Cartea tibetana a morttlor In romdna;te de GEORGE POPESCU Prefaja ; MIRCEA ELIADE e € EDITURA OLTENIA EDITURA DYONISOSKeligia oamenuer Ca si hinduismul si erostinismul antic, religia tibetand repreginta, la apogeul ei, o remarcabild sintezd, rezultat al unui lung proces de asimilare si sincretism. Pind acum citeva decenii, savantii occidentali, urmindu 4 de alifel in aceasta directie pe autorii tibetani, interpretau isloria re- ligicasii a Tibetului drept un confiict intre religia autoh- toni Ber (Ina); rostindu-le identic, tibetanii confunda deseeri acesti termeni, Se cunose mai multe «suilete» sau «victi» exterioare, care siliguiesc in arbor, pietre sau in obiectele Yocuite de zei12, Pe de alta parte, «zeii tinutului» si «zeii rdzboinici» leculesc, am va- zut, atit in tarimuri naturale, cit si fn trupul omenesc. Cu alte cuvinte, ca fiinfaé spirituald, omul impartasestc o conditie divina, si anume functia si destinul zeilor de structura cosmicd. Aceasta explicd nenumiratele compe- titii 11tusle, de la cursele de cai, jocurile atletice si luptcle diverse pind la concursurile de frumuscte, de tragere cu arcul, de muls vacile si luptele oratorice. Intrecerile aveau Joe mai ales cu prilejul Anului Nou. Tema esentiala a seenariului de Anul Nou este lupta intre zeii Cerului si demoni, ambele tabere fiind figurate prin doj munti. Ca si in alte scenarii analoage, victoria zeilor asigura victoria noii vieti a anului care incepea. «Zeii asisti Ja spectacol si rid lavlalté cu oamenii. Intrecerea in spunerea ghicito rilor $i povestilor, ca si aceex a repovestirii luptelor cpo- peice au efect asupra bogitiei recoltelor si a vitelor. Zcii si oamenii, odata adunati cu prilejul marilor sArbiatori, au loc lupte si impdciri intre marile grupuri. Ginta, restabi- lindu -si legitura cu trecutul (originea tumii, a stramosilor) si habitatul siu (muntii sacri-stramosii) isi simte vigoarea reimprospatata8, Influentele iraniene in scenatiul tibetan de Anul Nou sint evidente, dar scenariul mitico-ritual esie arhaic. In- tr-un cuvint, este vorba de o conceptie larg atestata peste tot in lume?4, dupd care Cosmosul si Viata, precum si functia zeilor si conditia umand, sint cirmuite de acelasi ritm ciclic constituit de polaritati alternante si comple- mentare, implicindu-se reciproc, dar care se rezolvé perio- dic inir-o unire-totalitate de tip coincidentia oppositorum. Am putea compara conceptia tibetan’ cu opozitia yang-yin % ybid., p. 193. OR, A. Stein, Recherches sur VSpopée ct la barde au Trbet, pp. 440—441. Cf. studiul nostra «Remarques sur le dualisme religieux . dyades ct polar.tss» (republicat in La no,talgie des origine, pp. 231-~311). VIsi cu reiniegrarea lor ritmicd in duo (cf. § 132). In otice caz, religia traditionald pe care primii buddhisti au intil- nit-o in Tibet nu era «un amalgam de notiuni magico-reli- gioase anarhice gi disporsate §..], ci o religie ale care: practici si rituri se inrdda&cinau intr-un sistem structurat, intemeiat pe concepte de bazd radical opuse acelora care stau la temelia buddhismului>45, Religia Bon ; confrunt&ri $i sincretism S-au pus, pe drept cuvint, intrebari asupra motiveier «cure i-au facut pe istoricii (libetani) tirzii sa oblitereze religia veche, al cdrei nume insusi (Geug) a disparut, sit sa-i substituie o religie, Bon, a circi formare constituiia trebuie ci urci pind spre secolul al XI-lea. Din partea cronicarilor bon-po, lucrul este de injeles: ei erau fara indoiala pregitifi si dea o versiune care sa le ridice pres~ tigiul, conferindu-le cea rai respectabila vechime.16, Este grou de descris religia Bon inainte de a fi prezen- tala propagarea buddhismulat in Tibet. Aceste doud religii s-au cioenit de Ta Inceput, influentindu-se reciprec; flecare pe rind a fost ocrotita ori persecuiald de suverani; in sfirsit, Incepind din secolul al XI-lea, «Bon-ul modifi- cat» (egyar Bon) a imprumutat doctrina, vocabularul si institutiile laniaismului. Insd e sigur cd ritualistii, ghiei- torii si «vrdjitoriies bon-po operau in Tibet inainte de pd- trunderca misionarilor buddhisti. Pe de alta parte, a % Cf, A. Macdonald, p. 367. 38 A. M. Blondeau, «Les religions du Tibet», n, 243. Intr-ade var, buddhismul «nu putea sA admiti sacrificiile animale, a for- tiori, umane, Dar, mai ales, conceptia unui rege-zeu care men- tine ordinca Universului, eredinta fn nemurire, intr-o viata fc- riciti dupa moarte, conceputé dup& imaginea vietii terestre 4i valorizind-o deci pe aceasta, nu ldsa nici un loc principiilor fun- damentale ale buddhismului: impermanenta oricarei existente, inclusiv a Universului, suferinta legatS de existentd, trans: grarea fsansdra), retributia ineluctabild a faptelor fn aceasta viata sau intr-o alta (karmdnj. Pe de altd parte, idealul prezentat de Geug era un ideal de dreptate sociala, de fericire, omeneasta, «i nu de desavirsire moralés (ibid.). Vilprezenia Bowt-ul In acest moment al expuncrii noastre ne permite s& apreciem mulfimea si importanta elemente- for straine care au contribuit la sincretismul religios tibe- tun. Intr-adevar, cel putin anumite calegorii de ben-po mairturisese o origine exotic’. Potrivit traditiel, «Zon-ul strain» a fost introdus din Zhangshung (sud-vestul Tibe- tului) sau din Tazig (Iran). Ceca ce, pe de o parte, face probabile influcr:tele indieno (si nume givate) inainte de petrunderea budJhismului. Cele mai vechi documente atesta prezenta a diver clase de bon-po: rituatisti, sacrificaton, ghicitori, exorcisti etc. Nu e vorba, inainte de secolul al XI-lea, de o orga- mizare unitara si bine articulatd a tuturor acestor specia-. flisti ai sacrului. Printre instrumentele rituale, notam esafodajele menite sd prindd demonii si, mai ales, toba de tip samanic, care permitea, asadar, vrajitorilor si urce fa Cer. Turbanul de lind, semn specific pentru bon -po, slu- joa, potrivit tradifici, s& ascundd urechile de asin ale inleneietorului legendar al religici Bon, Shenrab ni bo (amdnunt pretios, care ii tradeazi originea occidentald ; este vorba, intr-adevar, de tema lui Midas){7, Aldturi de alti specilisit ai sacruluj, bon-po ii ocroteau pe suverani si pe scfil clanurilor. Acesti preoti bon-po jucau un rol insemnat Ja funeralii (in primul rind la funeraliile regale), cdauzcau sufletele riposatilor spre luea de dincolo, erau vectifi ca fiind in sture s&i evoe pe moti si sa-t orcizeze. Alte documente, mai tirzii, prezi.ta in plus diveise cosmosonii si teologii, ba chiar speculatii metafizice mai mult sau mai putin sistematizate, Influentcle indiene, in special buddhiste, sint manifeste. Accasta nu implica inexistenta prealabila a oricdrei «tcorii» ; foarte probabil, aceia dintre bon-po care erau especulativi« (teo1ogi, mito- grafi, genealogisti) cocaistau de multé vreme cu ritualigtil si «vrajitorii». «Autorii> bon-po tirzii povestesc «isioria sfinta» dupa cum urmeazé : intemeictorul religiei Bon ar fi fost Shen- rab mi be («omul preot shen, desdvircit-). Nastorea si bio- WCE R. Stein, Recherches sur Pépopce et le barde au Tibet, pp. 881 sq. VIILgrafle Jul au ca modi! viefile lui Sakyamuni 44 Padma- sambhaya (asupra acestuia von reveni putin mai incoto, p. 2¢3). Sheurab a hotarit si_se nascd Mtr-o fara de la acfirtit (Zahngshung sau Persia). O strilucitcare raza de iumingd a picruns in chip de sdgeata (simbo! pentru semne | virile} tn feasta capului tatalui s&u si o razd de lumina rosie (simbatizind elementul feminin, singcle) a intrat in * spa mumei sale. Dupa o alta variantd, mai veche, Shen- v-b