie.Respinge libertatea
cuvantului,a presei,libertatea opiniei trebuie reglementata de legi,previn sau pedepsesc excesele ei.
20
i
ii