insusi a descins din palatul cerese, in cele cinci eulori (ffi in curcubeu), Presvchimbat in pasdre, el s@ aseaza pe din nou, mai tirziu2t, forma lui definitiva dateazd din secolul al XV-lea, cind s-au reunit textele atribuite lui Shenrab (socotite a fi fost traduse din limba {irii Zhangshung) in cele 75 de volu- me din Kanjur, iar comentariile lor in ecle 131 de volume din Tanjur. Clasificarca si titlurile acestor lucrdri stint, in mod vadit, preluate din cabonul lamaist. Doctrina o ur- meaza indeaproape pe cea a buddhismului : «legea imper- manenftei, inlantuirea actelor care zdimislesc ciclul samsara. Si pentru Bon (ca si pentru buddhisti) scopul este Tre- zirca, starea de Buddha sau mai ales forma mahfydnicd a acestuia, Vacuitatea»22, La fel ca la buddhistii «vechi», adica la discipolii lui Padmasambhava (vezi, mai jos, § 315), doctrina Bon este alcdtuita din noud Vehicule sau Ultimele trei Vehicule sint identice in ccle doud reli- gii; primele sase prezinta multe elemente comune, dar la lon-po ele comport’, in plus numeroase credinte gi prac- ticl magice specifice23, In scrierile bon sint atestate mai multe cosmogonii, Tatre cele mai importante, citém Facerea Lumii, pornind de la un ou primordial sau de la m&dularele sfirtecate ale unui Gigant antropomorf de tip Purusa (tema pistrata in epopcea lui Gesar) sau, in sfirsit, ca opera indirecté a unui deus otigsus din care se ivesc douti principii radical opuse. Influenta indian este evidenti in primele doud cosmogonii. Dup& o a treia, la inceput nu exista decit o potentialitate pura, intre Fiin{i si Ne-fiint&, care isi da insd numele de «Cel Croat, Stapinul Fiintei-. De la acest 21 Tema mtic&i abundent atestata in Orrentui Apropiat si in lumea greco-romand in epoca elenisticd, in India si in China, Ceea ce nu exclude insd, de altfel, ca un_anumit namdr de texte s& fi fost intr-adevar ascunse s: apoj rogdsite, dupa trecerea per- secutiilor 2 A, M. Blondeau, op. cit., p. 310. In plus, regia Bon preia teoria Bodhisattvilor s: aceea a celor Trei Trupuri ale lu: Buddha. In panteon, in pofida deosebirilor de nume, numeroase siruri de zci g1 demoni sint comune ambelor religti, ibid. # Analiza cea mai completé a fost facutéi de D. I, Sneli- grave, The nine Ways of Gon. Vezi de asemenea G. Tuce, pp 291 sq ; A.M Blondeau, pp. 310 sq. x«Stipins emand dowd lumini, una alba sf alta neagra, care nase doi oameni, unul alb sf celalalt negru. Cel din urma. «Iadul negru», asemandator cu o lance, este intrupa- rea Ne-Fiintel, principiul negarii, autorul tuturor relelor si nenorocirilor, Omul cel alb, care se numeste pe sine «Stipinul ce iubeste Existenta», este intrupare a Fiintei si principiu a tot ccea ce este bun si creator in Jume. Gratie lui, oamenii se inchind 1a zei si zeii se lupté cu demonij si cu reprezentantii raului2i. Aceasté concephie aminteste de teologia zurvanita (cf. § 213), trasmisa pro- babil de manihcenii din Asia Centrala. SA subliniem inca o data caracterul sineretist al religici Bon, religie atit traditionala, cit si «modificaté». Asa cum vom vedea, lamaismul reia si dezvolti acclasi proces. In epoca istoricad, sincretismul pare sa caracterizeze activita- tea religioasd a geniului tibetan, Formarca $i dezvoltarea lamaismului Potrivit traditiei, buddhismul ar fi fost instaurat in Tilset de regele Srong-brstan sgam-pe (620?—-641), privit ulterior ca o emanatie a lui Buddha Avalokitesvara. Dar este greu de precizat eventuala contributie a acestui su- veran la riispindirca Logii. Se stie ci el respecta, in parte miicar, vechile practici religioase. Pe de alta parte, pare lucru sigur ci mesajul buddhist era cunoscut inainte de secolul al VIl-lea in anumite regiuni din Tibet. Ca religie de stat, buddhismul este atestat in docu- mente oficiale pentru prima oaré sub regele Khri-sron- Ide-brstan (755—797?). Acest suveran, proclamat o ema- natie a lui Manjursi, a invitat in Tibet pe marii macstri indieni Sintaraksita, Kamalasila sj Padmasambhava>. Sub ocrotirea regelui isi disputau intiietatea doui ten- 2} Vezi izvoarele rezumate de R. Stein, Cu. tid, p. 2093 G. Tucci, p. 273; of. si pp. 280—288, . % In jurul acestuia din urma s-a dezvoltat o fntreagd mito- Jogie ; i s-a atribuit convertirea Tibetului si uni il considerau al doiea Buddha ; cf. biografia sa logendard. tradusd de C. Ch. Tous- saint. Le dut de Padma, XI 2 — Carta tivectang a mortuor — ed. 36eliberdrii, si «scoala chinezi», care preupunea tehnki de iluminare instantance (chen; in japunez&, zen). Dupdi ve a asistat la prezentarea $j sustinerea celor doud metode (792—794), regele a ales teza indiand. .\reastA contre- versd vestita s-a desfajurat in mandstirea Boam-yas, in- iemeiata de Khri-sron la incepuial Comnici lui; este priina dintr-un sir ce a,eziminte monast're ce urmau sa se zideasca in curoul secolelor. Tot Khr.-cron a fost eel dintii suveran care a atribuit proprieiaty min. sti ilor, ina- ugurind astfel procesul care a dat ca rezuliar teoeretia buddhista din Tibet. Urmasii lui au consolidat caracterul de religie cat ath a buddhismului. In secolul al IX-lea, calugarii se oucur. de o situatie privilegiaté si primesc proprieiaty din ve in ce mai insemnate. Regele Ral-pa-un (815—833J a stirnit, prin excesul sdu de zel in favearca calugdriles, impoiriva nobililor. El a murit asasinat si Sratcle care i-a urmat la tron (838-842), a delanset ev persecutie Impotriva buddhistilor : potrivit wnor crotci tiraii, el sprijinea cu hotdrive reli,ia Bor. Este insd ¢i el asasinat sj dup& moartea sa fara, divizaté in principsie care se infruntau continuu, cade in anarhie. Timp ce un secol, buddhismul e interzis. Templele sint profanate, cu- Jugaérii sint amenintati cu moartes, constrinsi sh se ¢cas.- toreascii sau s& imbrativeze religia Bon. Institutiile ecle- siastice se prabusese, bibliotecile sint distruse. Tetusi, un anumit numir de edluguri sinyuratici supraviefuiese, mai alos in provinciile marginale. Aceasty pericadd de persecutie si anarhie favorizeaza raspimdirea maviel «i practicilor tantrice de .ip orgiestic. Spre anul 970, Ye-ces’od, un rege buddhist din Ti- betul occidentul, il trimite pe Rin c'en bzan-pa (958—1655) in Casmir, in cautarca maestrilor indieni. Rin c’en orya- nizeazd o scoala si purcede la traducerea textelor cane- nice si la revizuirea vechilor traducer.®, In 10432, soses’e dinje: «scoala indianc>, propovaduind © cule incptata a 3 El a schjat astfl fundamentele marelui corpus seriptu- rar: cele 100 de volume ce formeaza Kanjur {cuprinzind cuvin- tele lui Buddha) si cele 225 volume ce alcdtuiese fonjur (tradu- eerea comentarisor gi tratatelor sistematice redature de ante d indueni). NITja Tibetul oocidental un mare lone.tru tat tric, Alisa, El ij inifiazd pe Rin c’en, inwintat de-acum in virsta, si pe discipolid ul; dintre acestia, Brom-sron ajunge repre- zeviantul cel mai auterlzat al tradijiei predate de Atiéa. ote vorba de o adeviraia reforma vizind restaurarea siructurilor originare ale buddhismului: o conduild mo- raid severa a cdlugirilor, celibatul, asceza, metodele tra- ditionale de meditatiea etc. Rolul guru-lui, in tibetand lama (bla-ma}j, capata o importanta considerabila. Reforma lui Atisa gi a urmagiloy lui pune tomeiurile a ceea ce ya deveni mal tirziu gcocla «Virtuosilor«, Gelugpa (dGe- lugs-pa). Dar un anumit numar de credinciosi, care se reclamau de la Padmasambhava, n-au acceptat aceastii refurma. Cu vremea, ei se yor autodefini «Cei Vechi~, Ny ingmapa {Riit-ma-pa). Intre secolele KI—XIV apare un sir de mari macytrl spirituali, creatori de noi «scoli» si intcmeietorl de ma- nastiri care ajung vestite. Calugarii tibetani intreprind cAlaiorli in India, Casmir $i Nepal, in chutare de guru vestiti, cu speranta de a fi initiati in misterele eliberdrii {mai ales cele tantrice), Este epoca yoginilor, a mistici- lor si magicienilor celebri Naropa, Marpa, Milarepa. Ei inspird si orginizeazi diverse «jcoli», dintre care unele, cu timpul, se vor scinda In mai multe ramuri. Inutil si l: enumerdm ; e de ajuns si citim numcle lui bTsong- kna-pa (1359—1419}, reformator viguros in traditia lut Atisa si intemeictor al scolii de mare viitor, ai cdrei adepti au primit numele de «Innoitori» sau «Virtuost> (Gelugpa). Al treilea urmag al lui bT'song-kha-pa a_pri- mit ¢itlul de Dalai Lama (1578). Sub al cincilea Dalat Lama (1617-1628), credinciosii Gelugpa au reusit sd iriumfe definitiv. De atunci si pind azi, Dalat Lama e recunoscut drept singurul sef religios $1 politic al {arii. Resursele mandstirilor, precum gsi marele numar de ca- lugdri, savanfi $i Maestri spirituali, deopotriva, au asi- gurat forta gj stabilitatea teocra{iel tamaiste. Cit priveste pe «Cei Vechi~, credinciosii Nyingmapa, ei recunose, in afara de transmiterea orald neinirerupta a doctrinel, revelatiile dobindite prin inspiratia extaticd a wil mistic eminent, sau pdstrate in carti «ascunsey in voemea persecutiilor gi «descoperit- ulterior. Ca gi la XULbon-po, Marea epoed a «deseoperiridors do tate se in- tinde, la «Ceci Vechi», din secolul al KI-lea pind in al XIV-lea. Un cdlugdr foarte inzestrat si pdtrunzéator, Klon-chen (secolul al XIV-lea) a organizat ansamblul iraditiilor Nyingmapa inir-un sistem: teoretic bine arti- culat, Poradoxal, adevirata renastere a «Celor Vechi> incepe cu secolu] al XVII-lea Totusi, in ciuda diferen- telor de ordin filosofic si niai ales a diversitafit ritua- Jurilor, intre « Ge Jugpa urmeazd doctrina lui Nagarjuna, utilizind logica si dialectica ca mijloc de a realiza vacuitalea si, prin aceasta, de a dobindi mintuirea (cf. vol. IJ), in timp ce «Cer Vechiv urmeazd in primul rind tradifia lui Asanga, care acorda o importanta hotdritoare tehnicilor yogine de me- ditatie. Precizim insé ca aceastd deosebire nu implica nict dispretuirea dialecticii ja «Cei Vechiv, nici absenfa dis- VY A.M Blondeau, op et, p. 271 XIVciplinei yoga din invitamintul «reforma{ilor>, In ceea ce priveste vilualurile tantrice, desi practicate mai ales de adeptii Nyingmapa, ele nu erau ignoraie de adeptia Gelugpa, Pe scurt, credinctosii puteau si aleagd intre o cala imediata si o cale treptata, progresivd. Dar si una si cea- Jalta presupun ca Absolutul (= Vacuitatea) nu poate ii sesizat decit suprimind (upaya), principiu masculin gi activ; graffe practicii se poule manifesta «infelepciu- nea, Legivura lor, dobindita de cdlugdr in urma ritua- duruor sia unor racditafii, precise, da Marea Fericire (mohasukhah ‘ © trasatura caracteristicd a lamaismului este insem- nalatea capitala a guru-lui. Desigur, in India brahinanici gi hinduista, ca si in buddhismui primitiv, macstrul era considerat tatdi spiritual al discipolulul. Dar buddhismui tibetan inal{A pe guru la o pozifie aproape divin’; el ini- fiaza discipolul, ii explicd sensul esoteric al textelor, ii comunica o mantra tainica si atotpulernica. Macstrul cer- ceteazd mai intii pasiunea dominant a neofitului, pentru ca si descopere care este zeitatea lui tutclara si, pornind de aici, tipul de Tantra care ii convine, In ce priveste discipolul, eredinfa acestuia in guru sau trebuie sa fie absoluta. «A venera un singur fir de par al macstrului este un merit mai mare decit acela do a venera pe toti buddha din cele trei dimensiuni ale tirpului: trecut, prezent si viitor-™. In timpul medita- tici, discipolul se identifica cu maestrul siu, acesta, iden- tificat, la rindu-i, cu divinitatea suprema. Maestrul isi’ supune ucenicul la numeroase incercdri, pentru ca sa descopere calitatca si limitele credintei acestuia. Marpa il azvirle in deynaidejde pe discipolul sdu Milarepa, umi- Hndu-l, insultindu-1 si lovindu-l; dar nu reuseste sa-i vdzuncine crediata Minios, nedrept si brutal, Marpa este Text citut de R Stein, op cif, p 145 SVLatit de mixcat de credinja discipolului lui, incit plinge adewa pe uscurs®?, Activitatea religioasd a cdlugirilor consti in esentad inir-o serie de exercifii spirituale de tip yopico-tan‘ric, dintre care cel mai important este meditajia®!, Calugérul poate utiliza anunite obiecte exterioare ea suport al me- dit ifei: iraagini ale divinitatii, mandala ete. Dar, ca si in Jadia, mai cu seama in tantrism (§ 333), divinitatile repre- geniate trebuie s& fic interiorizate, adic evereate> ca pe un ceran si protejote de ciludir. Sa obtine la ineceput evidal>, din care, plecind do la o anumilé silaba mistica, emerge divinitatea. Cilugirul se identifie’ apoi cu arcasti divinitate. «El are atunei un trup divin, luminos si vid’; indisohrbil contopit in divinitate, el participa, prin ea. Ja vacuitates. In acest moment anume. divinitatea este cfec- tiv prezenta. «Se povestesie, de pildd, drept dovadi, cu dapa o atare evorare prin medivatie divinitatile rep:er -a- tate Intr-o picturaé au tesit, au fScut fuconjurul incdporii si au revenit la lecul lor: s-a putut atunci vedea ca o diile $i obiectele lor stateau in neorinduiald in picin Contemplatia maestrului Bodhisattva la Samye a fost atit de intensa, incit ca a facut zeitatile ,,obiectiv'' prezente in ochii tuturor: statuile au iesit din templu, l-au ocolit ~i aa reintrat apoi toate la lecul lor», Anumite meditatii cer stapinirea tehnicilor Hathayoga (§ 143); de exemplu, proeducerca de cdldurd (gtum-nio} care le permite ascetilor sa usuce pe trupul gol, intr-o noapte de jarna, in zipada, un cit mai mare numar de cearsafuri ude®3, Alte meditatii ale calugdrului buddhist urmdrese dobindirea deputeri yogive (siddhi, ef. § 195) de tip fachiric ; de exemplu, transferarca «sufletulut» prepria % Vezi admirabiia bingvafie, tradusd de J. Bacot, Le peste tibetatn Milarepa, 41 Fyecare mani&stire este fmzestratA cu chili specials, in Wore edlugirii se pot retrage pentru meditatie. 2 R Stem, op. cit., p. St SJ Este vorba de tehnici arha'ce, atestate deja in Indin an- tied (cf. tapas, § 78), specifice samanilos: ef. BK Eliade, he sha- manisme, pp. 370 sq. 412 sq.i Afythes, réves et mystere , Bp. 124 oq, 195 si. SVUin trupul unui mort, alifel spus, animarca cadavrului. Cea mai terifianta meditatie géod («a sfisia>} consta in a oferi spre devorare demonilor propriul trup, «Puterea medi- tafici face sA aparad o zeita-sabie; ea sare la capul celui ce aduce sacrificiul, i-l taie si incepe sd-l facd buciti; atunci demonii si fiarele se azvirla asupra acestor, sfirte- cituri palpitinde, infulecd carnea, beau singele. Cuvintele ce se rostesc fac aluzie al uncle jataka, ce descriu cum Baddha, in timpul reincarndrilor sale trecute, st-a daruit propria carne animalclor infomctate si demonilor lacomi de carne de om»34, Accasté meditatie aminteste de sfirtecarea initiaticad 2 viitorului saman de catre demoni si spirite ale stramo- gilor. Nu este, de altfel, singurul exemplu de integrare, fa lamaism, a credintelor si tehnicilor samaniste. Unii lama-vrajitori se lupta intre ei cu mijloace magice, asa cum fac samanii siberieni. Preotii lama stipinese feno- menele atmosferice, aidoma samanilor, ei zboar& ca si acestia etc., Totusi, in ciuda structurli lor samanice, me~ ditafiile terifiante ale cdlugirilor tibetani sint inzestrate cu semnificatii si valori spirituale de un cu totul alt nivel. «Contemplarea propriului schelet», exercitiu specific sa~ manic, vizeazi, in lamaism, expericnta extatica a ircali- tafii lumii si a eului. Ca sd dam un singur exemplu, calugirul trebuie sa se vada pe sine «schelet alb, luminos, uvias, din care fisnese flicdri atit de mari incit umplu Golul Universului.°*, “BR. Bleichsteiner. L'fglise Jaune, pp. 194~-195; M, Lliade, Je chamanisme, p. 383. «Practica géod nu poate fi decit rezulta~ tul unei lungi pregiitiri spirituale, ea este rezervataé discipolului deosebit de puternic, psihic vorbind, altfel, cedind unor haluci- natii pe care el insugi le-a provocat, si-ar pierde ratiunea. In ciuda precaufilor luate de maestri, acest lucru se intimpla uneori, pare-se» ; A, M. Biondeau, op. cit. p. 284, S Vezi R. Bleichsteiner, op, cit., pp. 187 sq., 224 sq.; Le cha- manisme, p. 387. Biografia lui Padmasambhava abundd in tra- sdturi samanice ; cf. Le chamanisme, p. 383. “ Lama Kasi Dwa Samdup si W. Y, Evans-Wents, Le Yoga thitain et les doctrines secrétes, pp 315 sq XVIIOntologie si fiziologie tmisticd a Luminii Aceasta capacitate de a asimila si revaloriza diverse tadifii, fie ele indigene si arhaice ori straine si recente, cacacterizeazd geniul religios tibetan. Vom aprecia rezul- tatele unui asemenea sincretism, examinind citeva con- ceptii si rituale privind Lumina. Am remarcat deja rolul Luminii cind am prezentat rolul funiei mu si anumite cosmogonii autohione sau_bon. Giuseppe Tucci considera importanta acordaté Luminii («fie ca principiu generator fic ca simbol al realitatii supreme sau ca revclatic vizi- bila, perceptivd, a acelei Iumini din care toate se nase si care este prezenta in noi ingine»)*? drept caracteristica fundamentala a vietii religioase tibetane. Pentru toate scolile lamaiste, Spiritul (sems) este lumina, si accusia identitate constituie baza soteriologiei tibctane*™. Sa amintim ¢c4 si in India Lumina era socotitd o epi- fanie a Spiritului si a energici creatoare la toate nive- lurile cosmice, inc&é de la RgVeda (cf. § 81). Omologia : divinitate, spirit, lumina, semen virile, este clar articu- lata in Brahmana sj Upanigade**. Aparitia zcilor, precum $i nagterea ori trezirea unui Salvator (Buddha, Maha- vira), se manifesté printr-o abundenta lumina supranatu- rala. Pentru buddhismul Mahayana, Spiritul ( =Gindirea) este «in mod firese luminos». Pe de alta parte, se stie rolul Luminii in teologiile iraniene (cf. § 215), S-ar putea presupune ca identitatea Spirit (semis) — Lumina, atit de importanta fn lamaism, ar fi consecin{a ideilor sosite din India si, indirect, din Iran, E necesar ins’ si examinam procesal de reinterpretare si de revalorizare, inlaéuntrul jamaismului, a unui mit prebuddhist despre nayterea omului din Lumina. Dupi o veche traditie, Lumina Albi a dat nastere unui ou din care a aparut Omul Primordial. O alta ver- siune relateaz§ ci Fiinta Primordialaé s-a niscut din vid si iradiazi Lumind. In fine, 0 a troia tradific explicd cum 31 G. Tucci, Les religions du Tibet, p. 97. %8 bid., p. 98; vezi, de asemenea, pp. 110 sq, 125 sq. 2 Vezi studiul nostru «Experience de la lumiore myst que> (copublicat in Miphistophélés et VAndrogunc), pp 27 sq XIXs-a facut trecorca de la Omul-Lumind la camenii aciuali. La inceput, eamenii erau asexuati si fara dorinte tru- posti; aveau Lumina in ef insist si tradiau Lumind. Soa- rele si Luna nu existau. Cind instinctul impreun&rli s-a irozit, si-au facut aparitia si organele sexuale — si atunci au apdrut pe Cer Soarele si Luna. La inceput, eamenti se inmul{eau astfcl: lumina care emana din tripuk bar- batuluf pitrundea, ilumina si fecunda matricea femesi. instinctul sexual se satistacea numai prin viz. Dar ea- meni au degencrat si au inceput si se atingd cu winks, far an ecle din win& au descoperit Impreunarca so.n- aa, _ Potrivit acestor credinte, Lumina si Eexualiiatea sint dovd principii antagoniste : cind una dinire ele domina, cealalii nu se poate manifesta, si invers. Aceasta fn- seamnd ci Lamina este continuti (sau mai degrah3 {b nuta captiva) in semen virile. Asa cum am amintit, con- substantialitatea spiritului (divin) cu Lumina sf cu semen virile este desigur 0 conceptie indo-irariand. Dar impor- tanta Luminii in mitologia $i teologia tibetana (fringhia mu etc.) sugereazi o origine autchtona a acestei tome entropogonice, ceea ce nu exclude reinterpretarca ei ul terioari, ca urmare, probabi}, a influentelor maniheene. Intr-adevir, dupi maniheisti, Omul Primordial, fer- mat din cinci Lumini, a fost infrint si devorat de De- monii Intunericuluf. De atunci incoace, cele cinei Lu- mini sint prizonicre in oameni, in fiintele demonice, dar mai ales In sperma (ef. § 233). Regdsim lurnina quiniupla §ntr-o interpretare indo-tibe‘ana privind maithuna, im- preunarea rituald care imita <«jocul» divin, ce nu sfir- geste cu @ ctnisiune seminald (§ 334). Comentind Guhyasa- miéja Tantra, Candrakirti si Ts’on Kapa insista pe acest aminunt: in timpul maithunei se sivirgeste o unire de ordin mistic, in urma eareia cuplul dobindeste constiinta mirvanicd. La om accasia constiinfa nirvaniea numita dodhiciita, - gindire a Trezici, se manifesta privtr-un —~ sf fn oarecare masura este identicA cu un — strep (bindu), care eobosri din eresietul capalui si umple cr- © bid, D LT sq.ganale secuale cu un guvol de lumina incincita, Candral kirti prescrie 1 «fa timpul unirii, trebuie si se mediteza ia vajra (membrum virile) s{ la padma (matricea) oa fiind pline pe dinduntru cu lumina quintupli»#!, Influenta ira- nioni pare evidenté in imaginea acestei incincite lu- mini, Se remarcd @ alti analogie (dar care nu implica dm mod necesar imprumutul) intre injonctiunea tantricd ‘de a nu emite sperm in grija manihceand de a nu lisa femeia insarcinata. fn clipa mor{ii, «sufletut» sfintilor si yoginilor zboara prin sinciput ca_o sigeali de lumina gi dispare prin «Hornul Cerului-®, Pentru muritorii obisnuifi, lama des- chide un orificiu in crestetul muribundului, pentru a in- fesni zborul «sufletului». fn faza finald a agoniei, si timp de mai multe zile dup& moarte, un lama citeste mortu~ ui Bardo Thédol (=Cartea tibetand a mortilor). Lama il avertizeazi ci va fi trezit bruse de @ lumina orbitoare 1 esiq intiliirca cu sinele care e, in acclasi timp, reali- tatea ultima. Textul recomandd mortului: «Nu te sfii, ou te infricoga, este splendearea propriei tale naturi». Si s4 tli, continua textul, cA tunetele si alte Intimplari infricostoare «nu sint in stare sd-}j facd rdu. Tu nu poli sA mori. B destul sd te cunogti in aceste aparitii propriile tale forme de gindire. SA recunosti toate ca fiind bardo (adic stare intermediara)»*5. Dar, conditio- nat de situatia sa karmic’, mortul nu gtie cum si pund in practicd aceste sfaturi. Desi el zdreste pe rind Lu- minile pure — reprezentind eliberarea, identificarea cu esenta de Buddha -—-, defunctul se lasd atras de Lumi- “ Texte citate de G. Tucci, «Some glosses upon Guhyasa- mijas, 349, Amintim c& pentra Mahayana elementele cosmica — shandha sau dhdtu — sint identificate cu desdvirsitii Tatha- gaia, Or, realitatea ultima a acestor Tathdgata este lumina di- ferit coloraté. «Desdvirsitii Tathdgata sint cele cinci Lumini» serie Candrakirti (@. Tucci, p. 348). €f, In aceasti problema, Aléphisiophclés et !Androgyne, pp. 45 sq.; Occultisme, sorcellerie ef modes culturelles, pp. 133 sq. ® Acest rit de lansare a «suficlului» prin sinciput se numeste gi « exctice in Jumea oce’- dentala contemporand s-ar putea compara cu raspindirea rapidd a danswui scheletelor, care, dupa B. Laufer, ar fi de orgine ti- ean’ SRUDe proportii mai modeste, dar Ja fel de seninificativa, este popularitatea crescinda a Sambalei, tara misterioasad unde, potrivit traditiei, s-au_ pastrat textele cirtii Kale~ cakra®, Existi mai multe Cdlduze ciitre Sambala, car{i redactate de prcofi Iama, dar este vorba mai curind de o geografic miticé. Intr-adevir, oprelistile descrise in aceste Célduze (munti, fluvii, lacuri, pustiuri, monstri fe- luriti) amintese de itinerariile spre tiri legendare descrise in aiitea mitologii si folcloruri. In plus, unii autori tibe- tani afirma ci se poate ajunge in Sambala in urma unci calatorii irsite in vis sau in extaz‘?, Si de astd dati, fascinatia veehiului mit al unci tari paradisiace si totus3 reale dezvaluie o nostalgie caracteristicidi societatilor occi- deniale desacralizate. SA ne amintim de succesul triumfah al unui roman mediocru Horizon Perdu si mai ales al fijmului inspirat de acest roman. DupA Bares Thédol, singura operd tibctand, care s-a bucurat de un anumit succes in Oceident a fost Viate tut Milarepa, redactata catre sfirsitul secolului al XII-lea si tradusa in fran-ezi de J. Bacot (1925) si in engleza de W. Y. Ewans-Wentz (1938). Din nefericire, opera poeticd a lui Milarepa (1052—1135) abia incepe s& fie cunoscuté. Prima traducere completd a fost publicatd in 19624. Atis viata cit si pocmele Jui Milarepa prezinta un interes ex~ eeptiona). Acest magician, mistic si poet dezvaluie admi- rabil genial religios tibetan. Milarepa incepe prin a in- vata sd stapineascd magia, ca sé se razbune pe unchivl stu; dupa o lunga si dura ucenicie pe ling Marpa, el se retrage intr-o pestera, atinge sfintenia si cunoaste ferici- rile unui «eliberat-in-viafa». In poemele lui — care vor deveni celebre cind vor incepe a fi traduse de poeti --- # AceastA seoali tantricd, inci jnsuficient studiaté, a pi- (runs ciitre 960, pornind din Asia Centrald, in Bengal gi tn Ca mir, Saizeci de ani mai tirziu, textul Kdlacakra — in traducere Jiterala «Roata Timpului> — a fost introdus fn Tibet, impreuna cu sistemul siu specific de ma&surare a timpului si eu implica- fille sale astrologice. Cf. H. Hoffmann, The Religion of ibe: pp. 126 sq. ; id. ~Kalacakra Studes I», cassim, 47 Cf. Edwin Bernhaum, The Way to Shawbala, pp. 205 3 * The Mundred Thousand Songs ef Milarepa, tradusd si of notata de Garma C. C. Chang. XXL"Al reisnolagle tehaica cintecelor (doha) taatricilor indient, &daptind-a cintecelor tibetane. «A facut acest lucru din gust estetic, dar si in ideea de a populariza astfel gindi- rea Luddhista, de a o face mai familiard, introducind o in Cintecele populare.%, fn sfirsit, probabil ci Epopeca lui Gesar va fi In viitor descopetita nu numai de comparatisti, dar si de publicud cultivat. De3zi redactarca definitiva pare sa fi avut loa spre sfirgitul secolului al XIV-lea, cel mai vechi ciclu epic este atertat cu trei secole mai inainte, Tema cen- tralia o constiiuic transformaiea eroului, La capitul a numeroase incercari, copilul urit si rduticios ajuage un rayboinie de neinvins gi in cele din urma regele giorios Gesar, triumfiitor peste domoni si regi dia toate cele patra colfuri ale luaii? Daci am amintit despre ccourile in Occident ale ci- torva ereatii tibetane, este pentru ca dupa ocupatia chi- nevi, un mare numér de calugéri $i eruditi tibetani sint raspinditi aproape peste tot in lume. Aceastd diaspora ar putea cu timpul s& modifice radical, sau chiar si curme, traditia religious’ tibetand. Dar, pe de alti parte, invd- {amintul oral al atitor lama ar putea s& aiba, in Occi~ dent, un efect comparabil cu exodul savantilor bizantini incdrcal{i de manuscrise pretioase, dupa caderea Constan- tinopolului. Sinteza religioasd tibetand prezintd o anumité analo- gic cu hinduismul medieval si cu crestinismul. In toate cele trci cazuri, esle vorba de o intilnire intre o religie traditiouwd (relevind sacralitatea de structura cosmicd), e religie a salvdrit (ouddhismul, mesajul crestin, visnuis- nul) si o tradifie esofericté (irantrism, gnosticism, tehnici magice). Corespondenta csie si mai izbitoare intre Occi- dentul medieval dominat de Biscrica romana si teocratia laimaista 7 Trad. dv CEZAR BALTAG OR, Stein, Civilisation ibsiaine, p. 273. . # Cf R Stein, ibid, pp. 253 sq; id, LP pop’e ct le barde, pp 543 sq, 5? passat, SNAIVCARTEA | Existenia intermediara in pfanul ideal ‘ka) Invecatie CARTEA SALVARiL Cinste fnvatdtorilor, eclor frei trupuri: frupului esenfial, manifestarea nestii sité ‘Od dpag med, trupului de supremd bucurie Padma zev ce apare sub forma finistit® si miniata, trupului fantomatic Pedma obyun gnas, pretecterul fépturi- Ter.INTRODUCERE fn cazul in care nu se recurge la acest tatat Din acest mare (tratat) despre cliberare care (condiwe fa mintuirea numai) a celor care il asculta si (descrie) metoda de mintuire de existenta intermediaré valabil pentru yoghini trei sint lucrurile demne de luat m seama. Cind, inainte de toate, in privinta mintuirii fapturi- dor, pe primul loc se asazd experienta graduala a impar- tasirilor tainice.t Cu ajutorul acestor impartasiri persoanele de capaci- tate superioara vor fi éu siguran{d mintuite ; daca totusi nu vor fi, in starea de existenta intermediara ce se ma- nifesta in momentul mortii, si se recurga la transferarea pova a experientei auto-mintuirii (intemeiata pe) amin- tire constientd. fn felul acesta inii de capacitate medie vor fi cu siguranta mintui a totusi nu vor fi, in starea existentei intermediare (in care se reve- leaza) planul esential, trebuie sa se insiste asupra-acestui mare tratat care conduce la mintuirca numai a celui ce-l asculta. In acest scop yoghinii sA examineze semnele mort (care sint) prevestirile morfii, ca intr-o oglindd lumi- noasa. . Apoi, cind semnele mor{ii sint in mod sigur com- plete, sd se procedeze la transmutare, lu clibcrarea spon- tani (bazataé) pe constiinta. Cind trebuie recurs la acest tratai Daca s-a procedalt la transmutare, nu trebule citit cest tratat ce conduce la salvarea celui ce-l asculta; insé dacd nu s-a procedat la transmutare, atunci el trebuie citit cu voce limpede si cit se poate de corect, lingd cadavru; dacd nu existi cadavru, atunci ling) 8ul mortului sau pe lecul pe care i] ocupa el de obi- Luind ca martor adevarul Legii sfinte, oficiantul tre- buie sa cheme principiul constient al mortului si, ba- zind de seama ca acela tocmai sta sa asculte in fata sa, si citeascd. In acest timp nu-i permis ca rude sau persoane iubite si plinga sau sa jcleasci; de aceea si li se interzica. Dacaé exista t1 upul, in chiar momeniul in care rdsu- flarea i s-a opritZ un preot (lama) sau un frate in ale eredintei, o persoand ce se Lucura de increderea iui ori un prieten cu care se infelegea in toate, isi va pune buzele la urechile lui, fard si le atinga, citind acest manual ce conduce la mintuirea numai a celui ce-l asculta. Dar sd trecem si vorbim despre subiectul insusi al acestui tratat; adund oferte si daruri din belsug pentru ecle Trei Nestemate (Buddha, Legea si Comunitatea) ; daci nu reusesti si le aduni, evocind (in spiritul tau) tot ceea ce poate fi obiect de reprezentare mentala, atunci oferd-i tet ceea ce (mental) reprezintd manifestiri incalculabile ale constiintei esentiale: De aceea, de trei ori de sapte ori si se invoce aju- torul acelor Buddha si Bodhisattva si si se recite invo- caérile pentru ocrotirea de pericolele ce ameninta sta- rea existentei intermediare si invocatiile de a fi elibe- rat din strimtorile existentei intermediare, spunind im- preunad formulele esentiale ale liturghiei referitoare la existenta intermediaraé, toate pronuntate in mod lim- pede gi bine articulate? la urechile mortului. Apoi, potri- vit imprejurdrilor, si se citeascd de sapte ori trei ori acest tratat potrivit imprejurdrilor: a) recunoastere a luminii ce apare in starea existentei intermediare in clipa mortii; b) constiinta puternicd a recunoasterii in starea existen{ei intermediare in care se reveleaza pla- nul esential; c) metoda de inchidere a portilor matri- cei in cazul cind existenta intermediard ar conduce la © noua stare samsarica. 3 - Cartea tibctand a morjiler ~ cd. 36 9PARTEA INTHI STAREA EXISTENTEI INTERMEDIARE IN CLIPA MORTH infiia manifesture a luminie si recunoaglerea et Sa incepem cu recunoasterea luminil proprii_ starii existentei intermediare ce apare in clipa morfil. Fdptu- rite de intchgenfa aleasi ce nar sti nimic despre re- curvasterea (acestei lumini) sau care, totugl stiind ceva de ea, no vor exercita, persoanele profane, ce ar avea vroun irdiciu despre explicatiile tainice, cind vor re- curge la lectura acestei carti recunose acea lumina fun- damental si fard a intra in starea existentei interme- diare obtin cu usurinté trupul increat al nesfirsitel poten- flalitati spisituale. ab‘Apoi, in ce priveste modul de a recurge (la inva{a- turile care si provoace acea recunoastere), cel mai bine este dac&i cineva s-ar putea intilni cu propriul invafator de la care a primit explicatiile tainice; eri cel putin cu un frate in credinta ce-ar fi facut initierea, ori cu un prieten ce-ar aparfine aceleiasi secte ; dacd niciunuk dintre acestia nu poate fi gasit, lectura cértii sa fie facutaé de cineva care s& stie s-o recite intr-un mod inte- Jigibil si cu voce Hmpede. Indata ce cineva si-ar aminti invatiturile de recunoastere impartasite lui de propriul Lama, nu existé indoialA ca, recunoscind acea lumina tundamentala, va fi imediat salvat. Timpul potrivit pentru a impirtisi aceste invditd- turi este acela cind riisuflarea extcrioarii se intrerupe si energia vitala (rlun) e absorbita in canalul median zis avadh&ti in care sdlasluieste cunoasterea sublimata ; facultatea gindiioare apare atunci jute precum lumina lipsita de emanatii. Cind, revenind in circulatie, ener- gia vilala se revarsd in cele doud canale din dreapta gi din stinga, apar atunci imaginile existentei intermedi- are; instructiunile acestea trebuie oferite mai inainte ea energia vitald s& se fi revdrsat in canalele din dreapta si din stinga. Si si se persevereze atit timp cit dureazd rasufla- rea interioaré, adicd atit timp cit ar fi necesar peniru u mesteca o imbucatura. In ce priveste felul, este mai bine si se recurgi la transmutare abia dupi ce riisuflarea a incetat; dacd nu se intimpld aga, s& caufi s& oferi recunogstinté (acelei junini) in felul urmitor : ,,O, fiu de familie nobilad, cutare al lui cutare! A sosit pentru tine clipa s& fii foarte arent. Acesta este intelesul recunostintei pe care s-o faci cind rasuflarea incepe si fie intreruptd si despre care fi s-a spus de mai multe ori de cadtre invatatorul tau (cind ji-a explicat) cd prima stare a existentei in~ lermediare este lumina. Rasuflarea care iese afardi se intrerupe, toate lucrurile sint goale, nude, precum spa- fiul; existA numai o inteligenté nepitata, gol-lumind ce nu are nici circumferinté, nici centru; atunci tu irebuie si recunosti aceasta lumina. Pairunzi din tine insuti In ea insasi. Eu numai atunci fl voi cunoaste, 12.‘Astfel, inainte ca rasuflarea sd iese afard, s4 inccleze, se repeté la ureche astfel ca muribundul si intipdreascé adiac in minte aceste cuvinte. Pe urmd, cind radsuflarea ce rese afara locepe si inccteze, se depune trupul muri- bundului pe paint, pe soldul drept,6 in acca pczitie nu- miié pozitia leulni si se apasa pulsul venetor. Gacé muri- bundul e sidbit, facind sé incewze bdtala din cele doud vene ale miinii drepie si stingi, se apas’i puternie ast- fel ca energia vitala patrunsd in avadi‘ita si nu mai stie drumul inapo); si cu siguranté va ic,i astfel ne ealca deschiderii lui Brahma.” Jnvatdturile de provecare a recunoagterii luminii tre- kuie sd fie impértasite in acest mement; in acest mo- ment de fapt are loc prima stare a existenfei interme- diare, esentialitate-lumina ;> ea apare in succesiunea mentala a tuturor fapturilor, intelegere potrivitd a trupu- tui ca potentialitate spirituala infinita, Acest lucru se intimpli in intervalu] de timp pro- dus dupa ce respiratia cxtcrioard a incetat, dar nu gi cea interioaré; jar energia vitalé ramine in avadhiiti. Atunci lumea spune ca exista absenta cunostintei. Du- rata acesiej stari e nesiguré ; difera dupa modul in care persoana a fost bund sau rea sau dupa situatia venelor si a energiei vitale. Pentru aceia care au avut mulla experienta (in pri- vin{a acestor lucruri), si au fost in mod constant senini sau ale cdror vene s-au aflat in bund stare, aceast stare dureazé multa vreme. Acum s& provoci aceasta atitare de duratA spre recunoagterea luminii, in mod repetat. pind cind un lichid gdlbui nu iese incd din orificiile mor- tului. La persoancle care au pacatuit mult sau ale ciror vene se afli in stare proasti momentul acesta nu du- reazi mai mult dec?t o bataie din degcie; pentru al{ii, atita cit ar fi nevoie pentru a lua o gusiare, Cam spun scripturile, in general, aceasta lips de cunostinta du- reazi trei zile si jumatate. Pentru aceasta, in general, in timpul celor irci zile si jumdiate cit dureaza, trebuie sii se insiste asupra recunoasterii luminii. In ce pri- veyte felul de impartdsire a invdt&turilor, daci respecti- 43vul poate, atunci si pund in miscare propriile capacitati proiectate de experientele trecute ; dacd nu poate, sa re- curgd la un fnvatator sau la un discipo), la un frate in eredinfé sau la un prieten care ar nutri aceleagi scnti- mente. «In momentul acesta exista simptomcle paimintulul ce dispare in api». Astfel (rectinoscind) sint amintite unul dupa altul simptomele morfii. Imediat dupa ce simptomele mortii sint, unul dupa altul, in totul pre- zenie, se face apel la gindirea ilumindrii: «O, fiu de familie nobild, acum a sosit moarica; tu insufi trebuie si-{i fagdduiesti sd devii Numinat-’. «Odatd sosit momentul mortii, atunci suscita in tine insutt ginduri de simpatie si compasiune tragind profit ‘din moarte si fagiduieste ci vei urma desavirsita ilu- minare in scopul de a fi de folos fapturilor nesfirsile ca spatial. Mai ales in scopul de a putea fi de folos tue turer fapturilor, trebuie s4 recunosti Trupul de nelimi- tatd potentialitate spirituald in lumina ce apare in clipa mortii. Din cauza acestei recunoasteri care face prezenta mistica eficacitate a ,,marclui sigiliu‘, devii util tuturor fapturilor. Iar daca nu reusesti sé o faci prezcnid, cu- noscutaé fiind existenta intermediard drept existe termediard, se va implini trupul ,,marelui sigiliu“”? care este in sinergie fzuri ajug) cu existenta intermediara ;1 si cum aceasta poate sd-si asume cele mai diferite si nesfirgite aparente, potrivit fiintelor ce urmeazd sa fie convertite, nu pdrdsi niciodat& gindul de a te face util fapturilor nesfirsite precum spatiul.% Cu aceasta hota- rire trebuie si-fi amintesti experienta pe care o ai din invafiturile astra cdrora ai meditat mai inainte vre- me-. Asa treLuie vorbit apropiind buzele de urechile mortalui ; dar, farii ca mintea sd fle abAtut& nici o clipd, fotr-un fe? linipede s4 se invoce in memorie accle ex- poriente Pe urma, ond vasufl wea ce iese afar’ a tncetat, apa- siad cele doud vene amortite, si se recurgaé la aceste invdtaturi cu voce tare, 14Daci e vorba de un lama sau de un tovaris de cre-« dinti de aceeasi conditie cu tine, 6A se spund: «O, om mobil. Acum va izbucni fn tine lumina ce se afla deja in tine in momentul vietii (git). Reaminicste-ti experi- entelex. Tuturor celorlalti Insd li se va provoca recunoaste- rea astfel: «O, fiu de familie nobila. Tu, cutare, ascultd. Trebuie s-o recunosti, e, fiu de familie nobild. In clipa acoasta, intelectul tau, prin esenja sa neprihinita, fara umbra de substanté si calitate, pur, este escntialitate exprimataé In simbolul lui Kuntusangpo (pr. Kun tu b2zan po). Tntrucit intelectul tau e gol gi beatitudine, gindeste-te c& acest gol nu e subiect ca si se dezintegreze, propritt tau intelect raminind cristalin, fair oprelisti, pur si lim~- pede; intelectul acela este Buddha Kuntusangpo. Inte- fectul téu e nesubstantial, gel e intelectul tau ce cu- noaste limpede si strdluciter ; acesta este Trupyl nesfir- gitei potentialitati al acelor Buddha. «Acest intelect al thu, care este identitate de Jumini $i gol, sdlisluind intr-o mare masd luminoasd; nu se naste si nu moare. El este Buddha Omighiur (pr, Od mi agyur). Ajunge ca tu 3-1 cunosti pe acesia». -Cind ai recunoscut cA intelectul tu care cunoaste, prin esenta sa curat, este Buddha, aceasid viziune n= tand a inteligentei tale se odihneste in gindul lui Bud- dha-. S& se spund astfel de trei sau de sapte ori cu vore hotaritéd. si clara. Astfel, in primul rind, (muribundul) isi amintejte invdtiturile ce-i servesc la provocarea ace- lei recunoasteri gi care i-au fost impirtdsite In viefd de editre lama; in al doilea rind, recunoaste propria inteli- gent goali (de orice gind concret) ca identicd luminil. In al treilea rind, recunoscindu-se asifel pe sine insusi, se leagi strins, pentru a nu se mai separa niciodatd de el, de trupul nesfirgitei petentialitdti spirtuale. Salva- Tea apare atunci sigura. Astfel va fi recunoscuté prima manifestare a lumi- nil si respectivul este salvat. 45“Cea de-a doua manifeslare a luminié {n situatia cd aceasta prima lumina nu va fi pri- ceputa, va apdirea totugi o manifestare a celei de-a doua lumini, care se manifesta dupa ce a incetat rdsuflarea eare iese afara, cit timp ar fi necesar pentru a mesteca o imbucdtura ori chiar mai putin. Energia vitald se re- varsA in canalul drept sau in cel sting dupi cum fap- tele mortului au fost bune eri rele si iese de acolo prin- tr-o anumita deschizituré a trupului; atunci are loc o mare luciditate a cunoasterii. Ca ea si dureze cit e nevoie pentru a mesteca o imbucaturé sau mai putin de-~ pinde de starea acelor canale, dacé ele sint bune sau rele $i de a fi avut ori nu experien{i (a acestei stari mentale), In momentul acela principiul consiient iese afara din trup si nu stie dacd (trupul, in care s-a aflat) e viu sau mort. Urmdreste cu privirea, ca inainte, rude gi consin- geni gsi le aude chiar plinsul ; inspaimintztoarele imagini iluzorii ale karmei nu s-au ivit inca, spaimele provucate de zeul mortii Scinje (pr. gSin rje) n-au sosit inca. Pind cind toate acestea si se intimple trebuie sa se rocurga la inv-itaturi. Aici avem doud sisteme, potrivit c&rora perscanels vor fi initiate in metoda desavirsitaA sau in cea evoca- toare3 Dac& mortul a fost initiat in metoda desivir- sita, atunci, chemat pe nume de trei ori, si i se repete lavatdturile care conduc la recunoasterea luminii cum S-a spus mai sus. Dacd mortul a fost initiat in metoda cvocatoare atunci sint citite formulele de meditatie, des- erierea culorii si procesul care conduce la directa expe- rienté a zeititii sale tutelare. SA i se spuni: «O, fiu de familie nobild, mediteaza asupra divinitatii tale tute- lare si fara s& fii abitut intelege profund vointa zeitatii tutelare ; gindeste-o in mod limpede ca pe o imagine care nu are substantia, ca reflex al luni in api, Nu o gindi ca $i cind ar fi un trup material»!4, Astfol trebuie sd fie instruit in manera limpede Dacd mortul apartine celor de capacitate spirituald umili, Sd se caute si se provoace acea recunoastere recoman- dindu-i sa mediteze asupra Domnului Marii Mile. Cu 18ajutorul acestei incilari la mcunoagtere (a luminii) nu-t nici o indoialad cc $i cei ce n-au patruns incd in mod cons stient in starea de cxistenta intermediara vor patrunde acolo. Cei ce in timpul viefii n-au fost instruifi de cdtre un Jama cu privire la aceasti recunoastere (a luminii), dac& n-au reflectat asupra acestui lucru suficient, nu vor pu- tes atinge prin ei ingisi acea stare a existentei interme- diare. De aceea trebuie ca invadtdtorul sau fratele in credinfd sd-i reacucd asta in memorie. Existd altii care au reflectat suficient asipra acestor precepte; dar, in- trucit in clipa mortii constijn{a Jor e tulburata de boala violenta, nu sint capabili sd si le reaminteascé. Pentru ei e nevoie absoluté sé se recurgd ia aceste invdtd‘uri. Exista alfii care desi au reflectat mai inainte asupra acelor precepte, totusi, din cauzi ca si-au incdlcat pro- misiunile si solemna fagaduintd facuta in timpul inifierii, sint destinati sé renasci in triste conditii de existen|a; de aceea, pentru acestia inva{dtura e necesar’ in cel mai inalt grad. Daca cineva a atins intiia stare de existentai intermediara, cu atit mai bine; daca altcineva n-a obti- nut-o, poate fi totusi elibcrat dezvaluindu-i inteligenta cu ajutorul acestei chemdari. Prin urmare acum e vorba de existenta intermediara. Despre accla care se aflaé in cea de-a doua stare de existenta intermediara se spune cd posedd un trup pur magic. Atunci se aratd © mare luciditate mentala in care mortul nu reuseste si afle daci e mort ori dacé nu e mort. Recurgind atunci la invafdturi, intilnindu-se cu planul existential, precum fiul cu mama, karma in- ecteazA si fie conducdtorul destinelor sale; se intimpla atunci intocmai ca atunci cind lumina soarelui imprdstie beznele ; lumina cdii (salvdrii) distruge lucrarile karmei gi respectivul ¢ salvat. Aceastd a doua stare de existenfa intermediara se manifesta in trupul mental. Cunoasterea se miscd intocmai ca si inainte in cimpul lucrurilor cunoscute. Recurgind la invdfaturi in acest moment se obfine rezultatul dorit; si deoarece imaginile iluzorii deter- minate de karma nu s-au ivit incd!@ ele pot sa se trans- mute in ceea ce se doreste. 7PARTEA A DOUA STAREA DE EXISTENTA INTERMEDIARA IN CARE SE REVELEAZA PLANUL EXISTENTIAL Dacg kumina ce e enprinsi In momentul-timp (=in viata aceasta) nu a fost recunoscuti, in ciuda recunocas- terii luminii ce apare in a doua stare de existen{S in- termediara, cineva poate sd se salveze totusi. Dacd totusi alicineva nu se salveazd nici micar atunci, el se va gasi in eeea ce se cheama a treia stare a existentel Interme- diare, adici se manifesta starea de existent& intermediar. @ planulul existential. fntrucit In a treia stare de exis- ten{i intermediara apar diferite imagini iluzorii impuse de Karma. e foarte imporlant in acest moment sd se recurgi la invifiturile care Ingidule si se recunoascd fapiul c& cineva se gdseste in a treia stare a existenfci teiermediare, cea a planului existential. «tari invafaturi 18au awa eficacitaie si se duvedese foarte folositoare, In acest moment mertul vede rudcle plingind si jelind puntod de-« parte portia sa de hrand,!’ scetind hainele de pe el, miturind jocul in care a zécut; fnsd ei nu-l zaresc, El aude cum ef il cheam&; dar cind el fi cheama ei nu aud. Astfel, foarte mihnit, pleacd de-acole. In acel mo- mont i se pare ci aude sunete gi ca zdregte lumini si fulgere gi i se face teamd Ingrozitoare gi teroare si simte ci lesind. Atunci sd se reourgd la aceasta mare invata- tur& asupra modului de recunoastere a starii existentel intermediare fm care se revelcazd planul existential. Chemind mortul pe nume, cu voce limpede si intr-un fel corect, si se spund astfel : «O, fiu de familie nobila, asculla fara sA fii abditut gi cu cea mai mare atentie. Starea de existentd interme- diar& este de sase feluri: matricea, starea de somn, re- oulegerea in cancentrare, momentul mertfii, planul exis- tenfial si iminen{a transmigrdrii petrivit unui proces in- vers celui numit in al doisprezecelea nucleu cauzal.!® Fiu de familie nobila, pentru tine sint posibile trei specii de existenfé intermediara: cea care apare in momentul mortii, cea a planului existential si cea intinsd spre dez- voltarea samsaricd. Pind ieri at fost in existenta inter- macdiara ce se manifesté in momentul mortii; cu toate ca lumina esentialé fi s-a Infatigat, tu n-ai recunoscut-o gi astfel e necesar si rdticesti aici, in existenfa sam- sarica. Acum ifi mai ramin incd deua feluri de existen{e intermediare : cea a existentialitatii gi cea intinsa spre dezvoltarea samsarica. Acum, deci, faré si fil abdtut, trebuie sé devil stipinul invdtdturiler pe care fi le voi dezvalui ; ele imi ver folost s@ te fac si recunosli aceasta stare de existen{a inter mediara& O, fiu de familie nobila ! A sosit ceea ce se numeste moarte; care e despértire de aceasté lume gi nu soscgte numai la tine, ci vine la toti; nu ramine agatat, doritor si voios de aceasta viati. Chiar dac& ai face-o, n-ai avea putere (si-{i schimbi Soarta), nu-fi ramine altceva decit sd ratacesti in cercul existenfelor. Nu fi doritor gi voies de aceasti viafii. Aminteste-ti de cele tre! Nestemate. 29O, fiu de familie nobila! Cind Infricositoarcle si Inspiimintatoarele viziuni ale stdrii de existentai inter- mediaré ale planului existential iti vor apdrea, nu uita acesie cuvinte, ci paseste Inainte, pistrind adinc in minte intelesul. Aceasta e condijia cea mai importanti a recunoasterii care va trebui sa te calveze (Recita impreuna cu mine) Vai, In clipa asia, cind imi apare starea de exis- tenfa intermediari in care se pdtrunde din planul existential, fucind si se risipeasci ima- ginile infricosdtoare $i inspu&imintiétoare (ce-mi apdruscré inainte), eu trebuie sé recunose ed imaginile acelea sint imaginatii ale gindirii mele ; trebuie sé Te recunose ca imagini proprii ale starii de existenté intermediard. In aceasta clipd ma& gasese intr-o situatie ce poete si trapicdice sipremul meu bine ; nu tre- tuie sé md inspiimint de zeitifile ferictte si terifiante, ce imi apar si care sint imagini ale (gindirii) mele insesi. Repetind aceste cuvinte inir-un fel Jimpede si pas- tsind adinc in minte intelesul lor mergi asa inainte Lacrul cel mai important ca sa ajungi la acea recu- noastere e constiinta ca imaginile infricositoare si fns- pdimintdtoare ce izvordse sint viztuni ale gindirii tale; nu uita deci aceste cuvinte. O, fiu de familie nobilé, in momentul in care trupul idu si mintea ta se separd, vei avea expcrienta imagini- jor planului existential, pur, subtil, stralucitor, luminos, prin propria sa natura orbitor printr-o lumina ce tulbura precum mirajul ce apare cu scinteicri pe plaiuri pustii; de aceste viziuni nu te inspaiminta, nu avea teamd; acesta e fulgerul planului existential care se aflA in tine. Recunoaste-1 ca atare. Din mijlocul acelei lumini, su- netul existentiatitatii va veni cu glas puternice precum zamzetul a mii de tonuri ce izbuenese in aceeasi clipa. Acesta e sunetul planului existential in {ine insuti (in- 20chis) si de aceea nu te inspdiminta, nu avea teamd. Acum tu ai un trup menial (yid lus) alcdtuit din ispite ale karmei tale, iar nu un trup material facut din carne si singe. De la accl sunet, de la acea lumina, de la acele fulgcre nu-ti poate veni nici jignire, nici moarte. Re- cunoaste numa aceste lucruri ca doar proprii imaginatii ale tale; recunoasie ci toate acestea reprezintd starea de exisienta intermediara. O, fiu de familie nobila, daca tu nu recunosti ccle ce au fost experientele meditatici iale pe vremea cind te aflai in viata, nerecurgind acum la aceste invatituri, {ti va fi teamd de lumina accea, te vei inspaiminia de acel sunet, iti va fi fried de arel fulger. De nu vei fi constient de marea importanta a acestor invdtituri, nerecunoscind ce anume sint acel sunet, area himicA si acel fulger vei rataci in cercul nasterilor si al moriilor -. APARITIA ZEITATIE LINISTITE Inetia st O, fiu de familie nobild, trei zile gi jumdtate ai ramas intr-o stare de toropealé; abia trezit din acea toropeala ifi va veni sa te Intrebi ce anume s-a intim~- plat. Prin urmare, irebuie ca tu sa g$tii ci esti in starea de existenta intermediarda, In ace] moment, revenind la samsara, iti vor apirea in plind lumina imogini; cerul se va manifesta ca o lumina aibastru-inchis’. In acel moment, din adinoul pe- radisului T’ig le brdal (pronuntd T'igle del) ce se afia in centrul universului, va apirea fericitul RNam par snan mdsad (pr. Namparnangze) ; ath, asezat pe tronul leonin, fine {n miinile intinse o roaté cu opt spite; e imbrd- tigat de Nam mk’a’ dbyifis p’yog ma (pr. Namkaying- ciugma) ~“Muma-. no ~OQ fumind albastru-inchisd, manifestare a cunoasterii suLlimate a existenfialitatii, principiu constient purificat de lumina albastru-inchisd, transparenta, orbitoare, ema- nind din inima lui rNam par snafi mdsad si a Mumei® fmpreund imbrdfisati, if{i va apdrea inainte intr-un ase- menea fel ci echii nu vor suporta. Impreuna cu aceasta, fumina alba divind neorbitoare, paralelA cu lumina cu- noagterii sublimate se va ivi. In acel moment, prin pu- terea karmei tale, vei avea spaima, fricd si groaza de acea lumi: albastru-inchisé a cuacasterii sublimate a exist nfialitaqii, fulgurare orbitoare si stradlucitoare, si vai fugi: si vei simtl nascindu-se in tine dorinta de acea lumina alba divind care nu e orbitoare. Atunci, de acca lumina albasiru-inchi.d de stralucire insp&imintateare, orbitoare, ingrozitoare, sa nu-ti fie teama, sd nu fii inspdimintat, fiindcé e lumina c&ii su- preme ; aceea e fulgerarea acclor Tathagata, cunoasiere sublimata a oxistontialitatii ; sd ai totusi in ea ineredere si devotiune intensd si sa te rogi cu fervoare gindind c& acoea e fulgerarca milei Fericitului rNam par snafi mdsad. In el trebuie si te refugiezi: si fericitul rNam par snan misad te va intilni in sirinvlorile existentei intermediare. Lumina aceea abi divind, ncorbitoare, este calea luminii acumulata de tulburarea ta mentala; nu avea atasament fati de ea, nu avea dorin{a. Dac& vei avea atasament pentru ea, vei riticl in lumea zeilor gi transmigrind in cele sase specii de existent& vei crea piedici in calea mintuirii. De aceea indepirteaza de ea echii gi al incredere in acea lumina albastru-inchisd de stralucire orbitoare. {rdreptindu-fi vointa spre rNam par snaf mdsad, foarte hotdrit, roagd-te astfel urmind cuvintele mele: Vai, fa ctipa in care tocmai riit&cese in transmigratie din caura tulburdrii mele mentale Jericitul rNam par snati mdsad si mad cilduzeascé pe drumul luminos al cu- noasterii sublimate a existentialitafit ; si si ma pund la addpostul Mumei supreme dByins